SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL CÃTRE COLOSENI INTRODUCERE Autorul. Tradiþia a atribuit aceastã scrisoare, încã de la început, sfântului Paul. Particularitãþile lingvistice ºi ideile originale, în comparaþie cu celelalte scrisori pauline, i-au fãcut pe unii exegeþi sã punã la îndoialã apartenenþa scrisorii. Este posibil ca sfântul Paul sã fi încredinþat redactarea scrisorii unui discipol (Timotei), iar aspectele stilistice ºi de limbaj se pot explica prin înaintarea în vârstã a Apostolului ºi situaþia diferitã. Forma ºi stilul. Tonul scrisorii este mai distant, frazele sunt eliptice, uneori confuze sau cu greºeli, apar multe repetiþii ºi sinonime ºi câteva imnuri liturgice. Scopul ºi destinatarii. Comunitatea creºtinã din Colose, înfiinþatã de Epafras, nu a fost vizitatã niciodatã de sfântul Paul. Fiind în închisoare la Roma, aflã veºti prin Epafras, Onesim ºi Tihic despre noile situaþii din comunitatea din Colose ºi le scrie pentru a-ºi exprima bucuria cã ei au rãmas statornici în credinþã, dar ºi pentru a le atrage atenþia asupra pericolului propagandei iudaizanþilor ºi a celor care propagau învãþãturi greºite bazate pe religia misterelor, elementele cosmice, fiinþe îngereºti. Structura. Scrisoarea începe prin salutul Apostolului cãtre destinatari. El îi mulþumeºte lui Dumnezeu pentru fervoarea comunitãþii (1,1-8) ºi se roagã pentru progresul constant în cunoaºterea lui Dumnezeu (1,9-11). În partea doctrinarã, sfântul Paul îi îndeamnã pe coloseni sã-l laude pe Dumnezeu pentru mãreþia rãscumpãrãrii, exprimatã printr-un imn cristologic în care este pus în luminã primatul lui Cristos asupra întregii creaþii (1,15-22). Misiunea Apostolului este legatã de proclamarea regalitãþii universale a lui Cristos, fapt ce exclude orice învãþãturã nouã (1,24–2,23). În partea moralã, sfântul Paul insistã asupra obligaþiilor care rezultã prin renaºterea în Cristos: cãutarea celor de sus, moartea omului vechi, viaþa comunitarã (3,1-17); apoi dã sfaturi practice membrilor familiei (3,18–4,1) ºi ai comunitãþii (4,2-6). Concluzia este formatã din informaþii personale, saluturi ºi scurte învãþãturi (4,7-18). Locul ºi data. Scrisoarea dateazã din prima captivitate romanã (între 61-63). Mai recent, unii exegeþi au susþinut teoria redactãrii
454 scrisorii la Efes sau Cezareea, iar alþii considerã cã a fost scrisã de un discipol dupã moartea sfântului Paul, pe la anul 70. Teologia. Scrisoarea cãtre Coloseni se remarcã prin cristologia specificã, ce este însoþitã de o soteriologie cosmologicã. Cristos deþine primatul în creaþie, pentru cã totul a fost creat în el ºi subzistã prin el, ºi deþine primatul în înviere pentru cã prin moartea lui a reconciliat universul. El este plinãtatea lui Dumnezeu, capul Bisericii ºi stãpânul tuturor forþelor cosmice. Perspectiva cosmicã legatã de cea cristologicã influenþeazã conceptul de Bisericã. Aceasta este numitã „trupul lui Cristos” ºi este o reprezentare colectivã a mântuirii. În funcþie de credinþa în puterea lui Dumnezeu care l-a înviat pe Cristos din morþi, creºtinul ºi întreaga comunitate au înviat deja împreunã cu Cristos. Apostolul trebuie sã vesteascã lumii misterul pe care l-a revelat Dumnezeu: Cristos. Predicarea cuvântului ºi învãþãtura credinþei este o obligaþie ce revine ºi fiecãrui membru din comunitate. Accentuând aceastã angajare misionarã colectivã, sfântul Paul vede problema escatologicã dintr-o perspectivã nouã. Timpul este interpretat ca o duratã care trebuie sã aducã profit prin cucerirea obiectului speranþei ºi al credinþei. Prin Botez, creºtinii sunt deja în starea de înviere, purtãtori ai unei vieþi noi, aºteptând ca aceasta sã se manifeste pe deplin.
SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL CÃTRE COLOSENI I. INTRODUCERE Adresa 1
Paul, apostol al lui Cristos Isus, prin voinþa lui Dumnezeu, ºi fratele Timotei, cãtre sfinþii din Colose ºi cãtre fraþii credincioºi 1 în Cristos, har vouã ºi pace de la Dumnezeu, Tatãl nostru . 2
a
Ef 1,1-2 1Cor 1,1-2
b
Mulþumire 3
Mulþumim lui Dumnezeu, Tatãlc Domnului nostru Isus Cristos, rugându-ne neîncetat pentru voi 4 de când am auzit de credinþa voastrã în Cristos Isus ºi de iubirea pe care o aveþi faþã de toþi sfinþii, 5 pentru speranþa pãstratã în siguranþã pentru voi în ceruri ºi despre care aþi auzit de mai înainte în cuvântul adevãrului evangheliei, 6 care a ajuns pânã la voi ºi care aduce rod ºi se dezvoltã în toatã lumea, aºa cum a fost ºi la voi din ziua aceea în care aþi auzit ºi aþi cunoscut harul lui Dumnezeu în adevãr, 7 aºa cum aþi învãþat de la Epafras, iubitul nostru colaborator. El este un slujitor credincios al lui Cristos pentru void 8 ºi ne-a vorbit despre iubirea voastrã în Duhul.
2Ef 1,15-16 2Flm 4-5 Rom 1,8-9 1Tes 1,2 Col 1,12; 2,7; 3,17; 4,2 Ef 5,4.20 1Pt 1,3-4 Ef 1,13 1,10 Mc 4,8 4,12 Flm 23
Rugãciune 9 De aceea ºi noi, din ziua în care am auzit, nu încetãm sã ne rugãm pentru voi ºi sã cerem sã vã umpleþi de cunoaºterea voinþei lui ºi de orice înþelepciune ºi înþelegere spiritualã, 10 pentru ca astfel
a Oraºul era situat pe valea râului Lycus, aproape de oraºele mai bine cunoscute Laodiceea ºi Hierapolis (17 km est de Laodiceea ºi 20 km sud-est de Hierapolis). Se afla pe drumul comercial ce lega Efesul de Golful Persic (175 km est de Efes). Era un cunoscut centru de prelucrare a lânii. Exista aici o comunitate evreiascã. Oraºul a fost distrus de cutremurul din 60-61. Nu a
fost reconstruit, ci a rãmas o localitate neînsemnatã. Totuºi, în timpul domniei lui Antius Pius (138-161), localitatea este menþionatã. Azi se aflã niºte ruine. b Câteva manuscrise vechi adaugã: ºi de la Domnul Isus Cristos. c Multe manuscrise importante au: ºi Tatãlui Domnului nostru Isus Cristos. d Multe manuscrise importante înlocuiesc: pentru voi cu: în locul nostru.
