Orizonturi 45 / 2018 by Ovidiu Bisog

Revistă editată de elevii de la Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” Roman

nr. XLV

septembrie-decembrie 2018

R EDACȚIA

Cuprins

REDACțIA Director Pr. prof. Cristinel Sociu Redactor coordonator Prof. Monica Grosu Redactori: Prof. Aurelia-Cristina Balașcă, pr. Mihai Dâscă, Daniel Mîrț – clasa a XII-a A, Teodor Cîrjă – clasa a XII-a A, Lorena Baciu – clasa a XI-a B, Roxana Dobrin – clasa a IX-a B Tehnoredactare Ovidiu Bișog Adresa redacției Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” Str. Ștefan cel Mare, 268/B 611040-Roman, jud. Neamț Tel./fax: 0233/741421 liceulfranciscan@yahoo.com www.liceulfranciscan.ro ISSN 2359-7356 Editura Seraﬁca Str. Teiului, 20 611047-Roman, jud. Neamț Telefon: 0233/744611

EDITORIAL „Cuvântul s-a făcut trup” – Pr. Cristinel Sociu . . . . . . . . . . . . . RELIGIE. SPIRITUALITATE Protagonistul sărbătorii Crăciunului și „personajele” episodice – Daniel Mîrț . . . . . . . . . . . . . . . . . Anul 2018-2019 dedicat tinerilor și fericitei Veronica Antal – Teodor Cîrjă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . DIALOG ÎNTRE GENERAțII Interviu cu părintele Bogdan Balașcă – Claudiu Dancă . . . . . . ȘTIINțĂ, ARTĂ, EDUCAțIE Festivitatea Bobocilor Franciscani – Roxana Dobrin . . . . . . . . . Centenarul Marii Uniri. ,,Persistența memoriei” – Mircea Alexandru Dănuț . . . . . . . . Iuliu Maniu – personalitate transilvăneană care a făcut posibilă Marea Unire – Andreina și Carina Iuscinschi . . . . . . Personalități bucovinene ale Marii Uniri: Iancu Flondor – Bianca-Mariana Prisecaru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Scriitorii români și Marea Unire – Andreea Toma . . . . . . . . . . . James Joyce – Portret al artistului la tinerețe – Mircea Alexandru Dănuț . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Spectacolul de Crăciun al claselor a XII-a – Teodor Cîrjă . . . . ,,De Crăciun, ﬁi mai bun!’’ – Lorena Baciu și Mihaela Ghercă . . . Proiectul ROSE – Prof. Bogdan Irimia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

4 6 8 11 13 14 16 18 20 22 24 26

LECțIA DE DIRIGENțIE Adolescența – vârsta schimbărilor profunde și inevitabile – Prof. Mihaela Zănescu . . . . . . . . . . . 28 CRONICA LICEULUI – Daniel Mîrț . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” din Roman

Orizonturi * nr. XLV

E DITORIAL

„Cuvântul s-a făcut trup” Așteptăm cu mare nerăbdare să trăim, să experimentăm și să celebrăm marea sărbătoare a Nașterii Fiului lui Dumnezeu. Într-adevăr, Dumnezeu, în iubirea sa, se coboară la noi, oamenii, pentru a revărsa asupra noastră plinătatea darurilor sale. Se face om pentru ca să ne dăruiască un viitor și o speranță, speranța vieții veșnice. Venirea Fiului lui Dumnezeu pe pământ este un eveniment atât de important, încât Dumnezeu a voit să-l pregătească veacuri de-a rândul, prin rituri și sacrificii, figuri și simboluri; totul, din voința sa, este orientat spre Cristos. El îl prezice, îl vestește prin gura profeților care se succed din generație în generație: „După ce în trecut a vorbit în multe rânduri și în multe moduri părinților noștri prin profeți, Dumnezeu, în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul, pe care l-a pus moștenitor a toate, prin care a făcut și veacurile” (Evr 1,1-2). Cuvântul lui Dumnezeu către omenire este punctul de întâlnire al veșniciei cu timpul, comuniunea dintre Dumnezeu și omenire. Cel care este putere și glorie nesfârșită ia asupra sa limitele, slăbiciunile tuturor oamenilor. Nu este o întâmplare că Dumnezeu a dorit să fie cu noi, cei limitați și greșitori. Domnul face acest lucru pentru că El este iubire. Întâlnirea între septembrie-decembrie 2018

harul lui Dumnezeu și omenire a fost facilitată de o admirabilă inițiativă a înțelepciunii divine și eterne, care a ales calea întrupării mistice a Cuvântului veșnic, făcut om spre răscumpărarea ﬁinței noastre. Prin Cuvânt, Dumnezeu a dorit să se reveleze omului și să facă cunoscută măreția sa. Nașterea Mântuitorului este sărbătoarea vieții, a bucuriei și a frumuseții, este cea mai frumoasă celebrare a iubirii lui Dumnezeu pentru toți oamenii, este sărbătoarea Cuvântului făcut trup pentru noi toți, este sărbătoarea întrupării și a mântuirii ce se împlinește în actul pascal. Numai Isus ne revelează temeiul lucrurilor, sensul deﬁnitiv a toate. Crăciunul ne arată dragostea lui Dumnezeu în viața noastră, așa cum este ea, iar această iubire ne dă curaj, mângâiere și putere. Crăciunul este prin excelență o sărbătoare a noutății: nouă este realitatea pe care Isus a inaugurat-o, nou este mesajul pe care ni l-a adus, nouă este porunca iubirii pe care ne-a lăsat-o, nou devine omul care își deschide inima pentru a-l primi pe Isus. Cel ce vine din veșnicie a

pășit în timpul nostru, în prezentul nostru, în istoria și viața noastră. Nașterea Mântuitorului trebuie să fie pentru fiecare dintre noi o trezire din somnolența și nepăsarea sufletească, un imbold pentru regăsirea echilibrului în misterul Răscumpărării. În ciuda lipsurilor și nepotrivirilor noastre față de această revelație, ea strălucește în lumina ei sublimă, ne stimulează aspirațiile și dorințele, ne angajează viața într-un ritm crescând de fidelitate fără sfârșit. Mântuitorul ne eliberează de indiferență, de frică, de aroganță, atitudini care ne împiedică să ne construim viitorul, și ne umple viața de speranță și fericire. Cuvântul se face vizibil privirilor noastre pentru a deveni modelul pe care trebuie să-l urmăm. Astfel, în fiecare zi, continuă și se revigorează unirea stabilită între om și Dumnezeu la Întrupare. Pentru sărbătorile ce urmează, transmit, cu toată căldura sufletească, tuturor elevilor, profesorilor, colaboratorilor și cititorilor revistei noastre, Orizonturi, Crăciun binecuvântat și La mulți ani pentru 2019! Pr. Cristinel Sociu

R ELIGIE . S PIRITUALITATE

Protagonistul sărbătorii Crăciunului și „personajele” episodice Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, protagonist înseamnă erou, personaj principal, persoană care joacă rolul de bază într-o operă. Dar ce înseamnă cuvântul „sărbătoare”? A serba este echivalent cu a nu da uitării, a cinsti și a onora, dar și cu a reveni la un moment și la un eveniment esențial, generator de ordine și echilibru. Sărbătoarea este, în egală măsură, amintire și inaugurare, conturând ideea de întemeiere, de consacrare. Cuvântul vechi, din fondul latin, a serba (< lat. servāre), desemnează respectul cu care slujim un model, dar și îndatorirea de a-l transmite, de a face din el un reper viu. Se apropie sărbătoarea Crăciunului și, din păcate, mulți dintre noi uităm care este esența ei, cine este protagonistul, ce rol are, cine i l-a încredințat și cu ce scop. Calendarul creștin ne amintește că sărbătoarea Crăciunului îl are ca protagonist pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Citind Sfânta Scriptură aﬂăm că opera în care a fost „distribuit” se numește Opera de mântuire a oamenilor și că a primit „rolul” de a se întrupa și a se naște într-un grajd, în umilință și sărăcie. Așadar, din bunăvoința lui Dumnezeu Tatăl, noi, oamenii, am primit un model de smerenie absolută în persoana lui Isus Cristos și de ascultare desăvârșită până la moarte „și

încă moartea pe cruce”, așa cum le spune ﬁlipenilor sfântul apostol Paul. Revenind la termenul „sărbătoare” trebuie, deci, să-l cinstim și să-l onorăm pe Cel sărbătorit de Crăciun, adică pe Cristos, generator de echilibru, de la care am primit și primim pacea, bucuria, iubirea, lumina și mântuirea lui Dumnezeu. Este El modelul, reperul nostru viu? Cu siguranță că nu este pentru toți. Sărbătoarea Crăciunului și-a pierdut semniﬁcația. Ea a devenit o descătușare de energii și excese de tot felul, iar locul lui Cristos a fost luat de cadouri, brad, mese îmbelșugate, petreceri, vizite la prieteni și rude etc. Să privim la personajele episodice care apar în scena Nașterii lui Isus, păstorii și magii, și să învățăm lecția pe care ne-au predat-o prin atitudinea, trăirea și exemplul lor. Sfântul evanghelist Luca ne spune că, după nașterea Pruncului

Isus, un înger le descoperă păstorilor de lângă Betleem adevărata identitate a Copilului: „Și le-a apărut un înger al Domnului și gloria Domnului i-a învăluit în lumină, iar ei au fost cuprinși de o mare spaimă. Îngerul le-a spus: „Nu vă temeți, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va ﬁ pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul. Acesta este semnul: veți găsi un copil înfășat în scutece și culcat în iesle” (Luca 2,9-12). Cum s-au comportat păstorii când au auzit vestea aceasta? Ce hotărâre au luat? Ce s-a întâmplat în viața lor? Au ignorat această veste? S-au eschivat și au spus că vor da și ei o fugă la Betleem când vor avea timp, când vor avea vreo zi liberă? Nu, nu au amânat. Ei au spus: „Să mergem până la Betleem” și au plecat imediat să i se închine. Acesta este primul lucru pe care îl avem de învățat de la ei:

Orizonturi * nr. XLV

R ELIGIE . S PIRITUALITATE

de Crăciun, întâlnirea cu Cristos, închinarea trebuie să fie o prioritate. În al doilea rând, păstorii ne învață că închinarea îl are în centru pe Fiul Unul Născut, pe Fiul lui Dumnezeu, nu pe altcineva. De la ei mai putem învăța un lucru: după ce le-a vorbit Dumnezeu prin intermediul îngerului său, după ce s-au închinat înaintea Pruncului, au devenit alți oameni. Întotdeauna închinarea adevărată, rugăciunea, dialogul sincer cu Dumnezeu lasă urme în viața noastră, aduce schimbări. Anumite lucruri, atitudini, priorități trebuie date la o parte și aduse altele. Din tabloul Nașterii lui Isus fac parte mai apoi și magii. Față de păstori, care erau oameni simpli, aceștia erau din neam nobil, educați, bogați și influenți. Erau filosofii, sfetnicii regatului, învățați în toată înțelepciunea Răsăritului antic. Din Cartea Numerilor aflăm că exista, pe vremea lui Moise, în pământul perșilor, un profet care, mai târziu, a devenit vrăjitor, ghicitor, numit Balaam. Acesta, printre altele, a spus: „O stea răsare din Iacob, un sceptru septembrie-decembrie 2018

se ridică din Israel. Străpunge hotarele lui Moab și îi nimicește pe toți ﬁii lui Set” (Numeri 24,17). Profeția aceasta a fost lăsată moștenire celorlalți prezicători, iar ei au făcut-o cunoscută înțelepților și împăraților din Răsărit. Și așa a ajuns prezicerea și la acești trei magi care se uitau pe cer să recunoască o astfel de stea. Au văzut-o, au identiﬁcat-o și au înțeles că această stea este una

neobișnuită. Au mers după ea până la Ierusalim și au întrebat: „Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit și am venit să-l adorăm”. Așadar, magii l-au căutat real și serios pe Cristos și l-au găsit. Care este atitudinea noastră în comparație cu a lor? Noi știm unde este Cristos, dar nu mergem la El. Magii ne arată clar drumul pe care trebuie să mergem

în viața noastră: drumul convertirii, drumul renunțării la cele vechi, drumul căutării luminii adevărate, drumul căutării lui Dumnezeu. La fel ca ei, ar trebui să ne întrebăm și noi: Unde este steaua?, atunci când, furați de atracțiile lumești, o pierdem din vedere. E necesar să pornim în căutarea semnelor pe care Dumnezeu le oferă, deoarece ele cer angajarea noastră pentru a le descifra și pentru a înțelege astfel voința sa. De la magi trebuie să mai învățăm să rămânem în adorație și să-i oferim lui Dumnezeu darurile noastre spirituale, mai sublime decât cele care pot fi văzute cu ochii: aurul credinței, tămâia speranței și smirna iubirii. Așadar, să privim la păstori și la magi și să nu uităm că Cel care trebuie să fie și să rămână în prim planul sărbătorii Crăciunului este Cristos, Mântuitorul lumii, fiindcă serbăm nașterea lui, nu a altcuiva. Și cum putem să-l sărbătorim mai frumos decât mergând în casa lui, la biserică, unde îl putem întâlni pentru că este prezent în chip euharistic la Sfânta Liturghie, ne putem împărtăși cu El, după ce, în prealabil, ne-am curățit sufletul prin sacramentul Pocăinței, pregătindu-i astfel o locuință curată, o iesle luminoasă. Crăciunul este mare și plin de bucurie pentru că în el ni se descoperă Vestea cea mare a Nașterii din Cer a lui Cristos. Crăciunul renaște speranța mântuirii, deoarece Mesia se întrupează din nou și ne arată că este cu noi până la sfârșit. Daniel Mîrț clasa a XII-a A

