Orizonturi 47 / 2019 by Ovidiu Bisog

Revistă editată de elevii de la Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” Roman

nr. XLVII

septembrie-decembrie 2019

R EDACțIA REDACțIA

Cuprins

Director Pr. prof. Cristinel Sociu

EDITORIAL Isus Cristos, model de slujire – Pr. Cristinel Sociu . . . . . . . . . .

RELIGIE. SPIRITUALITATE Exortația apostolică Christus vivit – un mesaj pentru astăzi – Richard Vitan . . . . . . . . . . . . . . . . . . Botezați și trimiși. Octombrie, lună misionară – David Bălan . . . Sfânta Cecilia, patroana muzicienilor – Iulian Sărățanu . . . . . .

4 5 6

DIALOG ÎNTRE GENERAţII Interviu cu părintele Paul-Dragoș Mîrț – Andrei Senteș . . . . . .

Redactor coordonator Prof. Monica Grosu Redactori: Prof. Aurelia-Cristina Balașcă, Pr. Alin Burlacu, David Bălan (a XII-a A), Lorena Baciu (a XII-a B), Maria Drăghia (a XII-a B), Narcis Ghiuzan (a XI-a A), Fabian Ante (a X-a A), Andreina și Carina Iuscinschi (a X-a B)

ȘTIINţĂ, ARTĂ, EDUCAţIE Povestea vocației mele – Maria Drăghia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 Practica pedagogică – un drum al înțelegerii profesiei de dascăl – Lorena Baciu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 PAGINI DE ISTORIE LOCALĂ Viorica Agarici – Noelia Baciu și Cătălina Diaconu . . . . . . . . . . . 14

Tehnoredactare Ovidiu Bișog Adresa redacției Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” Str. Ștefan cel Mare, 268/B 611040-Roman, jud. Neamț Tel./fax: 0233/741421 liceulfranciscan@yahoo.com www.liceulfranciscan.ro ISSN 2359-7356 Editura Seraﬁca Str. Teiului, 20 611047-Roman, jud. Neamț Telefon: 0233/744611

ȘTIINţĂ, ARTĂ, EDUCAţIE Festivitatea boboceilor franciscani. Ediția a VI-a – Ioana-Andrada Mantale și Anca-Ștefania Platon . . . . . . . . . . . . Momente de înălțare suﬂetească la sfârșit de an. Serbarea de Crăciun – Mihaela Ghercă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Concurs de presepii – Fabian Ante și Fabio Milea . . . . . . . . . . . Despre comunism la trecut. 30 de ani de la Revoluția din 1989 – Andreina și Carina Iuscinschi . . . . Să cunoaștem literatura universală. Dante Alighieri – Prof. Monica Grosu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Catacombele romane – leagănul Bisericii din Roma – Andrei Curcan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

16 18 21 23 25 27

LECţIA DE DIRIGENţIE Bullying-ul, un fenomen în expansiune – Prof. Ionela Vătămănelu . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 CRONICA LICEULUI – Narcis Ghiuzan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29

Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” din Roman

Orizonturi * nr. XLVII

E DITORIAL

Isus Cristos, model de slujire Căutarea și promovarea modelelor formative au fost și sunt preocupări explicite ale tuturor paradigmelor educaționale sau ale unor proiecte socioculturale. Modelul poate fi o construcție ideatică, abstractă, cuprinzând imperative și valori, dar se poate identifica și în modul de a fi sau a deveni propriu unei personalități. Isus Cristos este norma fundamentală, paradigma existențială de la care se va inspira adevăratul creștin în acțiunile sale. Încă de la început, Dumnezeu l-a cucerit pe om prin frumusețe, mărturie și jertfă. Viața creștină este o imitare a vieții lui Cristos, căci El s-a întrupat „lăsându-vă exemplu ca să mergeți pe urmele lui” (1 Pt 2,21). Este motivul exemplar al oricărei sfințenii, adică al iubirii de Dumnezeu. Și aceasta nu numai prin faptele Lui, ci prin întreaga Sa ființă, deoarece modul de a acționa este expresia exterioară a unirii Sale cu Tatăl și a iubirii ce i-o purta. Domnul ne dă suficientă lumină ca să putem urma drumul. La începutul vocației, Domnul aprinde o luminiță care luminează primii pași pe care-i avem de făcut. Departe de a fi o înclinație instinctivă, iubirea este o decizie conștientă a voinței de a te îndrepta septembrie-decembrie 2019

„Să aveți în voi acea atitudine care este în Isus Cristos” (Fil 2,5). spre ceilalți. Faptul că nu a venit să fie slujit, ci să slujească, a fost declarat de Cristos de mai multe ori, cu diverse prilejuri. Întreaga sa viață a fost o continuă slujire a tuturor, iar învățătura Sa este o chemare neîntreruptă adresată oamenilor, de a uita de ei înșiși și de a se dărui celorlalți. Dacă vrem să-l imităm pe Domnul trebuie să fim dispuși să-i slujim cu bucurie lui Dumnezeu și semenilor noștri, fără a aștepta nimic în schimb, trebuie să-i slujim și pe cei nerecunoscători. Slujirea Domnului și a semenilor noștri trebuie să fie plină de umilință. Disponibilitatea de a-i sluji pe ceilalți ne va ajuta să-i ajutăm fără ca ei să-și dea seama, ca să nu se simtă obligați să ne dea ceva în schimb. Ne sunt de-ajuns ochii lui Isus care ne privesc. Să slujim cu bucurie, așa cum ne recomandă psalmistul: slujiți Domnului cu veselie (Psalmul 100,2), mai ales în acele activități ale vieții de zi cu zi care ar putea fi mai ingrate, dar care, de obicei, sunt cele mai necesare. Viața este alcătuită dintr-o serie de servicii reciproce cotidiene. Să căutăm să fim mai mult decât dispuși de a sluji cu bucurie, cu dorința de a fi utili. Vom întâlni multe ocazii de slujire în jurul nostru. Cristos ne oferă chipul cu generozitate, dragoste și înțelegere, dar fiecare dintre noi rămâne responsabil de calitatea asemănării.

Sărbătoarea Nașterii lui Isus se apropie cu pași repezi și ne oferă posibilitatea de a medita și conștientiza și mai mult iubirea și dăruirea lui Dumnezeu pentru omenire. Gingășia și noblețea divină fortiﬁcă existența noastră prin Întruparea Domnului, demonstrându-ne astfel iubirea generoasă revărsată asupra ﬁecăruia dintre noi, care ne valorizează, ne slujește și ne mântuiește. Vom sărbători pe deplin Crăciunul atunci când vom avea curajul să trăim ceea ce primim, să mărturisim și să dăruim și altora din darul neprețuit de care ne-am învrednicit, nu prin meritele noastre, ci datorită iubirii fără limită a lui Dumnezeu față de noi. Transmit cu multă căldură tuturor elevilor, profesorilor, părinților, colaboratorilor și partenerilor noștri SĂRBĂTORI BINECUVÂNTATE și LA MULȚI ANI 2020! Pr. Cristinel Sociu

R ELIGIE . S PIRITUALITATE

Exortația apostolică Christus vivit – un mesaj pentru astăzi Încă de la începutul pontificatului său, Papa Francisc și-a arătat apropierea față de tineri, subliniind în nenumărate rânduri rolul pe care aceștia îl au în Biserică și în societatea de astăzi. Pentru a scoate în evidență acest rol al tinerilor, la data de 2 aprilie 2019, Papa Francisc face cunoscută întregii lumi exortația apostolică Christus vivit, care se traduce Cristos este viu! Sfântul Părinte, pentru a sublinia importanța acestei exortații, pleacă de la un adevăr fundamental pe care tinerii trebuie să îl aibă mereu prezent în viața lor: „Cristos este viu. El este speranța noastră și tinerețea cea mai frumoasă din această lume. Tot ceea ce El atinge întinerește, devine nou și se umple de viață. De aceea, primele cuvinte pe care vreau să le adresez fiecărui tânăr creștin sunt: El este viu și vrea ca tu să trăiești!” Christus vivit, spune Papa Francisc, se dorește a fi o scrisoare adresată tuturor tinerilor creștini și către tot poporul lui Dumnezeu. Paragraful 3 ne introduce în spiritul acestei lucrări și poate fi un rezumat al intențiilor Papei Francisc: „Scriu cu afect tuturor tinerilor creștini această exortație apostolică, adică o scrisoare care amintește unele convingeri ale credinței noastre și, în același timp, încurajează la creșterea în sfințenie și în angajare pentru propria vocație. Totuși, dat fiind

că este vorba de o piatră de hotar în cadrul unui drum sinodal, mă adresez în același timp întregului popor al lui Dumnezeu, păstorilor și credincioșilor, pentru că reflecția despre tineri și pentru tineri ne interpelează și ne stimulează pe noi toți. De aceea, în unele paragrafe voi vorbi direct tinerilor și în altele voi propune abordări mai generale pentru discernământul eclezial”. Exortația Christus vivit este o bogăție pentru întreaga Biserică și, în mod special, pentru toți tinerii care sunt provocați ca, într-o lume tot mai marcată de indiferență, să-și deschidă orizontul spre Cristos, cel care este viu, adevărat și mereu tânăr. Pe parcursul acestei exortații, Papa Francisc are mare grijă atunci când vorbește despre importanța tinerilor în Biserică. El dorește să distingă bucuria tinereții de un fals cult al tinereții, noțiune des folosită pentru manipularea tinerilor. Papa Francisc oferă o viziune despre tinerețe informată printr-un adevăr de bază: „a fi tânăr nu înseamnă doar să urmărești plăcerile trecătoare și realizările superficiale”. Scopul tinereții este să învețe despre „angajament generos, dăruire din toată inima și sacrificii care sunt dificile, dar în cele din urmă roditoare”. El înțelege tinerețea ca fiind mai mult decât o perioadă de timp.

Tineretul, afirmă el, este o stare de spirit. Acesta este motivul pentru care o instituție străveche precum Biserica își poate reînnoi tinerețea. Așa cum era de așteptat, una dintre temele asupra căreia Papa Francisc s-a oprit în această exortație a fost cea a discernământului. El oferă trei ingrediente cheie pentru a discerne propria noastră vocație: un anumit grad de solitudine și tăcere, o deschidere la ascultare și disponibilitatea de a ne pune întrebări precum: „Mă cunosc pe mine? Ce aduce bucurie sau întristare în inima mea? Cum pot servi oamenii mai bine?” Papa Francisc subliniază că întreaga comunitate trebuie să fie implicată în evanghelizarea tinerilor și că aceștia trebuie să-și asume un rol mai mare în sensul pastoral. El explică faptul că tinerii înșiși trebuie să fie mesageri ai tinereții, trebuie să se simtă implicați în mod activ în viața Bisericii, trebuie să înțeleagă rolul important pe care îl au în viața creștină. Aceste gânduri ale Sfântului Părinte îi invită pe tineri la o trăire adevărată a propriei vocații, iar pe adulți la a descoperi în tineri suflul de care Biserica are nevoie. Această exortație trebuie, așadar, să fie un modus vivendi nu doar pentru tineri, ci pentru toți membrii Bisericii. Richard Vitan Clasa a XI-a A

Orizonturi * nr. XLVII

R ELIGIE . S PIRITUALITATE

Botezați și trimiși. Octombrie, lună misionară În acest an, Papa Francisc a dorit ca, pentru luna octombrie, creștinii să aprofundeze mai mult ce înseamnă a fi misionar. În acest sens a decis ca luna octombrie să fie o lună misionară, amintind prin acest lucru cei 100 de ani de când Papa Benedict al XV-lea dădea Bisericii scrisoarea apostolică Maximum illud, prin intermediul căreia Pontiful dorea să dea un nou impuls responsabilității de a fi misionar al propovăduirii Evangheliei. Tema acestei luni misionare s-a intitulat Botezați și trimiși: Biserica lui Cristos misionară în lume, pentru a cere tuturor credincioșilor să aibă „la inimă vestirea Evangheliei și transformarea propriilor comunități în realități misionare și evanghelizatoare”.

septembrie-decembrie 2019

Motoul Botezați și trimiși invită creștinii la a redescoperi dorința și pasiunea, elemente care ne împing în activitatea apostolică asemenea sfinților care s-au dedicat activității misionare. Iar pentru a redescoperi aceste două elemente, Papa Francisc a indicat patru elemente pe care fiecare creștin trebuie sa le aprofundeze: întâlnirea personală cu Cristos în Sfânta Euharistie, Cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunea personală și comunitară și mărturia urmând exemplul sfinților, martirilor misionari și al celor care și-au mărturisit credința. În această lună misionară dorită de Papa Francisc încă din anul 2017, invitația a fost aceea de a redescoperi bucuria unei reînnoite implicări misionare, iar pentru a face acest lucru sunt necesare patru lucruri, pe care le-a subliniat și Suveranul Pontif într-un discurs ținut participanților la Adunarea Operelor Misionare Pontificale: rugăciunea, capacitatea de a ne sacrifica pentru ceilalți, generozitatea și implicarea. Doar astfel „această lună ne va ajuta să regăsim sensul misionar al adeziunii noastre de credință la Cristos, credință pe care am primit-o ca dar din partea lui

