Pavaza Credintei

Apare cu binecuvântarea I.P.S. CALINIC, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului n Nr. 3 - noiembrie 2014

Periodic de informare și educație creștin-ortodoxă editat de Parohia Sf. Ier. Nicolae și Sf. Ier. Nectarie - Pitești

Sfânta Muceniţă Filofteia

Pavăza credintei

cea mai tânără sfântă din lume

T

† Calinic Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului

ot mereu mă gândesc la ceea ce a dorit Duhul Sfânt, să ne spună nouă prin cuvintele lăsate prin versetul biblic: "Mari şi minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!" (Psalmul 103, 32) Şi tot meditând, gândul inimii mi-a mers la ceea ce tot Duhul Sfânt ne-a arătat, atunci când a zis: "Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi!" (Psalmul 67, 36) Miile şi milioanele de sfinţi proslăviţi, mai ales de la venirea lui Iisus Hristos pe acest pământ au fost, prin harul lui Dumnezeu, aşezaţi în calendarele creştinilor pentru a fi cinstiţi, după cuviinţă, mereu, dar mai ales atunci când s-au săvârşit din viaţa aceasta şi au plecat în Ţara de peste vremi!

Au fost sfinţi dintre cetele ostăşeşti, filozofi, oameni de ştiinţă, păstori de oi, ighemoni (conducători de cetăţi), regi, împăraţi, ţărani, dascăli, ierarhi, cuvioşi călugări şi călugăriţe, preoţi de mir şi, Doamne, din câte stări sociale nu şi-a luat Dumnezeu pe mărturisitorii Săi de-a pururi! Cât despre vârstă, Duhul Sfânt a plutit pe deasupra lumii şi Sa coborât acolo unde a găsit cu cale.

2

De aceea, nu ne mirăm atunci când sfinţii s-au proslăvit, de la vârsta de doi ani mai în jos, paisprezece mii de prunci, ucişi la porunca lui Irod, care se prăznuiesc la 29 decembrie, în fiecare an, până la vârste care au ajuns la sute de ani. Ne amintim, că de pe plaiurile acestea româneşti s-a proslăvit de Dumnezeu întru sfinţenie, Ioan Valahul sau Românul, care este prăznuit la 12 mai, sfânt

Nr. 3 din neamul nostru doar la vârsta de 15 ani, care a fost spânzurat de turci, nevrând să se lepede de credinţă, în anul de la Hristos 1662. Chiar atunci, Ioan Cariofil, un mare dregător bisericesc de la Patriarhia din Constantinopol, fiind de faţă şi văzând martiriul lui Ioan Valahul, i-a scris Viaţa, document de primă importanţă, mărturia unui străin despre un sfânt român. Coborând spre frageda vârstă, credem că Sfânta Filoteea este cea mai tânără martiră din lume, la vârsta de doar 12 ani!

Sunt sigur că Pruncuţa - Sfântuliţa, cum i se spune aşa de frumos şi cu dragoste de argeşeni, a cunoscut viaţa Sfântului Nicolae şi a înţeles de la el ce înseamnă bunătatea şi bucuria de a dărui, din inima copleşită de iubirea lui Iisus, şi celor care duceau lipsă ca şi în zilele noastre.

De aceea cred că inspirat i s-a aşezat, de

Biserică, cinstirea pe 7 decembrie, imediat după prăznuirea Sfântului Ierarh Nicolae. Ei, ca şi toţi sfinţii preamăriţi de Dumnezeu, sunt mari făcători de minuni, zi de zi aducând mângâiere îndureraţilor.

Aşadar, avem în Împărăţia lui Dumnezeu, din România, pe cei mai tineri sfinţi din lume: Sfântul Ioan Valahul de 15 ani şi Sfânta Filoteea de la Argeş, de 12 ani! Tuturor bunilor creştini, har şi binecuvântare de la Dumnezeu, iar de la Sfânta Filoteea bucurie şi mângâiere, iar celor cu numele ei îndemn pentru a i se urma credinţa şi faptele bune! Să ne bucurăm şi să fim încrezători în ziua de mâine, rugându-ne lui Dumnezeu să ne binecuvânteze, iar rugăciunile adresate Sfintei Filoteea, cea iubitoare de Dumnezeu, să ne ajute tuturor ca şi până acum. Întru buni şi bogaţi ani şi acelora care poartă numele de Filoteea, în traducere Iubitoare de Dumnezeu!