Ef 1,8.15-16 Ef 4,1 1Tes 2,12 Fil 1,27
Col 1,11
Ef 1,19; 3,16; 6,10 Ef 1,11.18 Dt 33,3-4 Înþ 5,5 Fap 20,32 1Pt 1,4 Ex 14,30 Fap 26,17-18 Ef 5,8 In 7,12 1Pt 2,9 2Ef 1,6 Mt 3,17
456
sã umblaþi într-un mod vrednic de Domnul, ca sã-i fiþi plãcuþi în toate, prin orice faptã bunã, aducând rod ºi crescând în cunoaºterea lui Dumnezeu, 11 ca sã fiþi întãriþi cu toatã puterea, dupã puterea gloriei lui, pentru a ajunge la o statornicie desãvârºitã ºi îndelungã rãbdare, cu bucurie 12 aducând mulþumire Tatãluia care v-ab învrednicit sã aveþi parte la moºtenirea sfinþilor în luminã. 13 El ne-a eliberat de sub puterea întunericului ºi ne-a strãmutatc în împãrãþia Fiului iubirii sale. 14 În el avem rãscumpãrarea, iertarea pãcatelor. II. PARTEA DOGMATICÃ Imn în cinstea lui Cristos
Ef 1,7 Rom 3,24+ Înþ 7,26 Gen 1,26 2Cor 4,4 Fil 2,6 Evr 1,3 Prov 8,22 Evr 1,6 Rom 8,29 In 1,3 Evr 1,2 1Cor 8,6 Ef 1,10 Ef 1,21 In 8,58; 3,31 Ef 1,22; 4,15; 5,23 Ap 3,14 Fap 26,23 Rom 8,29 1Cor 15,20 Ap 1,5 Ps 132,13-14 Sir 24,10-11 Mc 1,11 Col 2,9 Ef 1,23; 4,10 In 1,16 Ef 1,10; 2,16 Rom 5,10 2Cor 5,18-20 Ef 2,14-17 Rom 5,1 Ef 1,7; 2,13 Ef 2,12 Ef 4,18 Rom 5,10 Ef 2,14-16 Rom 7,4; 8,3 In 1,14 1,28 Ef 5,27 2Cor 11,2 Ef 1,4
15
El este chipul Dumnezeului nevãzut, primul nãscutd din toatã creaþia, 16 pentru cã prin el au fost create toate în ceruri ºi pe pãmânt: cele vãzute ºi cele nevãzute, fie tronuri, fie domnii, fie principate, fie puteri: toate au fost fãcute prin el ºi pentru el. 17 El este mai înainte de toate ºi toate subzistã în el. 18 ªi el este capul trupului, al Bisericii; el este începutul, primul nãscut dintre cei morþi, ca sã fie el cel dintâi în toate, 19 pentru cã în el i-a plãcut lui [Dumnezeu] sã facã sã locuiascã toatã plinãtatea 20 ºi prin el sã reconcilieze toate pentru sine, fãcând pace prin sângele crucii sale, prin ele, fie între cele de pe pãmânt, fie între cele din ceruri. Îndemn la statornicie în credinþã 21 ªi
pe voi, care odinioarã eraþi strãini ºi duºmani în mintea [voastrã îndreptatã spre] fapte rele, 22 acum v-a reconciliat prin moartea în trupul sãu de carne ca sã vã prezinte înaintea lui sfinþi, neprihãniþi ºi
a Câteva manuscrise vechi au: împreunã cu Tatãl, alte câteva: Tatãlui lui Cristos. b Multe manuscrise în loc de: v-a, au: ne-a. c Strãmutarea apare aici ca o „punere la adãpost, în siguranþã” în împãrãþia bazatã pe iubire. d În istoria interpretãrii expresiei primul nãscut din acest text au fost propuse mai multe explicaþii: 1) expresia ar indica originea lui Cristos – „primul nãscut din Dumnezeu, înainte de orice
creaturã”; 2) începutul unei serii de creaturi (Arius); 3) Cristos întrupat cu titlu de excelenþã; 4) cel preexistent, nãscut din Dumnezeu din veºnicie; 5) rolul lui Cristos în creaþie, fapt continuat de versetele urmãtoare: prin care ºi pentru care au fost create. Trebuie menþionat cã în context nu este vorba despre crearea Fiului, ci de medierea lui Cristos în creaþie, suveranitatea lui absolutã în creaþie ºi în ordinea mântuirii. e Multe manuscrise importante omit: prin el.
Col 1,23
457
nevinovaþi, 23 numai dacã rãmâneþi întemeiaþi ºi tari în credinþã ºi neclintiþi în speranþa evangheliei pe care aþi auzit-o, care a fost predicatã la toatã creatura de sub cer ºi cãreia, eu, Paul, i-am devenit slujitor.