R ELIGIE . S PIRITUALITATE

Anul 2018-2019 dedicat tinerilor și fericitei Veronica Antal În acest an, Dieceza de Iași a avut bucuria de a vedea cum o tânără fecioară martiră din Moldova noastră, Veronica Antal, a fost ridicată la cinstea altarelor, la data de 22 septembrie 2018, în biserica din satul ei natal. Sfânta Liturghie solemnă și beatificarea au fost prezidate de cardinalul Angelo Giovanni Becciu, prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților, în prezența Preasfințitului Petru Gherghel, episcop de Iași, a Înaltpreasfințitului Miguel Maury Buendía, nunțiu apostolic în România și Republica Moldova, a numeroși episcopi, a părintelui Marco Tasca, ministru general al Ordinului Fraților Minori Conventuali, a reprezentanților și membrilor Provinciei „Sfântul Iosif” a Fraților Minori Conventuali din România, a numeroși preoți și persoane consacrate și a multor credincioși de toate vârstele. Veronica s-a născut la Nisiporești, comuna Botești, județul Neamț, în ziua de 7 decembrie 1935, din părinții Gheorghe și Eva Antal, și a fost botezată în biserica parohială din Hălăucești, județul Iași, a doua zi, 8 decembrie, în sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri. Întrucât părinții ei erau ocupați cu muncile câmpului, copila a fost crescută mai mult de bunica sa, Zarafina, care a căutat să-i insufle

Veronicăi dragostea față de Cristos, față de Biserică, conducând-o, încă de la primii pași, pe calea credinței. În ziua de 24 august 1958, întorcându-se de la Sfânta Liturghie din parohia Hălăucești, unde fusese administrat sacramentul Sfântului Mir, a fost atacată, în câmp, de un tânăr care voia să-i păteze viața feciorelnică închinată lui Dumnezeu. Pentru că nu a vrut să-i cedeze, a fost ucisă. A primit 42 de lovituri de cuțit și astfel a plecat pentru totdeauna să-l întâlnească pe Mirele său divin, Isus Cristos. Era anul 1958, iar Veronica avea doar 23 de ani. Ziua de 26 august a fost stabilită de Biserica locală ca fiind ziua comemorării ei. Tot în acest an, la Vatican, în luna octombrie, s-a desfășurat Sinodul Episcopilor, a XV-a Adunare Generală Ordinară cu tema „Tinerii, credința și discernământul vocațional”. La această întâlnire au participat și reprezentanți ai tinerilor, invitați de papa, pentru ca să facă auzit glasul atâtor tineri de vârsta lor. Încă de la începutul organizării sinodului, Papa Francisc și-a dorit să nu fie un sinod despre tineri, dar unul trăit împreună cu tinerii și pentru ei. Printre altele, în documentul final al sinodului se precizează că Biserica, cu smerenie, răbdare și disponibilitate, trebuie

să permită un dialog autentic cu tinerii, evitând „răspunsuri prefabricate și rețete gata făcute”. Protagoniști activi în activitatea pastorală, tinerii sunt prezentul Bisericii: trebuie încurajați să participe la viața bisericească și nu împiedicați prin atitudini autoritare. „Tinerii – se mai spune în comunicatul episcopilor – au nevoie de sfinți care să formeze alți sfinți, arătând astfel că sfințenia este fața cea mai frumoasă a Bisericii. S-a evidențiat faptul că „este necesar să se propună tinerilor o antropologie a afectivității și a sexualității capabilă să dea justa valoare castității” pentru creșterea persoanei, „în toate stările de viață”. Având în vedere aceste două mari evenimente, episcopul de Iași, Preasfințitul Petru Gherghel, a decis ca anul liturgic 2018-2019 să fie dedicat atât tinerilor, cât și fericitei Veronica Antal, stabilind totodată și un program pastoral special. Acesta a început în prima duminică din Advent 2018 și se va încheia la sfârșitul anului liturgic, în 2019, cu sărbătoarea „Cristos

Orizonturi * nr. XLV

R ELIGIE . S PIRITUALITATE Regele Universului”. „Bucurându-ne, așadar, de exemplul fericitei Veronica, de credința, curajul și iubirea ei, declarată martiră a iubirii, a credinței exemplare și a curăției eroice, tocmai în preajma Sinodului episcopilor pentru tineri, hotărâm ca noul an pastoral în Dieceza de Iași să aibă ca subiect tocmai acest exemplu și această mărturie pe care ne-a lăsat-o tuturor, dar mai ales vouă, dragi tineri ai diecezei”. Astfel, în fiecare zi de miercuri, la sfintele Liturghii, se fac rugăciuni speciale pentru tineri prin mijlocirea fericitei Veronica. Preoții sunt îndemnați să o prezinte pe fericita Veronica Antal ca model de trăire a credinței în cadrul predicilor și a catehezelor și să organizeze pelerinaje cu tinerii la Biserica din Nisiporești, locul beatificării și a mormântului fericitei. Episcopul nostru dorește ca prin exemplul Veronicăi Antal să se răspândească între tineri farmecul iubirii curate și al bucuriei sfinte pentru Cristos. Veronica Antal este și trebuie să fie un imbold spre sfințenie pentru adolescenți, pentru tineri. Așa se explică chemarea Sinodului de a privi la Isus, tânăr printre tineri, și la

septembrie-decembrie 2018

mărturia sfinților, printre care se află numeroși tineri, „profeți ai schimbării” în bine. Să nu uităm că lupta noastră pentru puritate, pentru curăție se reflectă în toate aspectele vieții: în sentimente și gânduri, în atitudini și motivații, în relațiile pe care le zidim cu ceilalți, în cuvinte și fapte. Asistăm în prezent la un asalt mediatic în promovarea imoralității ca manifestare a libertății totale și încercarea de a impune în locul poruncilor divine unele sloganuri moderne: „urmează-ți instinctul”, „fii liber, fă ceea ce simți”. Dacă suntem creștini adevărați trebuie să urmăm morala creștină. Catehismul Bisericii Catolice ne spune că cel ce vrea să rămână curat trebuie să folosească toate mijloacele naturale și supranaturale: evitarea prieteniilor rele, a cărților, imaginilor, filmelor

obscene, refuzul de a satisface curiozitatea păcătoasă prin văz, auz, contact, rugăciunea și sacramentele și în special spovada și împărtășania deasă. Curăția este o ucenicie a stăpânirii de sine, un antrenament permanent al voinței și o luptă continuă, de lungă durată. În ziua de 15 septembrie 2018, papa Francisc le-a spus celor peste 100.000 de tineri adunați la Palermo: „Zorii speranței niciodată nu trebuie să se descurajeze, să-și piardă curajul, ci să stăruie cu mult zel în a învinge pesimismul și resemnarea că nu se mai poate face nimic, că totul e pierdut. Vă rog, nu resemnării! Ascultați bine! Un tânăr nu poate să ﬁe resemnat! Nu resemnării! Totul se poate schimba”. Teodor Cîrjă clasa a XII-a A

D IALOG

ÎNTRE GENERAȚII

Interviu cu părintele Bogdan Balașcă • Părinte Bogdan, revista noastră școlară continuă seria dialogurilor cu foștii elevi ai liceului nostru. Știm că vă numărați printre cei care au stat în băncile acestei școli și am dori să ne împărtășiți câteva dintre experiențele pe care le-ați avut pe drumul formării. Mai întâi, pentru cei care nu vă cunosc originile, vă rog să vă prezentați. Sunt Bogdan Emilian Balașcă, un fost elev al Liceului Franciscan. Acum mă bucur să ﬁu frate și preot franciscan. • În ce perioadă ați fost elev al Liceului Franciscan? Cum au fost acești ani? Povestiți-ne câteva crâmpeie din viața de licean, de seminarist. Am trăit această bucurie între anii 1994-1998. Au fost ani unici, frumoși și, pe alocuri, grei. Plecam de-acasă fraged și am pătruns într-o lume nouă, cu noi colegi. Erau mulți, veniți din

locuri pe care nu le știam, cu felul lor de-a ﬁ. Ne-am împrietenit repede. Au fost și momente superbe: pentru o perioadă am făcut parte din formația liceului, jucam și șah... plecam în competiții. Tot în liceu citeam destul de mult. Au fost și pozne, dar au fost și multe bucurii. Cred că lucrul cel mai frumos pe care l-am prețuit a fost prietenia cu colegii. Aceasta conta și m-a ajutat foarte mult. • Cum ați ales să deveniți frate al Ordinului Fraților Minori Conventuali? Ce v-a atras în mod special? Noi avem impresia că alegem noi, dar nu e chiar așa! Dumnezeu ne alege. Partea noastră e să avem curajul să spunem „da”. Am spus și eu „da”, la început timid, apoi cu tot mai mult curaj. Mă atrăgea ideea să merg misionar. Visam că voi ajunge cândva în Africa. Și visul acesta mi-a dat mult curaj să

merg înainte. În plus, mă atrăgea ideea de a ﬁ preot, frate, de a mă dedica oamenilor. O admiram! • Care sunt trăirile din timpul acestui drum al inițierii și al formării unui frate franciscan? Lăsând liceul și intrând în anii de facultate, de teologie, cred că am trăit cei mai frumoși ani din viața mea. Mă implicam în multe. Îmi plăcea să mă consum, să nu pierd timpul: citeam mai multe cărți odată. Studiam. Îmi plăcea să fac parte din diferite inițiative, comisii din cadrul studenției: revista „Zâmbet fratern”, comisia culturală, eram la cor, concerte... Apoi, superiorii ne-au propus, mie și altor colegi, să ajutăm câteva persoane sărace: strângeam mâncarea care rămânea la cantină, după ce mânca toată lumea, și o duceam la poarta seminarului. Acolo veneau săracii, iar noi le ofeream. Aceasta m-a inﬂuențat mult. Și cred că acest contact cu săracii mi-a schimbat viața. În anii studenției încercam să învăț constanța, coerența. Deși au fost și încercări, totuși acești ani au fost enorm de frumoși, trăiți

Orizonturi * nr. XLV

D IALOG din plin, de dimineața și până seara târziu. Gustam bunătatea lui Dumnezeu în toate. Și cred că asta a contat cel mai mult. • În ce an ați fost hirotonit și ce misiuni v-au fost încredințate până acum de către superiori? În anul 2006 am fost sfințit preot. Deja terminasem facultatea un an înainte; eram diacon și am fost trimis o perioadă la Padova, la Bazilica Sfântul Anton. Au fost momente de har. Apoi am fost trimis în Africa, în Ghana. După sfințirea ca preot am mai fost un an în Ghana. După această misiune am fost trimis la București, unde, cu ajutorul lui Dumnezeu, am terminat o altă facultate, cea de psihologie, după care am făcut un master în psihologie și un altul în sociologie. Domnul m-a chemat apoi să fiu doi ani vicerector și formator la Institutul Franciscan și un alt an director spiritual la Liceul Franciscan. Între timp, cu ajutorul lui Dumnezeu, am parcurs și doctoratul în teologie. De circa cinci ani, sunt în București, în comunitatea „Sfântul Bonaventura”. Aici trăiesc bucuria de a fi într-o comunitate simplă, unde, împreună cu ceilalți frați, am ales să trăim din ce ne oferă lumea. Nu cumpărăm mâncare deloc, ci totul vine „din Providență”. Sunt ani frumoși, cu multe minuni în fiecare zi. • Așadar, acum sunteți la București. Am auzit că ați inițiat proiectul „Orașul carității”. În ce constă și cui se adresează? Da, „orașul carității” fost o inspirație de la Dumnezeu, când, într-o seară de iarnă, cu un alt septembrie-decembrie 2018

ÎNTRE GENERAȚII

frate preot, am mers la un om care stătea în frig, în zăpadă. Nu arăta prea bine. I-am dat ceva din mâncarea caldă pe care o aveam acasă și el s-a bucurat enorm și ne-a mulțumit. Văzând vremea de afară, de iarnă, ne-am întors acasă, am luat toată ciorba pe care o aveam, am încălzit-o, am pus-o în borcane și am plecat cu ea să căutăm și alți săraci. Am ajuns la metrou, la Universitate. Acolo, oamenii străzii erau întinși pe cartoane și se înfășurau în pături să nu înghețe. Le-am oferit ce le adusesem și au băut imediat, cu mâini tremurânde, toată ciorba, ca să se încălzească. Văzând aceasta, ne-am propus să venim

cam 15-20 de astfel de persoane, cu care formăm o echipă frumoasă. Se face mâncare aproape zilnic și se duce la săraci, oameni fără case, copii cu aurolac etc, la Gară, în centru, unde sunt oameni care dorm pe stradă. Am început apoi să organizăm, în ﬁecare marți, un prânz mare, la noi acasă, unde vin circa 80 de persoane: mănâncă, fac baie, își schimbă hainele, primesc medicamente, se roagă și se bucură că ne întâlnesc. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am numit această misiune „orașul carității”. E o experiență unică, superbă, care crește din ce în ce mai mult, având acum mulți colaboratori.

