Concurs
Proiecte
Educatie ¸ Financiarã
E timpul să Fiţi Deştepţi! Semeni grâu, iese grâu. Semeni cartofi, vor rodi tot cartofi. „Semeni" om, oare va rodi tot OM? De ce natura ascultă de Dumnezeu, devenind în varietatea formelor ei ceea ce este în fiecare specie, gen şi individ, în timp ce omul îşi poate contrazice propria-i natură, devenind şi altceva decât ceea ce este? De ce dintre toate roadele pământului, omului îi stă la îndemână posibilitatea conştientă de a fi sau a nu fi roditor? De ce este uneori şi smochin neroditor? Binecuvântată să fie EDUCAŢIA conform naturii lucrurilor şi a omului, care să descopere OMUL, în esenţa lui (nu aceea care să-l prelucreze şi să-l dirijeze ca pe orbi după nişte canoane – proceduri – scolastico-pedagogice date). „Scopul educaţiei nu este să fii primul!”... spunea în urmă cu ceva timp academicianul Solomon Marcus, un mai vechi prieten al revistei noastre. Iar pledoaria dumnealui accentua pericolul de a înfrâna curiozitatea specifică vârstei prin clişeele şi „procedurile” sistemului din învăţământul românesc actual (fără a generaliza, totuşi), îngrădindu-i astfel copilului libertatea, setea de cunoaştere, cu riscul de a crea un om „artificial", uşor de condus şi manevrabil. „Trebuie să înțelegem bine relația dintre competiție și educație. Scopul în educaţie nu e să fii primul, scopul este să ajungi la o ocupație în care poți să dai un randament bun. Asta nu se întâmplă în școala românească. Latura competețională strică lucrurile. Accentul nu mai cade pe scopul suprem al educației... Accentul trebuie să-l punem pe satisfacţia personală pe care o capătă un tânăr atunci când obţine răspunsul la o curiozitate personală. Ceea ce este esenţial în educaţie este să reuşeşti să înţelegi. Asimilarea trebuie dublată de înţelegere. Lectura trebuie să răspundă unei nevoi. Eu am întâlnit elevi care nu prea citesc, dar s-au dezvoltat foarte bine... Fără idei, fără conexiuni între fenomene, fără istorie, nu se face cultură.”- ne atrăgea atenţia domnul Solomon Marcus.
Soluţii venite chiar de la copii: lectura prin joacă Fiecare persoană are un talent ascuns. De exemplu, mulţi copii se pricep şi se distrează jucând fotbal, alţii sunt talentaţi în arta muzicii, iar alţii şi-au găsit talentul şi pasiunea în dans. Toate aceste activităţi ar fi mult mai plăcute, dacă prin ele am şi învăţa. Să încercăm să ne gândim cum am putea învăţa dansând. Pentru a ştii să dansezi nu trebuie să ştii doar să te mişti, trebuie să înveţi tehnici de mişcare pe care le poţi învăţa cu un profesor sau citind în cărţi despre ele. Astfel, ajungem la o altă pasiune a multor persoane: Lectura!!! Copiii, ca să înveţe, trebuie să citească, însă, dacă citeşti din obligaţie nu vei reţine nimic şi în cel mai scurt timp vei uita ce ai citit. Ca să poţi învăţa ceva, trebuie să citeşti cu sufletul, să citeşti printre rânduri ca să îţi dai seama despre ce este vorba. Cititul este doar unul dintre modurile prin care poţi învăţa. Pentru că multor copii nu le place să citească, pot învăţa jucându-se. Să ne gândim cum fac băieţii – învaţă şi se joacă în acelaşi timp. Multor băieţi le place să joace baschet, însă ei nu-şi dau seama că baschetul poate fi abordat şi dintr-un alt unghi. Să încercăm să-i aducem în faţa unui teren de baschet virtual, care de fapt este o lume a matematicii sau mai bine zis a geometriei. Astfel, copiii învaţă matematică şi echipa primeşte un avânt în câştigarea partidei de baschet. Este doar o modalitate foarte distractivă şi foarte educativă în a învăţa. Eu, una, vă sfătuiesc să vă înscrieţi la diferite cercuri şi veţi descoperi modalităţi noi de a învăţa, jucându-vă! Şi, apropos, jucaţi-vă cu pasiune! Fiecare are un spirit care poate fi şlefuit, un corp care poate fi antrenat şi o cale pe care să o poată urma. Iar şcoala, să fie mereu expresia armoniei cu natura, cu toţi cei din jur şi a voinţei de a zidi. L.S.
Supliment