Cristos prin botez”. A redescoperi latura misionară a fiecăruia dintre noi este un moment de har prin care redescoperim rolul de a fi misionar, pe care fiecare îl are. A retrezi dorința de a fi misionari, a fi atrași de Cristos, aceste două elemente pot salva omenirea și pot redescoperi în fiecare dintre noi responsabilitatea care derivă din faptul că am fost botezați, aceea de a fi sfinți. Încheiată această lună misionară, nu înseamnă că vocația de a fi misionar ia sfârșit. Dimpotrivă, ne rămâne datoria de a crește în noi dorința de a fi misionari, misionari ai timpurilor noastre, acolo unde suntem, în realitățile pe care le experimentăm în fiecare zi. Și, desigur, ne rămâne datoria de a ne ruga pentru misionarii din lumea întreagă. David Bălan Clasa a XII-a A

R ELIGIE . S PIRITUALITATE

Sfânta Cecilia, patroana muzicienilor Deseori auzim despre sfinți, care, prin viața lor, prin carisma lor, prin darurile pe care le-au primit de la Dumnezeu s-au dedicat unei cauze. După ce au fost trecuți în rândul sfinților, Biserica le-a încredințat și misiunea de a fi „patroni”. Care este semnificația Sfinților Patroni și de ce acești oameni au fost aleși să devină patronii unor anumite țări, profesii sau circumstanțe? Termenul „patron” este folosit în religia creștină, inclusiv confesiunea romano-catolică, pentru a descrie bărbați și femei sfinte care sunt considerați apărătorii unui grup specific de oameni sau ai unei țări. Practic există un patron pentru orice cauză, țară sau profesie. Sfânta Cecilia este o astfel de patroană. Cine a fost sfânta Cecilia? În cartea „Viețile sfinților” se amintește de lucrarea „Passio sanctae Ceciliae”, care datează din secolul al V-lea și care ne arată că sfânta Cecilia era o tânără patriciană romană foarte cultivată, dintr-o familie a cărei strămoși iluștri intraseră în istoria Romei. Luând cunoștință de credința creștină, a cerut să fie botezată și atât de mult l-a îndrăgit pe Cristos, încât a făcut un vot de curăție pentru toată viața. Deseori se ducea la catacombele din Via Appia pentru a lua parte la slujba celebrată de papa Urban. Potrivit obiceiului de atunci, părinții ei au logodit-o cu necredinciosul Valerian. În noaptea nunții, pe când instrumentele muzicale răsunau în cântările vesele ale petrecerii, inima Ceciliei înălța imnuri de laudă și

rugăciuni către Dumnezeu, cerându-i să o ajute. Rămasă doar cu soțul ei, Cecilia îi mărturisește lui Valerian despre promisiunea făcută lui Dumnezeu. Mișcat și transformat de puterea harului divin, îmbrățișează și el idealul propus de Cecilia, cere să ﬁe botezat și devine un înﬂăcărat apostol al credinței printre tinerii romani. Primul îl urmează fratele său Tiburțiu, însă prefectul Romei, înfuriat de convertirea și râvna celor doi frați, îi decapitează. În cele din urmă a fost adusă și Cecilia în fața tribunalului și, pentru că nu a renunțat la credința ei, a fost condamnată la moarte. „Passio sanctae Ceciliae” cuprinde următorul pasaj: „În timp ce instrumentele muzicale intonau cântecele de nuntă, Cecilia cânta în inima ei un imn de iubire lui Isus, adevăratul ei mire”. O traducere greșită a acestui pasaj a luat forma: „Cu instrumente muzicale Cecilia cântă un imn de iubire...” și astfel sfânta Cecilia a devenit patroana muzicii sacre și a tuturor cântăreților. Fericită greșeală, am putea spune, întrucât, de atunci și până astăzi, numeroase

coruri, formațiuni muzicale sunt puse sub patronajul ei. Greșeala este doar de formă, deoarece, în realitate, prin viața și moartea ei, Cecilia a făcut să răsune în lume o sublimă cântare a inimii curate. Sfintei Cecilia îi este dedicată una dintre bazilicile vechi ale Romei, Santa Cecilia in Trastevere, bazilică ridicată în veacul al V-lea, pe ruinele palatului nobilei familii romane a Ceciliilor. Cu toate aceste expresii de venerație, documentele scrise referitoare la viața și la moartea tinerei martire cuprind unele confuzii și neclarități, astfel încât nu se pot stabili cu precizie datele biografice pe baza lor. Este sigur faptul că în jurul anului 230, sub împăratul Alexandru Sever (222-235), a fost martirizată o tânără romană din familia ilustră a Ceciliilor. Până în Evul Mediu, patronul muzicienilor era sfântul papă Grigore cel Mare, însă, odată cu fondarea Academiei de muzică de la Roma, în anul 1584, încredințată protecției sfintei Cecilia, ea a fost recunoscută oficial ca protectoare a muzicienilor, a compozitorilor, cântăreților, lutierilor și poeților. Sfânta Cecilia, prin exemplul ei de credință și fidelitate față de Cristos, se oferă ca exemplu al zilelor noastre și ne învață că sfințenia este posibilă dacă avem curajul de a-l mărturisi pe Cristos prin viața noastră și prin darurile pe care le-am primit de la El. Iulian Sărățanu Clasa a XII-a A

Orizonturi * nr. XLVII

D IALOG

ÎNTRE GENERAțII

Interviu cu părintele Paul-Dragoș Mîrț • Părinte Paul, întrucât ați fost elevul liceului nostru, noi, elevii de astăzi, suntem curioși să aﬂăm câte ceva din viața dumneavoastră și din parcursul drumului pe care l-ați ales. Pentru început, am dori să ne spuneți la ce vârstă ați intrat în seminar și cum ați identiﬁcat chemarea, glasul Domnului? I-ați auzit vocea precum Samuel din Vechiul Testament? Întâi de toate, mă simt onorat de invitația Liceului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Asissi” de a împărtăși cu elevii „de astăzi” din bogățiile spirituale cu care Dumnezeu m-a binecuvântat. Modul cum Dumnezeu s-a apropiat de mine a fost prin intermediul prieteniei pe care o aveam cu un verișor,

septembrie-decembrie 2019

care, după clasa a VIII-a, a urmat cursurile liceului seminarial de la Bacău. Vorbindu-mi despre experiențele pe care le-a trăit acolo, m-a pus pe gânduri și m-a determinat să urmez și eu același drum. Dumnezeu mi-a arătat însă altă cărare și, prin intermediul unor prieteni care erau membri ai Liceului Franciscan, am ajuns, în toamna anului 1999, să încep clasa a X-a și drumul de formare umană și spirituală în cadrul acestui liceu. Faptul că provin din comunitatea Săbăoani, care a dat foarte multe vocații la preoție și la viața consacrată, a fost un ajutor în plus pentru mine, pentru că, trăind acest drum al formării alături de alți tineri, am putut lega prietenii frumoase, multe

dintre ele străbătând anii și ajutându-mă astfel să schimb cu ei experiențe, visuri, proiecte de viață și moduri prin care putem fi alături de omul de astăzi în căutarea reperelor spirituale. Nu știu câți au primit vocația asemenea lui Samuel, dar sunt sigur că Dumnezeu vorbește prin oameni, prin evenimentele vieții și ne cheamă pe fiecare dintre noi să colaborăm cu El în a înfăptui, într-un mod sau altul, lucruri mărețe în această viață. Aruncând o privire în trecut, îmi dau seama că a fi mereu în căutare sau a trăi viața fiind atenți la tot ceea ce ni se întâmplă, putem ajunge, cu ajutorul încrederii pe care i-o acordăm lui Dumnezeu, să descoperim calea care duce la fericire. Dumnezeu vorbește prin oameni, prin evenimente, iar glasul lui îl putem auzi în istoria noastră. Am crezut mereu că merită „să pariezi” pe Dumnezeu pentru a fi fericit în această viață.

D IALOG • Cum au fost anii de liceu pentru dumneavoastră? Ce fel de elev ați fost? Nu cred că am fost un elev model, dar anii petrecuți la Liceul Franciscan au fost cei care mi-au creionat caracterul și au dat naștere celor mai înalte aspirații, într-un cuvânt mi-au deschis orizontul în viață. Formatorii și profesorii pe care i-am avut, activitățile pe care le-am desfășurat, cum ar fi zilele de reculegere sau de formare, alături de oamenii pe care am avut ocazia să-i întâlnesc în acea perioadă, au colorat viața mea în modul cel mai frumos posibil. • După finalizarea studiilor liceale ați continuat să mergeți pe drumul vieții consacrate și al sfintei Preoții. Ați avut ezitări până să luați această decizie? V-a ajutat cineva să o duceți la îndeplinire? Atunci când vorbim de alegeri care îmbrățișează întreaga viață, dificultățile și încercările sunt firești. Pentru mine ar fi o problemă dacă ele nu ar exista. Cel mai important lucru care ține de acest drum este acela de a avea alături de tine persoane pe care poți conta, cărora le poți cere ajutorul și de la care știi că poți primi un sfat. Ele vor rămâne mereu în inima ta și vei păstra pentru ele o recunoștință sacră. Acești oameni pentru mine au fost cei care mi-au lărgit orizontul, ajutându-mă să văd orice dificultate sau problemă în contextul ei, lăsându-mi libertatea neatinsă și mereu oportunitatea de a face alegerea cea mai bună. Aceste persoane, asemenea lui Dumnezeu, m-au

ÎNTRE GENERAțII

însoțit, m-au ajutat să găsesc mereu calea, lumina și bucuria. „Lui Dumnezeu să-i povestești tot ceea ce trăiești și, în sinceritatea inimii tale, El îți va răspunde” este motoul care mă călăuzește și astăzi. • În ce an ați fost hirotonit preot, ce trăiri ați avut și care a fost prima misiune care v-a fost încredințată de superiorul dumneavoastră? În anul 2011 am fost hirotonit preot, dar deja ca diacon am avut posibilitatea să urmez pentru doi ani și jumătate cursurile de masterat în Italia. Aici am avut ocazia să mă întâlnesc cu profesori care mi-au inspirat o viziune nouă despre relația omului cu Dumnezeu, despre lumea în care trăim, despre ce înseamnă credința și care este rolul celui care studiază teologia în contextul actual. Bucuria care m-a însoțit în acești ani a fost dată de faptul că, aprofundând studiul teologiei, nu mi-am încărcat memoria cu teorie, ci

a fost un timp în care am reușit să reflectez la problemele omului de astăzi, la faptul cum credința în Dumnezeu îl poate ajuta în căutarea sensului vieții, al bucuriei de a fi și de a găsi în Dumnezeu un prieten în momentele dificile. Cred că nu e suficient să-i arăți omului ce este bine și ce este rău, nu ajunge doar să-i spui care este calea de urmat, ci, asemenea lui Dumnezeu, trebuie să încerci să-i vii în întâmpinare, să-l înțelegi și să-l ajuți. • Știm că ați fost o perioadă și în Franța. Care a fost scopul șederii acolo? Încă din perioada primilor ani de studenție, Franța a fost pentru mine ca a doua casă. În fiecare vară, două luni de zile le petreceam prezentând pelerinilor viața sfântului Maximilian Maria Kolbe. Această experiență m-a ajutat să mă întâlnesc cu pelerini din toată lumea și să cunosc un context cultural și religios diferit de cel de acasă.