și a doua zi și următoarele. Am terminat toate borcanele pe care le aveam în casă, dar și mâncarea... Însă Domnul lucra și, încetul cu încetul, am început să avem și ajutoare, să facem mai multă mâncare, să cumpărăm boluri, vase mari. Acum pregătim multă mâncare pentru frații de pe stradă. Treptat ni s-au alăturat oameni buni la suﬂet, cu care am alcătuit un grup de voluntari. Astăzi sunt

• Care sunt cele mai mari bucurii pe care le aveți ca persoană consacrată? Cele mai mari bucurii? Descoperi că Dumnezeu există și că El este frumos și bun. Și mai descoperi că tot ceea ce credeai că te realizează: studiul, diplomele, cariera, toate sunt gunoaie pe lângă binecuvântarea lui Dumnezeu. Domnul e inﬁnit mai generos: îți oferă o lume atât de bună și frumoasă. Sigur,

D IALOG descoperi și o lume care suferă, dar tocmai de aceea suntem noi: ca să fim medicamente și pentru alții. Când eram la liceu, nu mă gândeam că există așa de multe experiențe frumoase în viață. Filmele sunt nimicuri pe lângă viața adevărată. Și, înaintând, am trăit atâta libertate, atâta aventură, atâtea bucurii, atâtea experiențe. Domnul mi-a dăruit să cunosc multe persoane, multe locuri, multe momente frumoase. Și, dincolo de alte încercări și purificări, simt că Dumnezeu mă iubește și îmi conduce viața. Nu-mi pare rău niciodată pentru că m-am lăsat ales în viața cea mai frumoasă: consacrată, preoțească! • Preasfințitul Petru Gherghel a declarat anul liturgic 2018-2019 an dedicat tinerilor și fericitei Veronica Antal. Ce considerați că se poate face pentru a întări credința tinerilor și pentru a-i determina să se implice mai mult în viața Bisericii? Se pot face multe. Însă cred că tinerii, ca fiecare dintre noi, au nevoie de sinceritate. Au nevoie de încredere, au nevoie să te

ÎNTRE GENERAȚII

simtă aproape și să nu ﬁe judecați rapid. Aceasta descurajează. Cu toții vrem ca cineva să creadă în noi. Și tinerii au această nevoie: să li se spună că pot, că Dumnezeu este cu ei, că îi iubește. Probabil, înainte ca să-i ajutăm pe ei, cred că trebuie să ne vindecăm pe noi de tendința de a-i controla, de a-i poseda sau de a-i sancționa. Ei nu au nevoie atât de mult de lecții, de teorii, de basme, cât mai degrabă de oameni adevărați, sinceri și de prieteni care să le stea alături pe drumul vieții lor. Restul îl construiește Dumnezeu. • Numărul tinerilor care vor să-l urmeze pe Cristos printr-o viață consacrată lui în totalitate e tot mai mic. Ce le spuneți acestor tineri, care „se sperie” de viața consacrată? Îmi vine să le spun: Curaj! Acesta însă nu depinde de cuvinte, depinde de ce anume văd în viața consacrată. Unii cred că e o anulare a bucuriilor, o privare de fericire, un surghiun aiurea pe pământ. Cât fals! Câtă păcăleală! Viața consacrată e altceva: un dar. Este o variantă profundă

de a-l urma pe Dumnezeu, de a lucra pentru El, de a-l primi pe El. E o dedicare în numele binelui. Le-aș spune, în primul rând, să caute să afle mai multe despre viața consacrată, să o cunoască cu adevărat. Apoi, dacă ei simt ceva în inima lor, oricât de puțin, să nu se teamă, ci să meargă înainte, pentru că îi așteaptă cea mai frumoasă aventură a vieții, cu bucuria de a fi ai lui Dumnezeu și de a se implica în bine. • Vă rog să transmiteți un gând pentru toți elevii liceului nostru, băieți și fete. Simt să le spun din nou: Curaj! Să țină la visul lor, să îl caute dacă nu-l au, dar să aibă un vis. Apoi, să creadă în el. Știu că multora le este teamă, dar eu le spun să se „arunce” înainte. Totul e posibil celui care crede. Sunt posibile lucruri pe care nici nu și le imaginează că există. Și încă ceva: dacă îți vei da voie să trăiești din plin, nu în destrăbălări, ci în adevăratul sens al cuvântului, implicându-te, dacă vei dărui sau te vei dărui, vei trăi bucuria imensă de a primi mai mult decât vei crede. Domnul a spus-o. Și vă mărturisesc și eu, un umil slujitor, că așa este: Domnul te răsplătește cu mult mai mult. Merită. Curaj! • Vă mulțumesc pentru că ați acceptat să ne răspundeți și pentru mărturia frumoasă pe care ați dat-o. Domnul să vă însoțească în continuare cu harul Său, ca să puteți îndeplini cum se cuvine fiecare misiune la care sunteți chemat. Claudiu Dancă clasa a X-a A

Orizonturi * nr. XLV

Ș TIINȚĂ ,

ARTĂ , EDUCAȚIE

Festivitatea Bobocilor Franciscani, ediția a V-a În cea de-a V-a ediție a „Festivității bobocilor franciscani”, care s-a desfășurat joi, 22 noiembrie 2018, elevii claselor a IX-a A și B și-au făcut debutul artistic în fața colegilor și a profesorilor și au transformat scena amfiteatrului liceului nostru într-un „ring de duel”, în care fiecare concurent a încercat să creeze un moment spectaculos, plin de voie bună și amuzant. Probele la care au fost supuși participanții au fost complexe, cu diferite grade de dificultate, dar bobocii, deși au mai avut ceva emoții și ezitări, au arătat juriului și publicului că săptămânile intense de pregătire nu au fost în zadar. Dansul, muzica și teatrul s-au împletit pe scenă într-un mod armonios, iar juriul și spectatorii au apreciat eforturile concurenților, aplaudând fiecare evoluție cu entuziasm. În întrecerea pentru mult râvnitul titlu al adolescenței

septembrie-decembrie 2018

s-au înscris 16 elevi, 8 boboci de la profilul teologic și 8 bobocițe de la profilul pedagogic. Probele de concurs au fost următoarele: autoprezentare, cultură generală, dicție, aptitudini artistice și abilități practice. Întrecerea a debutat cu prezentările concurenților, fiecare în parte încercând să evidențieze aspecte ale personalității lui, calități, preocupări, îndeletniciri etc. La proba de cultură generală, cunoștințele elevilor au fost puse la grea încercare. Unii s-au descurcat onorabil, iar alții, prin răspunsurile date, au stârnit râsul întregii săli. Cea care a dat startul celei mai importante probe, cea artistică, a fost Bianca Mariana Prisecaru, care, cu reale veleități de actriță, a pus în scenă „Monologul caloriilor” de Stela Popescu, aducând zâmbete pe chipurile spectatorilor. A doua concurentă care a intrat în

scenă a fost Adelina Florentina Bujor, care a interpretat melodia populară „Foaie verde ca aluna”, într-un mod original și cu multă voioșie, aducând, totodată, pe scenă și frumusețea portului tradițional moldovenesc autentic. Alți doi boboci talentați care și-au făcut debutul în arta teatrală au fost Fabian Ante și Cosmin Cimpoeșu, cu sceneta „Ne vedem în 2021”, o adaptare la piesa lui Puiu Călinescu și Nicolae Dinică. Interpretarea plină de haz a stârnit amuzamentul și aplauzele spectatorilor. Au urmat Adelina Mădălina Balan și Denisa Maria Olariu, care, ajutate de colegele lor Maria Dabija, Mihaela Iordache și Roxana Dobrin, au prezentat dansul tradițional „Rața, Coasa”, impresionând publicul prin mișcările complexe și sincronizate. După acest moment, a urmat sceneta umoristică „Noul director al școlii”, după Horațiu Mălăele, interpretată de patru dintre concurenții de la clasa IX-a A, Emanuel Bârlescu, Lucian Sascău, Ciprian Simon și Claudiu Susan, ajutați și susținuți de câțiva băieți din clasa a X-a, care au jucat rolul elevilor. Aceștia au oferit publicului un joc artistic de excepție și au creat o atmosferă amuzantă și plăcută. Momentele de voie bună au continuat cu Roxana Dobrin, care a interpretat

Ș TIINȚĂ ,

piesa „Toate șogorițele” îndemnându-i pe toți cei prezenți la dans. Cum matematica le dă dureri de cap multora, elevul Andrei Senteș a pus în scenă piesa de teatru „Ora de matematică”, ajutat de elevul Claudiu Dancă, din clasa a X-a A, care a interpretat rolul profesorului. După momentele de artă teatrală, cântec și joc a urmat numărul elevei Noelia Baciu, care a realizat o pictură pe sticlă, chiar în fața publicului, dând dovadă de mult talent și de o excepțională tehnică de îmbinare a culorilor.

ARTĂ , EDUCAȚIE

La ultima probă din concurs, cea de abilități practice, concurenții au fost împărțiți în mai multe grupe, fiecare grupă primind o altă probă. Printre acestea s-au numărat: menținerea simultană a trei baloane în aer, ochirea cu un dispozitiv ascuțit a unui număr cât mai mare de baloane, aflate pe un panou, la o distanță apreciabilă, iar ultima grupă s-a înscris într-o cursă de alergare, fiecare membru având picioarele într-un sac. Toate aceste probe s-au desfășurat contra cronometru, concurenții având la dispoziție 30 de secunde. În afara concursului, în timp ce membrii juriului s-au retras pentru a delibera, ne-au încântat cu momente de cântec și dans elevele clasei a IX-a B. Astfel, Roxana Dobrin a interpretat melodia „I love you like a love song baby”, o piesă iubită de public. În continuare, au umplut scena de emoție și grație elevele Adelina Bujor și Mădălina Balan, care ne-au încântat privirile cu un dans modern pe acordurile piesei „Vals”, în interpretarea elevei Denisa Olariu. De la emoție și grație scena a fost invadată de exuberanța și energia unor dansuri sincron, care i-au antrenat și pe elevii din sală.

La final, membrii juriului, părintele director Cristinel Sociu, președinte, profesorii Nadia Chelaru, Angela Dămoc, Ionela Vătămănelu și câștigătorii ediției a IV-a a Festivității bobocilor franciscani, elevii Ana-Maria Tancău și Narcis Ghiuzan, au acordat titlul de „CEA MAI TALENTATĂ BOBOCIȚĂ” elevei Roxana Dobrin, din clasa a IX-a B, iar titlul de „CEL MAI TALENTAT BOBOC” elevului Andrei Senteș, din clasa a IX-a A. Prezentatorii evenimentului, Andra Toma, din clasa a XI-a B, și Teodor Cîrjă, din clasa a XII-a A, au avut prezență de spirit, au fost spontani și plini de strălucire și eleganță, făcând astfel ca spectacolul să fie unul reușit. Mulțumim tuturor celor care ne-au susținut și ne-au ajutat în realizarea acestui unic și minunat moment al nostru, al elevilor claselor a IX-a, în special celor care s-au implicat în ornarea sălii sau au stat la stația de amplificare, ca totul să funcționeze bine. O mulțumire aparte, din suflet, aducem profesoarelor Monica Grosu, dirigintă a clasei a IX-a A, și Aurelia-Cristina Balașcă, dirigintă a clasei a IX-a B, pentru implicarea și munca pe care au depus-o pentru noi, atâtea zile la rând, făcând astfel ca ziua de 22 noiembrie să fie o zi specială pentru noi și pentru tot liceul. Cu speranța că am impresionat prin talentele și iscusința de care am dat dovadă pe parcursul acestor probe, le urăm, încă de pe acum, mult succes bobocilor de anul viitor! Roxana Dobrin clasa a IX-a B

Orizonturi * nr. XLV

Ș TIINȚĂ ,

ARTĂ , EDUCAȚIE

Centenarul Marii Uniri. ,,Persistența memoriei”

Cu toții am auzit că anul acesta se aniversează Centenarul Marii Uniri de la 1918, un eveniment important în istoria României, păstrat în mentalitatea comună ca fiind momentul de glorie al întregului neam românesc. Din cauza mediatizării exagerate s-au cel puțin nepotrivite pe care statul român i-o conferă, consider că semnificația veridică a acestui fapt istoric sălășluiește în capacitatea oamenilor de atunci de a fi prevăzători, de a pregăti viitorul trăind timpul prezent la maxim. Într-adevăr, este important faptul că românii au decis să se ralieze unui scop comun, însă ceea ce trebuie scos în evidență este esența tuturor acestor sacrificii: faptul ca toți românii care vor urma să poată trăi într-un stat unic, care poate să reprezinte cu adevărat dorințele poporului și să îi apere drepturile. În opinia mea, mentalitatea actuală a rămas mult prea fixată pe ceea ce au reușit să realizeze septembrie-decembrie 2018

înaintașii noștri, omițând din schemă viitorul care se apropie cu iminență și care nu poate fi altfel construit decât trăind prezentul așa cum trebuie. Suntem cei care putem să creăm o țară mai bună, care să nu aibă alt ideal decât acela de a reprezenta cerințele poporului, nu de a fi aservită intereselor persoanelor aflate la putere. România pe care mi-o doresc este un stat care nu se lasă cotropit din exterior, care știe să își apere demnitatea și care este conștient de cine este, de ceea ce are și ceea ce poate realiza. Octavian Paler spunea că „Noi astăzi suntem o țară de oameni singuri. Atât de singuri încât până și nefericiții nu sunt solidari între ei”. Pornind de la aceste considerații despre prezent, îmi doresc pe viitor ca poporul român să aibă capacitatea de a fi altruist, de a nu trăi fiecare în egoismul său, ci uniți sub egida binelui comun. Visez la o țară în care copiii să nu mai fie nevoiți să se

întrebe: „În ce țară trebuie să emigrez pentru a putea trăi decent?”, una în care fiecare cetățean român să se poată bucura de un loc de muncă care să îi poată satisface nevoile și să aibă stabilitate din toate punctele de vedere. Pentru mine, România viitorului investește în educație, se îngrijește ca aceasta să fie cu adevărat de calitate și oferă o perspectivă de viitor celor ieșiți de pe băncile școlilor. Îmi doresc, de asemenea, ca „România șanselor egale” să nu mai fie doar un concept, ci un fapt concret. De prea mult timp țara noastră se confruntă cu corupția și cu șantajul. Vreau să se vorbească la timpul trecut despre perioada în care o bătrânică săracă trebuie să se împrumute de la bancă pentru a trăi de pe o zi pe alta, sau în care un copil bolnav de cancer trebuie să cerșească fonduri ca să poată să se opereze în străinătate, deoarece statul român nu i le poate oferi. În concluzie, pornind de la faptele trecutului și trăind prezentul putem să creăm România visurilor noastre, însă acest lucru se poate realiza doar prin muncă asiduă, o muncă care să ne transpună deja în acel „viitor”, care, încetul cu încetul, ajunge să devină „acum”. Doar așa vom ajunge la concluzia că „Romania este un cântec care sună cel mai bine când îl cântăm împreună”, după cum spunea Maria Tănase. Acest eseu a obținut mențiune la concursul județean ,,Mesaje pentru viitor”. Coordonator: prof. Aurelia Cristina Balașcă. Mircea Alexandru Dănuț clasa a XII-a A

Ș TIINȚĂ ,

ARTĂ , EDUCAȚIE

Iuliu Maniu – personalitate transilvăneană care a făcut posibilă Marea Unire Urmând exemplul Basarabiei și al Bucovinei, la 1 decembrie 1918, Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul s-au unit cu Regatul României realizând astfel Marea Unire a tuturor provinciilor istorice locuite de români, care s-au aflat până la finalul Primului Război Mondial integrate în Imperiul Rus, în cazul Basarabiei, sau Imperiul Austro-Ungar, în cazul celorlalte teritorii amintite. Din pleiada de personalități transilvănene care au construit Unirea, cea mai complexă figură istorică a fost Iuliu Maniu. S-a născut la 8 ianuarie 1873, în localitatea Bădăcin/Șimleul Silvaniei, județul Sălaj, fiind al doilea din cei cinci copii ai familiei. Cel mai cunoscut dintre liderii ardeleni ai Marii Unirii, Iuliu Maniu avea toate calitățile să ajungă ce a ajuns, adică un bărbat de stat dedicat celor două cauze fundamentale pe care le-a servit până la moarte: democrația și românismul. Lider al Partidului Național Român, acesta a fost președintele organismului care a transferat puterea Transilvaniei autorităților de la București. 30 de ani mai târziu ajungea într-o celulă din închisoarea Sighetu Marmației, unde va muri la 5 februarie 1953, acuzat fiind de regimul comunist că ar fi vrut să formeze un guvern al României în exil. Era avocat, provenea dintr-o familie

de judecători. Prin tatăl său, judecătorul Ioan Maniu, era nepotul lui Simion Bărnuțiu, marele ideolog al Revoluției ardelene de la 1848. Prin mama sa, Clara, era descendentul lui Iuliu Coroianu, unul dintre Memorandiștii din 1892, cei închiși pentru că apăraseră drepturile românilor contra maghiarizării. Grigore Pop, un apropiat al familiei, îl caracteriza ca ﬁind „rece la părere, hotărât, calm, chibzuit, imperturbabil, cu privirea cam ﬁxă când vorbește, întocmai ca bunicul său. Pare că privește pururea la țintă, la scop, fermecat de același ideal”. Născut și crescut în atmosfera naționalist-luminată a familiei sale, tânărul Iuliu nu avea cum să nu-și dedice viața emancipării românilor din Ardeal și îndeplinirii idealului de unitate națională, un vis ce părea îndepărtat, dar pe care Maniu l-a realizat.