Ef 3,17 1Cor 15,58 1,5 Mc 16,15 1Tim 3,16
Misiunea lui Paul: vestirea misterului lui Cristos 24 Acum
mã bucur în suferinþele mele pentru voi ºi împlinesc ceea ce lipseºte suferinþelor lui Cristosa în trupul meu pentru trupul sãu, care este Biserica, 25 cãreia i-am devenit slujitor dupã misiunea pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi, ca sã se împlineascã cuvântul lui Dumnezeu, 26 misterul ascuns de veacuri ºi de generaþii, dar acum descoperit sfinþilor sãi, 27 cãrora Dumnezeu a voit sã le facã cunoscut care este bogãþia gloriei acestui mister între naþiuni, adicã Cristos în voi, speranþa gloriei. 28 Pe el îl vestim, îndemnând pe orice om ºi învãþând pe orice om în toatã înþelepciunea, ca sã prezentãm pe orice om desãvârºit în Cristos. 29 Pentru aceasta muncesc ºi mã lupt cu puterea lui care lucreazã în mine cu tãrie. 1 Cãci vreau ca voi sã ºtiþi ce luptã duc pentru voi, pentru cei din Laodiceea ºi pentru toþi aceia care nu au vãzut faþa mea în trup, 2 pentru ca inimile lor sã fie consolate ºi, unite în iubire, sã ajungã la toatã bogãþia plinãtãþii înþelegerii, ca sã cunoascã misterulb lui Dumnezeu: Cristos, 3 în care sunt ascunse toate comorile înþelepciunii ºi ale cunoaºterii. 4 Vã spun aceasta pentru ca nimeni sã nu vã înºele prin cuvinte atrãgãtoare. 5 De fapt, dacã sunt absent cu trupul, sunt prezent cu duhul între voi, bucurându-mã ºi vãzând buna-rânduialã a voastrã ºi tãria credinþei voastre în Cristos.
2
Plinãtatea vieþii în Cristos
Ef 3,1.13 Fap 9,16 2Cor 4,10-12; 11,23 2Tim 2,10 Ef 3,2 Is 42,1-4 Rom 15,16-21 Mc 13,9-10 Fap 20,24 2Tim 4,17 Ef 3,3-9 Rom 16,25-26 1Cor 2,7 Tit 1,2-3 3,4 Ef 1,18 Rom 5,2; 8,19-21 3,16 Ef 4,13 Ef 3,7 Fil 4,13 4,13-16 Ap 1,11; 3,14 Ef 3,18-19 Ef 3,4 Is 45,3 Prov 2,4-5; 8 2,8 Ef 5,6 Rom 16,18 1Cor 5,3-4 1Pt 5,9
6 Aºadar,
dupã cum l-aþi primit pe Cristos Isus, Domnul, tot aºa sã umblaþi în el, 7 înrãdãcinaþi ºi zidiþi în el, întãriþi în credinþã, aºa a Unele traduceri, nerespectând ordinea cuvintelor din original, schimbã sensul versetului în mod eronat: împlinesc în trupul meu ceea ce lipseºte suferinþelor lui Cristos pentru trupul sãu, care este Biserica. Cel care suferã aici, pentru Bisericã, este Paul, care trebuie sã continue misiunea de vestitor al misterului lui Cristos. Este absurdã ideea cã mântuirea realizatã de Cristos nu ar fi completã, ori cã noi am putea completa suferinþele sale (toatã epistola subliniazã tocmai plenitudinea mântuirii).
b Termenul grec mysterion este folosit: 1) în greaca clasicã pentru a indica riturile de iniþiere (misterele Eleusine) legate de renaºterea vieþii dupã moartea din timpul iernii de la care se ajunge la speranþa unor vremuri fericite; 2) în LXX, termenul indicã secrete ale lui Dumnezeu cu privire la destinul omului; 3) în evanghelii indicã tainele împãrãþiei; 4) în scrisorile pauline indicã ansamblul planului lui Dumnezeu de mântuire realizatã prin prezenþa lui Cristos între noi, mister ce trebuie fãcut cunoscut de apostoli.