Orizonturi * nr. XLVII

D IALOG Prima mea comunitate a fost aceea a fraților franciscani de la Narbonne, nu departe de Toulouse, în sudul Franței. Comunitatea terțiarilor franciscani de aici m-a impresionat foarte mult. Acești laici, cu diferite preocupări și obligații, erau cei care pregăteau tinerii pentru căsătorie, cei care se întâlneau cu familiile care voiau să-și boteze copiii, erau primii care luau contact cu familia atunci când o persoană dragă trecea la cele veșnice. Faptul că mulți dintre ei străbăteau kilometri pentru a începe ziua cu Sfânta Liturghie, pasiunea și devotamentul lor, modul cum știau să unească viața cu rugăciunea, faptul de a-i găsi mereu ancorați în realitate, setea lor după o viață plină de mulțumire suﬂetească, deși mulți dintre ei aveau tot ce-și doreau din punct de vedere material, sunt și astăzi lecții de viață pentru mine. • Acum sunteți profesor la Institutul Teologic Franciscan și președintele Academiei „Petru Tocănel”. Spuneți-ne, pe scurt, în ce constau aceste responsabilități pe care le aveți? În cadrul Institutului Teologic Franciscan sunt profesor de Teologie fundamentală, adică acea ramură a teologiei care încearcă să pună față în față omul de astăzi și căutările lui, și Dumnezeu care este în căutarea omului pentru a-l conduce la o viață care trece dincolo de moarte. De asemenea, sunt și profesor de Ecleziologie, acea ramură a teologiei care vorbește despre Biserică, despre comunitatea tuturor credincioșilor convocați de Dumnezeu să septembrie-decembrie 2019

ÎNTRE GENERAțII

mărturisească cu viața iubirea pe care El o are pentru fiecare om. În egală măsură sunt și președintele Academiei „Petru Tocănel”. Lună de lună încerc, alături de alți frați, să propun tuturor oamenilor, nu numai un moment în care să reflecteze la viața și la problemele cu care se confruntă lumea de astăzi, dar și să se întâlnească cu bucuria de a crede în Dumnezeu. • Care sunt valorile și principiile după care v-ați propus să trăiți, fără să le încălcați niciodată? Cred că „succesul” în viață e dat de cuvântul „pasiune”, pasiune pentru Dumnezeu și pasiune pentru oameni. • Cum vedeți elevii seminariști de astăzi? De ce credeți că nu mai sunt interesați să aleagă viața consacrată? Care ar fi cauzele? Nu ar fi corect să comparăm seminariștii de astăzi cu cei de ieri. Societatea în care trăim este în continuă mișcare, dar cred că trebuie să rămânem optimiști. Timpurile în care trăim nu-i mai ajută pe tinerii de astăzi să facă alegeri fundamentale de viață la sfârșitul anilor de liceu. Pe lângă lipsa modelelor, o altă cauză ar fi și mentalitatea mercantilă sau pragmatismul zilelor noastre, care fac ca viața consacrată să nu mai fie atractivă pentru adolescenții de astăzi. Până când tărâmul egoismului nostru nu va deveni din ce în ce mai mic, lăsând spațiul altruismului, gratuității și generozității, nu putem vorbi de alegeri la viața consacrată și nici de fericire în viața de familie.

• Ce mesaj aveți pentru elevii liceului nostru, de la teologie și de la pedagogie? Ce poate fi mai frumos decât faptul că acum ei trăiesc cea mai frumoasă perioadă din viața lor?! Să aibă curajul să viseze la ce e mai frumos pentru ei. Apoi, trebuie să fie atenți și să știe că nu putem să ne ascundem mereu în spatele vieții virtuale. Să căutăm să ne bucurăm de întâlnirea cu celălalt, o întâlnire care ne umple de bucurie, ne aduce pace și încredere în noi. Le-ar fi de mare folos tinerilor noștri să se implice în experiențe de voluntariat, să se întâlnească cu cei bătrâni, abandonați, cu cei care vin din medii defavorizate, pentru că aceste experiențe le vor deschide ușa acelei logici care îi va face cu adevărat fericiți. Viitorul va fi rezultatul alegerilor pe care le fac astăzi. Să nu uite că sunt mereu liberi, dar nu există libertate acolo unde nu există responsabilitate pentru acțiunile pe care le fac. Să fie mereu oameni căutători, iar pe acest drum să se lase însoțiți de acele persoane cărora le pot deschie ușa inimii și cu care pot fi sinceri. Numai astfel problemele se rezolvă mai ușor, dificultățile devin oportunități, pentru ca bucuria și speranța să nască mereu un orizont și mai frumos. • Vă mulțumim din suflet pentru că ați avut bunăvoința și amabilitatea de a ne răspunde. Harul și binecuvântarea lui Dumnezeu să vă însoțească mereu și pretutindeni! Vă mulțumesc și eu! A consemnat Andrei Senteș Clasa a X-a A

Ș TIINțĂ ,

ARTĂ , EDUCAțIE

Povestea vocației mele Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, vocația este o aptitudine, o chemare, o predispoziție pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesie. Toți avem o vocație sau o misiune în viață, toți trebuie să îndeplinim o sarcină concretă care trebuie dusă la capăt. A ﬁ dascăl nu este o meserie, ci este o vocație. A ﬁ educator, învățător, profesor înseamnă mai mult decât a merge într-o instituție, a semna condica și „a presta” la locul de muncă. Dascălul este cel care formează caracterele copiilor, adolescenților și de acest lucru îmi doresc să mă ocup și eu în viitor. Cum a început povestea vocației mele? În vara anului 2016, atunci când am terminat clasa a VIII-a, m-am hotărât împreună cu părinții mei să vizitez mai multe licee cu tradiție, din Roman,

în speranța de a găsi unul pe placul meu și util pentru viitor. Trebuie să spun că nu am fost atrasă de oferta educațională a niciunuia și atunci am hotărât să vizitez și Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”. Ajunsă acolo, am fost întâmpinată de directorul instituției, preotul Cristinel Sociu, care mi-a spus că școala are două proﬁluri, unul teologic, numai pentru băieți, și unul pedagogic, pentru băieți și fete. „Aici – ne-a explicat părintele – elevii fac practică pedagogică pe parcursul celor patru ani de liceu, iar după ﬁnalizarea studiilor pot profesa

în învățământul preșcolar și cel primar”. Auzind toate aceste lucruri minunate, am simțit că Dumnezeu mi-a dăruit ceea ce îmi doream, oportunitatea de a pătrunde în tainele pedagogiei și de a fi apoi dascăl și a forma și eu, la rândul meu, pe alții. Prin urmare, am decis chiar atunci că acesta este liceul la care vreau să studiez. Am susținut probele de aptitudini specifice profilului și am fost admisă. Începutul drumului a presupus adaptare, cunoașterea colegilor și a profesorilor. Ei mi-au dăruit încredere, speranță și iubire și astfel am început să mă dezvolt, să-mi îmbunătățesc competențele și să țintesc spre atingerea obiectivelor pe care mi le-am propus. Practica pedagogică a început încă din clasa a IX-a, mai întâi cu asistențe la orele de curs, la grădiniță și la clasele primare, observând și luând notițe despre modul cum trebuie să se desfășoare o lecție, care sunt etapele acesteia, ce metode pot fi folosite etc. Toate aceste lucruri mi s-au părut uimitoare, mai ales când vedeam educatoare și învățătoare pline de afectivitate față de copii, cu fel și fel de

Orizonturi * nr. XLVII

Ș TIINțĂ , metode prin care reușeau să capteze atenția elevilor și să facă ora de curs cât mai atractivă și mai plăcută. Lucrurile s-au desfășurat în același fel și în clasa a X-a. Când am trecut în clasa a XI-a totul s-a schimbat, pentru că a trebuit să susținem și noi, elevii practicanți, lecții în fața copiilor. Am primit această veste cu bucurie, dar și cu emoții și temeri puternice, deoarece nu știam dacă voi reuși. Țin minte și acum prima mea lecție pe care am susținut-o. A fost la Educație muzicală. Eram sfioasă și plină de emoții, dar m-am străduit să desfășor o lecție frumoasă, interesantă, să găsesc acele metode prin care să le țin elevilor trează atenția și să-i determin să se implice în a descoperi noțiunile nou predate. Odată cu predarea primei lecții frica s-a mai diminuat, iar apoi, prin predarea altora și la cât mai multe materii, am început să dobândesc experiență, să fiu mai dezinvoltă, să confecționez diverse materiale didactice care să-i atragă pe preșcolari și pe elevi. Acum sunt în clasa a XII-a, iar acest an este unul special nu numai pentru că voi preda pentru ultima dată în calitate de elevă practicantă, ci și pentru că trebuie să susțin lecții model pentru atestat, lecții care sper că vor confirma competențele mele didactice și cunoștințele acumulate, pentru a putea îmbrățișa și a duce la împlinire această frumoasă vocație. Fiecare elev din clasa a XII-a, de la profilul pedagogic, trebuie să țină două lecții pentru atestat, una la grădiniță, iar alta septembrie-decembrie 2019

ARTĂ , EDUCAțIE

la clasele primare. În primul semestru am susținut o lecție la limbă și comunicare, la clasa pregătitoare din cadrul Școlii Gimnaziale „Mihai Eminescu”, lecție apreciată cu nota maximă de profesorul metodist Monica Grosu. În semestrul al doilea, urmează să țin o lecție la preșcolari, la Grădinița cu Program Prelungit Nr. 1, din cadrul aceleiași structuri școlare. Cu câteva luni înainte de sfârșitul ciclului liceal pot spune

căci învățătorul, profesorul este un exemplu de viață pentru elevi. Vocația didactică trebuie să ți se potrivească, trebuie să ﬁe esența caracterului tău. Aceasta presupune dăruire și implicare necondiționată. Un bun dascăl trebuie să ﬁe și un bun psiholog, pentru a ști să-i ajute pe copii să se autocunoască. Fără autocunoaștere procesul educației nu este complet. El trebuie să vizeze nu doar maturizarea intelectuală, ci și cea emoțională.

că a fost minunat, că totul a fost o pregătire pentru ceea ce va urma. Da, visul meu este să îndeplinesc misiunea la care am fost chemată, aceea de a ﬁ dascăl și, în acest sens, mă pregătesc să urmez o facultate în domeniu. Cred că sarcina de dascăl necesită anumite calități fără de care acesta nu își poate îndeplini misiunea: cunoștințe vaste ale domeniului predat, abilități sociale de a pătrunde în viața interioară a grupului de elevi, de a-i înțelege și a putea privi lumea prin ochii lor și, nu în ultimul rând, valori superioare,

Așadar, prin statutul lor, învățătorii și profesorii au un rol esențial. Fără ei nu ar exista celelalte categorii/profesii și ca atare trebuie respectați și omagiați pentru tot devotamentul și efortul pe care îl depun pentru a forma oameni în adevăratul sens al cuvântului. „O poartă îndelung căutată, care se deschide pe neașteptate, lăsând explozia de lumină să ordoneze, înainte și înapoi, ﬁrul timpului, așa arată vocația” (Nicolae Turcan) Maria Drăghia clasa a XII-a B

Ș TIINțĂ ,

ARTĂ , EDUCAțIE

Practica pedagogică – un drum al înțelegerii profesiei de dascăl Ne-am pus cu toții întrebarea, la un moment dat, ce înseamnă de fapt educația? Ei bine, este foarte important să conștientizăm că educația stă la baza tuturor proceselor care ne conduc către statutul de om civilizat, de ființă ce aparține unei comunități, dezvoltându-ne totodată și latura spirituală. Platon definea educația ca fiind ,,arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile narative pentru virtute ale acelora care dispun de ele”. O persoană educată știe că, în fiecare zi, are de învățat câte ceva, știe că trebuie să profite la maximum de ceea ce are, știe cum e normal să se poarte și știe că „educația este cea mai puternică armă pe care fiecare dintre noi o poate folosi pentru a schimba lumea”. Cu toate acestea, educația nu se poate realiza fără învățători, fără profesori.

A ﬁ învățător, profesor, înseamnă a avea pe obraz o lacrimă pentru bucuria și mândria de a vedea cum un copil reușește să rezolve și cea mai mică sarcină, pentru singurătatea copiilor cărora le este greu să se adapteze, pentru compasiunea față de sentimentele părinților. Meseria de învățător, profesor, este o mare și frumoasă îndeletnicire, care nu seamănă cu nici o alta, o meserie care nu se părăsește seara, odată cu hainele de lucru. Este o meserie aspră și plăcută, umilă și mândră, exigentă și liberă, o meserie în care mediocritatea nu este permisă, unde pregătirea excepțională este abia satisfăcătoare, o meserie care epuizează și înviorează, o meserie în care „a ști” nu înseamnă nimic fără emoție, în care dragostea e sterilă fără forță spirituală, o meserie când

apăsătoare, ingrată, când plină de farmec. Mulți cred că a fi profesor înseamnă doar a prezenta informații în fața învățăceilor, a evalua nivelul acestora și a realiza un clasament pe baza notelor. Această ocupație este mult mai profundă, solicită calități speciale. Cei care doresc să urmeze o carieră didactică trebuie să se gândească foarte bine înainte de a face acest pas. Trebuie să fie conștienți de importanța profesiei, pentru că a fi dascăl înseamnă să te dedici celor pe care îi educi, să le oferi dragostea și respectul tău, să ai sentimente pozitive față de ei. Ești răspunzător în fața lor, a părinților și a societății de felul în care le influențezi viața. Cariera didactică nu este ,,o manta de vreme rea”; o urmezi numai dacă îți place, dacă ai vocație, nu doar atunci când viața te refuză în alte locuri. În rândurile de mai jos, doresc să împărtășesc cu voi una dintre cele mai frumoase experiențe pe care am trăit-o în cadrul practicii pedagogice. Am avut bucuria de a susține o frumoasă lecție de educație civică alături de elevii Școlii Gimnaziale ,,Mihai Eminescu”, din Roman, sub îndrumarea profesorului metodist Gabriel Ștefănucă, dar și a doamnei profesoare Ionela Vătămănelu, coordonatoarea practicii noastre pedagogice. La momentul organizatoric din cadrul lecției, am pregătit materialele