Copilăria și-o va petrece în orașul său natal, Șimleul Silvaniei, apoi va urma școala primară în „mica Romă”, Blajul „Școlii Ardelene”, studiile liceale continuându-le la liceul calvin „Wesseleny” din Zalău, unitate școlară ce oferea cursanților săi, pe lângă o disciplină rigidă, o serioasă cultură umanistă. Urmând tradiția familiei, tânărul Maniu va urma studiile juridice la Cluj, Budapesta și Viena, în 1896 luându-și doctoratul în Drept și debutând încă din anii studenției în viața politică a Transilvaniei. Înainte de ﬁnalul războiului, la 18 octombrie 1918, în Parlamentul de la Budapesta, Alexandru Vaida Voevod dă citire Declarației de Autodeterminare a românilor, apoi ia ﬁință Consiliul Național Român, un guvern provizoriu care a preluat puterea în teritoriile locuite de români: Transilvania, Crișana și Banat. În cadrul tratativelor cu guvernul maghiar de la Budapesta, Iuliu Maniu a spus foarte clar ce vor românii: să își decidă singuri soarta. Ruptură totală! Consiliul Național Român, convocând adunarea de la Alba Iulia pentru ziua de 1 decembrie 1918, l-a însărcinat pe Iuliu Maniu cu organizarea Adunării Naționale. Folosindu-se de rețelele Partidului Național Român, de cele ale Bisericii Greco-Catolice și a celei Ortodoxe, în toate comitatele și așezările din Transilvania

Orizonturi * nr. XLV

Ș TIINȚĂ ,

au apărut Consilii Naționale Românești. Ele i-au ales 1.228 de delegați pentru Adunarea Națională de la Alba Iulia. 1 Decembrie 1918 era zi de duminică și începea cu Sfânta Liturghie. La sunetul clopotelor toți românii s-au îndreptat spre biserici. După Liturghie, cei 1.228 de reprezentanți ai românilor erau pregătiți, iar cei aproximativ 100.000 de români așteptau afară, pe Câmpul lui Horea, venirea oratorilor care să le prezinte actul Unirii. Au rostit discursuri memorabile George Pop de Băsești, care a fost ales și președinte de onoare al adunării, Vasile Goldiș și Iuliu Maniu, acestea ﬁind și astăzi adevărate lecții de oratorie, iar Rezoluțiunea de Unire a fost citită de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu. Discursul de la Alba Iulia și contribuția lui Maniu la Marea Unire nu s-au bucurat de o foarte mare atenție din partea istoricilor în perioada comunistă și aceasta pentru că nu i se putea ierta faptul că, după al Doilea Război Mondial, a fost simbolul rezistenței anticomuniste din România. Discursul lui Maniu de la 1 Decembrie 1918 este un demers istoric al cărui ecou a trecut din Catedrala de la Blaj, prin glasul lui septembrie-decembrie 2018

ARTĂ , EDUCAȚIE

Treboniu Laurian, pe Câmpia Libertății de aici. Iuliu Maniu a jucat un rol hotărâtor în toate marile momente ale anului 1918 și în ceea ce s-a hotărât la Alba Iulia. Importanța lui în cadrul generației Marii Uniri e covârșitoare: „Noi, onorată Adunare Națională, privim înfăptuirea unității noastre naționale ca pe un trimf al libertății omenești. Noi nu voim să devenim din oprimați oprimatori, din asupriți asupritori. Noi voim să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor și a tuturor cetățenilor. Noi propunem decretarea unirei cu Regatul României a întregei Transilvanii, a întregului Banat și a întregului teritoriu locuit de români al Ungariei. Pe aceste teritorii locuiesc însă și alte neamuri, cu alte însușiri și alte tradiții. Noi nu voim să răpim individualitatea etnică, nici ﬁința națională a acestor neamuri. Noi nu voim să răpim limba nimănui, ci vrem ca ﬁecare om să aleagă liber limba și credința în care vrea să trăiască atât în viața lui particulară, cât și în legătură cu viața de stat. Noi nu vrem să verse nimenea lacrimile pe cari le-am vărsat noi atâtea veacuri și nu voim să sugem puterea nimănui, așa cum a fost suptă a noastră veacuri de-a rândul” (Fragment din discursul rostit de Iuliu Maniu, la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia).

La data de 2 decembrie 1918, sunt alese structurile de conducere, provizorii, ale Transilvaniei, Marele Sfat Național, ca organ legislativ, și Consiliul Dirigent, organul executiv. Președinți ai celor două foruri de conducere au fost aleși George Pop, la cel legislativ, și Iuliu Maniu, la cel executiv. Întrebat de Corneliu Coposu, în serile liniștite petrecute împreună cu Iuliu Maniu la Bădăcin, care sunt cele mai importante realizări din viața lui, acesta i-a răspuns că, după Unirea de la 1918, care este de departe cea mai mare realizare, a urmat introducerea regimului românesc în Transilvania. Acela a fost un moment crucial, când 80% din funcționarii vechiului regim austro-ungar au refuzat jurământul în fața Consiliului Național Român. Atunci s-a înregistrat voluntariatul a 420 de preoți, a 180 de medici și a 600 de avocați români, care au renunțat la meseriile lor ca să ocupe posturi de pretori, de notari, să intre în magistratură pentru a scoate din impas administrația din Transilvania. Personalitate marcantă a vieții politice românești interbelice și postbelice, atât cât l-a mai lăsat regimul comunist, Iuliu Maniu ne-a lăsat, prin întreaga lui viață, dovezi ale trăsăturilor și calităților pe care trebuie să le aibă un cetățean angajat în „slujba țării”. Datorită unor astfel de oameni care au marcat generații, noi am putut sărbători anul acesta CENTENARUL MARII UNIRI. Andreina și Carina Iuscinschi clasa a IX-a B

Ș TIINȚĂ ,

ARTĂ , EDUCAȚIE

Personalități bucovinene ale Marii Uniri: Iancu Flondor În continuarea povestirii istorice din nr. XLIV al revistei noastre, Orizonturi, despre realizatorii Marii Uniri a tuturor românilor într-un singur stat, trebuie să știm că cea care s-a unit cu Regatul României, după Basarabia, a fost Bucovina. Parțial încorporată în teritoriul României de astăzi, parțial în cel al Ucrainei, Bucovina, ca provincie istorică, a fost ruptă de spațiul românesc încă din 7 mai 1775 când, în cadrul Convenției de la Istanbul, se hotărăște alipirea acestui teritoriu la Imperiul Habsburgic, viitorul Imperiu Austro-Ungar. Primul Război Mondial a constituit ocazia formării României Mari. În cazul Bucovinei, o personalitate politică cu un rol remarcabil în realizarea unității de neam a tuturor românilor între granițele unui singur stat a

fost Iancu Flondor. Contribuția sa la Unirea Bucovinei cu România a fost recunoscută atât de istorici, cât și de contemporanii săi, care notau că „atât de strâns legat este numele lui Flondor de actul istoric de la 1918, încât aproape s-a identiﬁcat cu dânsul”. Istoricul Nicolae Iorga, după Unire, exclama: „Cu adâncă recunoștință mulțumim omului întreg și neînfricoșatului Român”. Iancu Flondor s-a născut la 16 august 1865, la Storojineț, și a murit la 18 octombrie 1924, ﬁind înmormântat în cripta familiei Flondor de la Storojineț. În perioada 1895-1904, tânărul Iancu Flondor este ales deputat în Dieta Bucovinei. În 1908, Aurel Onciul îi trimitea o scrisoare lui Iancu Flondor, rugându-l să vină la conducerea unei grupări care urma să cuprindă toate facțiunile

unite: „În vremea de grea cumpănă, noi, solii tuturor vârstelor, tuturor păturilor și tuturor năzuințelor românești din țară, venim la tine ca să te rugăm dintr-o gură, ca să părăsești singurătatea-ți de până acum și să reintri iarăși în războiul politic. [...] Din inimă curată și sinceră întregul nostru popor te roagă: ﬁi căpitanul nostru și ne du la izbândă”. Iancu Flondor a preluat președinția Partidului Român în februarie 1909, însă, în noiembrie 1910, demisionează, explicând că „discordia și lupta între

Orizonturi * nr. XLV

Ș TIINȚĂ , Frați au cauzat neamului nostru în Bucovina, în ultimul deceniu, multe și dureroase scăderi”. Iancu Flondor este chemat din nou în fruntea românilor bucovineni, în 1918. La 14/27 octombrie 1918 a fost convocată o adunare a românilor din Bucovina, care votează unirea provinciei cu Regatul României. Tot atunci este format un Consiliu Național și un organ cu caracter de guvern, numit Consiliul Secretarilor de Stat, format din 14 secretari de stat. Guvernul provizoriu avea un Comitet Executiv al cărui președinte a fost ales Iancu Flondor. La 15/28 noiembrie are loc Congresul General al Bucovinei, întrunit la Cernăuți,

unde Iancu Flondor le spune celor prezenți că „o iobăgie națională de aproape un secol și jumătate, pe cât de dureroasă, pe atâta de rușinoasă, e pe sfârșite, poporul român din Bucovina este pe cale de a sparge și de a lepăda lanțul care i-a ferecat suﬂetul”. Președintele Congresului a fost ales Iancu Flondor, care a dat citire moțiunii prin care se hotăra „Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare, cu Regatul României”. După Unire, Bucovina primește doi miniștri în guvernul condus septembrie-decembrie 2018

ARTĂ , EDUCAȚIE

de Ion I.C. Brătianu, unul la Cernăuți (Iancu Flondor) și unul la București (Ion Nistor). Flondor a fost ministru pentru Bucovina în perioada decembrie 1918 – aprilie1919, demisionând în urma unui conflict cu Nistor. Onestitatea și patriotismul sincer al lui Iancu Flondor pot fi de neînțeles astăzi, dar Iancu Flondor nu a urmărit interesul propriu în acțiunea sa politică, lucru demonstrat în special în momentele în care, fiind chemat să conducă mișcarea națională a românilor bucovineni, a refuzat acest lucru, preferând să rămână izolat. Spiritul său justițiar și repulsia față de corupție sunt trăsături care ne pot inspira și astăzi. „Viitorul țării și nației noastre este strâns legat de drept și legalitate”, îi scria Iancu Flondor lui Iuliu Maniu, în 1923. De aceea, de fiecare dată când numele său risca să fie asociat cu afaceri ilicite sau cu oameni îndoielnici, prefera să se retragă. Iancu Flondor impunea respect prin simpla sa prezență, iar comportamentul său contrasta cu cel al multor contemporani.

