Apare cu binecuvântarea I.P.S. CALINIC, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului
Periodic de informare și educație creștin-ortodoxă editat de Parohia Sf. Ier. Nicolae și Sf. Ier. Nectarie - Pitești
n Serie nouă - Anul I, Nr. 4 - martie 2014
n ISSN 1641 - 9682
Bucuria postirii
† Calinic Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului
Ora de religie,
MOFT sau NECESITATE a unei societăți desacralizate
n diac. prof. dr. Dumitru Codruț SCURTU
Postul Paștelui Primăvara duhovnicească n Pr. Ionuț - Codruț SOVEJA
Pilde creștine Sfatul medicului n Dr. Anca Georgescu
Bucuria postirii!
† Calinic Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului
Începutul Postului Mare, spre deosebire de alte posturi ale anului bisericesc, are o aură aparte. Aşa mi s-a păruit mie cel puţin. Când eram prunc, pregătirile pentru a intra în post erau deosebite. Vedeam pe mama cum pregătea bucătăria, cum orânduia vasele, cum spăla totul cu leşie (cine mai face aşa ceva azi?) şi mai ales ce păţeau vasele de lemn, care erau luate în răspăr cu perii aspre de rădăcină sau de sârmă. Era un adevărat război declarat întregului arsenal bucătăresc. Să fi îndrăznit să nu faci parte din frontul deschis, clar, pentru schimbarea formală a lucrurilor. Sigur că vom auzi bravo, spălaţi oalele şi cratiţele pe dinafară, dar mai ales pe dinăuntru ca să fie curate şi pregătite pentru noul drum. Chiar dacă se pare că ar fi formală această treabă, totdeauna, de când mă ştiu, mam întrebat dacă este o lucrare formală numai.
Şi trecând vremea m-am convins definitiv că această pregătire are o semnificaţie mult mai adâncă. Nimeni nu pune atâta râvnă la cele formale (la prima vedere!) dacă nu are în firea sa, în mintea, inima şi sufletul său o pornire spre sacru, spre ceea ce trece dincolo de pregătirea "prozaică" întru ale bucătăriei. Cât de frumos sunt aşezate toate. Buna rânduială ortodoxă s-a impus totdeauna cu cea mai mare discreţie şi cu o aleasă virtute a discernământului. În ortodoxie nu s-a glumit niciodată cu 2
credinţa în Dumnezeu şi nici cu rânduielile blânde şi ziditoare de suflet. Creştinii ortodocşi au învăţat de la începuturi că postul este o bucurie, mai ales atunci când se face cu dragă inimă şi nu se făleşte cu acesta. Noi ştim cu toţii că: - Postul este cea mai veche poruncă dată de Dumnezeu nouă. Chiar în Rai, străbunilor noştri Adam şi Eva, li s-a poruncit să postească (Facere 2, 16-17, 3, 6, 11, 17). - Prorocul Moise a postit sever de două
ori câte 40 de zile (Ieşire 34, 28; Deuteronom 9, 9, 18). - Prorocul Ilie a postit 40 de zile (III Regi 19, 8). - Prorocul Daniel a postit trei săptămâni (Daniel 9, 3; 10, 3). - Prorocul David a postit mereu şi s-a rugat mai ales după ce a păcătuit (II Regi 1, 11-12; Psalmi 68, 12; 108, 23). - Ezdra şi Neemia au postit (I Ezdra 10, 6; Neemia 1, 4) Estera a postit de asemenea (Estera 4, 16). - Sfântul Ioan Botezătorul şi ucenicii săi posteau aşijderea (Matei 9, 14; Marcu 2, 18; Luca 5, 33). - Ana prorociţa postea şi se ruga mereu (Luca 2, 37). - Prorocul Ioil învăţa şi îndemna la post pe toţi oamenii (Ioil 1, 14; 2, 11-12, 15). - Iisus Hristos a postit 40 de zile şi nopţi (Matei 4, 2). - Apostolii şi ucenicii lui Iisus, după porunca Lui, au postit şi sau rugat (II Corinteni 6, 5, 11, 27). - Corneliu sutaşul, încă păgân fiind, postea (Fapte 10, 30). - Credincioşii din Biserica Antiohiei posteau (Fapte 13, 2). - Apostolii Pavel şi Varnava posteau şi ei (Fapte 14, 23). - Postul ajută la judecata din urmă (Ioil 1, 14; Iosua 3, 4-7). - Postul ajută în vreme de nenorociri (II Regi 1, 12; Estera 4, 3). - Postul ajută în vremea suferinţelor Bisericii (Matei 9, 14-15; Marcu 2, 18-20; Luca 5, 33-35). - Postul este bun la consacrarea slujitorilor sfinţiţi ai Bisericii (Fapte 13, 3; 14, 23). - Postul ajută la întoarcerea la Dumnezeu (Isaia 58, 6). - Postul este bun să fie unit cu milostenia, cu rugăciunea şi cu primirea de străini (Isaia 58, 6-8; Matei 6, 18). - Postul întregului popor este de folos (Judecători 20, 26; I Regi 7,6, 31, 13; Ie-
Nr. 4