Orizonturi * nr. XLVII

Ș TIINțĂ ,

necesare: fișele de lucru, chestionarele, coșulețul cu surprize și materialul power point. Lecția pe care am predat-o copiilor a fost ,,Atitudinea noastă față de plante și animale”. În cadrul acesteia am urmărit ca elevii să găsească soluții pentru protejarea și ocrotirea animalelor și a plantelor, să descopere importanța pe care o au animalele și plantele, să-și expună propriile păreri în legătură cu anumite comportamente ce vizează animalele și plantele și să demonstreze efectele prezenței oamenilor în viața acestora. La reactualizarea cunoștințelor anterioare am adresat elevilor câteva întrebări, cum ar fi: De ce cumpără oamenii fructe și legume? De unde provin laptele, carnea și ouăle? De ce sunt importante alimentele pentru om? Pentru a realiza captarea atenției m-am folosit de un coșuleț în care am pus șapte bilete, fiecare fiind scris cu o culoare diferită. Am invitat câte un elev în fața clasei pentru a extrage un bilet și a-l citit, iar apoi un alt elev a trebuit să ordoneze cuvintele găsite în funcție de culorile curcubeului. La sfârșit, elevii au descoperit septembrie-decembrie 2019

ARTĂ , EDUCAțIE

titlul noii lecții. După ce am notat titlul și data pe tablă, am prezentat un material power point în legătură cu noua lecție. Prezentarea a început cu definiția atitudinii, după care am citit și am explicat elevilor de ce viața noastră ar fi imposibilă fără plante și animale, de ce acestea au dreptul la viață și de ce trebuie să le respectăm și să le îngrijim. După ce am fixat aceste noțiuni, le-am prezentat imagini cu diferite plante și animale ocrotite de lege, cum ar fi: Floarea-de-colț, Papucul Doamnei, Capra Neagră, Cocoșul de munte, Egretele ș.a., iar apoi elevii și-au notat în caiete ideile principale. Pentru a mă asigura că au înțeles și au asimilat noile cunoștințe, am împărțit fiecăruia câte o fișă de lucru. La prima sarcină au avut de completat spațiile punctate cu informațiile cerute, la a doua au avut un joc care se numește ,, Așa da, așa nu”, iar la ultima sarcină au avut de formulat un slogan prin care să convingă oamenii că plantele și animalele trebuie ocrotite. La asigurarea feedback-ului am propus elevilor un chestionar, urmând ca la sfârșitul acestuia

să încercuiască emoticonul care reprezintă starea lor de spirit. Lecția s-a încheiat prin aprecieri verbale individuale și colective cu privire la participarea și implicarea elevilor la oră. Activitatea desfășurată la clasă a fost una dintre cele mai frumoase și emoționante experiențe din viața mea, experiențe pe care practica pedagogică mi le-a oferit începând cu clasa a XI-a. Ce anume m-ar determina să aleg această cale didactică, deși poate ﬁ grea și epuizantă? Progresul pe care îl realizează copiii prin sprijinul acordat de mine, interesul și implicarea lor în a cunoaște cât mai multe lucruri, zâmbetul și bucuria lor, afectivitatea cu care mă înconjoară. Un profesor trăiește prin reușitele elevilor săi și cred că asta este cea mai mare satisfacție. Cunoscutul ﬁlosof grec Aristotel spunea: ,,Cei care educă copiii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viață; de aceea, pe lângă viață, dăruiți copiilor și arta de a trăi bine, educându-i” Lorena Baciu Clasa a XII-a B

Ș TIINțĂ ,

ARTĂ , EDUCAțIE

Pagini de istorie locală Viorica Agarici

În cadrul proiectului „Holocaustul la Roman”, prin care an de an, la data de 9 octombrie, comemorăm victimele Holocaustului din țara noastră în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a rolului pe care l-a avut România în acest episod sumbru al istoriei, am găsit personalități romașcane care s-au remarcat în acțiunile lor de protejare și salvare a evreilor condamnați la muncă silnică sau la moarte, prin planul

adoptat de Adolf Hitler în 1942. Astfel, ne dorim să dovedim că istoria nu are loc doar la nivelul unui stat sau națiuni, dar că și pe plan local, în orașe precum Romanul, au avut loc evenimente importante pentru cei ce au locuit aici și ai căror urmași suntem, au existat personalități care, prin acțiunile întreprinse, au inﬂuențat mentalități sau au schimbat cursul vieții unor oameni suferinzi sau aﬂați în nevoi.

România, fiind aliata Germaniei în cel de-al Doilea Război Mondial, s-a aliniat planului de represiune antievreiască. Astfel, în căutarea noastră, am descoperit că în Roman a existat o femeie micuță, dar curajoasă, văduvă și mamă a trei fii, pe numele ei Viorica Agarici, provenită dintr-o veche familie românească liberală. S-a născut la București, la 24 februarie 1886, numele ei la naștere fiind Viorica Maria Ecaterina Ana Văsescu, și a murit tot la București, la 18 februarie 1979, după ce, din cauza regimului comunist, condițiile sale de viață la Roman au ajuns la limita subzistenței și a fost luată de fiul său cel mai mare la București. După moartea soțului, Viorica Agarici se dedică acțiunilor de sprijin a Orfelinatului din Roman, prin donații pentru construirea și repararea unor instituții de învățământ din Roman și în satele din împrejurimi, dar și acțiunilor caritabile în cadrul filialei de Cruce Roșie Roman, a cărei președintă va deveni începând cu anul 1928, pentru o perioadă de 15 ani. Din această funcție, Viorica Agarici și alte femei din societatea romașcană a Crucii Roșii acordau, în timpul anilor celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945), îngrijiri răniților din spitalele romașcane și celor din trenurile ce staționau în drumul lor prin Gara Roman. Am descoperit personalitatea și faptele celei care astăzi este Cetățean de onoare al Municipiului Roman și care, la 8 iunie 1983, a primit post mortem titlul de „Drept între popoare”, acordat

Orizonturi * nr. XLVII

Ș TIINțĂ ,

de statul Israel prin intermediul Institutului Yad Vashem de studiere a chestiunilor legate de Holocaust. A fost plantat și un arbore în memoria ei pe „Aleea Celor Drepți”. În calitate de președintă a Filialei Roman a Societății Naționale de Cruce Roșie, riscându-și propria viață, Viorica Agarici, la data de 3 iulie 1941, a reușit, pentru prima dată în istoria nazistă de exterminare a evreilor din România, să oprească și să ofere un minim ajutor oamenilor aflați în trenurile morții staționate în Gara Roman sub comanda trupelor SS, în drumul lor spre lagărul de la Călărași. Dintr-un număr de 2.530 de evrei aflați în trenul staționat la Roman au supraviețuit 700, aceasta și datorită intervenției prompte și curajoase de la Roman. La deschiderea vagoanelor, cei care erau de față și supraviețuitorii povestesc că: „într-un strat gros de murdărie de om și de sânge [zăceau] zeci și zeci de oameni în fiecare vagon, goi, înnebuniți, lipiți între ei ca sardelele, morți, muribunzi și vii, împreună... Duhnea îngrozitor...”. Impactul acțiunii doamnei Agarici a fost imens asupra oamenilor aflați în trenul morții: septembrie-decembrie 2019

ARTĂ , EDUCAțIE

„Joi dimineața, trenul s-a oprit în Gara Roman. Toate vagoanele au fost deschise și din ele au început să coboare oamenii, complet dezbrăcați și, mai ales, înspăimântați. Spre marea noastră surpriză, o doamnă împărțea căni de apă și bucățele de zahăr, a patra parte dintr-o felie de zahăr. Doamna se numea Agarici și reprezenta Crucea Roșie” (supraviețuitor Iosef Finkelstein). „După foarte puțin timp, trenul s-a oprit în Gara Roman. Ajutat de alții, m-am dat jos din tren. Eram gol pușcă. Tot ajutat

de alții am fost pus să fac un duș cald. Mi-a făcut bine, foarte bine. După aceea, o doamnă de la Crucea Roșie ne-a adus bucăți de zahăr și căni cu apă curată; am revenit la viață. Mai târziu, am aﬂat că numele ei era doamna Agarici. O femeie simplă, dar autoritară. Un nume

care merită să fie binecuvântat mereu și mereu. Un om de bine! O femeie cu suflet mare!”. Acest act de curaj a stârnit un val de reacții în rândul membrilor Crucii Roșii Române, fiindu-le permis, din acel moment, să acorde un minim ajutor condamnaților evrei în gările unde staționau aceste trenuri, în drumul lor spre lagăr: apă, hrană, îngrijiri medicale de bază, precum și preluarea cadavrelor celor care au decedat din cauza condițiilor inumane în care evreii deportați în iulie 1941, în timpul pogromului de la Iași, erau transportați pe ruta Iași-Călărași. An de an, la data de 3 iulie, când Viorica Agarici a făcut, prin gestul său de curaj, deportarea a mii de evrei mai suportabilă, membrii Crucii Roșii Române depun un aranjament floral la bustul „Eroinei de la Crucea Roșie”, care se află pe peronul Gării Roman. În concluzie, putem susține că eroii unui neam nu au fost nici atât de departe de locul în care trăim noi astăzi și nici nu au trăit doar acum mulți, mulți ani. Bibliografie: „Doamna și trenul morții”, Societatea Culturală Roman Mușat, Roman, 2019; „Istoria Evreilor – Holocaustul din România”, proiect educațional realizat de Institutul Național pentru studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, București, 2013. Noelia Baciu și Cătălina Diaconu Clasa a X-a B

Ș TIINțĂ ,

ARTĂ , EDUCAțIE

Festivitatea boboceilor franciscani. Ediția a VI-a La data de 22 noiembrie 2019, elevii claselor a IX-a A și B au avut posibilitatea de a-și demonstra talentul și abilitățile în cadrul celei de-a VI-a ediții a Festivității boboceilor franciscani, o variantă a „Balului bobocilor” din instituțiile laice, adaptată la rigorile unui liceu teologic, ce s-a dovedit a fi un adevărat succes, devenind astfel o tradiție a școlii. Pe scena amfiteatrului liceului nostru au urcat 18 din cei 43 de elevi ai claselor a IX-a, care, încercați de multe emoții, și-au descris personalitatea și talentele deținute, precum și motivația ce i-a determinat să aleagă acest liceu. A doua probă a fost cea de cultură generală, care, deși i-a pus în dificultate pe concurenți, s-a finalizat cu răspunsuri la

dezvăluind spectatorilor fețe nebănuite ale multora dintre participanți, o demonstrație a talentului lor artistic. S-a trecut de la dansuri energice la pictură maiestuoasă, de la cântece la scenete, totul culminând cu ropote de aplauze și hohote de râs.

toate întrebările, majoritatea ﬁind corecte. O parte a personalității boboceilor a fost evidențiată în cadrul probei de aptitudini artistice ce s-a dovedit a ﬁ o plăcută surpriză,

Cei care au deschis proba au fost elevii Denis Feraru și Larisa Dancă, interpretând melodia „Cât trăim pe-acest pământ”, urmați de Cosmin Balașcă, Egidiu Ghiunghiuș și Daniel Ficău,

care au încântat publicul cu sceneta „Test de inteligență”. Sala a fost reanimată de dansul energic al bobocițelor Elena-Iuliana Burlacu, Adina Butacu și Alexia Enășcuț, pe melodia „Honey,

I’m good”. Ajutate de câteva dintre colegele lor, au reușit să câștige inimile tuturor celor prezenți și să îi binedispună. Atenția publicului a fost furată de sceneta „Șase lei berea”, inspirată din serialul TV „Las ﬁerbinți”, în care cei doi concurenți, Alexandru Balint și Robert Sascău, au reușit să amuze publicul spectator. Diana Humă a izbutit să ne emoționeze puternic cu modul ei de a percepe lumea și gândirea umană, ilustrând oceanul minții prin picturile sale miriﬁce. Aducătoare de zâmbete și foarte apreciată a fost și sceneta „În bucătărie”, interpretată de boboceii Sergiu Norbert Herciu și Denis Dancă, urmată de un dans excepțional realizat de către Albertina Burcă și colegele sale, pe melodia „La nunta asta”. Ladis Burcă a reușit, printr-un monolog intitulat „Calendarul unui parazit”, să explice tuturor celor prezenți ce înseamnă să muncești „pe brânci”. Andra-Ștefania Crețu,