Constantin Argetoianu îl numea „omul cel mai cu vază al Bucovinei”, „un om foarte cumsecade, un patriot, un gentleman, un om cinstit, dar cel mai formidabil pisălog din câți am cunoscut”. Poate mai cu seamă aceste trăsături sunt vizibile în episodul în care Flondor refuză oferta de a se refugia în România la începutul Marelui Război: „... nu pot face ce mi-ar plăcea sau ar ﬁ interesul meu imediat și personal. Trebuie să mă gândesc și la alții... și la viitor”. A creat partide, le-a condus, a chemat poporul bucovinean la lupta pentru unire, a organizat administrația românească în Bucovina, practic a creat unirea, a fost decorat de mai multe ori, printre care a primit Crucea Comemorativă a războiului din 1916-1918 și Coroana României cu Marea Cruce și alte decorații. De un astfel de exemplu, de om politic are nevoie România și astăzi pentru a privi cu speranță și curaj și spre următorii 100 de ani ai statului român. Bianca-Mariana Prisecaru clasa a IX-a B

Ș TIINȚĂ ,

ARTĂ , EDUCAȚIE

Scriitorii români și Marea Unire De-a lungul secolelor, ideea unității naționale a fost mereu prezentă în conștiința poporului nostru. Un rol important în promovarea ei l-a avut literatura. Scriitorii noștri și-au adăpat dintotdeauna suﬂetul la izvoarele vremurilor. Faptele mărețe ale istoriei neamului au pătruns în conștiința acestuia nu numai prin paginile zguduitoare ale istoriei, ci și prin slovele scriitorilor patrioți, care s-au făcut ecoul lor peste veacuri. Mai întâi, cei care au avut o contribuție de seamă la trezirea conștiinței de neam, prin istoricele lor Letopisețe au fost cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce. Au consolidat-o apoi corifeii Școlii Ardelene (Petru Maior, Gheorghe Șincai, Samuel Micu și Ion Budai Deleanu), care au contribuit, prin întreaga lor activitate, la „închegarea și la înﬁriparea neamului românesc într-o singură unitate etnică”. Purtători de drapel pentru Unire s-au dovedit reprezentanții literaturii pașoptiste, o epocă de avânt și de mari creații artistice: Alexandru Vla huță, Vasile Alecsandri, Andrei Mureșanu, Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac, Costache Negruzzi, Dimitrie Bolintineanu, George Barițiu. De același ideal au fost animați scriitorii care au trăit evenimentul

Scriitori din redacția ziarului România, Iași, 1917, cu semnăturile olografe ale lui Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Petre Locusteanu, Ion Minulescu, Corneliu Moldovan și George Ranetti

Marii Uniri, precum Octavian Goga, Lucian Blaga sau Liviu Rebreanu. Operele lor s-au dovedit a ﬁ adevărate „arme” de luptă. Intrarea României în Primul Război Mondial a făcut ca mulți dintre scriitorii noștri să se înroleze în armată ca simpli soldați: George Topârceanu luptă pe frontal de sud din Dobrogea, este luat prizonier și, pe baza celor trăite în război, va publica „Amintiri din luptele de la Turtucaia”. Pe același front se va aﬂa și Octavian Goga, a cărui valoare este recunoscută și în rândul armatei, drept pentru care i se recomandă să se retragă pentru că scrisul său este mai de folos țării: „Câteva pagini scrise de dumneavoastră echivalează cu cel puțin două divizii”, spunea comandantul său. Se refugiază la Iași, unde, împreună cu Sadoveanu, Vlahuță și Lucian Blaga editează ziarul „România”. În scrisorile din perioada unirii Ardealului cu Țara, Lucian Blaga își exprimă deplina satisfacție, trăiește o stare de bucurie, jubilează: ,,Sunt aproape nebun de

fericire – îi comunică într-o scrisoare Corneliei Brediceanu. Pretutindeni revoluție... Sfatul național se va constitui. De asemenea și garde naționale”. Într-o altă scrisoare, adresată tot Corneliei, îi scria: ,,Poți ﬁ liniștită! Ardealul e al nostru. Mișcarea e pe-aici mare, dar haotică. Sunt garde naționale pretutindeni. Azi după-amiază voi ține o vorbire pentru ca gardiștii să depună jurământul sfatului național român”. Din altă scrisoare datată 21.XI.1918, aﬂăm despre o nouă cuvântare: ,,Ieri am fost la o adunare națională în Vinț… Am ținut o vorbire, pregătind poporul pentru marea adunare a întregului Ardeal, ce se va ține la Alba-Iulia. Unirea românilor

Orizonturi * nr. XLV

Ș TIINȚĂ , într-un singur stat a fost obiectul acelei vorbiri”. În scrisoarea din 2 decembrie 1918, se exprimă într-un stil solemn: ,,Săvârșitu-s-a Unirea! Ieri am fost la Alba-Iulia”. Despre contribuția lui Goga la înfăptuirea unității naționale a tuturor românilor vorbește presa acelei vremi, în care publică numeroase articole și poezii făcându-se purtător de steag în bătălia pentru realizarea acestui vis, așa cum spun și versurile sale din poezia „Noi”: „Avem un vis neîmplinit, / Copil al suferinții, / De jalea lui ne-au răposat / Și moșii și părinții... / Din vremi uitate, de demult, / Gemând de grele patimi, / Deșertăciunea unui vis / Noi o stropim cu lacrimi”. Ca un ordin de chemare sună și versurile din „Latinitatea strigă din tranșee”: „Veniți, români ! Porniți-vă spre munte! / V-arată drumul morții din morminte. / Să nu uitați a veacurilor carte, / Veniți, veniți!… Căci adevăr zic vouă: / Ori vă mutați hotarul mai departe, / Ori veți muri cu trupul frânt în două!” O mare rezonanță au și poeziile din volumul „Cântece fără țară”. La împlinirea marelui vis al românilor, poetul exclamă cu entuziasm și mare bucurie: „Te-am dărâmat, hotar de-odinioară, / Brâu împletit din lacrimi și din sânge, / Veriga ta de foc nu mă mai strânge / Și lanțul tău a încetat să doară”. Pe frontul din Transilvania și apoi pe cel din Moldova s-a aﬂat și scriitorul Camil Petrescu, rămas cu urmări grave de auz din cauza bombardamentelor. El este autorul romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, care evocă ororile celei dintâi conﬂagrații. septembrie-decembrie 2018

ARTĂ , EDUCAȚIE

În momentul când România a intrat în război, Liviu Rebreanu avea o experiență militară, deoarece activase într-un regiment al armatei austro-ungare. El a trăit drama războiului, dar, mai ales, a fost marcat de situația fratelui său, Emil Rebreanu, care a încercat să dezerteze, dar a fost prins și spânzurat. Drama fratelui său l-a determinat să scrie romanul „Pădurea spânzuraților”. Într-unul dintre articolele sale, Liviu Rebreanu spune: ,,Scriitorii au pregătit mai bine războiul Unirii celei Mari decât politicienii și militarii. Scrisul lor a ținut viu sentimentul românesc pretutindeni. Ei vorbeau tuturor inimilor românești chiar și atunci când sufletele tuturor oamenilor politici se opreau înfricoșate în crestele Carpaților și pe Prut... Și chemarea scriitorilor nu s-a sfârșit azi, precum nu se va sfârși niciodată. România Mare vrea să fie românească. Consolidarea, adică unirea sufletească a tuturor provinciilor, nu se poate înfăptui fără scriitorii români, fără opera lor”.

„Cel care a cântat toate vitejiile neamului moare fără să fi văzut cu ochii pe aceia care au onorat din nou sfântul drapel al țării”, spunea Nicolae Iorga despre George Coșbuc. În sufletul lui s-au reflectat toate aspirațiile neamului nostru, el însuși numindu-se „suflet din sufletul neamului meu”. Coșbuc nu a apucat să guste bucuria zilei de 1 decembrie 1918, căci s-a grăbit să pășească pe bolțile veșniciei cu câteva luni mai devreme de acest eveniment. A plecat cu sufletul vibrând de speranța că Unirea este aproape și, de acolo, din cer, ne va privi mulțumit că visul de veacuri ni s-a împlinit. Închei aceste considerații ale mele despre scriitorii români și contribuția lor la Marea Unire cu gândurile scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea: România este patria noastră și a tuturor românilor. / E România celor de demult și-a celor de mai apoi / E patria celor dispăruți și a celor ce va să vie. Andreea Toma clasa a XI-a B

Ș TIINȚĂ ,

ARTĂ , EDUCAȚIE

James Joyce – Portret al artistului la tinerețe Recenzie de carte Poet și prozator irlandez, James Augustine Aloysius Joyce (n. 2 februarie 1882 - d. 13 ianuarie 1941) este considerat de către criticii literari unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului XX. Pe lângă lucrarea de față, mai este cunoscut pentru romanele sale Ulise (1922), Veghea lui Finnegan (1939), nuvelele din volumul Oamenii din Dublin (1914), precum și poeziile din volumele Muzică de cameră (1907) și Poezii de doi bani fiecare (1927). Primul copil al lui John Stanislaus Joyce și al lui Mary Jane Murray, Joyce, a fost educat în spiritul religiei catolice în colegii iezuite. Interesat de literatură și limbile străine, Joyce începe să scrie încă din 1897. Peregrinează întreaga viață, autoexilându-se din Dublin, orașul așa de mult evocat în scrierile sale, trăind o serie de ani atât în Paris, cât și în Zurich. În 1904 o cunoaște pe Nora Bernacle, viitoarea sa soție, care îi va dărui doi copii și care va rămâne alături de el toată viața, deși se vor căsători de abia în 1931. Joyce a lucrat ca profesor de limba engleză, a dat lecții în particular și a publicat articole culturale sau politice în diverse ziare și reviste. Cariera lui literară a fost stingherită în mod constant de lipsurile materiale, deficiențele de vedere tot mai supărătoare și de boala mintală a fiicei sale, Lucia. Scrierile sale prezintă un

pronunțat caracter autobiografic, Joyce revenind obsesiv asupra lumii irlandeze, mai ales a Dublinului, în care scriitorul și-a petrecut primii ani de viață. Romanul „Portret al artistului la tinerețe”, primul scris de James Joyce și publicat în 1916, este considerat de critici un Künstlerroman, un subgen al bildungsromanului, care prezintă drumul maturizării unui artist. În cele cinci capitole scrise într-un stil modern, autorul înfățișează trezirea intelectuală și religioasă a alter-egoului său, Stephan Dedalus, care încearcă o dezlipire totală față de regulile și principiile impuse de societatea irlandeză confuză și plină de conflicte de la începutul secolului al XX-lea. Joyce creează un univers verosimil, foarte asemănător cu realitatea, întâmplările fiind, de altfel, autentice, trăite de autor în copilăria și adolescența sa ca elev la Colegiul iezuit Clongowes Wood din comitatul irlandez Kildare. În opinia mea, probabil cel mai faimos și mai interesant aspect al acestui roman este inovația introdusă de Joyce la nivelul fluxului conștiinței, stil narativ prin care autorul prezintă gândurile și sentimentele care se află în mintea personajului, mai mult decât doar să descrie aceste senzații dintr-un punct de vedere exterior. Acest uz al fluxului conștiinței transformă opera în

povestea concretă a dezvoltării minții protagonistului, o dezvoltare care se realizează treptat. În primele capitole putem observa propoziții și fraze scurte, simple, ulterior acestea dezvoltându-se și ajungând la un nivel complex spre finalul operei. Protagonistul, Stephan Dedalus, este înfățișat crescând de la ipostaza de „micul hăpăilă”, cum era poreclit în copilărie, copilărie marcată de strictețea și sobrietatea Colegiului Clongowes Wood, până la tinerețea cu specifica ei dorință de libertate. Trecând prin neliniștile și sentimentele contradictorii specific adolescentine, Stephan reflectează în special asupra concepțiilor despre viață, sentiment religios și manifestare artistică, prezentând o puternică dorință de eliberare: „Destinul lui era a se feri de ordinele sociale. El era sortit să învețe propria-i înțelepciune la o parte de alții sau să învețe înțelepciunea altora, pribeag el însuși printre capcanele lumii”. De altfel, numele acestuia este simbolic, cu referire atât la Sfântul Ștefan, primul martir, care se sacrifică

Orizonturi * nr. XLV

Ș TIINȚĂ , pentru scopul divin, cât și la mitul grec al lui Dedalus, constructorul angajat de regele Minos din Creta pentru a construi celebrul labirint. Acest rege îi ține prizonieri pe insula Creta pe Dedalus și pe ﬁul său, Icar, dar Dedalus concepe un plan de evadare prin construirea unor aripi din ceară și pene pe care îl și pune în aplicare, reușind să evadeze. Fiul său zboară însă atât de sus încât soarele îi topește aripile, căzând în mare și murind. Pe parcursul operei, Stephan Dedalus se aﬂă în ambele ipostaze, și cea a lui Dedalus și cea a lui Icar. Prin această simbolistică, autorul sugerează că Stephan trebuie să își pună în balanță atât dorința de a plecă din Irlanda, cu scopul de a se dezlipi de tot ceea ce știa până atunci, cât și supraevaluarea propriilor abilități. Un fapt care m-a impresionat în această carte a fost că, în ciuda tuturor nedreptăților la care a fost supus în perioada

septembrie-decembrie 2018

ARTĂ , EDUCAȚIE

colegiului și a mediului familial încărcat de viziuni contradictorii asupra societății, personajul principal reușește să își dezvolte un mod de gândire și de acțiune propriu, având curajul de a fi unic în mijlocul unei societăți încărcate de așa-zisul „spirit de turmă”. Consider că un alt aspect important prezent în romanul „Portret al artistului la tinerețe” este cel al exemplului personal. Stephan Dedalus, ca de altfel orice adolescent, are nevoie de modele de trăire a vieții, modele pe care le observă atât în mediul familial, la părinții lui, Simon și Mary, la unchiul său, Charles, sau la guvernanta sa, Doamna Riordan (Dante), cât și în mediul academic, prin preoții iezuiți care activau ca profesori în Colegiul Clongowes Wood. El trece de la o concepție hedonistică asupra vieții, concepție bazată pe subiectivitate și experiență concretă, la religiozitate, uneori dusă până la extrem, ca mai apoi să dezvolte o filozofie a primordialității esteticului. Fiind atras încă de mic de scrierile lui Byron, Shelley, de „Contele de Monte-Cristo” a lui Alexandre Dumas, precum și de scrierile filosofilor Toma de Aquino și Aristotel, Stephan își făurește în ultimul capitol al romanului o definiție a frumosului. Scriitorul englez H.G. Wells spunea despre acest roman că: „Portret al artistului la tinerețe de James Joyce... este o carte pe care să o cumperi, să o citești și să o păstrezi la loc sigur, dar nu este o carte de neglijat. Nu minimizează aspecte care sunt deliberat

excluse, ci readuce în prim plan aspecte ale vieții pe care lumea modernă le-a exclus din conversațiile și din peisajul obișnuit”. Astfel, eu consider că „Portret al artistului la tinerețe” de James Joyce este o carte interesantă, inovativă și pătrunzătoare, pe care aș recomanda-o doar celor care se simt pregătiți să o citească. Nu este o carte pentru oricine, având în vedere că are un stil narativ care poate ﬁ greoi și, uneori, neinteligibil, însă cei care reușesc să o înțeleagă pe deplin vor ﬁ cu adevărat mulțumiți. Cartea a apărut la Editura „Litera”, în anul 2014, are 304 pagini și este tradusă din limba engleză de Frida Papadache. Această recenzie a fost prezentată la Simpozionul interdisciplinar Pro Liber, ediția a III-a, la Secțiunea a II-a: Recenzie de carte, desfășurat la Colegiul „Petru Poni” din Roman, la 18 aprilie 2018, obținând premiul I. Coordonator: prof. Monica Grosu. Mircea Alexandru Dănuț clasa a XII-a A