remia 36, 9; Iona 3, 5-8, ş.a.). - Iisus a poruncit post şi rugăciune pentru alungarea diavolilor (Matei 17, 19-21; Marcu 9, 29). - Sfinţii Apostoli ne-au învăţat să postim, să ne rugăm şi să păzim curăţia (I Corinteni 7, 5). - Postul adevărat este trupesc şi sufletesc (I Corinteni 9, 25-27; Romani 6, 12-13; I Petru 2, 11; Matei 17, 21; Psalmi 34, 12). - Post trupesc (post negru): înfrânare totală de la mâncare şi băutură. - Post parţial, abţinere de la anumite mâncăruri şi băuturi. - În Vechiul Testament erau posturi de luni şi joi în amintirea suirii şi coborârii lui Moise de pe Sinai (Luca 18, 12). - Postul de ziua împăcării (Levitic 16, 29- 30; Fapte 27, 9). - În Noul Testament, Biserica a rânduit posturile de peste an, după cum este scris: "Toate să se facă cu cuviinţă şi după rânduială" (I Corinteni 14, 40), "căci Dumnezeu nu este Dumnezeu al neorânduielii" (I Corinteni 14, 33). - Zilele de post rânduite de Biserică în Noul Testament sunt, după cum ştiţi: zilele de miercuri şi vineri de peste an (în memoria vânzării lui Iisus şi a Pătimirilor Sale). Fac excepţie miercurile şi vinerile din săptămâna (brânzei) dinaintea Postului Paştilor, din Săptămâna Luminată (după Paşti), din Săptămâna Rusaliilor şi perioada dintre Naşterea şi Botezul Domnului. Urmează cele patru posturi: al Naşterii, Postul Mare, al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, al Adormirii Maicii Domnului, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august), 14 septembrie, Înălţarea Sfintei Cruci şi 5 ianuarie, Ajunul Bobotezei. Iată că avem temeiuri pentru postire în Sfânta Scriptură şi în Tradiţia Bisericii dreptmăritoare. 3
Reflecții și maxime
Postul - exercițiu de voință
- Nimic nu e cu neputință: sunt căi, cari duc la toate lucrurile. Dacă am avea destulă voință, am avea totdeauna și destule mijloace. (La Rochefoucauld) - Cel care nu vrea când poate, nu va mai putea când va vroi. (Proverb englez) - Pentru cine vrea, în puțin timp, și din nimica, se fac multe și mari lucruri. (B.P. Hașdeu) - De câte suferințe ne-am cruța noi, uneori printr-o simplă abținere, printr-un singur nu, răspuns cu tărie la vocea ispitei. (Lavater) - Am face mult mai multe lucruri, dacă am socoti mai puține cu neputință de făcut. (Malesherbes) - Cele mai multe necazuri ne vin din faptul că nu mergem decât până la jumătatea drumului. (Duc. de Levis). - Lucrul început este pe jumătate făcut; cutează deci să începi. (Horatiu)
n Pagini realizate de Pr. Ionuț - Codruț SOVEJA
- Acela este domn peste toți și peste toate care, și când vrea și cand nu vrea, găsește un voința lui și energia de realizare și frâna de renunțare. Cine vrea să fie liber, nu se ia după ce fac ori nu fac alții, căci atunci sclav rămâne. (Epictet) - Voința este a celor puternici, dorința a celor slabi (Vl. Desnica). - Nepăsarea e paralizia sufletului, e moarte prematură. (A.P. Cehov) - Când ești pe drum spre fapte mari, nu trebuie să te împiedici de lucruri mărunte. (Ch. Fr. Hebbel) - Gânditorul voiește, visătorul consimte. Istovirea forțelor nu istovește însă și voința... Sufletul care nu-și pleacă urechea la poticnirile trupului, constituie o forță de neinvins. (V. Hugo) - Cât de ușor lovești mereu un lucru/tot îl înfrangi și-l birui pân-la urmă./Nu vezi cum picătura cea de apă /căzând pe piatră, găurește piatra? (Lucretius)
Postul Paștelui Primavara Duhovnicească
Ca o mamă bună care se îngrijește de binele vremelnic și cel veșnic al credincioșilor, Biserica a rânduit, după porunca lui Dumnezeu anumite timpuri de trăire în înfrânare și rugăciune deosebită. Înaintea marilor praznice, rânduiala postului are rostul unei școli duhovnicești la care sunt chemați credincioșii pentru îmbunătățirea vieții trupești și sufletești. Îndeosebi Postul Paștilor poate fii asemănat cu o „primăvară duhovnicească”, în care credincioșii pornesc un lucru ales de împodobire cu virtuți și de desprindere din lanțul multor deprinderi rele. Se întâmplă uneori ca, necunoscând îndeajuns însemnătatea postului și binefacerile lui să întâlnim credincioși care se întristează când aud de post sau care critică o astfel de rânduială. Asemenea credincioși reduc postul numai la o opreliște de la anumite mâncăruri, numai la îndeplinirea unor forme, fără să pătrundă sensul adânc și scopul spiritual a-l postului. 4
D
Nr. 4
upă cum copiii văd la nucă numai învelișul amar și coaja tare și nu cunosc miezul hrănitor al ei, tot astfel unii creștini văd în post numai învelișul, numai forma, care li se pare necorespunzătoare cu vremea noastră, fără să înțeleagă sensul adânc al postului de jertfire a plăcerilor egoiste și mărunte pentru dobândirea unui bun mai înalt. Postul este o rânduiala dumnezeiască, dată pentru mântuirea noastră.
înfranare, mândria minții prin smerenie și mânia firii prin iertare. Postul trupesc singur este ca un copil orfan, slab și neputincios. El are lipsă de părinți, de frați si de surori. Părinții postului din care purcede sunt credință în Dumnezeu, nădejdea și iubirea față de El și față de oameni. Frații și surorile lui sunt rugăciunea, smerenia și pocăința. Iar copiii postului sunt toate gândurile si faptele care se zămislesc din el.
