Introducere în dezvoltarea durabilă î Company Name
Introducere în dezvoltarea durabilă Motto: Fără politici de mediu, dezvoltarea va fi compromisă. Fără dezvoltare, protecţia mediului nu se va putea realiza.
Istoric Conceptul de dezvoltare nu este nou. Există o similaritate foarte mare între conceptul de ecodezvoltare, un termen ce a fost pe larg utilizat în timpul şi imediat după Conferinţa Naţiunilor Unite privind Mediul în 1972, şi cel de dezvoltare durabilă. Cu toate acestea, conceptul de durabilitate a intrat în vocabular de abia în anul 1980. Astăzi, este aproape unanim acceptat că dezvoltarea care distruge resursele naturale nu se poate numi în nici un caz dezvoltare.
Evoluţia conceptului de dezvoltare În anul 1968, 30 de industriaşi, oameni de ştiinţă şi înalţi funcţionari de stat provenind din 10 ţări diferite au înfiinţat un club ( denumit mai târziu Clubul de la Roma ),propunându-şi să analizeze situaţia actuală a lumii şi tendinţele dezvoltării. Concluziile lacare a ajuns Clubul de la Roma au fost următoarele: a) Omenirea se află în faţa epuizării resurselor şi creşterii intolerabile a volumului deşeurilor: creşterea economică este finită; b) Trebuie inventată o altfel de creştere economică ca alternativă la finitudinea resurselor regenerabile şi la capacitatea limitată de absorbţie a deşeurilor; adică o creştere care să risipească mai puţin, făcând obiectele de consum mai durabile.
Evoluţia conceptului de dezvoltare ONU a dat misiune Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare, condusă de Doamna Go Harlem Bruntland, să conceapă un “program global al schimbării“. În 1984 a avut loc prima reuniune, iar în anul 1987 a fost publicat “Raportul Bruntland- Viitorul nostru Comu “, în care conceptul de “creştere zer “ a fost înlocuit cu cel de "dezvoltare durabilă“ în sensul “modificării calităţii creşterii economice“ pentru ca
ea să devină “mai suportabilă“ pentru om şi mediu
.
Evoluţia conceptului de dezvoltare În concepţia Comisiei Bruntland, dezvoltarea durabilă înseamnă gospodărirea şi conservarea bazei de resurse naturale şi orientarea schimbărilor tehnologice şi instituţionale de asemenea manieră, încât să fie satisfăcute în permanenţă nevoile umane pentru generaţiile prezente şi viitoare. O astfel de dezvoltare conservă solul, apa, resursele genetice vegetale şi animale, nu degradează mediul, este adecvată sub raport tehnologic, viabilă economic şi acceptabilă din punct de vedere social
Căi posibile de dezvoltare durabilă • Stoparea politicilor care grăbesc folosirea excesivă a resurselor. • Clarificarea drepturilor de proprietate. • Programe pentru accelerarea procesului educativ şi de planificare managerială. • Sporirea eforturilor de extindere a agriculturii şi de revigorare a cercetării în agricultură. • Investirea în salubritatea publică şi sursele de apă potabilă.
Dimensiunile dezvoltării durabile • • • • •
Durabilitatea socială Durabilitatea economică Durabilitatea ecologică Durabilitatea spaţială Durabilitatea culturală
Durabilitatea ecologică Durabilitatea ecologică, care ar putea fi îmbunătăţită, folosind următoarele pârghii: • extinderea capacităţii de suport a Pământului prin respectarea resurselor, adică prin intensificarea folosirii potenţialului resurselor din diferite ecosisteme fără a aduce prejudicii sistemelor suport al vieţii (de pildă, orice folosire a apei trebuie să ia în consideraţie faptul că apa nu este doar o resursă, că nu este o “apă distilată”, ci că ea suportă o mulţime de vieţuitoare, adică viaţa însăşi);
Durabilitatea ecologică • limitarea consumului de combustibili fosili şi al altor resurse sau produse Uşor epuizabile sau care văduvesc mediul, înlocuindu-le cu resurse regenerabile şi/sau cu resurse sau produse integrale în acord cu cerinţele ecologice; • reducerea volumului de deşeuri şi a poluării prin intermediul conservării şi reciclării energiei şi resurselor; • promovarea de către ţările industrializate şi de către toate persoanele fizice şi juridice din lumea întreagă a auto-limitărilor în consumul de materiale;
Durabilitatea ecologică • Intensificarea cercetării pentru tehnologiile care produc deşeuri în cantităţi mici şi care folosesc eficient resursele, pentru dezvoltarea urbană, rurală ş i industrială; • definirea normelor pentru o protecţie adecvată a mediului, proiectarea structurilor instituţionale şi alegerea unor instrumente economice, legale şi Administrative combinate pentru aplicarea acestor norme.