Orizonturi * nr. XLVII

Ș TIINțĂ , ajutată de două dintre colegele sale, a cântat melodia Cups a artistei Anna Kendrick, acompaniată de câteva pahare de carton pentru a recrea ritmul. În încheierea probelor artistice, bobocițele Andreea-Mihaela Rotaru și Ștefania-Ana-Maria Leonte au adus în fața publicului sceneta „Faliment”, care a avut un succes deplin. La proba de abilități practice, ultima din acest concurs, participanții, ținând în permanență o carte pe cap, au avut de parcurs un traseu scurt, printre obstacole, către o masă unde, cu ajutorul materialelor puse la dispoziție, trebuiau să creeze câte un colier inedit înainte de terminarea timpului alocat. În timp ce juriul s-a retras pentru deliberare, publicul a fost martorul unor momente artistice de excepție prezentate de către elevi ai claselor a IX-a, a X-a și a XII-a. Denisa Cimpoeșu, Roxana Dobrin, Olariu Denisa, Andreina și Carina Iuscinschi, eleve în clasa a X-a B, au interpretat melodia „Riptide” a lui Vance Joy. Băieții clasei a IX-a A au prezentat un moment de pantomimă „Jocul apei”, precum și un dans grecesc, spre bucuria întregii săli. Formația liceului, Franciscan Brothers, compusă din elevii clasei a XII-a,

septembrie-decembrie 2019

ARTĂ , EDUCAțIE

Iulian Butacu, Cosmin Pal și Iulian Sărățanu, au interpretat melodia „Save Tonight” a lui Eagle-Eye Cherry. Elevele clasei a IX-a B au pus în scenă o lecție de viață pentru toți tinerii zilelor noastre, prin intermediul unei parabole destul de grăitoare. În urma deciziei juriului – format din părintele director Cristinel Sociu, președinte, doamnele profesoare Monica Grosu, Ionela Vătămănelu, Mariana Sofronie și elevii Roxana Dobrin și Andrei Senteș, câștigătorii ediției a V-a a Festivității boboceilor franciscani – cei nominalizați cu titlul Cel mai talentat boboc și Cea mai talentată bobociță din cadrul acestei ediții au fost Sergiu-Norbert Herciu și Andreea-Mihaela Rotaru. Un val puternic de aplauze a cuprins sala și ﬁecare dintre câștigători a rostit, la ﬁnal, câteva cuvinte de mulțumire. Colegii noștri s-au descurcat minunat și îi apreciem foarte

mult! Bineînțeles că suntem profund recunoscători tuturor celor care s-au implicat în desfășurarea acestui eveniment: prezentatorilor, Carina Amariei și Emanuel Ciocoiu, colegilor de la clasele a XI-a și a XII-a care au asigurat sonorizarea, părintelui formator, Mihai

Dîscă, precum și celor care au contribuit la aranjarea și împodobirea sălii. De asemenea, mulțumim, în mod special, doamnelor profesoare Dumitrița-Ionela Ursache, diriginta clasei a IX-a A, și Nadia-Floarea Chelaru-Vizir, diriginta clasei a IX-a B, pentru efortul deosebit pe care l-au depus în desfășurarea acestui moment atât de special din viața noastră, a celor care am pășit cu emoție în cadrul acestei instituții! Festivitatea boboceilor franciscani, ediția 2019-2020, s-a încheiat, dar tradiția rămâne... Succes tuturor viitorilor participanți! Ioana-Andrada Mantale și Anca-Ștefania Platon Clasa a IX-a B

Ș TIINțĂ ,

ARTĂ , EDUCAțIE

Momente de înălțare sufletească la sfârșit de an. Serbarea de Crăciun Sfârșitul fiecărui an calendaristic vine odată cu sfintele sărbători de Crăciun și Anul Nou, sărbători în care ne străduim ca sufletul nostru să fie mai curat, mai cald, mai plin de compasiune, de speranță, iubire, în ciuda întâmplărilor nefericite din timpul anului, care ne marchează existența. Pentru a evidenția ineditul și frumusețea acestor sărbători, elevii claselor a XII-a A și B au pregătit un moment artistic special, care s-a desfășurat în amfiteatrul liceului nostru și la care au participat cadre didactice, elevi, părinți și alți invitați ai acestora. Spectatorii au fost introduși în spiritul Crăciunului prin recitarea poeziei ,,Florile dalbe” a poetei Elena Farago, iar apoi, corul liceului nostru, dirijat de doamna profesoară Ionela Panaite, a interpretat trei colinde din repertoriul românesc: ,,Astă

seară pe sfințit”, ,,Coroană de trandafiri” și ,,Flori de măr cad la fereastră”. Următorul moment al serbării, care ne-a făcut să pătrundem în adevărata semnificație a Crăciunului, a fost piesa de teatru într-un act, cu mai multe scene dramatice, prezentată de elevii claselor a XII-a. Actorii noștri amatori au surprins diferitele probleme cu care se confruntă tinerii de astăzi, toate ducând la o viață dezordonată, dezolantă, depresivă, lipsită de sens, cu dorințe de sinucidere. O tânără reîntoarsă de pe aceleași cărări, dar cu o viață schimbată în bine, a indicat unica și singura soluție de ieșire din cercul vicios, Isus Cristos din ieslea Betleemului, izvor de speranță, de iubire, de viață, de adevărată prietenie, de alinare în suferințe, de putere în încercări, de liniște și pace sufletească.

La ﬁnal, cei cinci tineri cu probleme existențiale, identiﬁcați în cele cinci scene, s-au prezentat în fața ieslei lui Isus îmbrăcați asemenea magilor care l-au căutat pe Mântuitor, încredințându-i Lui toate grijile, bolile, tristețile, suferințele, dependența și păcatele lor și, nu în ultimul rând, manifestându-și dorința de a se converti din toată inima.

Orizonturi * nr. XLVII

Ș TIINțĂ ,

ARTĂ , EDUCAțIE

Piesa s-a încheiat cu invitația pe care a făcut-o publicului spectator unul dintre elevii implicați în acțiune: ,,Pentru a avea un Crăciun special, veniți și prezentați-i și voi gândurile și grijile voastre și apoi bucurați-vă împreună cu El!” În continuare, elevii claselor a XII-a, pregătiți și dirijați de pr. Alin Burlacu, au încântat auzul și au încălzit inimile celor prezenți prin trei colinde, ultimele cântate de ei în acest liceu: ,,Ciucur verde de mătasă”, ,,Hai, deschide inima ta” și ,,Trei sferturi în cer”. În această atmosferă minunată, Adelina Chelariu a cântat colindul ,,Galbenă gutuie”, versuri Adrian Păunescu, acompaniată la chitară de Cosmin Pal.

septembrie-decembrie 2019

Ș TIINțĂ ,

După momentele artistice speciﬁce Crăciunului, au fost prezentate obiceiurile și tradițiile de Anul Nou, respectiv Jocul caprei, Jocul ursului și Plugușorul. În cadrul sărbătorilor agrare, Jocul caprei a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează. În zilele noastre, Jocul caprei a rămas un pretext pentru una dintre tradiționalele manifestări artistice, prilej de amuzament, de etalare a unor frumoase podoabe și pentru urări de bine cu prilejul Anului Nou. Serbarea a continuat cu Jocul urșilor, un obicei arhaic care constă în interpretarea unui ritual de către o ceată de urători. „Ursul franciscan”, așa cum

ARTĂ , EDUCAțIE

l-au numit colegii seminariști implicați, a fost prezentat într-o manieră umoristică, prin care au evidențiat aspecte din viața lor de seminar și interacțiunile cu preoții formatori. Înainte de încheiere, a urmat mult așteptatul moment al serii, Plugușorul, un obicei general agrar, cu adânci rădăcini în spiritualitatea românească. Elevii claselor a XII-a au adresat profesorilor și preoților formatori gânduri pentru Noul An, urări pregătite din timp, pline de umor, haz și originalitate. Astfel, ei și-au manifestat mulțumirea și recunoștința pentru răbdarea, munca și efortul depus în formarea lor intelectuală și spirituală.

Această seară minunată s-a încheiat cu mulțumiri aduse tuturor celor care au contribuit la organizarea serbării, o mulțumire specială ﬁind adresată profesorilor diriginți ai claselor a XII-a, Angela Dămoc și Maria Cârjan, pentru implicare, răbdare și pentru timpul dedicat repetițiilor. Pr. Cristinel Sociu, directorul liceului, a felicitat elevii pentru pregătirea intensă și pentru reușita lor, adresând gânduri de „pace și bine” și sărbători binecuvântate tuturor participanților. Crăciun cu pace și bucurie în suﬂet și un An Nou binecuvântat de Domnul doresc și eu cititorilor revistei noastre! Mihaela Ghercă clasa a XII-a B

Orizonturi * nr. XLVII

Ș TIINțĂ ,

ARTĂ , EDUCAțIE

Concurs de presepii Una dintre tradițiile care țin de sărbătoarea Crăciunului este cea legată de construirea presepiilor, de reprezentarea nașterii lui Isus în grajdul din Betleem. Presepiul este un mod de a trăi așteptarea Crăciunului. Numele „presepe” (în italiană) derivă din latinescul „praeseps”, care înseamnă „iesle”, și apare de mai multe ori în Evanghelia după sfântul Luca. Conform relatărilor din evanghelii, Maria și Iosif se îndreptau spre recensământul care se desfășura în acel an. Maria urma să nască. Pentru că nu a găsit un loc de găzduire, a intrat într-o peșteră săracă, loc de adăpostire pentru animale, și acolo l-a născut pe

Clasa a XII-a A – Premiul I

Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Pentru a-l proteja de frig, l-a înfășat în scutece și l-a pus pe paie, în ieslea dobitoacelor. Pruncului divin au venit să i se închine păstorii vestiți de îngeri, iar apoi și magii de la Răsărit, aducându-i daruri ca unui Om și Dumnezeu. Oamenii iubesc măreția, faima, puterea. Logica lui Dumnezeu este cu totul alta. El îi iubește

Clasa a XI-a A septembrie-decembrie 2019

pe cei din urmă, pe cei mici, pe cei necunoscuți. Dumnezeu nu a ales unul dintre orașele mari, puternice ale Israelului, nu a ales cetatea Ierusalimului pentru ca Mesia, Mântuitorul lumii, să se nască acolo, ci a ales Betleemul, un sătuc neînsemnat, necunoscut, situat la câțiva kilometri de Ierusalim. Pe o fată umilă, necunoscută, numită Maria, originară dintr-un sătuc din Galileea, a ales-o să ﬁe mamă a Fiului Său, să facă în ea lucruri mari. De ce? Pentru că „a privit la smerenia slujitoarei sale”. Faptul că niște păstori anonimi au avut favoarea de a ﬁ anunțați despre nașterea Fiului divin este o dovadă a harului lui Dumnezeu față de oamenii simpli, față de cei săraci și neînsemnați, iar faptul că magii care erau păgâni au venit la Isus, arată caracterul universal al mântuirii. Ei i-au adus în dar aur, semn că Isus este Rege, tămâie, care arată că este Dumnezeu, și smirnă, care simbolizează suferința, moartea prin care Isus avea să treacă pentru noi, pentru mântuirea noastră. Cel care a realizat pentru prima dată reprezentarea nașterii lui

Ș TIINțĂ ,

ARTĂ , EDUCAțIE

Clasa a IX-a A

Isus în grajdul din Betleem (presepiul sau ieslea de Crăciun) a fost sfântul Francisc de Assisi. Totul s-a petrecut la 25 decembrie 1223, în Greccio, o localitate din Italia. Sfântul Francisc, cu ajutorul unor păstori, țărani și călugări locali, a pus într-o grotă o iesle umplută cu paie, alăturându-i un asin și un bou, pentru ca totul să semene cu grajdul unde s-a născut Isus. Acest lucru l-au realizat și îl realizează, an de an, și elevii seminariști ai liceului nostru. În perioada premergătoare Crăciunului, cu o săptămână înainte de vacanța de iarnă, ﬁecare clasă se străduiește să procure diferite materiale: lemn, paie, hârtie cartonată, polistiren, pânză, ﬁgurine cu imaginea personajelor din tabloul nașterii lui Isus, brad, luminițe și alte lucruri, pentru a realiza cel mai frumos și mai sugestiv presepiu. Timpul acordat construirii este de o săptămână. Seara, după serbarea de Crăciun, preoții formatori și profesorii

școlii vizitează ﬁecare clasă. Câte un elev prezintă elementele și simbolistica presepiului, iar apoi cu toții cântă un colind. Este o întâlnire dintre artă și credință care deschide orizonturi spre valori, spre tradiții și sentimentul divinității, spre misterul din Betleem. În acest an, din juriu au făcut parte pr. Cristinel Sociu, Gabriela Levărdă, Elena Călugăru și

Irimia Bogdan. În funcție de originalitate și de complexitate, membrii juriului au acordat note, iar clasamentul a fost următorul: Clasa a XII-a A – premiul I, clasa a XI-a A – premiul II, clasa a X-a A – premiul III, iar clasei a IX-a A i-a fost acordată mențiune. Indiferent de premiul obținut, cu toții ne-am bucurat pentru că am putut să-i construim lui Isus un loc unde să se nască, un loc plin de căldură și de iubire. Așteptăm ziua Crăciunului, zi plină de binecuvântare, pentru că simțim dragostea lui Cristos. De Crăciun, Dumnezeu-Tatăl îl dăruiește lumii pe Dumnezeu-Fiul, Pruncul născut în ieslea Betleemului. Este ziua în care sărbătorim cel mai mare DAR pe care ni l-a făcut Dumnezeu de la creație, pe Mântuitorul nostru. Vă adresăm tuturor urări de bine și, cu bucurie sfântă, vă zicem: „Lăudați și cântați / Și vă bucurați!”. Fabian Ante și Fabio Milea Clasa a X-a A