Domnul nostru Iisus Hristos, El însuși a postit , Sfinții Apostoli și creștinii de pretutindeni au cunoscut și prețuit această școală a înfrânării. Cel ce ține această rânduiala își alege „partea cea bună și se învrednicește de darurile lui Dumnezeu. Ceea ce este în general școala pentru dezvoltarea omului, aceea este pentru credincios vremea postului. În școală se fac exerciții pentru luminarea minții și pentru dobândirea de cunoștințe folositoare. În timpul postului credinciosul face exerciții pentru curățirea inimii, pentru dobândirea mântuirii. Precum în școală se trece prin mai multe clase până se ajunge la maturitate, tot astfel postul are mai multe trepte pana să ajungem la desăvârșirea morală. Este post trupesc și este post sufletesc. Dar alfabetul pe care trebuie să-l cunoască toți cei ce postesc este înfrânarea. Fără de ea nu se poate trece dintr-o clasă în alta. Vremea postului este vremea unor eroice exerciții pentru a înfrânge lăcomia trupului prin
Numai dacă toate acestea locuiesc împreuna în inima noastră ne bucurăm deplin. Cu privire la post, Sfântul Ioan Gura de Aur ne îndeamnă astfel: Nu numai gura și stomacul vostru să postească, ci și ochiul și urechile și picioarele și mâinile voastre și toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să posteasacă, rămânând curate de răpire și lăcomie, picioarele nealergând la privelisti urâte și în calea păcătoșilor, ochii neprivind cu ispitire la frumusețiile străine[...] Gura trebuie să postească de sudalme și de alte vorbiri rușinoase. Lăsând să incolteasca aceste învățăminte despre post în inima noastră, să umblăm în vremea lui cuviincios, ca la lumina zilei, nu în ospete și în beții, nu în desfrânări și in fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă. Ci să ne îmbrăcăm în Domnul Iisus Hristos și grija de trup să nu o faceți spre pofte. (Romani 13, 13-14). 5
Ora de religie,
”
n diac. prof. dr. Dumitru Codruț SCURTU
Dragul meu cititor, pentru că nu pot să mă dezic așa ușor de crezul interior dar mai ales de haina pe care o port (cu mândrie) am ales ca subiect al acestei noi întâlniri: ORA DE RELIGIE cea mult prea contestată în ultima perioadă. Vei spune acum... Ia te uită și pe ăsta care face pe grozavul!... Să nu crezi că te voi forța să îmi dai dreptate, însă mă voi strădui ca din punct de vedere istoric să îți aduc atâtea dovezi, (cât este necesar) ca tu să îți dai seama că această modă de a nu fii religios este un efect al unei fugi de propriul trecut și mai ales un efect al perimării ideii de INTELECTUAL dar și al dispariției efective a SETEI DE CUNOAȘTERE în rândul tinerilor. Mă vei contrazice și îmi vei spune că tânărul de astăzi ba din contra este avid de cunoaștere. Eu însă voi răspunde prompt că nu, ... nu este avid de cunoaștere, pentru că în viziunea normală A CUNOAȘTE = A ZIDI iar astăzi prin rețelele de socializare A CUNOAȘTE = A SPIONA, a cunoaște dacă mai are mult capra vecinului până moare, să ne mai bucurăm puțin.
Î
ntr-o lume în care gadgeturile și electronica au atins cote ALARMANTE nu îți trebuie multă minte să îți dai seama că această MANIPULARE vine din pură IGNORANȚĂ ducând direct la PROSTIREA sau PROSTOVANIZAREA SOCIETĂȚII. Nedorind a avea o atitudine para(șo)bolană în fața unei așa mari ispite voi încerca a prezenta cum Biserica a luminat din interior toate materile școlare existente iar astăzi se vede dată afară din școli doar pe motiv de drept al omului. Este culmea prietene, asta este echivalentul a-ți ucide propriul bătrân pe motiv că NU MAI PRODUCE ȘI ESTE INEFICIENT. Păi unde ne este sufletul și duhul nostru ortodox? Păi, ... dă foc la casa părintească ... din motiv că nu mai este la modă! Poți? Îmi vei spune că nu poți că acolo sunt toate amintirile tale. Iar eu în loc să te înțeleg, din contra, răsucesc cuțitul în rana și te voi obliga ... printr-o lege care te va constrânge să o faci! Poți? .... Răspund tot eu... NU VEI PUTEA! Ca să nu sune a mustrare voi încerca să aduc în prin plan câteva documente și informații care sunt de necontestat și cei care sunt împotrivă îi sfătuiesc să cerceteze în ADEVĂR și vor primi 6
LUMINA cunoștinței adevărate. Pământul românesc îmbracă de aproape două milenii haina spirituală a credinței ortodoxe fapt ce-i atrage și calitatea istorică de cel mai vechi popor creștin din această parte a Europei. Alături de credință - argument de continuitate a existenței poporului în spațiul etnogenezei sale- un alt factor important pentru afirmarea etnică și politică a acestuia a fost și limba de sorginte latină conferindu-i o specială vocație ecumenică în procesul de formare a aşezărilor româneşti de sine stătătoare. Numeroase dovezi arheologice atestă o vie activitate religiosă în spațiul românesc, activitate care implica și cântarea, indispensabilă săvârșirii cultului divin din toate timpurile și locurile. În perioada secolelor IV-VI se cunosc nume de cântăreți bisericești dar și câteva nume de dascăli constituind urmele unui proces de învățământ organizat. Unitatea de credință din spațiul românesc a încurajat în mod firesc și unitatea statală. Conducătorii au găzduit la curțile domnești și autoritatea religioasă a epocii. Diploma Cavalerilor Ioaniţi (2 iunie 1247) atestă între Carpați și Dunăre existența a doi
MOFT sau NECESITATE
Nr. 4
a unei societăți desacralizate?