Ș TIINȚĂ ,

ARTĂ , EDUCAȚIE

Spectacolul de Crăciun al claselor a XII-a

Crăciunul este una dintre cele mai așteptate sărbători ale anului în care trăim bucuria Nașterii lui Isus, pe care o vestim prin frumoasele colinde și scenete cu tematică religioasă, care ne introduc în acest timp sacru. Sărbătorim Crăciunul pentru că este ziua în care „S-a născut Cel făr’ de-nceput / Cum au zis prorocii”. Cu prilejul apropierii acestei mari sărbători, dar și a celei a Anului Nou, elevii claselor a XII-a A și B, proﬁl teologic și pedagogic, au deschis seria manifestărilor rituale, la 19 decembrie, înainte de vacanța de iarnă, prezentând, în amﬁteatrul liceului, un program artistic, cu momente atent alese. Tema serbării a fost un verset din Evanghelia după sfântul Ioan: „Și Cuvântul s-a făcut trup”. În introducere, corul mixt al liceului, pregătit și dirijat de prof. Ionela Panaite, a prezentat următoarele colinde: „Praznic luminos”, „Cerul și-a deschis soborul”, „Legănelul lui Isus” și „În vârfuri la nouă meri”. Colindul e modul prin care venirea lui Cristos în lume vrea să îndumnezeiască natura umană

și, totodată, colindul e și o reîntoarcere la inocența, puritatea și bucuria copilăriei. După acest moment înălțător, Claudia Iștoc a cântat colindul german „Stille Nacht”, impresionând întreaga sală printr-o interpretare emoționantă și memorabilă. Crăciunul este timpul când omul se întâlnește cu Pruncul de la Betleem. Sceneta „Nu-l putem vedea pe Isus”, prezentată de elevii ambelor clase a XII-a, a scos în evidență simplul fapt că toate capcanele Crăciunului contemporan ne împiedică să-L vedem pe Isus. Cumpărarea cadourilor, a bradului, a decorurilor strălucitoare, a alimentelor pentru o masă îmbelșugată, a hainelor extravagante, toate umbresc adevăratul mesaj al Crăciunului. În prima scenă au jucat patru elevi, în rolurile lui Isus,

Dumnezeu Tatăl, sfântul Petru și sfânta Fecioară Maria, care se aﬂau în fața globului pământesc, „dezbătând” problemele cu care se confruntă lumea de astăzi. Printre altele, privirea lor a fost ațintită spre un loc în care câteva persoane, zeloase și credincioase, surprindeau, printr-un joc artistic, momentul Nașterii Domnului, așa cum este prezentat de Sfânta Scriptură. Printre puținii spectatori atenți la cele ce se petreceau au fost și doi tineri, conștienți de însemnătatea evenimentului, care voiau să-l vadă pe Isus, dar au reușit cu greu să-l observe, pentru că evenimentul era umbrit și tulburat foarte des de apariția diferiților comercianți, care făceau reclamă la produsele lor pentru Crăciun. La ﬁnal, conștientizați de cei doi tineri că esența Crăciunului nu stă în lucrurile și plăcerile trecătoare, ci în imensa iubire a lui Dumnezeu, care l-a trimis pe Fiul său pentru mântuirea noastră, vânzătorii s-au oprit pentru a admira Cuvântul făcut trup. Fiecare în parte s-a apropiat cu teamă și uimire de iesle, a luat în brațe pruncul, l-a strâns la pieptul lui și i-a cerut iertare pentru indiferență, pentru lipsa iubirii și pentru toate greșelile făcute. În tot acest timp, eleva Alexandra Ioana Neculai,

Orizonturi * nr. XLV

Ș TIINȚĂ ,

din clasa a XII-a B, a interpretat melodia „Marie, te-ai gândit?” După momentele artistice speciﬁce Crăciunului, în cea de-a doua parte a spectacolului au fost prezentate cele practicate de Anul Nou, respectiv Capra, Jocul Căluțului, Ursul și Plugușorul, ca momente de distracție

și amuzament. Conform unor specialiști în domeniu, ele ar sugera renașterea, fertilitatea, reînvierea vegetației, fiind reminiscențe ale memoriei colective. Măștile mai pot evoca, în dansul purtătorilor lor, imaginea strămoșilor sau reprezintă refularea unor tensiuni sufletești ascunse în timpul anului. Capra este personificarea fertilității, după cum spun etnografii. Jocul caprei prezintă un scenariu al morții și învierii rituale. Capra cade la pământ și trebuie să fie resuscitată, readusă la viață. Acest fapt ar putea simboliza perioada anului în care timpul vechi, îmbătrânit, uzat al anului renaște, crește septembrie-decembrie 2018

ARTĂ , EDUCAȚIE

soarele în ﬁecare zi odată cu solstițiul. Elevii Gabriel Jicmon, Malvina Lungu, Teodora Albert, Damian Beța și Teodor Cîrjă au pus în scenă un astfel de joc, care ne-a adus aminte de momentele din copilărie, când umblam și noi din poartă în poartă cu Capra. „Căluțul” sau „căiuțul” a fost un alt joc prezentat de elevi. Se spune că acesta reprezintă vitalitatea și forța. El sugerează legătura omului cu natura, căci călărețul, cu o ținută de sărbătoare, călărește un cal cu capul și gâtul sculptate din lemn și acoperite cu o pânză roșie și cu numeroase elemente de podoabă. Coordonatorul grupului căiuților a fost elevul Mihăiță Susan.

Un al treilea joc realizat de elevi a fost „Jocul urșilor”. Grupul a fost alcătuit din urători deghizați în urs, ursari, ﬂuierari, toboșari, ﬁecare dintre ei interpretând un anumit rol. Conducătorul acestei cete a fost elevul Marius Adam, iar în pieile urșilor au fost elevii Sergiu Hîrja și Iancu Eduard. Jocul acestora a fost acompaniat

de toboșarii Sergiu Blaj, Gabriel Jicmon și Alexandru Verde. Înainte de încheiere, elevii din ambele clase au venit cu Plugușorul, fără plug, dar îmbrăcați în costume naționale. Aceștia au adresat preoților formatori și profesorilor urări frumoase, pregătite din timp, prin care au evidențiat efortul și munca pe care au depus-o în formarea lor

intelectuală și spirituală, strecurând și câte-o glumă și urându-le toate cele bune pentru anul care vine. În încheiere, Mihaela Netedu a recitat poezia „Se naște iar Isus”, compusă de părintele Cristian Diac, pentru a ne reaminti pe cine trebuie să-l lăudăm și să-l preamărim în acest minunat timp al Crăciunului. Prezentatorii serbării au fost elevii Beatrice Ciulin și Alexandru Verde. Aducem o mulțumire specială profesoarelor diriginte ale claselor a XII-a A și B, Dumitrița Ursache și Mariana Sofronie, pentru sprijinul acordat în realizarea acestui spectacol și urăm tuturor preoților, profesorilor și personalului auxiliar un Crăciun luminos, binecuvântat de Pruncușorul de la Betleem, și un An Nou cât mai bogat și plin de realizări materiale, dar mai ales spirituale. Teodor Cîrjă clasa a XII-a A

Ș TIINȚĂ ,

ARTĂ , EDUCAȚIE

„De Crăciun, fii mai bun!’’ Sărbătorile de iarnă, Crăciunul și Anul Nou, sunt întotdeauna, pentru fiecare dintre noi, un prilej de fericire și de împlinire sufletească. Cel puțin de Crăciun ne străduim sau ar trebui să ne străduim să fim mai buni, să ne îndreptăm privirea spre cei mai nefericiți ca noi și să dăruim fiecăruia spiritul, pacea, iubirea și bucuria pe care ne-o aduce această mare sărbătoare prin Nașterea lui Isus. De Crăciun avem mai multă grijă de sufletul nostru, ne împăcăm cu Dumnezeu și îl primim în inima noastră, dar suntem destul de preocupați și poate chiar mai preocupați de cele materiale, de a avea o masă plină de bunătăți, un brad frumos împodobit și un cadou sub el.

Știm foarte bine că nu toți oamenii au posibilitatea să aibă o masă cu mâncăruri alese, că sunt atâtea familii sărace care nu au ce pune pe masă, atâția copii care nu cunosc gustul unei portocale, a unui cozonac sau a altor dulciuri, ﬁind lipsiți nu numai de hrană, dar și de îmbrăcăminte. În luna decembrie, având în vedere aceste realități și ținând seama de îndemnurile sfântului Ioan Botezătorul, din Evanghelia după sfântul Luca, „Cel care are două haine să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel”, Consiliul Școlar

al Elevilor liceului nostru a inițiat un proiect de într-ajutorare a copiilor săraci, cu titlul: „Dar din dar se face rai!”. Astfel, în săptămâna Școala altfel: „Să știi mai multe, să fii mai bun!”, care s-a desfășurat în perioada 17-21 decembrie, fiecare elev, din puținul lui, a contribuit cu un bănuț sau a oferit o hăinuță pentru un copil, o mamă sau un tată. Întrucât forțele noastre erau prea mici, iar necesitățile mult prea mari, am apelat și la alți parteneri, oameni cu suflet mare, care ni s-au alăturat, respectiv frații minori capucini, de la Conventul „Sfântul Padre Pio” din Roman,

Orizonturi * nr. XLV

Ș TIINȚĂ ,

Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”, prin doamna învățătoare Minodora Simon, și Fundația Anton Durcovici. Împreună cu ei am reușit să aducem bucurie în suﬂet multor copii și părinți din satul Nistria, comuna Boghicea, județul Neamț. Acțiunile noastre s-au concretizat vineri, 17 decembrie, în ultima zi din săptămâna „Școala altfel”, când elevii Claudiu Dancă, din clasa a X-a A, președintele CȘE al liceului nostru, Alin Bogliș, din clasa a XI-a A, Mihaela Ghercă și Lorena Baciu, din clasa a XI-a B, Emanuel Ciocoiu, din clasa a X-a B, însoțiți de prof. Monica Grosu, consilier educativ, de părintele formator Sebastian Cochior și de fratele Adrian Benchea Joca, de la Conventul „Sfântul Padre Pio” din Roman, îmbarcați într-un microbuz și o mașină mică am pornit spre satul Nistria, cu alimente, dulciuri, hăinuțe și jucării. Acest sat este cel mai îndepărtat de pe harta județului Neamț și cel mai slab dezvoltat din comună, un sat aﬂat la polul sărăciei, locuit în majoritate de rromi, în jur de 50 de familii, care trăiesc din alocațiile copiilor și din ajutorul social. După un drum pe alocuri anevoios, cu urcușuri și coborâșuri pe zăpada când prea înghețată, când prea moale, am ajuns la septembrie-decembrie 2018

ARTĂ , EDUCAȚIE

destinație, unde am fost așteptați de părintele Vasile Ciocoiu, paroh ce păstorește această comunitate, și de câțiva săteni. Acolo, întrucât timpul nu ne-a permis să mergem pe la ﬁecare familie în parte, am lăsat tot ceea ce am adus într-o încăpere din curtea bisericii din sat, urmând ca părintele Vasile să împartă darurile noastre tuturor, iar noi am vizitat doar o singură familie, o familie numeroasă, cu nouă copii, care locuiesc într-o căsuță sărăcăcioasă, reconstruită după ce a fost mistuită de un incendiu. Ceea ce ne-a frapat cel mai mult a fost faptul că, deși lipsurile erau evidente, iar Moș Crăciun nu

le trecuse cam niciodată pragul, copiii erau veseli, senini, zburdalnici, pentru că simțeau căldura și iubirea unul pentru celălalt și grija reciprocă. Văzând această imagine, ne-au venit imediat în minte cuvintele lui Ioan Slavici din nuvela „Moara cu noroc”: „Omul să ﬁe mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit!” Un alt aspect care ne-a uimit și care este demn de toată lauda este faptul că părinții acestor copii, deși sunt lipsiți de cele

materiale, își trimit copiii la școală, fapt dovedit de mezina familiei care ne-a recitat o poezie și ne-a cântat melodia „Moș Crăciun cu plete dalbe”, învățate la școală.

Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru această minunată zi, care ne-a luminat și ne-a îmbogățit sufletul, ni l-a făcut o iesle în care l-am putut primi pe Cristos și căruia, prin copiii pe care i-am vizitat, i-am adus darurile și iubirea noastră. „Adevăr vă spun: tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut” (Mt 25,40). Acțiunile caritabile nu au ca beneficiar doar pe cel căruia i se oferă ceva, ci și pe cel care, dăruind, primește o lecție de viață și realizează că un simplu gest poate conta foarte mult pentru cei din jur: ,,Nici un gest de bunătate, indiferent cât e el de mic, nu e în zadar’’, spunea scriitorul antic grec Esop. Mulțumim din suflet tuturor pentru implicare, disponibilitate și dăruire. Numai împreună, „uniți în cuget și-n simțiri”, dar mai ales în fapte bune, am reușit să facem un lucru măreț, să îmbrățișăm suflete, să le aducem speranță și bucurie. Lorena Baciu și Mihaela Ghercă clasa a XI-a B

Ș TIINȚĂ ,

ARTĂ , EDUCAȚIE

Proiectul

ROSE (Romanian Secondary Education Project) „Împreună reușim” este subproiectul câștigat de liceul nostru privind Învățământul Secundar (ROSE – Romanian Secondary Education Project). Începând cu luna octombrie 2018, unitatea de învățământ a devenit beneficiară a unui grant în cadrul Rundei a doua a Schemei de Granturi pentru Licee a Proiectului privind Învățământul Secundar (ROSE), în urma semnării Acordului de grant între Ministerul Educației Naționale, Unitatea de Management al Proiectelor cu Finanțare Externă și Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”. Este cel mai amplu proiect din Educație, care își propune să vină în sprijinul liceelor, cu scopul creșterii ratei de promovabilitate la sfârșitul anului școlar, precum și a ratei de promovabilitate a examenului de bacalaureat. Împreună cu profesorii, elevii vor încerca să depășească obstacolele care au stat la baza insuccesului lor școlar. Pentru realizarea activităților propuse, liceul nostru beneficiază de o finanțare externă pe o perioadă de patru ani. Subproiectul se adresează unui grup țintă format din 80 de elevi ai liceului, care au îndeplinit următoarele criterii: fac

parte dintr-un grup dezavantajat, cum ar fi proveniența din familii cu venituri mici, elevi care au unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate, elevi care trăiesc în zone rurale și, nu în ultimul rând, elevi care nu au promovat, la sfârșitul anului școlar, la toate disciplinele, în special la cele la care trebuie să susțină examenul de bacalaureat. Alături de elevi se găsesc și profesorii liceului, care au sarcina de a proiecta activități care să vină în sprijinul acestora. Trebuie menționată și implicarea comunității, prin participarea diferiților reprezentanți: ai părinților, ai Ordinului Fraților Minori Conventuali, ai autorităților locale, în scopul monitorizării și a implementării proiectului. Obiectivul general este creșterea cu 8% a rezultatelor școlare la clasele terminale din grupul țintă, prin activități extracurriculare și prin modernizarea bazei materiale. Pentru îndeplinirea obiectivului general al proiectului, au fost stabilite obiective specifice cu ținte clare de atins la finalizarea proiectului.