Clasa a X-a A

Orizonturi * nr. XLVII

Ș TIINțĂ ,

ARTĂ , EDUCAțIE

Despre comunism la trecut. 30 de ani de la Revoluția din 1989 Revoluția română din decembrie 1989 reprezintă momentul în care România, printr-o mișcare revoluționară, face trecerea de la ,,Epoca de Aur”, cum a fost numită această perioadă cât timp regimul comunist s-a aflat la conducerea României, la un regim democratic, începând cu anul 1990. Nu putem vorbi despre comunism fără a ști ce înseamnă acesta. După cum este prezentat și în dicționar, comunismul este sistemul social, politic și economic constituit pe principiul abolirii proprietății private și al instaurării proprietății colective asupra mijloacelor de producție și de schimb. În comunism, teoretic toate bunurile aparțineau societății ca întreg și toți membrii acesteia se bucurau de același statut social și economic. În realitate, sistemul comunist a însemnat alterarea tuturor valorilor tradiționale: neam, religie, familie, ierarhie socială, relația între individ și stat. Părintele ideologiei comuniste a fost Karl Marx, un filosof german din secolul al XIX-lea, care a elaborat principiile folosite în secolul al XX-lea de către partidele muncitorești care au făcut revoluții comuniste în Rusia, China și alte state ale lumii. Astfel, primul stat comunist a fost URSS, stat înființat după revoluția bolșevică din toamna anului 1917. septembrie-decembrie 2019

Regimul comunist în România a fost instaurat după lovitura de stat din 23 august 1944, iar staționarea trupelor sovietice pe teritoriul țării a asigurat transformarea României într-un

România, în urma unor proteste la Timișoara, București și Iași, în decembrie 1989. Dacă în celelalte state comuniste înlăturarea acestui regim s-a putut realiza pe cale pașnică, în România a fost

stat comunist, după modelul impus de la Moscova. Astfel, în perioada anilor 1944-1989, printre practicile de impunere a comunismului s-au remarcat arestările. Un număr estimat al deținuților politici, din care marea majoritate erau persecutați pentru credințele naționale, religioase și morale, a fost de aproximativ 1.113 000 de persoane, dintre care circa 800 000 au decedat. După destrămarea ,,zidului Berlinului”, la 9 noiembrie 1989, ia sfârșit era comunistă în statele din blocul sovietic, iar ultimul stat din care este înlăturată ideologia comunistă a fost

necesară o revoltă a oamenilor nemulțumiți de regimul de guvernare, revoltă înăbușită cu focuri de armă. În încercarea de a înțelege istoria comunismului la nivel european, național și, nu în ultimul rând, personal, ținând cont că este vorba despre o ,,istorie recentă”, am încercat să înțelegem prin intermediul unor persoane din familia noastră cum s-a simțit comunismul, cum a fost el perceput de aceia care au trăit în timpul regimului impus de Nicolae Ceaușescu și de ce a fost nevoie de o revoluție acum 30 de ani pentru ca lucrurile să se schimbe.

Ș TIINțĂ ,

Purtând o discuție cu mama noastră, am aflat că ,,în vremea comunismului toți copiii erau constrânși să meargă la școală, chiar și sâmbăta, iar educația era însușită mai bine; elevii erau mult mai serioși, analfabetismul era aproape inexistent (cel puțin la nivel declarativ) și copiii se bucurau de mult timp în aer liber, având o copilărie simplă, dar fericită. Trebuințele de bază erau asigurate, exista mai puțină sărăcie datorită conștiinței implementate fie cu forța, fie din proprie convingere. Din partea elevilor exista respectul pentru cei care „îi școleau”, toți elevii erau egali, erau prietenoși și se ajutau unii pe alții. Când ieșeau de pe băncile școlii erau pregătiți pentru integrarea normală în societate și stabili pentru a fi „pe picioarele lor” în viață. Familia era stabilă, valorile acesteia erau păstrate, se raportau la sentimente, afectivitate, dragoste pentru semeni, unitate, cultură și patriotism. Existând o industrie bine dezvoltată, părinții lucrau și nu își pierdeau încrederea în „siguranța zilei de mâine”. Existau

ARTĂ , EDUCAțIE

locuri de muncă atât pentru cei cu educație primară, cât și pentru cei cu studii superioare. Concediile, dreptul la odihnă și relaxarea erau accesibile tuturor angajaților”. În urma discuției cu tatăl nostru, am constatat că are o părere diametral opusă, spunându-ne: „Comunismul a fost o maladie în istoria României, cu efecte negative care se simt până în ziua de azi și care au alterat grav mentalitatea, valorile și idealurile populației. Sub aparenta egalitate de șanse, a accesului liber la educație, a siguranței zilei de mâine și a patriotismului s-a ascuns o propagandă constantă pentru promovarea ateismului, servilității față de stat și regim, a egalitarismului și a delațiunii. Educația era impregnată cu o ideologie ateist-proletară și de cultul personalității dictatorului, promovându-se între elevi un fals egalitarism, implicarea în activități de propagandă încă din grădiniță (șoimii patriei, organizațiile de pionieri și UTC), regimul școlar ﬁind asemănător cu cel din școlile de corecție: număr matricol, folosirea bătăii ca

pedeapsă și motivare, uniformă obligatorie, tunsoare de un anumit fel pentru băieți, obligativitatea purtării coroniței și a părului prins pentru fete. Sistemul penaliza profesorii care lăsau corigenți sau repetenți. Familia era considerată de către statul comunist o unealtă pentru creșterea natalității (tinerii peste 30 de ani care nu aveau copii plăteau un impozit special) și o forță de muncă în serviciul statului, inclusiv muncă forțată prin obligativitatea de participare a elevilor, studenților, militarilor în termen și al oamenilor muncii la campaniile agricole”. Discutând cu bunica noastră, ea ne-a spus că „toată lumea avea un loc de muncă, exista mai mult respect în societate și mai ales în școli”. Ascultând părerile celor din familia noastră despre regimul comunist, constatăm că, după 30 de ani de la revoluție, părerile sunt încă polarizate, fiind influențate mai mult de emoții decât de informațiile istorice. În prezent, se constată intensificarea publicării de cercetări, de filme documentare și artistice care dezvăluie realitatea istorică a perioadei comuniste. Astfel, printr-o analiză bazată pe mărturii și documente, sperăm că ne va fi tuturor mai clar dacă cei care au murit în decembrie 1989, la Timișoara sau București, sunt eroii care au făcut posibilă, prin jertfa lor, libertatea de care ne bucurăm noi astăzi. Credem cu tărie că sunt. Andreina și Carina Iuscinschi Clasa a X-a B

Orizonturi * nr. XLVII

Ș TIINțĂ ,

ARTĂ , EDUCAțIE

Să cunoaștem literatura universală.

Dante Alighieri Dante Alighieri s-a născut în anul 1265, la Florența, unul dintre cele mai bogate și mai strălucitoare orașe ale Italiei. A fost cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Cel mai semnificativ eveniment al copilăriei sale este întâlnirea cu Beatrice, o fetiță de vârsta sa, pe atunci nouă ani, pe care o va mai vedea doar de câteva ori. Ea i-a inspirat primele sale poeme. Îndrăgostit de ea, Beatrice devine simbolul angelic al grației divine, pe care o va cânta exaltat mai târziu în autobiografia sa poetică „Viața nouă” (Vita nuova) și apoi în „Divina Comedie”. În poemele de dragoste, o dragoste platonică, Beatrice pare mai degrabă muza poetului, decât obiectul dorințelor sale. Profitând de resursele pe care i le oferea Florența, poetul și-a cizelat o cultură de autodidact, hrănită din lecturile unor autori contemporani, cum ar fi Toma de Aquino, și antici, îndeosebi Virgiliu, pe care l-a considerat un model. Începând cu anul 1295, Dante se implică în viața politică a Florenței, unde tocmai se instalase un regim al „poporului”, adică al non-nobililor. Cei care doreau să dețină o responsabilitate trebuiau să se înscrie într-o breaslă. Astfel, Dante se înscrie septembrie-decembrie 2019

în breasla medicilor și farmaciștilor. Din acest moment, el participă la principalele consilii ale Comunei (orașul-stat caracteristic Italiei la sfârșitul Evului Mediu). Este numit ambasador și apoi este ales superior al Comunei. Când izbucnesc conflictele între guelfi și ghibelini, între partizanii papei și cei ai împăratului, trăiește vremuri frământate. Condamnat de propriul oraș pentru vini imaginare, urma să fie ars pe rug. Fuge și își începe exilul ce va dura aproape douăzeci de ani, adică până la sfârșitul vieții sale. Pribeag și aproape cerșind, Dante călătorește, observă, aude diferite dialecte vorbite în Italia, iar această experiență o va transfigura artistic. Moare în 1321, la Ravenna, fiind înmormântat la mănăstirea San Francesco. Ulterior, florentinii i-au amenajat un loc special în biserica Santa Croce. Dante este primul mare poet de limbă italiană. „Divina Comedie”, o alegorie în versuri,

este cea mai cunoscută operă a lui și una dintre cele mai importante capodopere ale literaturii universale. Este împărțită în trei secțiuni („Inferno”, „Purgatorio”, „Paradiso”), ﬁecare secțiune cuprinzând 33 de cântece, cu excepția primei care are un cântec în plus servind ca introducere. Poemul este scris în „terțete” și descrie călătoria imaginară a lui Dante în Lumea de dincolo, în Infern, Purgatoriu și în Paradis, echivalente celor trei spații unde ajung suﬂetele după moarte. În călătoria sa, poetul se întâlnește cu personaje mitologice, istorice sau contemporane lui. Fiecare personaj este reprezentantul unei virtuți sau al unui viciu. Protagonistul traversează pe rând cele trei ținuturi. Mai întâi coboară în Infern, apoi urcă în Purgatoriu și pe urmă zboară în Paradis. În Infern, scriitorul e însoțit de Virgiliu, poetul preferat și călăuza sa. Infernul este închipuit ca o peșteră imensă. După

Ș TIINțĂ , momentul genezei când Dumnezeu a creat îngerii, universul și ﬁințele omenești, Lucifer s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a fost alungat din Paradis împreună cu toți „adepții” săi. El s-a prăbușit pe Pământ, a săpat în cădere o groapă uriașă sub formă de pâlnie și a rămas înțepenit în centrul planetei noastre, agitându-și zadarnic aripile. Așadar, Infernul apare în imaginarul dantesc drept o pâlnie a căror cercuri concentrice și descendente duc treptat către inima Iadului și în imediata apropiere a lui Lucifer. Fiecare cerc este ocupat de diverse personaje celebre din istoria omenirii, în funcție de păcatele săvârșite. Cele nouă cercuri ale Infernului sunt următoarele: Primul cerc – Limbul, al doilea cerc – Desfrânații, al treilea cerc – Mâncăii, al patrulea cerc – Zgârciții și risipitorii, al cincilea cerc – Furioșii, al șaselea cerc – Ereticii, al șaptelea cerc – Violenții, sinucigașii, cămătarii, al optulea cerc – Proxeneții, lingușitorii, simoniacii, ghicitorii, al nouălea cerc – Trădătorii. Conform lui Dante, deasupra intrării în Infern stă scris, „Lăsați orice speranță, voi cei care intrați”. În Purgatoriu, un spațiu intermediar între bine și rău, un loc provizoriu, Dante și Virgiliu ajung în locul unde sălășluiesc suﬂetele morților care se căiesc de păcatele făcute în viață. Muntele Purgatoriului s-a format din pământul care s-a retras îngrozit dinaintea trupului păcătos al lui Lucifer și a ieșit dincolo, înălțându-se interminabil