voievozi (Seneslau și Litovoi) și doi cneji (Ioan și Farcaș). Intuim existența pe lângă curţile lor și a câte unui ierarh care se va fi îngrijit pentru pregătirea, hirotesirea și hirotonirea personalului de cult din bisericile menționate în diploma cavalerilor ioaniți „...bisericile clădite şi cele ce se vor clădi în toate ţările sus-zise, ... rămânând deci neatinse cinstea şi drepturile arhiepiscopilor şi episcopilor pe care se ştie că le au...”. Odată cu victoria de răsunet european a lui Basarab I (1324-1352) în Bătălia de la Posada (9-12 noiembrie 1330) împotriva lui Carol Robert de Anjou se afirmă un nou teritoriu independent, Țara Românească. Organizarea bisericească din acest teritoriu primește recunoașterea Patriarhiei Ecumenice în vremea domniei lui Nicolae Alexandru (1359) mitropolit fiind numit Iachint, fostul mitropolit de Vicina. Iachint a avut catedrală mitropolitană la Curtea de Argeș celebra Biserică Domnească Sfântul Nicolae, începută de Basarab I, continuată de Nicolae Alexandru și finalizată de Vladislav Vlaicu (1364-c.1377). La Câmpulung Nicolae Alexandru construise în anul 1345 o frumoasă biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului cât și o mânăstire catolică pentru soția sa Clara. Odată cu organizarea politică și religioasă a noului stat independent se va acutiza nevoia de pregătire a personalului din cadrul cancelariilor domnești dar și al mitropoliei. Se va simți nevoia de școli și dascăli pentru pregătirea slujbașilor întregului aparat administrativ. Cine o fi girat această nevoie de pregătire? Desigur, Biserica! O frescă din pronaosul Bisericii Domnești de la Curtea de Argeș (la intrare pe partea dreaptă) prezintă lângă scena hirotoniei Sfântului Nicolae o scenă reprezentând trei personaje implicate într-un moment educațional. Doi dintre aceștia poartă căciuli boltite (slave), asemănătoare celor boierești din
Țara Românească. Remarcăm figura unui bătrân cu barbă albă și toiag (semn al puterii și înțelepciunii). Un al treilea poartă pe cap un culion piramidal bizantin. În scenă bizantinul arată cu două mâini semnele muzicale psaltice (hieronomice) ale isonului și oxiei (oligon) pe care ceilalți doi le imită.
Frescă de secol al-XIV-lea din pronaosul Bisericii Domnești-Curtea de Argeș
Acelaș tip de reprezentație grafică o întâlnim, (poate nu întâmplător), tot în a doua jumătate a secolului al-XIV-lea pe un alt manuscris realizat la Mânăstirea CutlumușAthos (Grecia) păstrat în Arhiva Uspensky a Bibliotecii Publice de stat din Petersburg (Rusia) unde sunt prezentate tot trei personaje. Ioannnes Glykys, un bătrân cu barba albă și toiag care cu ambele mâini predă arta cheironomică (dirijării) a isonului și a oxiei (oligon) celor doi ucenici Xenos Korones și Ioannes Koukouzeles. Între cele două reprezentări (Cutlumuș și Argeș) există o strânsă legătură. Fresca de la 7
Ms. 457 Cutlumuș Arhiva Uspensky, Biblioteca Publică de Stat Petersburg
Argeș face referire la monahii români trimiși de către Vladislav Vlaicu la Mânăstirea Cutlumuș din Athos-Grecia pentru „a se desăvârşi în tainele tipicului şi ale musichiei.” Dovada acestui moment istoric este celebra scrisoare trimisă de Vladislav Voevod lui Hariton (egumenul Mânăstirii Cutlumuş), pe care îl roagă să fie cu îngăduinţă faţă de fraţii şi monahii români neobişnuiţi cu nevoinţele monahale severe din Sfântul Munte Athos. Dascălul bizantin cu părul lung și barbă dintre cei doi protopsalți sau poate chiar ierarhi seamănă cu Sfântul Ioan Koukouzelles (c.1280-1360) a cărui învățătură a fost predată protopsalților și domesticilor români trimiși la Athos pentru desăvârșire în a doua jumătate a sec. al-XIV-lea. Probabil fresca din Biserica Domnească de la Argeș a reprezentat un atestat al calității învățământului și girul că meșteșugul muzical predat ulterior și la Curtea de Argeș are serioase rădăcini. Iată dovada răspândirii muzicii psaltice de tradiție bizantină pe teritoriul Țării Românești. Emitem totodată și probabilitatea că odată întorși de la Sfântul 8