Activitățile care se desfășoară în proiect sunt de patru tipuri. Dintre acestea, două se axează pe pregătirea elevilor, iar celelalte două au în vedere renovarea și dotarea liceului și managementul subproiectului: planificare, aplicare, control. Activitățile din prima categorie se concentrează foarte mult pe însușirea de către elevi a cunoștințelor de bază la obiectele de bacalaureat: limba română, matematică, istorie și geografie. Ca atare, profesorii care predau aceste materii au fost solicitați să-și proiecteze obiectivele și conținuturile învățării și să-și procure materialele didactice necesare. Prof. Monica Grosu, prin proiectul „Să ne cunoaștem limba și literatura!”, și-a propus să îmbunătățească cunoștințele de limbă română ale elevilor, aspectele problematice în ceea ce privește scrierea, regulile ortografice și de punctuație, claritatea exprimării, dar și să încurajeze elevii să citească operele literare propuse de programa școlară și cea de bacalaureat. „Să învățăm să gândim!” este activitatea realizată de prof. Maria

Orizonturi * nr. XLV

Ș TIINȚĂ , Cârjan și are scopul de a ameliora deficiențele de calcul matematic, de a motiva elevii pentru studiul matematicii, prin tratarea diferențiată și individualizarea învățării, astfel încât să se asigure progresul școlar pentru fiecare dintre ei. Activitățile „Istoria pe harta inimii” și „Hai să istorisim!”, proiectate de prof. Cristina-Aurelia Balașcă, își propun să remedieze problemele de orientare temporală și spațială ale elevilor cu privire la evenimentele istorice pe care le propune programa școlară spre studiu, pe parcursul celor patru ani de liceu. Felicia Arcana, profesor de geografie, și-a propus, prin activitățile „Cu enciclopedia pe hartă” și „Hai să descoperim prin joc”, să realizeze reprezentări grafice și cartografice pentru interpretarea și prezentarea unei realități investigate și să aprofundeze cunoștințele geografice ale elevilor despre spațiul european și cel românesc, prin intermediul jocului. Activitatea „Nosce te ipsum”, coordonată de prof. Mariana Sofronie, are ca obiectiv creșterea nivelului de autocunoaștere și dezvoltarea stimei de sine a elevilor din grupul țintă.

septembrie-decembrie 2018

ARTĂ , EDUCAȚIE

A doua categorie de activități, „Învățare în contact cu realitatea”, care se va desfășura pe parcursul primilor doi ani de proiect, și „Văd și învăț!”, activitate proiectată pentru ultimii doi ani din proiect, își propune să pună elevii în contact direct cu informațiile învățate la școală, în timpul orelor de pregătire, cu scopul de a evidenția partea practică a noțiunilor teoretice, crescând astfel motivația învățării. Totodată, prin activitățile care țin de renovarea și dotarea liceului, ne propunem să modernizăm câte o sală de clasă, prin înlocuirea parchetului și montarea de uși noi, prin dotarea cu câte un videoproiector, laptop, sistem audio, ecran de proiecție și tablă. Prin aceste lucrări interioare a spațiilor de școlarizare

se urmărește crearea unui ambient nou, curat și proaspăt în sala în care se vor desfășura activitățile pedagogice și de sprijin, precum și eﬁcientizarea expunerii conținuturilor cu ajutorul echipamentelor moderne. Unii dintre elevii selectați pentru a participa la acest proiect, încă se mai întreabă: De ce să merg la ROSE? Răspunsul pe care îl dau aici este valabil pentru ﬁecare elev în parte. De ce? Pentru că este o șansă de a umple anumite goluri, de a corecta greșelile, de a completa ceea ce nu ai înțeles la școală sau ceea ce nu ai învățat la timp, în clasele primare și cele gimnaziale. Este „o mână de ajutor” care îți este dată într-o perioadă sensibilă a vârstei tale, adolescența. Școala poate fi un loc de luptă. Fii un războinic și luptă! Noi îți oferim arma cu care să te aperi mai târziu: educația. Nu sta pe gânduri, nu lăsa lenea, indiferența sau ora plecării autobuzului spre casă să te împiedice să participi. Este lupta ta și te asigur că ÎMPREUNĂ REUȘIM! Prof. Bogdan Irimia coordonator subproiect

L ECȚIA

DE DIRIGENȚIE

Adolescența – vârsta schimbărilor profunde și inevitabile Adolescența este perioada de vârstă cuprinsă între 14 și 18 ani. Ea este un moment critic din dezvoltarea individului, deoarece acesta caută să se raporteze permanent la ceilalți ca o persoană autonomă, având conștiința propriei identități. Psihologic, adolescentul se caracterizează printr-o bogată imaginație, el „visează cu ochii deschiși”, dar și prin creșterea puterii de judecată. În schimb, memoria este deficitară. În acest interval de timp individul dezvoltă interese și abilități speciale fără însă a avea tenacitatea și capacitatea de a finaliza o acțiune. Emoțional, adolescenții sunt foarte sensibili și de aceea se pot simți foarte ușor lezați, când se manifestă atitudini ostile față de ei. De asemenea, ei dovedesc interes pentru competitivitate și sunt dispuși să participe la orice acțiune care le-ar permite să-și etaleze cunoștințele și abilitățile. Social, adolescenții se caracterizează prin autodefinirea sinelui în relație cu societatea în totalitatea ei, iar identitatea apare ca o poziție a lor față de lumea în care trăiesc. Din acest status apar probleme specifice adolescenței: tensiunea dintre el și societate, câștigarea independenței față de părinți, alegerea carierei și a stilului de viață, viața sexuală. Întrucât adolescentul își construiește identitatea, în primul rând, în raportul său cu familia

și societatea, el exersează experiențe proprii pentru că numai astfel trăiește cu convingerea despre oportunitatea lor. Un loc esențial în adolescență îl ocupă relațiile sociale. La această vârstă indivizii dezvoltă dorința de libertate și de explorare a spațiilor necunoscute, dincolo de ceea ce este spațiul familial și cel școlar sau al vecinătății imediate. Discriminarea de vârstă este trăită intens și contradictoriu de către adolescent, ﬁindcă el crede că nu i se recunoaște noua sa poziție socială de către familie, școală și mediul său de viață. Relațiile părinților cu adolescenții au particularități ce le deosebesc de raporturile din copilărie, acestea pot ﬁ tensionate, ajungând până la ruperea lor. Tendința adolescentului către autonomie poate conduce la a nu respecta nicio normă sau la a încălca orice principiu cunoscut în cadrul familiei sau al școlii. O înțelegere îngustă a libertății îi determină pe unii adolescenți să comită fapte antisociale. Predispuși inevitabil spre devianță, adolescenții ajung să nu țină seama de cerințele controlului social. Din cauza interdicțiilor puse de părinți sau de școală, adolescentul acționează pe principiul fructului oprit, căutând să cunoască și să trăiască exact ce i se interzice. Bravada, lăudăroșenia, dorința de a epata și de

a imita pe cei de vârsta lor, pentru a fi în pas cu ei, pot conduce la comportamente deviante, care, în anumite contexte, devin conduite de delincvență. La această vârstă, din cauza trăsăturilor amintite, există interes pentru consumul de droguri și stupefiante, fenomen ce s-a înrădăcinat în societatea românească după anul 1989. Nu mai puțin semnificativ este consumul de alcool caracteristic, la actualele generații de adolescenți, pentru ambele sexe. Asociat acestor fenomene este și fumatul, care a luat proporții îngrijorătoare la adolescenți, indiferent de apartenența la genul social. Lipsiți de o educație adecvată în familie sau în școli, adolescenții au un comportament precar de consum, fără acel spirit de discernământ atât de necesar în condițiile diversificării produselor alcoolice, de tutun și alimentare, inclusiv sub aspectul calității. Iată câteva lecții de viață pe care le-am învățat cu toții, ca adulți, și care pot fi utile adolescentului care urmează să descopere pe

Orizonturi * nr. XLV

L ECȚIA

cont propriu o mulțime de lucruri despre viața de adult: „Viața este imprevizibilă”. Mulți adolescenți își fac planuri de viitor și se așteaptă ca toate lucrurile să decurgă potrivit planurilor. Însă, de multe ori, lucrurile nu evoluează așa cum ne dorim și este bine pentru adolescent să fie pregătit și pentru evenimente neprevăzute, astfel încât să se readapteze ușor. „Respingerea sau eșecul nu sunt definitive”. Atât eșecul, cât și respingerea par să fie un sfârșit, însă, în realitate, ele sunt parte a procesului de a merge mai departe. Cel mai important este cum faci față acestora atunci când au loc. E în regulă să te îndepărtezi și să simți nevoia de a sta cu tine puțin, de a plânge, de a fi trist. Însă e important să înveți atât din eșec, cât și din respingeri și să mergi mai departe, mai puternic și mai deștept decât ai fost vreodată. „Cine ești în liceu nu te definește pentru restul vieții”. Perioada liceului poate fi dificilă pentru mulți adolescenți. Criticile sau septembrie-decembrie 2018

DE DIRIGENȚIE

eșecurile din această perioadă pot părea etichete pe care le vor purta toata viața, însă acest lucru nu este adevărat în cele mai multe cazuri. Perioada de după liceu este una de transformări profunde, atât în preocupările lor, cât și în realizările pe care le pot avea. „Vor fi nenumărate momente ciudate”. Rușinea sau umilirea apar în viața noastră în tot felul de situații. Sunt emoții normale, care nu oferă un verdict despre propriul caracter, ci transmit o informație despre acțiunea sau comportamentul pe care l-am avut și care s-a dovedit a nu fi adecvat. Umorul și o doză de autoironie sunt modalități prin care se poate ieși din situații sociale mai puțin fericite. În plus, asemenea emoții sunt trăite de toată lumea, fără excepție. „Menține-ți curiozitatea și evită să judeci oamenii din jur înainte de a le cunoaște povestea”. Este foarte ușor să interpretăm comportamentele celor din jur, chiar dacă nu știm motivele lor. Este bine să verificăm dacă interpretarea acțiunilor celor din jur este corectă. „Riscul de a fi rănit este inerent în multe situații”. În relațiile de prietenie și în relațiile romantice, în alegerile profesionale sau academice, riscul de a suferi din cauza unui eșec este prezent întotdeauna. Acest lucru nu înseamnă că acestea trebuie evitate. Este benefic să vă asumați acest risc, doar astfel puteți evolua. „Nu este greșit să părăsești oamenii sau situațiile care îți fac rău în mod repetat”. Greșelile celor din jur sunt inevitabile

și iertarea lor face posibilă menținerea relațiilor sociale, însă abuzul emoțional sau violența verbală sunt lucruri diferite față de conflictele normale între oameni. Nu este greșit să evitați oamenii care vă tratează greșit și să părăsiți situațiile toxice din punct de vedere emoțional. „Nu este nevoie să fii plăcut de toată lumea”. Aceasta este una dintre cele mai grele lecții de viață, pe care adolescenții cu o stimă de sine ridicată o învață mai repede. Uneori oamenii îl vor respinge pe adolescent, nu pentru că nu merită aprecierea lor sau pentru că a făcut ceva greșit, ci pentru că aceștia nu sunt compatibili, că motivele pentru care apar neînțelegeri sau antipatii nu pot fi întotdeauna depășite (sau nu sunt depășite cu ușurință), dar și că în multe situații depășirea lor nu este necesară. „Cea mai ușoară modalitate de a gestiona emoțiile este de a le accepta și de a le lăsa să treacă”. Acceptați emoțiile, observați-le și permiteți ca acestea să piardă din intensitate. Cu cât luptăm împotriva propriilor emoții, cu cât le judecăm ca fiind nepotrivite, cu atât ele cresc în intensitate. Multe dintre aceste recomandări sunt confirmate de experiența de viață pe care o aduce maturizarea. Acest lucru nu înseamnă că nu putem încerca să le transmitem adolescentului sau că acesta nu le va înțelege dacă nu le va trăi pe propria piele. Este foarte probabil ca, în momentele dificile, să își aducă aminte de cuvintele tale și astfel să le depășească mai ușor. Prof. Mihaela Zănescu

C RONICA

LICEULUI

Deschiderea anului școlar 2018-2019 Luni, 10 septembrie 2018, a avut loc deschiderea oficială a anului școlar 2018-2019. Ceremonia solemnă s-a desfășurat în capela Seminarului Franciscan. Sfânta Liturghie a fost celebrată de părintele Petrișor Teofil, ministru provincial al Fraților Minori Conventuali, Provincia „Sfântul Iosif” din România, împreună cu părintele Cristinel Sociu, directorul liceului, și ceilalți preoți din echipa formativă. Au fost prezenți elevii liceului, părinții acestora și cadrele didactice. În cuvântul de învățătură, pr. Teofil a scos în evidență rolul și importanța școlii și a încercat să-i determine pe elevi să-și imagineze cum ar fi societatea fără școală, fără educație. La sfârșitul celebrării, pr. director Cristinel Sociu a ținut să-i încurajeze în mod special pe „bobocei”, îndemnându-i să pășească fără teamă pe drumul cunoașterii și al formării lor intelectuale, umane și spirituale, prezentându-l, cu acest prilej, și pe pr. Cezar Nanea, care, începând cu acest an școlar, face parte din echipa formativă a Seminarului. A salutat și prezența doamnei Cristina Prăjescu, reprezentanta primarului Municipiului Roman în consiliul de administrație al școlii noastre. „Let’s do it, Romania” Sâmbătă, 15 septembrie 2018, în cadrul programului „Let’s do it, Romania”, voluntari din majoritatea liceelor din oraș s-au mobilizat pentru a aduna deșeurile din municipiul Roman. Elevii seminarului nostru s-au alăturat echipei de elevi de la Liceul Teologic „Episcop Melchisedec”, pentru a aduna gunoaiele de pe malul râului Moldova. În urma efortului depus, elevii au adunat 50 de saci plini cu deșeuri, care vor fi reciclate. Coordonatorii elevilor liceului nostru au fost profesorii Felicia Arcana și Bogdan Irimia, dar și preoții formatori Sebastian Cochior și Alin Burlacu. La această activitate au fost prezenți și reprezentanți ai Gărzii de Mediu din municipiul Roman. Noaptea Cercetătorilor Europeni Vineri, 28 septembrie 2018, municipiul Piatra-Neamț a găzduit, în perimetrul complexului arhitectural Curtea Domnească, evenimentul Noaptea Cercetătorilor Europeni. Experimentele științifice interactive, efectuate de elevii unităților de învățământ participante, precum și workshopurile educaționale prezentate de specialiști ai Inspectoratului Județean de Poliție Neamț și ai Serviciului Județean de Ambulanță Neamț s-au ridicat la înălțimea așteptărilor, stârnind curiozitatea și încântând privirile tuturor. Cei șapte elevi ai liceului nostru, însoțiți de prof. Nadia Chelaru-Vizir și de preoții Sebastian Cochior și Alin Burlacu, au asistat la toate experimentele științifice spectaculoase, la prezentarea unor activități caracteristice muncii de poliție și a unor metode medicale specifice de intervenție, dar s-au numărat și printre participanții și câștigătorii unuia dintre concursurile desfășurate în cadrul acestui eveniment. 30