Să credem în Dumnezeu! Să nădăjduim în Dumnezeu! Să iubim pe Dumnezeu!

mul zilelor noastre, oricât s-ar Opretinde, nu este mai avansat în

înţelegerea lucrurilor de Taină ale lui Dumnezeu cu toată tehnica avansată şi multitudinea de cunoştinţe asimilate.

Credinţa lucrează prin iubire de Dumnezeu (Galateni 5, 6) şi câștigăm biruinţa asupra valurilor care ne înconjoară.

Voi adăuga din cele scrise de Sfântul Maxim Mărturisitorul: Cel ce crede se teme; cel ce se teme se smereşte; cel ce se smereşte se îmblânzeşte, dobândind deprinderea de aşi linişti mişcările cele potrivnice firii, ale iuţimii şi poftei; cel blând păzeşte poruncile; iar cel ce păzeşte poruncile se curăţeşte; cel ce sa luminat se învredniceşte să se sălăşluiască în cămara tainelor cu Mirele - Cuvântul!

(Filocalia vol II; p. 131-132) Aşadar: Să credem în Dumnezeu! Să nădăjduim în Dumnezeu! Să iubim pe Dumnezeu!

Cei ce cred pot spune că această Taină a Credinţei este un dar al lui Dumnezeu.

Iisus Hristos a mustrat pe ucenicii Săi atunci când n-au reuşit să alunge duhul necurat din inima lunaticului: Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: "Mută-te de aici acolo!" şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă" (Matei 17, 20).

Chemarea lui Iisus Hristos adresată nouă este de a ne găti să primim credinţa puternică în inima şi sufletul nostru: Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu şi credeţi şi în Mine! (Ioan 14, 2).

3

Pavăza credintei

Domnul nostru Iisus Hristos Reflecții și maxime

- Pe cât este de sigur că există Dumnezeu, cu aceeași siguranță trebuie să afirmăm că Hristos este Dumnezeu... Pe cât de încredințat sunt eu, despre mine, ca nu sunt decât un om, tot așa de sigur sunt că Hristos a fost mai mult decât un om. Cred că mă pricep să cântăresc oamenii; ei bine, vă mărturisesc, că Iisus Hristos n-a fost numai un om.

(Napoleon)

- Poate fii om persoana, a cărui viață o expun evangheliile? Ce dulceață, ce curăție în moravurile sale! Ce adâncă înțelepciune în convorbirile sale! Câtă prezență de spirit, câtă abilitate și curaj în răspunsurile sale! Dacă viața si moartea lui Socrate sunt ale unui filosof, viața și moartea lui Iisus Hristos sunt ale unui Dumnezeu.

(J.J. Rousseau)

- Omul acesta e mai mult decât un om, căci a izbutit să facă din fiecare suflet omenesc o anexă a Sa. (Napoleon)

- Poți vedea orașe fără întărituri, fără legi, fără monede, fără scriere, dar un popor fără Dumnezeu,fara rugăciune, fără practici religioase și sacrificii n-a văzut încă nimeni. (Plutarh)

- Nu sunt decât trei soiuri de oameni: Unii carii slujesc lui Dumnezeu pentru că L-au găsit; alții carii veșnic se străduiesc a-L căuta, pentru că nu L-au găsit; și alții carii trăiesc fără a-L căuta fără a-L fi găsit. Cei dintâi sunt și întelepți și fericiți, cei de-al doilea sunt înțelepti dar nefericiți, iar cei din urmă sunt și nebuni și nefericiți.

(Goethe)

- Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria. (Petre Tutea).

4

n Selecție realizată de Pr. Ionuț - Codruț SOVEJA

SĂ FIM ALTFEL!

Omul zilelor noastre nu vrea tot mai mult să fie în multe feluri. Nu vrea să fie sărac, bolnav sau cu prea puţină înţelepciune înzestrat. Facem o pasiune şi un scop în sine în a fi la modă cu ţinuta vestimentară, cu designul interior aşa cum ne surâde ideea de a ne da jos dintr-o maşină cât mai luxoasă, ne dorim tehnologii de ultimă generaţie. Şi lista ar putea continua.