Ef 4,20-21 Ef 2,20-22; 3,17 Iuda 20
Col 2,8 Ef 5,6 2Tim 4,3 Mt 15,6 2,20 Gal 4,3 1,19; 2,17 In 1,14 Ef 1,21-23; 3,19; In 1,16 Ef 2,11 Ier 4,4 Rom 2,25-29 Fil 3,3 3,9 1Pt 3,21 Rom 6,4-11 Col 3,1 Ef 1,19-20; 2,5-6 Rom 8,11 Fil 3,10-11 2Ef 2,1-5 Ef 2,14-16 Ef 4,8 1Cor 15,24 1Pt 3,22 Ap 12,7-8 2Cor 2,14
Rom 14 1Cor 8; 10,14-33 Gal 4,10 Evr 8,5; 10,1 2,23 Ef 4,17-19
458
cum aþi fost învãþaþi, prisosinda în mulþumire. 8 Aveþi grijã sã nu vã subjuge cineva prin filozofieb ºi speculaþii fãrã sens dupã datina oamenilor, dupã principiile elementare ale lumii, ºi nu dupã Cristos. 9 În el locuieºte toatã plinãtatea dumnezeirii trupeºte, 10 iar voi aþi fost copleºiþi de plinãtate în el, care este capul oricãrui principat ºi al oricãrei puteric. 11 Tot în el aþi fost circumciºi, dar nu cu o circumcizie fãcutã de mânã omeneascã, ci prin dezbrãcarea de trupul de carne, prin circumcizia lui Cristos. 12 Înmormântaþi fiind împreunã cu el prin botez, aþi ºi fost înviaþi, prin credinþã, împreunã cu el, prin credinþa în puterea lui Dumnezeu, cel care l-a înviat pe el din morþi. 13 Pe voi, care eraþi morþi pentru nelegiuirile ºi necircumcizia trupului vostru, v-a readus la viaþã împreunã cu el, iertându-vã toate nelegiurile. 14 El a ºters documentul cu poruncile care erau împotriva voastrã ºi l-a anulat, pironindu-l pe cruce. 15 A despuiat principatele ºi puterile ºi le-a fãcut de ocarã în vãzul tuturor, dupã ce a triumfatd asupra lor, prin el însuºi. Avertisment asupra practicilor superstiþioase 16
Aºadar, nimeni sã nu vã judece cu privire la mâncare ºi la bãuturã, cu privire la sãrbãtoare sau la lunã nouã sau la sâmbãtã. 17 Acestea sunt umbra celor ce vor veni, dar trupul este al lui Cristos. 18 Nimeni sã nu vã rãpeascã premiul, invocând ca pretext umilinþa ºi
a Câteva manuscrise importante adaugã: în el. b Pe timpul sfântului Paul, termenul de filozofie nu avea un sens negativ, ci indica acele învãþãturi care doreau sã explice originea ºi destinul lumii, uneori atingând probleme teologice. Totuºi, în acest verset, sfântul Paul are în vedere o ideologie contrarã lui Dumnezeu care doreºte sã explice, numai prin fenomenele naturii, originea ºi scopul omului. c În lumea anticã, aºtrii erau consideraþi ca având suflet ºi li se aducea cult. Însã religia revelatã a israeliþilor aduce cult numai lui Iahve, care este numit Domnul, Dumnezeul oºtirilor cereºti. Sfântul Paul se opune cu tãrie oricãrui dualism. „Puterile” au fost create prin Cristos ºi pentru el. Cristos este principiul coeziunii universului. Evocând aceste puteri, Paul se referã
la energiile care se manifestã în lume, la destin, la autoritãþile politice care devin deseori tiranice, la forþele instinctive ºi obscure care dirijeazã comportamentul oamenilor. Este vorba, în ultimã instanþã, de ideologiile care creeazã structuri ale pãcatului. Dar vestea cea bunã a NT nu se opreºte la analizarea fenomenelor cosmice ºi a legilor sociale, ci este un mesaj de eliberare în Cristos, opunându-se oricãrui fatalism care provoacã pesimism ºi pasivitate. Cristos ne-a eliberat de orice sclavie ºi ne-a deschis calea iubirii. d La început, termenul grec thriambeuein indica procesiunea ºi cântecele la sãrbãtoarea zeului Dionysos. Preluat în latinã, prin transcriere, termenul triumphare se referea la cortegiul fastuos care se fãcea la primirea în Roma a unui general victorios.