Orizonturi * nr. XLV

C RONICA

LICEULUI

Sărbătoarea Sfântului Francisc de Assisi Joi, 4 octombrie 2018, s-a celebrat solemnitatea Sfântului Francisc de Assisi, patronul spiritual al Institutului Teologic Franciscan și al liceului nostru. În cadrul Sfintei Liturghii de la ora 10:30, prezidată de PS Petru Gherghel, episcop de Iași, au fost hirotoniți diaconi 9 seminariști, o parte dintre ei fiind foști elevi ai seminarului nostru. Au concelebrat pr. Teofil Petrișor, ministru provincial al Fraților Minori Conventuali, și un număr impresionant de preoți. La sărbătoare au fost prezenți elevii și profesorii școlii noastre, reprezentanți ai Inspectoratului Școlar Județean Neamț, primarul municipiului Roman, Lucian Micu, și numeroși alți credincioși din Roman și din împrejurimi. Ziua Mondială a Educației Vineri, 5 octombrie 2018, toți elevii liceului nostru s-au adunat în amfiteatrul liceului pentru a sărbători ,,Ziua Internațională a Educației”. A fost un prilej deosebit pentru a ne aminti contribuția semnificativă pe care o au dascălii în formarea noastră intelectuală și umană. Această întâlnire a debutat prin prezentarea unui material powerpoint despre istoricul acestei zile, după care a urmat un cântec potrivit sărbătorii, pregătit și cântat de o parte dintre elevii școlii, sub îndrumarea prof. Ionela Panaite. În continuare, a fost susținut un test de cultură generală, realizat de elevii Beatrice Ciulin, din clasa a XII-a B, și Mircea Alexandru Dănuț, din clasa a XII-a A, în cadrul căruia 3 reprezentanți de la fiecare clasă au trebuit să răspundă la un set de 30 de întrebări. În încheiere, părintele director Cristinel Sociu ne-a amintit de importanța profesorilor în viața fiecărui elev, de rolul lor deosebit pe care îl au în formarea noastră ca oameni, mulțumindu-le, totodată, dascălilor noștri pentru activitatea pe care o desfășoară în cadrul liceului. Alegerea Consiliului Școlar al Elevilor Marți, 9 octombrie 2018, a avut loc alegerea candidaților pentru ocuparea funcțiilor de președinte, vicepreședinte și secretar în cadrul Consiliului Școlar al Elevilor. Pentru funcția de președinte au candidat: Claudiu Dancă, din clasa a X-a A, și Ana-Maria Tancău, din clasa a X-a B. Pentru funcția de vicepreședinte a fost un singur candidat, Emanuel Ciocoiu, din clasa a X-a B, iar pentru funcția de secretar au candidat: Ștefan Frenț, din clasa a X-a A, Lavinia Vernica și Larisa Pavel, din clasa a X-a B. În urma votului exprimat de fiecare elev, Claudiu Dancă a fost ales în funcția de președinte, Emanuel Ciocoiu, vicepreședinte, iar Ștefan Frenț a fost ales în funcția de secretar. Activitatea a fost organizată de membrii Biroului Executiv al Consiliului Școlar al Elevilor din anul precedent și coordonată de consilierul educativ, prof. Monica Grosu. Simulare de cutremur Vineri, 12 octombrie 2018, la inițiativa Inspectoratului Județean pentru Situații de Urgență, în toate unitățile de învățământ din municipiul Roman s-a desfășurat un exercițiu de alarmare publică pentru simularea situației producerii unui cutremur. În timpul exercițiului, mijloacele de alarmare septembrie-decembrie 2018

C RONICA

LICEULUI

au acționat astfel: la ora 9:45, sirenele au transmis semnalul de „Alarmă la dezastre”, care a fost compus din 5 sunete a câte 16 secunde ﬁecare, cu pauză de 10 secunde între ele, timp în care elevii au fost nevoiți să se adăpostească sub băncile din sălile de clase. În jurul orei 10:00, cu ajutorul sirenelor electrice, s-a introdus semnalul „Încetarea alarmei”, format dintr-un sunet continuu, cu durata de 2 minute, după care elevii au fost evacuați în siguranță pe platoul din fața Institutului Teologic Franciscan.

Pelerinaj la Cacica Sâmbătă, 20 octombrie 2018, elevii clasei a XII-a A și o parte dintre elevii clasei a XII-a B, însoțiți de pr. director Cristinel Sociu, au participat la pelerinajul anual al absolvenților, la sanctuarul marian de la Cacica, județul Suceava, organizat de Oficiul pentru Pastorația Școlară și Predarea Religiei în Școli, din cadrul Episcopiei Romano-Catolice de Iași. Scopul pelerinajului a fost invocarea binecuvântării lui Dumnezeu, prin mijlocirea Sfintei Fecioarei Maria, pentru examenele ce vor urma și pentru un bun discernământ în alegerile viitoare ale fiecărui tânăr. PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iași, a fost prezent la sărbătoare, unindu-se în rugăciune cu toți elevii prezenți. Etapa județeană de cros Sâmbătă, 20 octombrie 2018, în localitatea Horia, județul Neamț, s-a desfășurat etapa județeană de cros, din cadrul Olimpiadei Naționale a Sportului Școlar. De la liceul nostru au participat doi elevi: Andrei Adelin Anton, din clasa a XII-a A, care a obținut locul III, și Cătălin Horvat, din clasa a XI-a A, care s-a situat pe locul VII. Elevii au fost pregătiți de prof. Irinel Severin.

Ziua Armatei Joi, 25 octombrie 2018, reprezentanți ai armatei, ai autorităților publice locale, profesori, elevi și zeci de civili au fost prezenți în Cimitirul „Eternitatea” din Roman pentru a sărbători Ziua Armatei Române, printr-un ceremonial militar-religios. După discursurile oﬁcialilor, au urmat depunerile de coroane și deﬁlarea Gărzii de Onoare. La această manifestarea au luat parte și elevii clasei a XI-a A, din cadrul liceului nostru, care au fost însoțiți de părintele Cezar Nanea. 32

Orizonturi * nr. XLV

C RONICA

LICEULUI

Ședință semestrială cu părinții Duminică, 18 noiembrie 2018, s-a desfășurat întâlnirea semestrială cu părinții elevilor seminariști. Activitatea a început în amfiteatrul liceului, cu o informare referitoare la situația generală a seminarului nostru, realizată de directorul liceului, pr. Cristinel Sociu. După aceasta, părinții, elevii, preoții formatori și profesorii diriginți au participat la Sfânta Liturghie, celebrată în Capela Seminarului. La final a avut loc întâlnirea pe clase, unde diriginții și formatorii au prezentat situația școlară și comportamentală a fiecărui elev în parte. Festivitatea boboceilor franciscani Joi, 22 noiembrie 2018, în amfiteatrul liceului nostru s-a desfășurat cea de-a V-a ediție a Festivității boboceilor franciscani. Elevii claselor a IX-a A și B și-au etalat talentele prin dans, cântec, actorie și

abilități practice, în speranța de a câștiga titlurile de „Cel mai talentat boboc” și „Cea mai talentată bobociță”. În urma reprezentației ﬁecărui concurent, juriul i-a desemnat pe elevul Andrei Senteș, din clasa a IX-a A, și pe eleva Roxana Dobrin, din clasa a IX-a B, ca ﬁind cei mai talentați boboci ai acestei ediții. Activitatea a fost coordonată de profesorii diriginți ai claselor a IX-a, Monica Grosu și Aurelia Balașcă.

Ziua Națională a României Sâmbătă, 1 decembrie 2018, mai mulți elevi ai liceului nostru, împreună cu directorul școlii, pr. Cristinel Sociu, au participat la manifestările organizate de Primăria Municipiului Roman, cu prilejul Zilei Naționale a României și a Centenarului Marii Uniri, care ne-au reamintit evenimentele petrecute la 1 decembrie 1918. În cadrul liceului nostru, acest eveniment a fost sărbătorit anticipat, la 29 noiembrie, în amﬁteatrul liceului nostru, prin intonarea Imnului Național al României, după care a urmat sceneta intitulată „Despre românii ultimilor 100 de ani”, coordonată de prof. Aurelia Balașcă și prof. Nadia Chelaru-Vizir. La sfârșitul evenimentului, pr. director a dezvelit o placă comemorativă în cinstea Centenarului Marii Uniri, care a fost amplasată la intrarea în liceu.

septembrie-decembrie 2018

C RONICA

LICEULUI

Sărbătoarea Școlii Nemțene Vineri, 7 decembrie 2018, în ediția a VI-a a Sărbătorii Școlii Nemțene, desfășurată la Central Plaza Hotel, doi dintre elevii liceului nostru au fost premiați de către Inspectoratul Școlar Județean Neamț, pentru rezultatele deosebite obținute la olimpiadele naționale la care au participat în anul școlar trecut. Este vorba de eleva Mihaela Netedu, din clasa a XII-a B, care a obținut premiul II la Olimpiada Națională de Pedagogie-Psihologie, disciplina managementul clasei de elevi, desfășurată la Sighetu Marmației, și elevul David Bălan, care a obținut mențiune la Olimpiada Națională de Religie Catolică, de la București. Elevii au fost pregătiți de prof. Ionela Vătămănelu, pedagogie-psihologie, și prof. Mariana Sofronie, religie. „Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!” În perioada 17-21 decembrie 2018 a avut loc săptămâna „Școala altfel”, în care s-au desfășurat diverse activități propuse, în prealabil, de elevi, părinți și profesori, care au avut menirea să ne îmbogățească cunoștințele, să ne dezvolte stima de sine, comunicarea interpersonală, creativitatea, nivelul cooperării, competențele sociale, abilitățile prac tice, dar și să întărească relația profesor-elev și elev-elev. Printre activitățile desfășurate s-au numărat vizitele făcute la Complexul Arhiepiscopal din Roman, în redacțiile de presă și televiziune locale, la muzeele din oraș, precum și la Departamentul de pompieri. Totodată, în cadrul acestei săptămâni, liceul nostru a avut ocazia să primească un echipaj de la serviciul criminalistic din cadrul IJP Neamț, Poliția Municipiului Roman, care a realizat o demonstrație, cu un câine dresat, de identiﬁcare a infractorilor. De asemenea, toți elevii au participat la instructajul pentru acordarea primului ajutor în situați de urgență, susținut de dr. Maria Genoveva Tălmăcel, de la Spitalului Municipal de Urgență Roman. Activitățile desfășurate în această perioadă au fost coordonate de toți profesorii liceului, în funcție de orar. 34

Orizonturi * nr. XLV

C RONICA

LICEULUI

Serbare de Crăciun Miercuri, 19 decembrie 2018, în amfiteatrul liceului a avut loc tradiționalul spectacol de Crăciun, realizat de elevii claselor a XII-a. Spectacolul a debutat cu un grupaj de colinde, susținut de corul liceului și dirijat de prof. Ionela Panaite, după care a urmat o scenetă cu tema nașterii lui Isus și recitări de poezie religioasă. Serbarea a continuat apoi cu mai multe obiceiuri și tradiții: Căiuții, Jocul Caprei, Ursul, Plugușorul, dar și cu un dans popular. Elevii claselor a XII-a au fost îndrumați și susținuți de profesorii diriginți, Dumitrița Ursache și Mariana Sofronie. Concurs de presepii Miercuri, 19 decembrie 2018, după serbarea de Crăciun, preoții formatori și profesorii liceului au vizitat fiecare clasă de la profilul teologic, pentru a vedea presepiile realizate de elevi în timpul Adventului, cu imaginea Betleemului și scena Nașterii Domnului. Un reprezentant al fiecărei clase a prezentat simbolistica presepiului și mesajul de Crăciun. În urma jurizării, s-a stabilit că cel mai frumos presepiu a fost realizat de elevii clasei a XII-a A, care au obținut premiul I. Premiul II a fost acordat clasei a XI-a A, premiul III i-a revenit clasei a IX-a A, iar clasa a X-a a obținut mențiune. „Dar din dar se face rai!” Vineri, 21 decembrie 2018, membrii Consiliului Școlar al Elevilor, împreună cu prof. Monica Grosu și pr. Sebastian Cochior, au plecat cu daruri de la Moș Crăciun, în satul Nistria din comuna Boghicea, județul Neamț, la familiile cu mai puține posibilități materiale, pentru a face ca bucuria Crăciunului să strălucească și pe chipurile lor. Această inițiativă a început cu mai mult timp în urmă și a putut fi dusă la îndeplinire datorită sprijinului și a ofertelor făcute de elevii liceului nostru, de cei ai Școlii Gimnaziale „Mihai Eminescu” și de Frații Minori Capucini, care au asigurat și transportul pachetelor. septembrie-decembrie 2018

Cronica a fost realizată de Daniel Mîrț, clasa a XII-a A