Munte monahii români vor fi întemeiat și o școală la Biserica Domnească de la Curtea de Argeș unde se vor fi predat cunoștințele omului, ale naturii, gramatici și matematici cu mai bine de un secol înaintea celor de la Mânăstirile Putna (1497), Neamț (1497) și Șcheii Brașovului (1495). Domnitorul Vladislav Vlaicu (1364c.1377) s-a îngrijit de învățământ. Acesta înființează la Argeș (În Chiliile Bisericii Domnești) prima monetărie a țării activă câteva decenii dar și prima școală locală la care învățau fiii orășenilor astfel explicându-se adevărata înflorire a Curții de Argeș la sfârșitul sec. al-XIV-lea și începutul sec. al-XV-lea. În aceste școli religia nu a lipsit pentru că dascălii erau clerici. La Biserica Domnească din Curtea de Argeș numeroase inscripții grafite ale unor grămătici (Mihail, Tudor, Manea, Cosma, Dimitri, Ilie, Stan, David și Manole) confirmă existența unei școli de grămătici - formă de învățământ tipică de sec. XV- la scaunul mitro-
Sfântul Ioan Koukouzelles (c.1280-1360) pictat pe un manuscris din Marea Lavră-Athos sec. XV
Nr. 4
politan de la Argeș unde se va fi deprins scrisul, tirea Argeșului Comoară de umilință către socotitul, cititul, tipicul și cântarea. Școala este Maica Domnului situat în fondul Bibliotecii amintită și în timpul domniei lui Mircea cel Academiei Române, care îl menționează pe un Bătrân (1386-1395; 1397-1418) păstrându-se anume ,,Hrizea dascăl de la Mânăstirea astăzi un document scris la 10 iunie 1415 sem- Argeș.” nat ,,Eu Mihail grămătic care am scris la Privitor la învățământul muscelean întrArgeș.” Este un lucru lesne de intuit că Mircea o scrisoare din 5 noiembrie 1966 de la Dragocel Bătrân a avut grijă de calitatea slavele preotul Ioan Răuțescu anunța pe învățământului atâta timp cât obișnuia să se în- profesorul Mihail M. Robea că este în posesia conjoare de cei mai înțelepți oameni ai epocii unui Ceaslov în manuscris din secolul alun exemplu în acest sens fiind chiar logofătul XVIII-lea de pe care învățau carte la acea său, monahul Filotei de la Cozia, cel dintâi im- vreme copii mai înaintați. Iată dovada nograf român autor al Pripealelor (mărimurile funcționării învățământului elementar pardupă polieleu). Iată deci dragul meu cititor! Ce ticular sub oblăduirea bisericii cu mult înspune istoria? O însemnare din anul 1773 de ainte de anul 1810 în Muscel. În lucrarea pe filele 81-83 ale cărții Cheia înțelesului tipă- Vetre de sihăstrie românească, arhimandritul rită în 1678 și aflată cândva în Biblioteca Bi- Ioanichie Bălan ne înștiințează că în tinda vesericii Sfinții Îngeri din Curtea de Argeș chii biserici a fostului schit Rădești - Muscel menționează: ,,La 95 de ani de la facerea cărții (1778-1779) cu hramul Sf. Gheorghe ,,învățau am scris eu diac(on) Radu Boilescu fiind carte preoții și învățătorii.” Într-un articol din învățător de copii la Biserica Radu Vodă revista eparhială a Argeșului, Păstorul OrtoNegru (Biserica Domnească n.n.)... în tinda bi- dox, pe anul 1997 preotul Dumitru V. Georsericilor s-au aflat mereu dascăli de cărți pen- gescu anunță existența unei școli de grămătici tru iubitorii de învățătură.” Tot la Curtea de în casa stăreției Mânăstirii Văleni cu durata de Argeș, fiul domnitorului Mircea cel Bătrân, 4 ani întocmită de ctitorul mânăstirii, schimoVlad Dracul (1436-1442; 1443-1446) zidește nahul Zosima (Zaharia Grădișteanu). Dovada o nouă catedrală mitropolitană cu hramul o face un zapis întocmit de Stan grămăticul la Adormirea Maicii Domnului la 2 kilometrii de anul 1665 în care se menționează: ,,Adică eu Biserica Domnească și o sfințește la 15 august Stan grămătic scris-am zapisul meu la mână 1439. La Mânăstirea Argeșului este atestată o părintelui Zaharia cum să să știe că m-am școală pentru pregătirea candidaților tocmit cu sfinția sa să șez - întru la preoție în a doua jumătate a sec. anul - să mă învețe pentru poÎn al-XVII-lea. Un hrisov dat de mană ... Și pentru credință 1780 este atestată Matei Basarab la 20 ianuarie scriu și iscălesc mai jos. la Argeș o ,,Școală dom1643, la Târgoviște, întărea Eu Stan.” nească de preoți și grămătici” în Mânăstirii Argeșului și În 1802 un bătrân limba română având doi dascăli, egumenului Leontie o preot din Albeștii de unul la Biserica Domnească din parte din satul Șăgarcea, Argeș mărturisea că a Pitești și altul la Curtea de Argeș, învățat carte la Schitul moșie aparținând spătarului Preda din Albești plătiți cu câte 5 taleri pe lună din bu- Ciocanu. Acelaș lucru (Argeș). Donația se face getul școlilor statului. Important este îl arată și zapisul din faptul că dascălul de la Argeș este 16 decembrie 1834 din pentru pomenirea răposatului fiu al spătarului, care aflăm că ,,Zoița a menționat pentru școala de la MâConstantin, ,,care a învățat lui Vasile Proca din năstirea Argeșului și nu de la carte la Mânăstirea Argeș.” Berevoiești (Argeș n.n.) a Biserica Domnească din Alte dovezi sunt însemnările trimis un copil al său să Curtea de Argeș. din 1668 și 1681 de pe ultima învețe carte la schitul Ciofilă a unui manuscris de la Mânăscanu...”. La 15 aprilie 1838 De9