E

ra postmodernă a dezvoltat tehnologii avansate, dar a rămas în urmă în ceea ce priveşte evoluţia morală, care să ofere protecţie împotriva diverselor abuzuri şi, mai cu seamă, împotriva consecinţelor dramatice ale depersonalizării. Nu aş vrea să se înţeleagă că Biserica repudiază postmodernitatea, ci trebuie aflate acele mijloace sau mecanisme prin care Biserica, fără să cedeze ceva din tezaurul ei revelat, poate interveni în viaţa omului contemporan. Viaţa omului postmodern este definită adeseori printr-o succesiune de crize multiple.

Dacă ne-am acoperii cu mâna un ochi am fi tentaţi să spunem că modul acesta de a privi lucrurile e normal. Tot mai mult spunem "NU" durerii şi "DA" plăcerii. Şi când spun plăcere mă refer la plăcerea de a mânca bine, de a bea bine, la plăcerile senzuale, la plăcerea de a trăi bine.

Numai că omul zilelor noastre nu mai are buna calitate de a discerne între bine şi rău.

Acest discernământ fiind desăvârşirea libertăţii.

Aşa cum libertinajul este o libertate acoperită de „rugină”, discernământul este o libertate curăţită de „depuneri”. Decizia neclară şi incorectă este cea care câştigă tot mai mult teren. Nu mai alegem între ceea ce este bine şi ceea ce este rău, ci între ceea ce ni se pare că este bine şi ceea ce ni se pare că este rău. Aşa se întâmplă că omul cheltuieşte ceea ce Dumnezeu i-a dat pe tutun şi alcool deşi ştie că-i dăunează grav sănătăţii, consumă sucuri colorate sintetic deşi ştie că ş ia-

Nr. 3

n Pr. Marin Octavian DUMINICĂ

ceasta îi dăunează. Este evident că e mult mai comod să ai aceste sucuri din raft direct pe masă decât să cumperi căteva fructe şi să le storci în pahar sau să le faci compot. De asemenea omul nu mai ţine cont de ziua odihnei, înjură în mod ordinar, cumpără otrăvuri împotriva procreării de prunci, anulează valorile morale ale familiei chiar dacă ştie că toate acestea sunt neplăcute înaintea lui Dumnezeu.

Tendinţa omului este aceea de a trăi într-o continuă goană după plăcere. Libertinajul sau libertatea bolnavă este un fel de cocktail ciudat între neîncredere şi risc. Un fel de "ce-a fost a fost, ce-o mai fi 'om vedea" sau "fie ce-o fi".

De aceea nu tot ceea ce nu ne place este rău şi ceea ce ne place este bun. Şi un medicament deşi este amar şi nu ne place el ne poate face mult bine. Noi suntem cei care trebuie să înlocuiască pe "fie ce-o fi" cu "facă-se voia Ta".

Dacă sădim în sufletele noastre această credinţă, o lumină vie va fi proiectată asupra valurilor vieţii noastre. "Întru lumina Ta Doamne vom vedea lumina".

Cred că ne-ar fi de folos dacă ne-am asuma neîncrederea şi riscul în sens invers faţă de ce am făcut până acum. Adică să zicem "fie ce-o fi" încercând să postim, să răbdăm insulte, să mergem la slujbe... SĂ FIM ALTFEL! 5

Nu, pentru dragoste

Pavăza credintei

n Nicolae Pintilie

Într-o lume în care noi ne plângem că Biserica este batjocorită pe la televizor și în mediul online, niște tineri chiar mor pentru Biserică! Mesajul celor patru ar trebui să ne responsabilizeze. Poate ar trebui și noi să învățăm să și să rostim „Nu, pentru dragostea lui Iisus!”. „Nu, pentru dragostea lui Iisus, anul acesta de Crăciun nu voi merge le petrecerea din club, ci la Biserică și, apoi, în familie!”. „Nu, pentru dragostea lui Iisus, nu voi cheltui pe lucruri de care mâine o să mă plictisesc, ci voi ajuta un copil cu caiete pentru la școală!”. „Nu, pentru dragostea lui Iisus, nu o să îl mai judec pe celălalt, mă voi ruga pentru el”. Lista este deschisă pentru fiecare…

T

otul se umple de lumină, de culoare, de veselie, de colind.

Orașul se blochează de mulțimea mașinilor care gonesc în toate părțile, hipermagazinele își prelungesc programul până după miezul nopții, iar noi ne pierdem printre rafturile cu jucării. Pentru că, da, Crăciunul este sărbătoarea copilăriei.

Ne întoarcem la vremea în care eram copii și ne bucuram de o jucărie de lemn sau de una umplută cu lână și cusută de bunica.