Col 2,19
459
cultul îngerilor, bazându-se pe ceea ce a vãzuta, îngâmfat în zadar de judecata lui trupeascã 19 ºi rupt de capul de la care tot trupul, susþinut ºi unit prin încheieturi ºi ligamente, primeºte creºterea lui Dumnezeu. 20 Dacã aþi murit împreunã cu Cristos faþã de principiile elementare ale lumii, de ce vã supuneþi unei reguli ca ºi cum aþi trãi în lume: 21 nu bea, nu gusta, nu te atinge 22 de lucrurile care toate sunt destinate distrugerii prin întrebuinþare, dupã poruncile ºi învãþãturile oamenilor? 23 Aceste reguli au în aparenþã un limbaj de înþelepciune prin devoþiuni de bunãvoie, umilinþe ºi ascezã corporalã, dar nu sunt de nici o valoare decât pentru satisfacerea trupului.
1Cor 8,1 Ef 2,21; 4,15-16 2,8 Gal 4,3 1Tim 4,3 1Cor 8,8 Mt 15,6.9 Rom 13,14
Viaþa noastrã în Cristos 1
Aºadar, dacã aþi înviat împreunã cu Cristos, cãutaþi cele de sus unde Cristos ºade la dreapta lui Dumnezeu. Cugetaþi la cele de 3 sus ºi nu la cele de pe pãmânt, cãci voi aþi murit ºi viaþa voastrã 2
3
este ascunsã împreunã cu Cristos în Dumnezeu. 4 Când se va arãta Cristos, care este viaþa voastrãb, atunci ºi voi vã veþi arãta împreunã cu el în glorie.
2,12 Ef 2,6 Mt 6,20-23 Fil 3,20-21 In 3,1 Ef 1,20 Gal 2,20 Fil 1,21 Rom 8,19 1Tes 4,17 1Pt 1,6-8 1In 3,2
III. PARTEA MORALÃ Omul nou 5 Aºadar, daþi morþii mãdularele pãmânteºti: desfrânarea, necurãþia, patima, pofta cea rea ºi lãcomia, care este idolatrie; 6 din cauza acestora vine mânia lui Dumnezeu asupra fiilor neascultãriic. 7 În acestea aþi umblat ºi voi odinioarã, când trãiaþi în astfel de vicii, 8 dar acum îndepãrtaþi ºi voi toate acestea: mânia, furia, rãutatea, blasfemia, vorbele ruºinoase din gura voastrã; 9 nu vã minþiþi unii pe alþii întrucât v-aþi dezbrãcat de omul cel vechi împreunã cu faptele lui 10 ºi v-aþi îmbrãcat cu cel nou care se înnoieºte dupã chipul creatorului sãu pentru a ajunge la cunoaºtere, 11 unde nu mai este nici grec, nici iudeu, nici circumcizie, nici necircumcizie, nici barbar, nici scit, nici sclav, nici liber, ci Cristos care este totul în toate.
Viaþa comunitarã 12 Ca
niºte aleºi ai lui Dumnezeu, sfinþi ºi iubiþi, îmbrãcaþi-vã deci cu dragoste, cu îndurare, cu bunãtate, cu umilinþã, cu blândeþe ºi a b
Multe manuscrise au: nu a vãzut. Multe manuscrise au: noastrã.
c Câteva manuscrise vechi omit: asupra fiilor neascultãrii.