partamentul Logofeției treburilor bisericești tri- clopotnița Bisericii Valea Danului (Curtea de mitea egumenului Mânăstirii Negru Vodă din Argeș) aduce o informație foarte importantă Câmpulung Muscel o poruncă privitoare la potrivit căreia această clopotniță a slujit multă înființarea de școli în toate satele de pe moșiile vreme satului ca școală de grămătici. mânăstirii: ,,Sunteți poftit Cuvioșia Voastră... La Mânăstirea Glavacioc (monument issă hotărâți casa pentru școale prin satele toric sec. XV) câteva însemnări făcute pe vemoșiilor acelei mânăstiri și a metoașelor ei sau chile cărți de cult atestă existența unei școli să chibzuiți fără întârziere înlesnirile cuviin- pentru formarea viitorilor preoți din cadrul micioase pentru clădirea unor asemenea încăperi tropoliei Țării Românești încă de la începutul de școală pentru care în urma înființării secolului al XVIII-lea. Între anii 1841-1843 din logofeția ... așteaptă răspunsuri ... la ce sate ... fondurile Eforiei Școalelor Naționale se reface s-a înființat școală.” Pe moșiile mânăstirii din biserica clopotnița și chiliile mânăstirii odată Stănești și Schitul Golești la un an de la darea cu acestea ridicându-se și o încăpere cu patru poruncii funcționau școli la care dascăli erau odăi pentru școală ,,după grabnice trebuințe ... cântăreții bisericilor numiți și candidați. și tradiției de învățătura rânduielii bisericești Între 1836-1848 a funcționat o școală în marea și vestita mânăstire Glavacioc.” pentru copii satului în comuna MușăteștiAmintim în secolele XIV-XVII la CâmArgeș în casa preotului Constantin Popescu, pulung (Biserica Domnească - sec. XIV), o participant activ la revoluția de la 1848. Școală de Grămătici (1665), Școala fondată de Într-una din edițiile Revistei Istorice a Doamna Chiajna - 1552 și cea fondată de AnComunei Domneşti, din anul 1941, găsim pu- tonie Vodă (10 mai 1669). Alte școli mai sunt blicat un certificat de competențe profesionale menționate în secolul al XVIII-lea la schitul al unui candidat pentru postul de învățător. Berislăvești - Argeș (1748-1750), în satul Aflăm din acest certificat că Domnescu Nico- Obilești, la Pitești (Schitul Buliga-1751), Câmlae (zis Samoilescu), cântăreţ la biserica satu- pulung (Schitul Mărculești-Flămânda), la Slalui, în urma absolvirii școlii normale din oraşul tina (1782), la Pătroaia (1746), la Curtea de Câmpulung între anii 1838-1843 ...s-a deprins Argeș (a dascălului Pandelimon-1793) și cea la învăţăturile ce i se cere a şti pentru de la Episcopia de Argeș (1784). În seaceastă slujbă, adică la cetire şi colul al-XIX-lea se atestă școlile scriere slobodă, la Catehismul din Câmpulung ale dascălilor de legii creştineşti, la cântările muzică Constantin Ion După anul 1949 bisericeşti, la începuturile (1825), Pandele Nicolae școala românească a de aritmetică /.../ i se dă (1830), cele două școli ale prins un duh ateu care a la mână acest înscris îndascălului Gheorghe Căscos afară ORA DE RELItărit cu pecetia Eforiei culă (1850 și 1853) și GIE interzicând poporului SĂ Şcolilor spre a fi învășcoala preotului N. GÂNDEASCĂ. De fapt exista și ţător la şcoala din Diaconescu (1853). Cu celebra zicală: NOI MUNCIM... satul Domneşti şi suo activitate continuată NOI NU GÂNDIM...!!! Iată că așa brevizor la plasa Râuși în secolul XX ima fost vreme de vreo 50 de ani iar rilor ... nr. 30, portante sunt Seminadupă 1989, când mințile s-au decembrie 1843.” riile Teologice de la dezghețat (probabil în vreme de În anul 1938 Curtea de Argeș (1836) îngheț) ORA DE RELIGIE a învățătorul D. Udrescu și Cîmpulung (Ocrotirea revenit în planul cadru de tipărește la București luOrfanilor - 1922) dar și învățământ acolo unde crarea Contribuțiuni la Isșcolile de cântăreți trebuie să toricul Școalelor din Curtea bisericești din Pitești (18971912), Slatina (1862-1927) și de Argeș unde la pagina nurămână. Curtea de Argeș (1910-1948). mărul 12 sub o stampă cu 10
Pilde creștine
Zis-a cel nebun...