Mulți dintre noi spunem: „Măcar copiii noștri să se bucure, dacă noi nu am avut aceste posibilități” și nu precupețim nimic pentru bucuria lor. O lume feerică ne face, parcă, să credem că totul în jurul nostru este perfect. Însă, dacă privim un pic dincolo, peste gard, bucuria pălește. În Orient, acolo unde s-a născut creștinismul, în jurul ieslei mântuitoare de la Bethleem, coasta lui Hristos sângerează din nou. Parcă nu ne vine să credem că în lumea noastră, în care se aprind luminile Crăciunului, la ei se aprinde focul martiriului. Ne întrebăm: mai sunt astăzi martiri pentru credință? Mai alege cineva să moară astăzi pentru dragostea Crucii? Ce am alege, dacă și noi am fi puși în această 6

situație? Întrebări la care parcă ne este și frică să ne gândim – acest lucru arătând cât de ancorați suntem în lumea în care trăim. Știți ce este crunt? Cei care suferă cel mai mult și mai des sunt copiii. Veștile ce vin din regiunile ocupate de Califatul Islamic din Irak și Siria sunt tulburătoare, de necrezut pentru noi. Ultimele informații sunt legate de patru copii, ultimii patru sfinți ai Bisericii: Ibrahim, Ioan, Omar și Haddis.

Copii ca și ai noștri, în jurul vârstei de 1213 ani. Au fost prinși într-un sat din apropierea orașului Mosul, din Irak. Ținuți mai multe luni în detenție, au fost aduși în fața marelui Muftiu, ca să fie convertiți la islam. Îi aștepta o viață sigură, urmau să fie încadrați în armata Califatului, în rândul luptătorilor sacri, cărora nu li se socotește niciun păcat, indiferent de nelegiuirea săvârșită. După luni de înfometare, li s-a pus în față un munte de pilaf și carne de berbec. După luni de sete în deșert, băuturile fine ale Occidentului îi așteptau desfăcute. Într-un cadru solemn au fost aduși să pronunțe numele Profetului… Un eveniment pe care nimeni nu îl vedea fără fina-

ea lui Yasua (Iisus)

Nr. 3

lul fericit al convertirii. Și, totuși, nu a fost martiric este dovada că Dumnezeu nu ne așa. La vârsta la care copiii noștri tânjesc iartă păcatele noastre: Tare mă tem că, de după alte jucării, după jocuri video și când nu mai sunt martiri și s-au suprimat haine de firmă, cei patru au ales nebunia. jertfele sfinților, aduse victime pentru păNebunia pentru Hristos! În fața marelui catele noastre, noi nu mai obținem iertaMuftiu, ei nu au îngenuncheat. Nu, pentru rea păcatelor. Nu mai suntem vrednici să dragostea lui Yasua (Iisus)! Nu, pentru fim persecutați pentru Hristos, nici să că El ne-a iubit întotdeauna. Yasua a fost murim pentru numele Fiului lui Dumneîntotdeauna cu noi!. Ibrahim, Ioan, Omar zeu. și Haddis au fost înjunghiați pe Zilele pe care le trăim, în care loc, în apropierea moscheii din martirii pentru credință sunt Mosul, în văzul creștinilor! cunoscuți ai noștri, de vârRămânem Dincolo de mesajul pusta și cu aceleași preocufără cuvinte! Ce este ternic dedicat nouă, pări ca și noi, ne dragostea lui Hristos? Noi celor încă neconstrânși demonstrează că am simțit-o vreodată, ne-a pentru credința noasDumnezeu încă nu încălzit vreodată inima? Copiii tră, acești tineri deși-a întors fața de la noștri știu ce este dragostea lui monstrează lumii că noi. Încă nu este Hristos?

