Michelangelo ĂŽ n d u lcele sti l cl asi c
Michelangelo î n d u lcele sti l cl asi c
© 2009, Mixul de Cultură pentru formatul PDF; Coperta/Editor PDF: Un articol de
Bogdan Popescu [bogdanpopescu@mixuldecultura.ro] Cristina Andrieş [cristina.andries@mixuldecultura.ro]
Acest e-book este gratuit şi poate fi descărcat numai de pe site-ul Mixul de Cultură. Copierea oricărei părti din acest e-book sub orice formă este strict interzisa. Pentru uz personal. http://www.mixuldecultura.ro
S
culptor, arhitect şi pictor, Michelangelo de Ludovico Buonarroti Simoni şia lăsat amprenta în renascentism în mod special prin frescele din altarul şi de pe tavanul Capelei Sixtine.
El s-a autodescris adesea prin prisma celorlalţi ca un ”ciudat şi obsedat”, un melancolic ce numai rareori putea scăpa de povara responsabilităţii pe care o impuneau lucrările sale, în care admiratorii vedeau un conflict tulburător al emoţiei umane. Mai mult, deşi mulţi au încercat să-i imite stilul figurativ, puţini au fost cei care au reuşit să-i pătrundă profunzimea psihologică.
Fiu al unui nobil fără avere, a lăsat impresia că a fost un autodidact cu toate că a primit ceva din educaţia artistică de bază, ca ajutor al pictorului Domenico Ghirlandaio, în 1488. De asemenea, a învăţat multe de la contemporanul său mai vârstnic, Leonardo da Vinci. Aceşti doi artişti, care au făcut eforturi pentru a contura stilul eroic şi figurativ al renascentismului târziu, şi-au privit fiecare lucrare ca o problemă căreia trebuie să i se găsească o soluţie. Adesea, Michelangelo se ferea de convenţiile tradiţiei, deşi aprecia adânc artişti precum Giotto di Bondone, Masaccio sau Donatello. Poate că asta l-a transformat într-unul din puţinii artişti cu libertate în interpretarea lucrărilor comandate. Cu toate acestea, suferea adesea din pricina unor ambiţii ridicate de oameni care îşi doreau ca numele lor să fie comemorate de marele Michelangelo. În 1505, de exemplu, a fost rugat de papa Iulius al II-lea al
Romei să îi împodobească mormântul cu 40 de sculpturi la scară mare. Proiectul, ca multe altele, nu a fost niciodată dus la sfârşit, lucru care avea să-i provoace artistului stări de anxietate ani la rândul. Când auzi Michelangelo, nu poţi să nu te gândeşti la David (1501-04). Sculptura uriaşă i-a cauzat numeroase probleme, dat fiind faptul că bucata de marmură, înaltă de 4 metri, fusese deja lucrată de altă mâini pentru o comandă anterioară. Subţiimea trupului în raport cu masivitatea capului şi a braţelor a fost atribuită subiectului: trupul tânăr al lui David, pregătit să lupte cu uriaşul Goliat. Însă Michelangelo a fost nevoit de asemenea să calculeze dimensiunile unei forme care să încapă în materialul pe care îl avea la dispoziţie. Astfel, trupul şi postura sa echilibrată ne dau o idee despre cât de multe informaţii a absorbit din studiile anatomice şi despre sculptura antică, în timp ce chipul, cu
sprâncenele adânc încruntate şi expresia tensionată, introduc o dimensiune psihologico-dramatică, rară în arta clasică. În principiu sculptor, Michelangelo era limitat în a picta fresce, motiv pentru care sarcina de a picta Capela Sixtină era una de proporţii foarte mari. După ce a realizat peste 300 de studii schematice, mărite şi transferate apoi pe tavan, a dezvoltat în timpul procesului de 10 ani un stil figurativ care a fost catalogat, ca şi sarcina în sine, ca supraomenesc. Creaţia lui Adam (1508-12) explorează ideea de mister al existenţei. Trupul puternic şi languros al primului om este adus în contact cu atingerea energiei divine. Aici, experienţa lui Michelangelo cu sculptura este evidentă, la fel ca influenţa clasică.
Imaginea a devenit una dintre cele mai celebre, în special detaliul degetelor lui Adam şi al lui Dumnezeu, pe punctul de a se atinge, în care stă întreaga tensiune a lucrării. Metaforă a transferului de energie fizică şi spirituală, Creaţia lui Adam a intensificat, alături de alte opere, amprenta pe care Michelangelo avea să o pună pe artişti manierişti, romantici şi din baroc. Când acesta s-a stins din viaţă, în 1564, a fost onorat cu o ceremonie de înmormântare cu mult mai grandioasă decât prevăzută în mod normal pentru un artist.
B達t達lia
Brutus
Tavanul Capelei Sixtine detaliu
Tavanul Capelei Sixtine detaliu
Tavanul Capelei Sixtine
Iisus cãrînd Crucea
Crucifix desen
David
ﾃ始mormﾃ｢ntarea
Crenel Capela Sixtină
Martiriul SfĂŽntului Petru
Medici Madonna
Figur達 alegoric達
Bachus
B達t達lia de la Cascina
Cleopatra
Madonna si Fiul
Madonna, Fiul si Sf. Ioan
Medici Madonna detaliu
Samson si cei doi filistini
Capul unui satir
Sclav trezindu-se
Studii ale grotescului
Sufletul damnat
Moise
Pieta
Pieta 2
ﾃ始ﾃ｣ltarea
Judecata de Apoi Capela Sixtin達
Convertirea lui Saul
Hristos ĂŽnĂŁltat la Ceruri
C
O
L
E
C
Ţ
I
A
ş i r e a l i tat e a d u b l ă
cultură pentru toate simţurile
D
E
A
R
T Ă
impresii
Klimt e l e g a n ţă ş i p r o v o c a r e