Rom 6,6-11; 8,13; Gal 5,24 Mc 9,43-47 Ef 4,19.31; 5,3-5 2Ef 2,2-3; 5,6; Rom 1,18 Ef 2,1-2 2Ef 4,22-25 Rom 13,12 Iac 1,21 1Pt 2,1 Evr 12,1 Ef 4,29.31; 5,4 2Cor 4,16 Gen 1,26 Col 1,15 1Cor 12,13 Gal 3,27-28 Rom 10,12 1Cor 15,28 Ef 4,1-3 Fil 2,1-4 Ef 4,32 Gal 5,22 Mt 11,29
Col 3,13
460
Mt 6,14; 18,21-35 2Cor 2,5-11 Ef 5,2 In 15,12 Rom 15,7 Rom 13,8-10 1Cor 13 Ef 2,16 Fil 4,7 Ef 4,4 Ef 5,4 Ef 4,29 1,28 Rom 15,14 1Tes 5,11 2Ef 5,18-20 1Cor 14,15 Rom 14,7 1Cor 10,31
rãbdare. 13 Îngãduiþi-vã unii pe alþii ºi, dacã cineva are vreo plângere împotriva altuia, iertaþi-vã! Aºa cum v-a iertat Domnula la fel [sã vã iertaþi] ºi voi. 14 Însã mai presus de toate acestea [îmbrãcaþi-vã] cu iubire, care este legãtura desãvârºirii. 15 Sã domneascã în inimile voastre pacea lui Cristos la care aþi fost chemaþi ca sã fiþi un singur trup ºi fiþi recunoscãtori. 16 Cuvântul lui Cristos sã locuiascã în voi din plin. Învãþaþi-vã ºi îndemnaþi-vã unii pe alþii cu toatã înþelepciunea în psalmi, în imnuri ºi în cântãri spirituale. Cântaþi lui Dumnezeu, mulþumindu-i în inimile voastre. 17 ªi tot ceea ce faceþi cu cuvântul sau cu fapta, toate [sã le faceþi] în numele Domnului Isus, mulþumindu-i lui Dumnezeu Tatãlb prin el.
Ef 5,22-33 1Cor 7; 11,3 1Pt 3,1-7 Tit 2,5 Ef 6,1-4 1Pt 5,5 Evr 12,4.11
18 Femeilor, fiþi supuse bãrbaþilor voºtri, aºa cum se cuvine în Domnul. 19 Bãrbaþilor, iubiþi-vã femeile ºi nu fiþi aspri faþã de ele. 20 Copii, ascultaþi-i pe pãrinþi în toate, cãci lucrul acesta este plãcut Domnului. 21 Pãrinþi, nu-i împingeþi pe copiii voºtri la disperare ca sã nu se descurajeze. 22 Servitorilor, fiþi în toate supuºi stãpânilor voºtri dupã trup, nu numai când sunteþi sub ochii lor ca ºi cum aþi voi sã fiþi pe placul oamenilor, ci în simplitatea inimii, temându-vã de Domnul. 23 Orice faceþi sã faceþi din inimã ca pentru Domnul, ºi nu ca pentru oameni, 24 ºtiind cã veþi primi de la Domnul rãsplata moºtenirii. Pe Domnul Cristos îl slujiþi. 25 Cel nedrept va primi ca rãsplatã nedreptatea pe care a fãcut-o, nu existã pãrtinire. 1 Stãpânilor, daþi slujitorilor voºtri ceea ce este drept ºi echitabil, ºtiind cã aveþi ºi voi un stãpân în ceruri.
Ef 6,5-9 Lev 25,43 1Cor 7,21-23 1Tim 6,1-2 Tit 2,9-10 Flm 1Pt 2,18-20 Rom 12,11 Dt 10,17 1Pt 1,17 Rom 2,11
Viaþa creºtinã în familie
4
IV. ÎNCHEIERE Ultimele îndemnuri Ef 6,18-20 Rom 12,12 Fil 4,6 1Tes 5,17-18 Mt 26,41 1Tes 5,6 Rom 15,30 2Tes 3,1 1Cor 5,12 1Tes 4,12 Rom 12,17 1Pt 2,12
2
Stãruiþi în rugãciune, veghind în ea cu mulþumire. 3 În acelaºi timp, rugaþi-vã ºi pentru noi ca Dumnezeu sã ne deschidã o uºã a cuvântului ca sã predic misterul lui Cristos pentru care sunt înlãnþuit, 4 astfel încât sã-l fac cunoscut aºa cum trebuie sã-l vestesc. 5 Purtaþi-vã cu înþelepciune faþã de cei din afarã, folosind bine momentul
a Câteva manuscrise vechi în loc de: Domnul, au: Cristos; altele: Dumnezeu.
b În unele manuscrise vechi gãsim: lui Dumnezeu ºi Tatãlui.