Biserica lui Hristos Greu de răspuns, când mintea ne totul pierdut! Într-o este una vie. Origen, stă la cadouri, brazi, luminițe, con- lume în care noi ne un teolog al secolului plângem că Biserica cedii de sărbători, petreceri și al IV-lea, care a suferit garderobe! Și, totuși, avem de-a este batjocorită pe la toată viața că nu a avut televizor și în mediul face cu o lecție pe care ne-o prilejul să se încununeze online, niște tineri chiar dau niște puști de 13 cu sfințenia morții pentru mor pentru Biserică! ani, ultimii sfinți ai credință, sublinia un fapt inBisericii. sursa: www.doxologia.ro teresant. Lipsa fenomenului 7

Colindele - liant spre Hristos

Pavăza credintei

Tendinţa de a întâmpina cu bucurie venirea unui an nou, bucuria manifestată prin urări, daruri, petreceri, cântece şi jocuri este ancestrală şi întâlnită la toate popoarele europene. De sărbătorile Crăciunului, cel mai frumos obicei este colinda. Colindele îndeplinesc rolul unor cântece de urare, urare ce se repetă şi se reactualizează la fiecare casă. Atât copiii, cât şi cei maturi Îl întâmpină pe Hristos prin colinde. Acestea tradiţii sau păstrat de pe timpului romanilor. Vechile petreceri păgâne de la începutul lunii ianuarie, cunoscute cu numele de calendae, s-au preschimbat, cu timpul, în sărbători creştine.

Colindele de Crăciun narează despre viaţa zbuciumată a Mântuitorului, de la Naşterea Sa şi până la răstignire. Specialiştii în domeniu afirmă că niciun popor din lume nu posedă o colecţie mai frumoasă şi mai bogată în colinde precum poporul român.

8

Colindători în București - 1929

n Prof. Marinescu Mădălina

Şi dacă odinioară, în noaptea Ajunului, uliţele strâmte ale Bucureştilor ori Iaşilor răsunau de glasurile colindătorilor şi la toate ferestrele boiereşti, negustoreşti vedeai lumină şi veselie, oare noi nu avem datoria de a perpetua aceste datini şi de a transmite această zestre de nestemate care au uimit întreaga lume?

Naşterea Domnului este denumită de români printr-un cuvânt propriu, specific numai poporului nostru: Crăciun. Între Crăciun şi Bobotează, colindătorii umblă cu steaua, obicei de demult...Cântecele de stea româneşti provin din diverse surse: ori din lumea bizantină ortodoxă ori din tradiţia bisericii medievale catolice, ori din creaţiile culturale ale neamului nostru.

Colindatul cu steaua în apropierea Sfintei Sărbători a Naşterii Domnului este o scumpă tradiţie creştinească, populară şi plină de semnificaţii duhovniceşti.

Copiii de şcoală de prin sate- căci la oraşe obiceiul, greu dacă se mai ţine altfel decât în solemnitatea cadrului concertelor de colinde- se pregătesc de pe la Sfântul Nicolae să devină magi cu glasuri cristaline. Repetă mereu colindele, până când le „iese bine”. Apoi sigur pe misiunea ce şi-au asumat-o se opresc la fereastră şi cântă lin despre pruncul Hristos. Iar omul gospodar îi primeşte şi îi cinsteşte ca pe adevăraţi colindători. Este adevărat că acum „artificiile” modernismului se reflectă în textele rostite de unii colindători, iar în mediul urban mai rar se observă cuminţenia în paşi, în ochii şi în feţele colindătorilor! Nici steaua nu mai e atât de luminoasă şi întocmită cu meşteşug, iar clopoţelul din colţul stelei nu mai are reverberaţiile de altă dată. Şi dacă magii s-au bucurat mult văzând steaua după cum ne relatează Evanghelistul Matei, să încercăm şi noi ca adevăraţi creştini să facem din Crăciun nu o sărbătoare sclipitoare a desfătărilor culinare, ci o sărbătoare tradiţională a sufletului.

Rugăciunea poeților

Colinde, colinde

Nr. 3

Mihai Eminescu

Colinde, colinde, E vremea colindelor!

Caci gheata se intinde Asemeni oglindelor.

Si tremura brazii, Miscand ramurelele, Caci noaptea de azi-i Cand scanteie stelele.

Se bucur' copii, Copii si fetele!

De dragul Mariei Isi piaptana pletele.

De dragul Mariei, Si al Mantuitorului, Luceste pe ceruri, O stea calatoruluï.

Colindul Colindelor

Mai e vreme de colinde, Se mai poate, se mai poate, Dacă sufletul rămâne Cel mai mare dintre toate.

Dar colinda din colinde, N-are roluri, n-are mască, Şi pe ea tot omul lumii E chemat să o rostească.

Steaua, Sorcova şi Capra, Pluguşorul şi Ajunul, Le vor învăţa copiii, Nu le va uita niciunul. În colindă, cel puternic Şi cel sfînt este Cuvîntul, Cum uneşte într-o noapte Omul, cerul şi pămîntul.