Un preot se afla odată la masă, la un parastas. Tot acolo erau şi câteva persoane certate cu biserica şi slujbele ei, care discutau gălăgios. La un moment dat un bărbat, mai aprins în discuţie, lovi cu pumnul în masă spunând că Dumnezeu nu există şi că El este invenţia popilor şi arătă cu degetul spre preot. Unii au început să râdă, alţii se indignau de asemenea faptă. Preotul se sculă de la locul lui, se duse la cel care afirmase că Dumnezeu nu există şi-i zise: - Dragă domnule, ceea ce spui dumneata nu
Nr. 4
este ceva nou, pentru că lucrul acesta se află scris chiar în Sfânta Scriptură… - Cum aşa? întrebă acela mirat. Asta n-am ştiut-o şi n-am auzit-o până acum de la nici un preot. - Dacă nu crezi, am să-ţi arăt, continuă preotul, scoţând din buzunar Noul Testament cu psalmi, şi citi versetul întâi din psalmul XIII: – Zis-a cel nebun întru inima sa: „Nu este Dumnezeu!” Vezi, adăugă preotul, asemenea nebuni erau şi pe vremea regelui David, dar erau mai modeşti, pentru că gândeau asemenea nelegiuiri numai în mintea lor, în inima lor, nu strigau în gura mare, cum faci dumneata…
Ateul rușinat de un copil
Astăzi foarte mulți oameni se declară atei și de nenumarate ori auzim că și la școală noii dascăli ai acestei societăți moderne se declară astfel și caută să influențeze copii noștri spre acest mod de a gândi. Din fericire acești copii sunt foarte abili și credincioși și știu să se manifeste corespunzător cu aceaste situații. De pildă noua profesoară de ştiinţe sociale la clasa a cincea dintr-o școală generală se prezintă clasei, după care afirmă că e este atee, şi întreabă clasa dacă mai este vreun ateu printre copii. Copiii nu prea ştiu ce înseamnă „ateu” dar pentru a fi pe plac profesoarei (tipic societății este creştin, deci şi eu sunt creştin! - Aha!, răspunse profesoara. Părinţii tăi românești și educației de la tembelizor), risunt creştini, deci şi tu eşti creşdică toţi mâna, cu excepţia unui băiat. tin! Dar dacă mama ta ar fi o - Tu eşti diferit de restul claAvem idioată, şi tatăl tău ar fi un sei?, întrebă profesoara. Nu datoria sfântă de a idiot, atunci tu ce ai fi?” eşti ateu? ne crește copii în întrebă profesoara cu - Nu, eu nu sunt ateu!, credință tare și autentică un zâmbet ironic pe răspunse cu dezinvoltură astfel încât astfel de evenibăiatul. mente să nu se mai repete. Avem faţă. - Atunci aş fi un - Dar atunci, ce eşti?, nevoie de atitudine creștină auateu!, declară băiatul întrebă profesoara. tentică astfel încât uniți să lăsând cu fața căzută - Eu sunt creştin! Eu putem demasca răul din pe profesoară atee și cred în Dumnezeu şi iubesc societate, oricare ar fi rușinată de râsul înfundat pe Domnul Iisus, deci sunt acesta. al copiilor acelei clase. creştin! Mama este creştină, tata 11
Știri din viața eparhiei
Înființarea Asociației „Părinți pentru ora de religie” – filiala Argeș
În data de 14 februarie 2015, cu binecuvântarea și în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, s-a desfășurat ședința de constituire a Asociației „Părinți pentru ora de religie” – filiala Argeș. Asociația își propune promovarea orei de religie, susținerea activităților legate de acest lucru, a performanței profesorilor de religie și a cultivării tactului pedagogic al celor ce predau ora de religie, precum și certitudinea că elevii frecventează ora de religie pentru a se îmbogăți spiritual, educațional, principial și valoric. Cei prezenți: profesori, medici, avocați, notari, directori de unități de învățământ, părinți, au ridicat diverse probleme cu privire la necesitatea funcționării orei de religie în învățământul de stat. Înaltpreasfinția Sa a subliniat că vatra familiei este centrul de promovare a faptelor bune. Profesorii de religie nu trebuie să uite că predau ceva foarte important, care formează noile generații și să nu uităm să intensificăm rugăciunea pentru apărarea vieții și a familiei. 12
În urma discuțiilor, au fost aleși cei care se vor ocupa de bunul mers al Asociației “Părinți pentru ora de religie” – filiala Argeș: Președinte – domnul Ion Daniel Serafimescu, profesor la Liceul Teoretic Ion Mihalache din Topoloveni; Vicepreședinți: preot Dumitrescu Vasile, profesor la Seminarul Teologic Neagoe Vodă Basarab; domnul avocat Tarnok Tiberiu; doamna medic Roșescu Rodica; Cenzor: domnul economist Tănăsescu Nicolae Constantin; Secretar: domnul notar Toma Denis.
Știri din viața eparhiei
Ziua Internațională a Limbii Materne, sărbătorită în Protoieria Pitești
Cu binecuvântarea și în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, Biroul de Cateheză și Activități cu Tineretul, a organizat vineri, 20 februarie, la Biblioteca Județeană Dinicu Golescu, o manifestare cultural-artistică prin care s-a marcat Ziua Internațională a Limbii Materne. Au participat elevi de la Școala Gimnazială „Matei Basarab”, coordonați de doamna învățătoare Silveanu Ileana. Copiii au interpretat pozii și cântece patriotice prin care au evidențiat frumusețea limbii române. Prezenți au fost și studenți, masteranzi și doctoranzi din Vietnam, Maroc, Etiopia, Albania, Algeria. Fiecare, în limba maternă, dar și în limba română au cântat și au recitat o serie de poeme încercând să pună în valoare limba proprie. Domnul Mihai Cernătescu, profesor și vorbitor de limbă persană a recitat o poezie și a adus publicului o serie de informații despre limba și cultura iraniană. Prezentă a fost și domnișoara doctorand Alina Din, pasionată de cultura basa-
Nr. 4
rabeană, care a recitat o serie de poezii ale poetului Grigore Vieru. Toți cei prezenți în sală s-au bucurat să audă un vietnamez recitând poezii ale marelui poet moldovean. Prin marcarea acestei zile se dorește promovarea diversității cultural-lingvistică și multilingvismul. La final, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a mulțumit celor prezenți pentru participare la un astfel de eveniment subliniind faptul că suntem frați cu toții: „între noi românii suntem frați, cu moldovenii noștrii de dincolo de Prut tot frați, cu algerienii frați, cu Asia toată frați, întrucât Dumnezeu este Părintele nostru al tuturor, iar când pruncii, care sunt zidiți de Dumnezeu, se întâlnesc împreună și comunică între ei este semn că binecuvântarea lui Dumnezeu este prezentă așa cum a fost și aici, în seara aceasta. Iar cel care învață limbi străine, așa cum spunea și Slavici, va fi încă o dată om. Ne-am bucurat să auzim în seara aceasta pe studenții care învață limba noastră română, vorbind curat românește.”
sursa: www.eparhiaargesului.ro
13
GHIOCEI Ioan Alexandru
In pădure ghioceii încă o dată In toată slava lor au apărut Aceeaşi sbatere imaculată Reia miracolul de la-nceput.
