În cadrul urgenţelor majore (numite şi de tip 0-1), stopul cardiorespirator (SCR) este şi rămâne mereu una dintre provocările şi încercările grele la care este supusă echipa de intervenţii de urgenţă. Pacientul politraumatizat este un model pentru ilustrarea complexităţii urgenţelor reale, este dinamic şi de aceea extrem de dificil. Rezolvarea lui depinde de crearea unui „lanţ al supravieţuirii‖- identificarea în timp real, transportul în siguranţă, diagnosticul rapid, intervenţia terapeutică promptă, cel mai adesea multidisciplinară. Pentru ca acest lanţ să funcţioneze sunt necesare dinamism şi entuziasm, dar şi expertiză, manualitate, dar şi echipamente şi multă, multă muncă.