Noi prea multe ale noastre Le-am pierdut la cotitură, Prin colindele acestea Revenim la starea pură.

Ca-ntr-o stampă din strătimpuri Pe la geamuri sunt copiii, Şi ies oamenii la ceruri, Cu toţi morţii şi toţi viii.

N-am murit ca neam al lumii În vreo clipă viforoasă, Cît colindele colindă Şi copiii sînt acasă.

Cum şi astăzi ne întoarcem Şi pe prunci îi vom deprinde Să nu uite niciodată Oameni, ţară şi colinde.

Adrian Paunescu

Vin copiii să dezlege Din obraji fantasme roşii, Hei, primiţi-i cu colindul, Că tresar în ei strămoşii. Şi-i colindul semn heraldic Şi-i cultură în mişcare, Că prin el deschidem firea Şi că spiritul nu moare. Şi în sufletul prielnic Pentru fapte osebite Clopoţeii pun ninsoare, Cerul, florile-şi trimite.

N-a murit colindul nostru, Se mai poate, se mai poate, Leru-i ler, florile dalbe, La mulţi ani cu sănătate.

9

Colind din suflet de copil

Pavăza credintei

Într-o lume în care bucuria Naşterii Domnului este înlocuită cu „magia” shoping-ului cu promoţii la cadouri... într-o lume în care Hristos este înlocuit cu Santa Claus, iar bucuria de a dărui este înlocuită cu dorinţa de a primi, există totuşi creştini care înţeleg cu adevărat ce înseamnă Crăciunul.

Anul acesta se împlinesc 5 ani de când proiectul Dar din suflet de copil se desfăşoară cu binecuvântrea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului. Anul acesta, în proiect au fost implicate Parohia Sf. Ier. Nicolae şi Sf. Ier. Nectarie din Pitești şi două unități școlare (Colegiul Naţional Ion C. Brătianu, Piteşti și Școala Gimnazială Al. Davila).

Activitatea filantropică este întreptată către un grup ţintă de 26 de bătrâni din Unitatea de Asistenţă Medico-Socială Deduleşti, Com Morăreşti. Această unitate de

10

Știri din viața parohiei

îngrijire şi asistenţă pentru bătrâni se află la o distanţă considerabilă faţă de centrul administrativ al judeţului Argeş – (Piteşti Deduleşti - 40 km) ceea ce face ca aceşti bătrâni să fie ocoliţi atât de aparţinători cât şi de autorităţi. Şi anul acesta, ca şi în ceilalţi ani, un grup de tineri de la cele două unități de învățământ piteştene mai sus amintite au oferit bătrânilor atât daruri cât şi un frumos moment aristic ce a constat în interpretarea de poezii şi colinde de Crtăciun.

Prin recitalul de colinde s-a dorit crearea atmosferei specifice Sărbătorii Naşterii Pruncului Iisus şi totodată conştientizarea de către bătrâni a faptului că sunt persoane

în jurul lor care se gândesc la ei.

Prin contribuţia financiară a partenerilor implicați au putut fi oferite bătrânilor daruri de haine (pijamale, şosete, prosoape şi papuci), dulciuri și fructe.

Prin această activitate toţi factorii implicaţi şi-au propus două obiective principale: pe de o parte trezirea sentimentului de afectivitate şi de dragoste faţă de semeni, implicarea copiilor şi tinerilor în programe de asistenţă socială în scopul conştientizării factorilor de protecţie şi al responsabilizării lor, iar pe de altă parte trezirea sentimentului de siguranţă şi de încredere a celor vârstnici, înţelegând astfel că sunt în jurul lor persoane care le pasă de ei.

Noaptea Sfântă de Crăciun Știri din viața eparhiei

”

Nr. 3

concert de colinde

De sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, cel mai frumos obicei este colinda. Colindele îndeplinesc rolul unor cântece de urare, care se repetă şi se reactualizează la fiecare casă. Atât copiii, dar şi cei mari, Îl întâmpină pe Hristos prin colinde.

Cu purtarea de grijă și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, Biroul de Catehizare și Activități cu Tineretul în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Argeș a organizat în seara zilei de 16 decembrie 2014, pe scena Teatrului ”Al. Davila„ din Pitești, Concertul de Colinde ”Noaptea Sfântă de Crăciun”.