Trei pleoape albe peste potirul verde Şi-un limb de aur clopotind uşor Pămîntu-n cosmos n-are cum se pierde I-un ghiocel în vînt tremurător.
Peste zăpezi şi peste frunze moarte De dincolo de stele picurat De n-ar fi fost Cuvîntul să-1 deşarte Cum să ajungă-aici imaculat.
Că drumu-i lung şi unde-i dat să vină Îşi ţin întruna creştetul în jos Cum lacrimile-n taină se înclină Transfigurînd pămîntul cuvios.
Rapsodii de primăvară Gheorge Topîrceanu
I Sus prin crângul adormit, A trecut în taină mare, De cu noapte, risipind Şiruri de mărgăritare Din panere de argint, Stol bălai De îngeraşi, Cu alai De toporaşi. Primăvară, cui le dai? Primăvară, cui le laşi?
II Se-nalţă abur moale din grădină. Pe jos, pornesc furnicile la drum. Acoperişuri veştede-n lumină Întind spre cer ogeacuri fără fum. Pe lângă garduri s-a zvântat pământul Şi ies gândacii-Domnului pe zid. Ferestre amorţite se deschid, Să intre-n casă soarele şi vântul. 14
De prin balcoane Şi coridoare Albe tulpane Fâlfâie-n soare. Ies gospodinele Iuţi ca albinele, Părul le flutură, Toate dau zor. Unele mătură, Altele scutură Colbul din pătură Şi din covor.
Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii, Şi-a răsfirat crenguţele ca spinii De frică să nu-i cadă la picioare, Din creştet, vălul subţirel de floare.
Că s-a trezit aşa de dimineaţă Cu ramuri albe – şi se poate spune Că-i pentru-ntâia oară în viaţă Când i se-ntâmplă-asemenea minune. [...]
Primul consult oftalmologic la copii
SFATUL MEDICULUI
P
rimul consult oftalmologic la copii poate fi efectuat din prima zi de viaţă, sau atunci când este nevoie. La naştere se practică o examinare de rutină făcută de medicul neonatolog, sau pediatru pentru determinarea afecţiunilor congenitale. Dacă există orice problemă sau îngrijorare, copilul trebuie examinat de un medic oftalmolog. În funcţie de vârsta copilului, se pot determina mai mulţi sau mai puţini parametri. La copilul mic, chiar dacă nu este cooperant, se pot face anumite examinări care pot orienta asupra stării oculare.
Cum pot testa părinţii vederea copilului mic? Se urmăresc: - menţinerea contactului vizual; -alinierea globilor oculari – până la 5 – 6 luni bebeluşii mai încrucişează ocazional ochii; o deviaţie constantă a ochilor este anormală; - urmărirea unui obiect colorat (care nu face zgomot, pentru a nu fi atras de sunetul emis de jucarie ) După vârsta de 3 ani, când copilul colaborează cu medicul examinator,
Nr. 4
n Dr. Anca GEORGESCU
se poate testa mai bine acuitatea vizuală. La copiii care aparent nu prezintă nici o problemă legată de vedere sau de pozitia ochilor, este important de efectuat un control oftalmologic la 3 ani, la 5 ani şi inainte de începerea şcolii, apoi cel puţin o dată la doi ani. Se vor determina astfel eventualele vicii de refracţie care vor fi corectate cu ochelari pentru a asigura copilului o vedere bună şi astfel o dezvoltare intelectuală optimă. Nedepistarea la vârste mici a deficienţelor de vedere şi necorectarea la timp a viciilor de refracţie duce la instalarea ambliopiei (aşa zisul ,,ochi leneş”, cu vedere mai slaba ), care rareori se mai poate corecta după vârsta de 7 ani. Trebuie reţinut că un copil poate avea o problemă oculară chiar dacă nu se plânge de nimic sau nu prezintă modificări evidente la nivelul ochilor. 15
Autorefractometru pediatric
Problemele medicale oculare exis- preferenţială , desene,cifre, litere) tente la membrii familiei necesită o - refracţia (măsurarea dioptriilor) verificare precoce a stării oculare a înainte şi la nevoie, după cicloplegie copiilor, pentru depistarea unor pro- (picături de dilatare a pupilei). bleme secundare. La Centrul Medical Semnele de alarmă care pot aparea Dr. Georgescu, măsurarea la orice vârstă şi care impun un condioptriilor se face compusult oftalmologic de urgenţă sunt: terizat chiar la copii, înce- strabismul pând de la 6 – 8 luni cu - mişcarea rapidă a ochilor (nistagajutorul autorefractomemus ) - ochii roşii trului pediatric Plusoptix; - lăcrimare excesivă acesta permite evaluarea - prezenţa unei pupile albe dioptriilor fără picături şi Examenul oftalmologic evaluează: fără vreun disconfort pen- aspectul şi poziţia globilor ocutru copil sau părinţi. lari - acuitatea vizuală – prin metode spemai multe informații pe site-ul: cifice vârstei copilului (acuitate vizuală www.doctorgeorgescu.ro
Periodic de informare și educație creștin-ortodoxă editat de
n ISSN 1641 - 9682
Serie nouă - Anul I, Nr. 4 - martie 2014 16
PAROHIA SF. IER. NICOLAE ȘI SF. IER. NECTARIE Pitești, Str. Depozitelor, Canton CFR, Km 110