ARTĂ , EDUCAțIE

spre cer. Purgatoriul este împărțit în șapte niveluri, corespunzătoare celor șapte păcate capitale (mânie, avariție, lăcomie, mândrie, necurăție etc.) și timpului de ispășire alocat. Rugăciunile celor vii pe pământ îi pot ajuta să iasă mai repede din Purgatoriu. Și aici se regăsesc persoane cunoscute lui Dante, pentru care arată bunăvoință, cum ar fi marii artiști ai trecutului. În vârful Purgatoriului se află Paradisul Pământesc, unde protagonistul trebuie să treacă printr-o serie de ceremonii de penitență, înainte de a se despărți de Virgiliu, învățătorul și prietenul său, care, nefiind mântuit din cauza necredinței sale, este obligat să meargă înapoi în Infern. Omul din Purgatoriu are sentimentele potrivite cu ceea ce Dante își închipuie a fi starea sufletească în ținutul purificării. Caracterul său e calmul interior asemănător cu liniștita bucurie a omului virtuos, care, în mizeria pământească, pe aripile credinței și ale speranței, își înalță spiritul către Rai. Ajuns în Paradisul terestru, rolul de călăuză este preluat de Beatrice, femeia iubită și modelul de virtute al lui Dante, care a coborât să-l întâlnească și să-l conducă mai departe. Paradisul, în opoziție cu Infernul, este construit din nouă ceruri. Aici este locuința celor fără de păcate, al sfinților. Păcatele călătorului s-au șters, trupul său a devenit tot mai ușor, imponderabil și, atras de iubirea divină ca de un magnet uriaș, Dante începe să zboare, străbătând cele nouă

ceruri ale Paradisului. Ajunge în Empireu, al șaptelea cer, lăcașul lui Dumnezeu, al Sfintei Fecioare, al oștilor de îngeri și al grupurilor de duhuri mântuite, dispuse într-o imensă roză albă, sub formă de amfiteatru. Aceștia îl admiră cu venerație pe Bunul Dumnezeu. Călătorul se străduiește să priceapă această taină sfântă, cu un efort suprem al privirii și al gândirii. La sfârșitul călătoriei, Beatrice îl părăsește, iar Dante, ghidat de sfântul Bernard, adresează o rugăciune Sfintei Fecioare. Astfel, ajuns la finele călătoriei sale în Paradis, artistul se contopește cu Dumnezeu, simbolul iubirii. Raiul este ținutul spiritului ajuns în libertate, eliberat de trup și de simțuri. De aici rezultă trecerea „dincolo de umanitate”, dincolo de ceea ce e omenesc. Cele două călăuze ale lui Dante simbolizează rațiunea și credința. În vederea mântuirii, oamenii au nevoie de acțiunea conjugată a rațiunii (Virgiliu) și a credinței (Beatrice). Subiectul Divinei Comedii, luat în înțeles literar, e starea sufletelor după moarte; luat în înțeles alegoric, e omul, întrucât, vrednic sau nevrednic, primește răsplată sau pedepse de la dreptatea divină. Dante și-a numit opera simplu, Comedia, iar umanistul și poetul Giovanni Boccaccio îi adaugă apoi atributul de „divină”, în semn laudativ față de măreția celor scrise. Prof. Monica Grosu

Orizonturi * nr. XLVII

Ș TIINțĂ ,

ARTĂ , EDUCAțIE

Catacombele romane – leagănul Bisericii din Roma Catacombele romane sunt tuneluri săpate în rocă, galerii subterane care erau folosite ca cimitir în perioada creștinismului timpuriu, dar și ca loc de refugiu pentru primii creștini, când creștinismul era o religie persecutată. Cele mai vechi datează din secolul al II-lea d.Cr. și sunt situate, în principal, lângă drumurile antice care porneau din Roma, la periferiile orașului, căci legea romană interzicea înmormântările între zidurile cetății. Se crede că termenul „catacombă”, a cărui semniﬁcație nu se cunoaște cu exactitate, a fost denumirea topograﬁcă a unui anumit cimitir de pe Via Appia, un drum vechi și important situat în apropiere de Roma. Cu timpul, acest termen s-a aplicat tuturor cimitirelor subterane. Chiar dacă există catacombe în multe regiuni din bazinul mediteraneean, catacombele din Roma sunt cel mai bine cunoscute și, de asemenea, cele mai mari, lungimea lor totală este estimată la câteva sute de kilometri.

septembrie-decembrie 2019

Cele 60 de catacombe descoperite până acum au fost, timp de sute de ani, locul de odihnă veșnică pentru mii de oameni. Aici au fost îngropați mulți creștini, dar și romani de alte religii, care erau mai săraci și nu își permiteau construirea unui mormânt. Cei mai mulți au fost creștini sau iudei, pentru că romanii politeiști preferau incinerarea. Catacombele au fost și loc de refugiu pentru creștinii prigoniți de romani. Diverse obiecte de uz casnic ce au fost găsite în catacombe par să indice rolul fundamental al acestora. Pe lângă înmormântare, creștinii se adunau acolo pentru a se ruga împreună, pentru a comemora sacriﬁciul primilor martiri, pentru a-i aminti pe cei trecuți la cele veșnice, pentru a oferi de mâncare în numele lor și, nu în ultimul rând, pentru a celebra Sfânta Jertfă a Liturghiei. Aceste necropole subterane păstrează amintirea unei epoci dure, în care mulți creștini au plătit cu viața pentru credința lor, pentru că se opuneau

jertfelor aduse împăratului, religia păgână fiind de stat. În anumite zile, toți locuitorii erau obligați să participe la cultul păgân. Întrucât creștinii refuzau acest lucru, ei erau declarați atei, dușmani ai zeilor. Din aceste motive, toate nenorocirile care se abăteau asupra poporului, precum foamete, inundații, incendii, cutremure, boli etc. erau atribuite creștinilor vinovați de ateism. Cultul împăratului era foarte bine dezvoltat, mulți împărați atribuindu-și titlul de Pontifex Maximus și mergând până la a se considera zei sau semi-zei. A nu participa la adorarea zeilor imperiului și a împăratului era considerat un act de trădare. Astfel, creștinii erau pedepsiți. Persecuțiile au început sub împăratul Nero, în anul 64, și s-au sfârșit sub Maxențiu, în anul 312. În secolul IV, când creștinismul a devenit religie recunoscută de Imperiului Roman, interesul pentru înhumarea în catacombe a scăzut, pentru că au apărut cimitirele din curtea bisericilor. În catacombe se mai țineau doar slujbe în amintirea martirilor creștini. Este minunat felul în care Dumnezeu a avut grijă de Biserica Sa! Aceste galerii sunt locuri din care putem învăța multe lucruri despre viața primilor creștini din Roma, despre sacrificiul lor și despre credința puternică pe care o aveau. În anul 2018, Vaticanul a stabilit că, la data de 13 octombrie a fiecărui an, va fi celebrată Ziua catacombelor. Multe tuneluri și bazilici subterane ale „Cetății eterne” pot fi vizitate în această zi. Andrei Curcan Clasa a XI-a A

L ECțIA

DE DIRIGENțIE

Școala este o instituție a societății care educă și formează copiii pe o perioadă lungă a vieții lor. Când devin elevi, ei se confruntă cu sarcina de a-și găsi locul în noua lume a instituției școlare, cu toate structurile și regulile sale, ﬁind nevoiți să învețe să construiască relații. Foarte important este ca elevii să învețe să se adapteze unul la

Una dintre formele de exteriorizare a presiunii este bullying-ul. Cuvântul „bullying” provine din englezescul „bully” care înseamnă bătăuș, huligan. Bullying-ul este deﬁnit ca o exercitare repetată a unor acțiuni agresive, în care una sau mai multe persoane intenționează să rănească, să facă rău sau să necăjească ﬁzic, verbal

care suscită îngrijorare, din cauza efectelor negative pe care le are asupra copiilor, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Copiii agresori implicați în comportamentele de intimidare, pe lângă agresivitatea pe care o manifestă față de colegii lor, reacționează în mod similar și în raport cu părinții, alți membri ai familiei sau cadre didactice. Ei manifestă un nivel scăzut de empatie față de victimele lor. Acești copii pot dezvolta tulburări de conduită.

altul, să accepte și să respecte regulile, să pună în aplicare propriile idei într-un mod corespunzător, să învețe să gestioneze emoțiile. Evident este faptul că nu toți elevii reușesc să conștientizeze propriile emoții și recurg la strategii nepotrivite pentru a reuși să facă față sarcinilor și regulilor școlare.

sau psihic o altă persoană și este caracterizat de faptul că este intenționat, are un caracter repetitiv, iar relația victimă-agresor este evidențiată printr-un dezechilibru de putere. Intimidarea reprezintă un comportament manifestat mai ales la copiii de vârstă școlară și una dintre principalele probleme

Analizând consecințele pe termen lung asupra acelor copii care au manifestat tendințe de intimidare, studiile din literatura de specialitate indică faptul că aceștia, comparativ cu ceilalți copii, au o mare probabilitate de a ﬁ condamnați pentru o serie de infracțiuni atunci când ajung la vârstă adultă.

Bullying-ul, un fenomen în expansiune

Orizonturi * nr. XLVII

L ECțIA Există 4 tipuri de intimidare: fizică – manifestată prin lovire, împingere, pusul de piedici; relațională – manifestată prin răspândirea de zvonuri, bârfe, clevetire, excludere socială; verbală – poreclire, intimidare verbală, insultare; mediată de mijloace media (Cyberbullying) – similară cu cea relațională sau verbală, doar că se petrece online prin trimiterea de e-mailuri folosind numele victimei, prin postarea online de mesaje private, informații sau fotografii. Copiii care intimidează prezintă o serie de caracteristici ce le evidențiază comportamentul. Ei își manifestă aceste tendințe prin faptul că îi controlează pe ceilalți prin amenințări verbale și acțiuni fizice, reacționează prompt în momentele de furie și folosesc mai repede forța decât ceilalți copii, tind să aibă un nivel scăzut al empatiei pentru problemele celorlalți în relația agresor-victimă, au fost adesea expuși la modele de comportamente agresive, afișează în mod cronic un comportament agresiv, percep într-un mod eronat acțiunile sau intențiile persoanelor din jur, sunt furioși și răzbunători, se focalizează pe gândurile care le produc furie, au părinți care sunt modele nepotrivite în rezolvarea constructivă a problemelor, au parte de modalități inconsistente de disciplinare acasă, au mai multe probleme familiale comparativ cu restul copiilor, suferă de abuz fizic sau emoțional acasă, au o mai mare probabilitate de a interacționa cu grupuri care septembrie-decembrie 2019

DE DIRIGENțIE

au comportamente agresive, manifestă acțiuni obsesive sau rigide, cred că imaginea fizică este importantă în menținerea sentimentului de putere și control și văd agresivitatea ca fiind singura modalitate prin care își pot menține constantă imaginea despre sine. Pe de altă parte, copiii care sunt intimidați și agresați consideră că nu pot controla mediul în care trăiesc, au strategii interpersonale scăzute, sunt mai puțini populari decât restul copiilor, dau vina pe ceilalți pentru problemele lor, se simt izolați social, le este frică să meargă la școală, au o capacitate de comunicare redusă în timpul incidentelor stresante, au un nivel scăzut de auto- acceptare, consideră că ceilalți sunt mai capabili în a gestiona diverse situații, au membri în familie care îi hiperprotejează și consideră că factorii externi au un impact mai mare asupra lor decât cei ce țin de controlul intern. Orice copil poate deveni victima acțiunilor de intimidare. O parte din acești copii pot fi victime ale unor acte singulare, dar cel mai adesea ei tind să fie victimizați în mod constant. Studiile care au analizat impactul pe termen lung pentru copiii care au fost victime ale intimidării în copilărie indică faptul că aceștia pot suferi de singurătate, de stimă de sine scăzută, de diverse acuze psihosomatice și depresie. Este cunoscut faptul că acest fenomen a luat o amploare mare în ultimii ani în țara noastră,

fapt ce a necesitat evidențierea unor strategii de prevenție și intervenție în problemele de comportament. Printre aceste strategii reliefăm importanța regulilor clasei, reguli menite să stabilească relații între un comportament dezirabil și consecințele sale, instrucțiunile, prin care adultul direcționează copilul către realizarea unor comportamente de implicare în activități, lauda și atenția pozitivă, utilizate pentru încurajarea comportamentelor adecvate ale copiilor cu probleme de comportament, sistemele de recompense și sancționarea comportamentelor nedorite, dezvoltarea competențelor emoționale și sociale și dezvoltarea strategiilor de comunicare între cadru didactic și copil, între cadru didactic și părinți, între părinți și copil. Cu toate acestea, știm faptul că bullying-ul nu este doar una dintre problemele întâlnite în mediul scolastic, ci este prezentă în întreaga societate. Intervențiile anti-bullying nu pot ﬁ practicate doar la clasă sau în cadrul instituției școlare. Este foarte importantă implicarea părinților și a întregii comunități. Pentru ca acest fenomen să ﬁe corect perceput de comunitate este necesară o informare pertinentă și o colectare obiectivă de informații care să reliefeze un tablou realist asupra situației locale a acestui fenomen. În concluzie, e foarte important aportul unitar al tuturor celor care pot implementa strategii de prevenție și intervenție. Prof. Ionela Vătămănelu

C RONICA

LICEULUI

Deschiderea anului școlar 2019-2020 Luni, 9 septembrie 2019, la Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”, din Roman, a avut loc deschiderea anului școlar 2019-2020, care a început în capela seminarului cu Sfânta Liturghie prezidată de pr. Marius Bîlha, rector la Institutul Teologic Franciscan și membru în Deﬁnitoriul provincial al Provinciei „Sfântul Iosif” din România, alături de care au concelebrat pr. Cristinel Sociu, directorul liceului, pr. Marius Vătămănelu, profesor la Institutul Teologic Franciscan și director spiritual în cadrul seminarului nostru, și preoții formatori. La sfârșitul Sﬁntei Liturghii, părintele director le-a mulțumit pentru participare preoților prezenți la altar, a urat bun-venit elevilor și cadrelor didactice și a salutat prezența doamnei Cristina Prăjescu, reprezentanta primarului Municipiului Roman în Consiliul de administrație al școlii noastre, prin care a transmis gânduri de recunoștință și de mulțumire domnului primar Lucian Ovidiu Micu pentru buna colaborare și pentru sprijinul acordat. Un cuvânt aparte a adresat elevilor din clasele a IX-a, pe care i-a îndemnat să pășească cu speranță, încredere și curaj pe drumul pe care și l-au ales, asigurându-i de toată susținerea. Excursie în cadrul proiectului ROSE Sâmbătă, 21 septembrie 2019, s-a desfășurat o excursie la Iași cu elevii din clasele IX-XII, care fac parte din proiectul ROSE (Romanian Secondary Education Project). Ei au fost însoțiți de coordonatorul proiectului, prof. Bogdan Irimia, și de alți doi profesori ai școlii, Mihaela Pal și Angela Dămoc, responsabili cu activitățile extracurriculare în cadrul proiectului. Au fost vizitate Grădina Botanică, Parcul Copou, Muzeul „Mihai Eminescu” și Muzeul „Alexandru Ioan Cuza”.