De la corul și orchestra Liceului de Arte ”Dinu Lipatti” din Pitești, la cele 12 grupuri de colindători, alcătuite din aproximativ 330 de copii, de la școlile gimnaziale din mediul urban și rural, și până la corul ”Brătianu” al Colegiului Național Ion C. Brătianu și Corul Seminarului Teologic ”Sfântul Neagoe Vodă Basarab” din Curtea de Argeș, cu toții au reușit să pună în sufletele și inimile celor prezenți bucuria Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos.

Un moment cu totul emoționant au reușit să-l creeze elevii Colegiului Național ”Zinca Golescu” din Pitești, care au venit și au interpretat ”Colindele închisorilor”. Toți cei prezenți au reușit să înțeleagă cum, în gerul încremenit al penitenciarelor comuniste, scânteile sufletelor celor închişi se aprindeau în miezul lor tainic de lumină, lăcrimând mireasma de colind a Crăciunului.

La final, au fost premiați, de către Preot Vuțan Ciprian – Protoiereu de Pitești, elevii olimpici ai Școlii de Excelență Sfânta Muceniță Filoteia din Pitești oferindu-le diplome, cărți şi dulciuri, iar părintele inspector eparhial din cadrul Biroului de Catehizare și Activități cu Tineretul, protodiacon prof. dr. Dumitru Codruț Scurtu a mulțumit tuturor celor care s-au implicat în organizarea acestui minunat concert.

mater ial pr eluat de pe w w w. ep arh ia arges u lu i.ro

11

Cataracta senilă SFATUL MEDICULUI

Pavăza credintei

diagnostic și tratament

n Dr. Anca GEORGESCU

Cataracta reprezintă opacifierea cristalinului, care este ,,lentila ochiului”, cu rol în focalizarea luminii pe retină; pentru a percepe o imagine clară, cristalinul trebuie să rămână transparent.

Odată cu înaintarea în vârstă apare densificarea şi opacitatea cristalinului, ceea ce duce, treptat la scăderea acuitatii vizuale.

Factorii de risc: - vârsta mai mare de 60 ani; - expunerea la ultraviolete; - radioterapie; - diabet zaharat, nefropatii; - tratament cortizonic; - fumatul.

Pacientul nu mai vede clar, iniţial la distanţă – vederea în ceaţă; în prima etapă, pacientul observă că se îmbunătăţeşte vederea la aproape.

Progresiv, vederea scade accentuat atât la distanţă cât şi la aproape.

Diagnostic -evaluarea acuităţii vizuale; -examen biomicroscopic; -fund de ochi; -tensiune oculara.

Tratament Singurul tratament al cataractei este intervenţia chirurgicală, schimbarea cristalinului opacifiat cu un cristalin artificial prin tehnica de facoemulsificare, cu incizie de 2.2 mm la nivelul corneei (care nu necesită sutură ulterior), prin care cristalinul este divizat şi extras cu aparatul ultrasunetelor şi prin care este introdus cristalinul artificial.

Odată intervenţia chirurgicala efectuată, cataracta nu poate reveni, pacientul beneficiază de cristalinul artificial toată viaţa. Intervenţia este de scurtă durată, iar recupe12

rarea vizuală rapidă şi foarte bună.

Există mai multe tipuri de cristaline artificiale: cristaline monofocale – care permit vedere bună la distanţă, iar pacientul necesită corecţie optică (ochelari) pentru aproape şi cristaline multifocale, care permit vedere bună atât la distanţă cât şi intermediar şi la aproape.

De asemenea, au apărut inclusiv cristaline torice (mono şi multifocale), pentru corecţia astigmatismului..

Ochiul operat de cataractă se consideră vindecat după o lună, timp în care pacientul necesită un tratament cu picături şi o igienă locală riguroasă ; interdicţiile sunt legate de expunerea la praf, curenţi de aer, efort fizic excesiv, pacientul nu are voie să meargă la piscină.

Alte restricţii nu sunt, pacientul îşi poate desfaşura activitatea zilnică obişnuită, poate merge la serviciu, poate privi la televizor sau calculator.

Este de preferat ca pacienţii să nu astepte până la scaderea marcata a acuităţii vizuale iar intervenţia chirurgicală să se practice într-un stadiu nu foarte avansat de evoluţie. În acest fel, există premisele unei intervenţii facile, rapide şi cu recuperare imediată a vederii.

Mulțumim Centrului Medical Dr. Georgescu pentru sprijinul acordat în publicarea acestui număr al revistei noastre.