Principiile politicii de mediu şi dezvoltare în Europa a) principiul precauţiei, pentru prevenirea daunelor ireversibile aduse capitalului natural al Comunităţii Europene; acesta este principiul cheie al Tratatului de la Roma, privind constituirea Comunităţii Europene, amendat prin Actul European Unic (art.130 r) şi, de asemenea, de către Cel de Al Cincelea Program de Acţiune pentru Protecţia Mediului (paragr. 2.1.1.);
Principiile politicii de mediu şi dezvoltare în Europa b) principiul poluatorul plăteşte, care trebuie să asigure (garanteze) internaţionalizarea costurilor generate de externalităţile negative ale activităţilor umane în vederea obţinerii unei mai eficiente aplicări a politicii de mediu la nivelul Uniunii Europene. Si acest principiu este reafirmat în Tratat (Art.130 r);
Principiile politicii de mediu şi dezvoltare în Europa c) principiul subsidiarităţii, adică responsabilitatea primară şi competenţa de decizie trebuie să revină celui mai coborât nivel de autoritate din ierarhia politică (cf.art.130 3 (4) din Tratat, amendat de Actul European Unic);
Principiile politicii de mediu şi dezvoltare în Europa d) principiul eficienţei economice şi eficacităţii costurilor, adică alegerea stimulentelor economice adecvate pentru a asigura rezolvarea obiectivelor existente de protecţia mediului cu cele maii scăzute cheltuieli posibile pentru economie (criteriul eficienţei statice) şi, de asemenea, a stimulentelor permanente pentru viitoarele îmbunătăţiri ale mediului (criteriul eficienţei dinamice);
Principiile politicii de mediu şi dezvoltare în Europa e) principiul eficienţiei legale, adică instrumentele legislative folosite trebuie să fie imediat aplicabile şi să dea rezultatele scontate.
Dezvoltarea durabilă – principiu şi proces Dezvoltarea durabilă comportă două elemente cheie : a) conceptul de nevoi şi mai ales de nevoi primordiale ale categoriilor defavorizate ale populaţiei b)conştientizarea limitărilor impuse de tehnologie şi societate capacităţii mediului de a satisface aceste nevoi
Pentru a asigura o dezvoltare durabilă trebuie: • Să se relanseze creşterea • Să se promoveze o creştere mai economică • Să se satisfacă nevoile esenţiale ale unei porţiuni mai importante a populaţiilor din ţările în curs de dezvoltare • Să se stabilizeze creşterea demografică • Să se conserve şi să se consolideze patrimoniul natural • Să se redefinească orientările tehnologice şi să se controleze factorii de risc • Să se combine consideraţiile ecologice şi economice în procesul de luare a deciziilor
VĂ MULŢUMIM! FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 Axa prioritară nr. 3 „Creşterea adaptabilităţii lucrătorilor şi a întreprinderilor” Domeniul major de intervenţie 3.2. „Formare şi sprijin pentru întreprinderi şi angajaţi pentru promovarea adaptabilităţii” Titlul proiectului: : „COPMED – COMPETENTE PENTRU PROTECTIA MEDIULUI” Contract nr. POSDRU/81/3.2./S/52242 Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 –„Investeşte în oameni!