Materialele plastice organice sunt substanţe organice macromoleculare în stare pură sau sub formă de amestecuri conţinând diferite materiale de adaos şi umplutură (plastifianţi, stabilizatori, coloranţi) capabile să treacă prin încălzire în stare plastică şi să păstreze după întărire forma dată. O caracteristică generală a materialelor plastice este aceea că prin încălzire se înmoaie treptat şi nu deodată în toată masa, ca atare nu au punct de topire fix. Materialele plastice au apărut în prima jumătate a secolului al XIX-lea, o dată cu descoperirea vulcanizării cauciucului. Începând cu secolul al XX-lea au fost descoperite materialele plastice din polimeri naturali modificaţi (celuloidul rezultat din plastifierea nitrocelulozei, ca şi galalitul, produs obţinut din cazeină modificată chimic). În ultimile două decenii, materialele plastice au luat o astfel de dezvoltare încât s-a ajuns la clasificarea lor în cadrul materialelor clasice. În comparaţie cu produsele neferoase, materialele plastice au atins un stadiu avansat din punct de vedere al utilizării. În ultimii ani, materialele plastice au început să ocupe un loc din ce în ce mai important, acoperind domenii de aplicaţie tot mai numeroase: pielărie şi încălţăminte, textile, ambalaje, bunuri de larg consum etc.
1|Page