461
Col 4,6
potrivit. 6 Vorbirea voastrã sã fie întotdeauna plãcutã, cu un dram de sare, ca sã ºtiþi cum trebuie sã rãspundeþi fiecãruia în parte.
Ef 4,29 1Pt 3,15
Salutãri finale 7 Toate câte mã privesc vi le face cunoscute Tihic, fratele iubit, slujitorul credincios ºi colaboratorul meu în Domnul, 8 pe el l-am trimis la voi tocmai cu acest scop ca sã ºtiþi cele ce ne privesca ºi sã vã consoleze inimile. 9 [Îl trimit] împreunã cu Onesim, fratele credincios ºi iubit care este dintre voi. Ei vã vor spune toate cele de pe-aici. 10 Vã salutã Aristarh, cel care este în închisoare cu mine, ca ºi Marcu, vãrul lui Barnaba – cu privire la el aþi primit porunci: dacã vine la voi, primiþi-l – 11 ºi Isus, cel numit Iustus: ei sunt, dintre cei circumciºi, singurii mei colaboratori pentru împãrãþia lui Dumnezeu. Ei au fost pentru mine o consolare. 12 Vã salutã Epafras, care este de la voi, servitorul lui Isus Cristos, cel care luptã necontenit pentru voi în rugãciunile sale ca sã rãmâneþi desãvârºiþi ºi pe deplin convinºi de toatã voinþa lui Dumnezeu. 13 Cãci dau mãrturie pentru el cã se strãduieºte mult pentru voi, ca ºi pentru cei din Laodiceea ºi Hierapolis. 14 Vã salutã Luca, medicul iubit, ca ºi Dima. 15 Salutaþi-i pe fraþii din Laodiceea, pe Nimfasb ºi Biserica ce se aflã în casa lui. 16 Dupã ce va fi cititã de voi aceastã scrisoare, faceþi ca sã fie cititã ºi în Biserica din Laodiceea, iar pe aceea din Laodiceeac sã o citiþi ºi voi. 17 Spuneþi-i lui Arhip: „Ai grijã sã împlineºti bine slujirea pe care ai primit-o în Domnul”. 18 Salutul este [scris] cu mâna mea, Paul. Aduceþi-vã aminte de lanþurile mele. Harul sã fie cu void.
a În unele manuscrise vechi gãsim: cele ce vã privesc. b Este incertã forma numelui propriu în privinþa genului. În unele manuscrise apare forma de masculin: Nymphos, în altele, forma de feminin: Nympha. La acuzativ, ambele genuri au aceeaºi formã, deosebirea de gen fãcându-se dupã pronumele posesiv. c Între scrisorile canonice atribuite sfântului Paul nu s-a pãstrat o scrisoare
cãtre laodiceeni. Scrisoarea cu acest nume în versiunea latinã, care circula pe timpul sfântului Ieronim, este clar apocrifã. Unii exegeþi înclinã sã creadã cã ar putea fi vorba despre Scrisoarea cãtre Efeseni, care s-a citit în Laodiceea ºi urma sã ajungã la comunitatea din Colose. d În unele manuscrise se adaugã: Amin.
Ef 6,21 Fap 20,4 2Tim 4,12 Flm Flm 24 Fap 19,29 Fap 12,12 2Tim 4,11 1Pt 5,13 Fap 4,36 1,27 Flm 23 2,1 2,1 Flm 24 2Tim 4,11 Flm 24 2Tim 4,10 Flm 2 Rom 16,5 1Tes 5,27 Flm 2 1Cor 16,21 Gal 6,11 2Tes 3,17 Ef 3,1; 4,1; 6,20 Flm 1.9.10.13 Fil 1,7.13 2Tim 1,8; 2,19
* ** ***
Cuv창ntul Domnului *** ** *