Orizonturi * nr. XLVII

C RONICA

LICEULUI

Proiectul „Viorica Agarici – Eroina de la Crucea Roșie” Vineri, 27 septembrie 2019, a avut loc, în Sala de festivități „Nicolae Manolescu Strunga” a Primăriei Municipiului Roman, proiectul „Viorica Agarici – Eroina de la Crucea Roșie”, organizat de Asociația Club Rotary Roman. În prima parte, proiectul a cuprins vizionarea ﬁlmului „Viorica Agarici – mitologie

contemporană”, iar în partea a doua, un moment de rugăciune susținut de comunitatea evreiască romașcană. În prezența elitei culturale romașcane, elevii clasei a X-a B, din cadrul liceului nostru, au descoperit personalitatea și faptele Cetățeanului de onoare al Municipiului Roman, Viorica Agarici (1886-1979). Ei au fost însoțiți de prof. Aurelia Balașcă.

Simpozionul internațional „Sfidări ideologice și credința creștină” Miercuri, 2 octombrie 2019, Institutul Teologic Franciscan a fost gazda simpozionului internațional „Sfidări ideologice și credința creștină”. Evenimentul s-a desfășurat în Aula „Pr. Petru Albert”, având două secțiuni și ample dezbateri științifice la care au participat numeroși preoți, persoane consacrate, profesori, studenți, precum și elevii liceului nostru. Printre invitații care au conferențiat sau aflat pr. Jude Winkler, pr. dr. Iosif Antili, dr. Melinda Cârcu, sr. Silvana Fuinato, Prof. univ. dr. Martin Joseph McKeever și prof. dr. Gabriel Bulancea. Pr. lect. dr. Mihai Afrențoae, rectorul Institutului, a adresat, în deschidere, cuvântul inaugural și a oferit auditoriului o posibilă cheie de interpretare tematică prin punerea în opoziție a ideologiilor marilor imperii ale lumii cu credința poporului ales de Dumnezeu. Sărbătoarea sfântului Francisc de Assisi Vineri, 4 octombrie 2019, s-a celebrat solemnitatea sfântului Francisc de Assisi, patronul spiritual al Institutului Teologic Franciscan și al liceului nostru. În cadrul Sfintei Liturghii de la ora 10:30, prezidată de PS Iosif Păuleț, noul episcop al Diecezei de Iași, au fost hirotoniți diaconi patru frați, septembrie-decembrie 2019

C RONICA

LICEULUI

trei dintre ei fiind foști elevi ai seminarului nostru. Alături de episcopul diecezei noastre au concelebrat pr. Teofil Petrișor, ministru provincial al Fraților Minori Conventuali, și un număr mare de preoți. Elevii și profesorii școlii noastre s-au aflat printre numeroșii credincioși prezenți la sărbătoare.

Reconfirmarea membrilor CȘE Marți, 15 octombrie 2019, în urma consultărilor cu elevii școlii, pr. director Cristinel Sociu și prof. Monica Grosu, consilier educativ în cadrul liceului nostru, au reconfirmat elevii care fac parte din Consiliul Școlar al Elevilor, care au fost aleși în anul școlar precedent. Claudiu Dancă, din clasa a XI-a A, – președinte; Emanuel Ciocoiu, din clasa a XI-a B, – vicepreședinte. Pentru funcția de secretar a fost aleasă de către elevi Roxana Georgiana Dobrin, din clasa a X-a B. Pelerinajul absolvenților la Cacica Sâmbătă, 19 octombrie 2019, elevii claselor a XII-a, însoțiți de pr. director Cristinel Sociu, au participat la pelerinajul anual al absolvenților, la sanctuarul marian de la Cacica, județul Suceava, organizat de Oficiul pentru Pastorația Școlară și Predarea Religiei în Școli, din cadrul Episcopiei Romano-Catolice de Iași. Sfânta Liturghie a fost celebrată de PS Iosif Păuleț, episcop de Iași. Pelerinajul a oferit elevilor ocazia de a reflecta asupra viitorului lor și a cere binecuvântarea lui Dumnezeu în vederea examenelor ce vor urma. 32

Orizonturi * nr. XLVII

C RONICA

LICEULUI

Ziua Armatei Române Vineri, 25 octombrie 2019, s-a comemorat eliberarea deplină a teritoriului național de sub ocupația hortisto-fascistă. Ca în toate orașele țării, cetățenii din Roman, reprezentanții armatei, ai autorităților publice locale, profesori, elevi și zeci de civili au fost prezenți în Cimitirul „Eternitatea” din Roman, la ceremonialul militar-religios organizat pentru această zi. După discursurile oficialilor, au urmat depunerile de coroane și defilarea Gărzii de Onoare. La această manifestarea au luat parte și elevii clasei a XI-a B, din cadrul liceului nostru, care au fost însoțiți de prof. Mihaela Pal. Etapa județeană de cros Sâmbătă, 26 octombrie 2019, în localitatea Horia, județul Neamț, s-a desfășurat etapa județeană de cros, din cadrul Olimpiadei Naționale a Sportului Școlar. Elevul Robert Sascău, din clasa a XII-a A, a obținut menține. El a fost antrenat de prof. Irinel Severin. Ședință semestrială cu părinții Duminică, 17 noiembrie 2019, s-a desfășurat întâlnirea semestrială cu părinții elevilor seminariști. Activitatea a început în amfiteatrul liceului, cu o informare referitoare la situația generală a seminarului nostru, realizată de directorul liceului, pr. Cristinel Sociu. După aceasta, elevii, părinții,

preoții formatori și profesorii diriginți s-au întâlnit în sălile de clasă, unde diriginții și formatorii au prezentat situația școlară și comportamentală a ﬁecărui elev. Activitatea s-a încheiat cu participarea la Sfânta Liturghie, celebrată în capela seminarului.

Festivitatea boboceilor franciscani Vineri, 22 noiembrie 2019, s-a desfășurat cea de-a VI-a ediție a Festivității boboceilor franciscani. Elevii claselor a IX-a A și B și-au etalat talentele prin dans, cântec, pictură, actorie și abilități practice, în speranța de a câștiga titlurile de „Cel mai talentat boboc” și „Cea mai talentată bobociță”. În septembrie-decembrie 2019

C RONICA

LICEULUI

urma reprezentației ﬁecărui concurent, juriul i-a desemnat pe elevul Sergiu-Norbert Herciu, din clasa a IX-a A, și pe eleva Andreea Mihaela-Rotaru, din clasa a IX-a B, cei mai talentați boboci ai acestei ediții. Activitatea a fost coordonată de profesorii diriginți ai claselor a IX-a, Dumitrița Ionela Ursache și Nadia Chelaru-Vizir.

Ziua Națională a României Vineri, 29 noiembrie 2019, în amﬁteatrul liceului nostru a avut loc un scurt program dedicat Zilei Naționale a României și împlinirii a 30 de ani de la Revoluția din 1989. Elevii claselor IX-XII au luat parte la un periplu istoric. Au fost evocate principalele momente care au permis realizarea Marii Uniri, acum 101 ani, precum și evenimentele revoluționare din 1989, care i-au permis României revenirea la un regim politic democratic, după jumătate de veac de regim comunist. Acest program a fost realizat de un grup de elevi din clasele a XII-a A și a X-a B. Activitatea a fost coordonată de prof. Aurelia Balașcă. Sărbătoarea Școlii Nemțene Marți, 17 decembrie 2019, în ediția a VII-a a Sărbătorii Școlii Nemțene, la Central Plaza Hotel, doi dintre elevii liceului nostru au fost premiați de către Inspectoratul Școlar Județean Neamț pentru rezultatele deosebite obținute la Olimpiada Națională de Religie Catolică de la Alba Iulia, din primăvara anului trecut. Roxana Georgiana Dobrin a obținut premiul II, iar Daniel Mîrț, premiul III. Elevii au fost pregătiți de pr. Cristinel Sociu și de prof. Mariana Sofronie. Spectacolul de Crăciun Miercuri, 18 decembrie 2019, a avut loc spectacolul de Crăciun realizat de elevii claselor a XII-a. Serbarea a început cu un mini-concert de colinde susținut de corul liceului nostru și dirijat de 34

Orizonturi * nr. XLVII

C RONICA

LICEULUI

prof. Ionela Panaite, după care a urmat o scenetă cu tema nașterii lui Isus. Manifestarea artistică a continuat apoi cu obiceiuri și tradiții speciﬁce Anului Nou: Jocul Caprei, Ursul, Plugușorul și s-a încheiat cu câteva colinde interpretate de elevii claselor a XII-a, sub bagheta părintelui Alin Burlacu. Întregul spectacol a fost coordonat de profesorii diriginți ai claselor a XII-a, Angela Dămoc și Maria Cârjan.

Concurs de presepii Miercuri, 18 decembrie 2019, după serbarea de Crăciun, preoții formatori și profesorii liceului au vizitat fiecare clasă de la profilul teologic, pentru a vedea presepiile realizate de elevi în timpul Adventului, cu imaginea Betleemului și scena Nașterii Domnului. Un elev reprezentant al fiecărei clase a prezentat simbolistica presepiului și mesajul de Crăciun. Juriul a stabilit că cel mai frumos și mai sugestiv presepiu a fost realizat de elevii clasei a XII-a A, care au obținut premiul I. Premiul II a fost acordat clasei a XI-a A, premiul III i-a revenit clasei a X-a A, iar clasa a IX-a a obținut mențiune. Academia „Petru Tocănel” În perioada septembrie-decembrie 2019, Asociația Culturală „Petru Tocănel”, condusă de pr. Dragoș-Paul Mîrț, în colaborare cu liceul nostru, Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională, Asociația „Mușatinii” Roman, Colegiul Național „Roman Vodă”, Colegiul Tehnologic „Vasile Sav”, Liceul Teologic „Episcop Melchisedec”, Societatea Culturală „Clepsidra”, Asociația Culturală „Gong”, Școala de Artă „Sergiu Celibidache”, Biblioteca Municipală „George Radu Melidon” a desfășurat lunar un simpozion, la Hotel Roman Plaza. Temele au fost variate: „Adevărul și autenticitatea vieții în era digitală”, „Revoluția gingășiei – Eu și Tu sau ce înseamnă bucuria de a fi (persoană)” etc. Printre invitați s-au aflat conf. univ. dr. Gheorghe-Ilie Fîrte, de la Universitatea „Al.I. Cuza”, Iași, pr. Marius-Petru Bîlha, de la Institutul Teologic Franciscan, traducătorul oficial al papei Francisc pe durata vizitei în România, pr. prof. dr. Gheorghe Patrașcu, de la Institutul Teologic Franciscan, și pr. Alexie Ichim, starețul Mănăstirii Acoperământul Maicii Domnului”, din Boroaia, Suceava. La fiecare întâlnire, elevii liceului nostru au participat cu interes, cu inima deschisă și cu dorința de a se îmbogăți spiritual și cultural. Cronica a fost realizată de elevul Narcis Ghiuzan, clasa a XI-a A septembrie-decembrie 2019

Orizonturi 47 / 2019

Articles inside

Dante Alighieri – Prof. Monica Grosu

Mihaela GhercăSerbarea de Crăciun

Fabian Ante și Fabio MileaConcurs de presepii

Narcis GhiuzanCRONICA LICEULUI

Catacombele romane – leagănul

Andreina și Carina Iuscinschide la Revoluția din 1989

LECţIA DE DIRIGENţIE

Ioana-Andrada Mantale și Anca-Ștefania Platon

PAGINI DE ISTORIE LOCALĂ

Richard Vitanun mesaj pentru astăzi

DIALOG ÎNTRE GENERAţII

EDITORIAL

David BălanBotezați și trimiși. Octombrie, lună misionară

Maria DrăghiaPovestea vocației mele

Practica pedagogică – un drum al înțelegerii

Iulian SărățanuSfânta Cecilia, patroana muzicienilor