PICĂTURA DE VIAŢĂ - REVISTA COLEGIULUI TEHNIC DE INDUSTRIE ALIMENTARĂ „DUMITRU MOŢOC” BUCUREŞTI, STR. SPĂTARUL PREDA NR.15, SECTOR 5 - director: prof.Ion Jănel Șoană picaturadeviata@gmail.com - SERIE NOUĂ, ANUL AL V-LEAANUL ŞCOLAR 2016-2017 , Iarnă
ECHIPA DE REDACŢIE: RESPONSABIL NUMĂR: DR. NATAŞA-DELIA MAIER REDACTOR-ŞEF ŞI COORDONATOR PROIECT EDITORIAL: DR. NATAŞA-DELIA MAIER REDACTORI: prof.MARIA-MIRELLA POPESCU, VALERIA ROȘCA EDITARE ŞI RESEARCH: prof. MARIA-MIRELLA POPESCU ILUSTRARE GRAFICĂ: elevi:Georgiana Dragomir (XI E), Silviu Andrei Drăgan (IX A), Miruna Petrescu (XII C), Denisa Mogoș (X E) cadre didactice: Valeria Roșca, Natașa-Delia Maier, Mirela Gabi Bojoga, Lavinia Mariana Stoica, Mihaela Croitoru, Mariana Niculae Colaboratori: Raluca Teodora Palangă (absolventă), prof.Mirela Gabi Bojoga prof.Mihaela Croitoru, prof.Lavinia Stoica, prof.Valeria Roșca Colaboratori elevi: Alexandra Călin (XI D), Alexandra Maria Marican (XI D), Adriana Ionela Stoian (XI G), Mihaela Alexandra Lungu (X E), Iulian Florin Covete (X E), Denisa Mogoș (X E), Ana Maria Roșu (X E), Carmen Nicoleta Gheorghe (XII C), Sebastian Marian Ilie (XI A), Laura Băluță (XI C), Ana Grigore (XI C), Marius Nicolae Chirițescu (XII B), Sabrina Camelia Urlea (XII B), Daniel Stoian (XII E) Coordonare elevi: Maria Mirella Popescu (IX A), Mirela Gabi Bojoga (XI A), Nataşa-Delia Maier (XE, XI D, XI G, XII B, XII E), Georgeta Galeriu (XII C, ), Doina Nicoleta Nedelea (XI C)
Povestea coperţii Este exact ce vedeți în imagine! Nici mai mult, nici mai puțin decât… un fulg drăguț de nea pe care noi l-am folosit adesea ca șablon pentru desenele noastre tematice de iarnă. Ne aduce aminte în mod plăcut de anotimpul zăpezilor, al turtei dulci, al bradului și al cadourilor, al vacanțelor cu nasul lipit de geamul rece al unei cabane calde… Este efemer și se topește în mai puțin de o clipă, dar, studiat sub lupă, are o geometrie incredibilă, care ne face să spunem că Dumnezeu există, pentru că există ceva așa de miraculos de frumos și de fragil, pecum banalul fulg de nea. Coperta IV este un desen de Silviu Andrei Drăgan
Cuprins Viață de liceu agitat.................................................................................................. Vine iarna, bine-mi pare!..................................................................................................... Agenda reflexivului: Tradițiile, moștenire sfântă..................................................... Gazeta de perete………………………………….........................................…………………………………… Știați că…?.............................................................................................................................. Cu ochii în patru: Proiecte de IMPACT………………………………………………………………………………. -Autoportret de adolescent: Ana Maria Roșu (X E)…………………………………………………………… Expoziția Un nor de alimente……………………………………………………………………………………… Fast food vs. Alimente sănătoase………………………………………………………………………………….. Veni, vidi, vici! ................................................... ................................................................. Bucureștiul de ieri și de azi………………………………………………………………………………….. Dulciuri de poveste…………………………………………………………………………………………………………… Crăciun la Moțoc………………………………………………………………………………………………………………. Iarna la Zurich………………………………………………………………………………………………………………. Dragobetele sărută fetele: culoare, cântec și poezie……………………………………………… Responsabil cu timpul liber................................................... .............................................. Recenzii în oglindă – invitație la film……..................... .......................................................... Propuneri muzicale pentru zile festive…………………................................................ ............... Dreptul la opinie: Educația și rolul ei … pentru un tânăr ……........................................... Despre școală, cu drag................................................... ....................................................... Curiozități astronomice................................................. ....................................................... Tinerii – era digitală, CDI și biblioteca școlară
3 4 5 8 9 10 11 13 14 16 17 19 21 23 24 26 27 29 32 42 43 45
Membrii consiliului elevilor, invitați la consultări de către domnul primar Daniel Florea
Adio, Florin Hirghiligiu! A plecat mult prea curând dintre noi, într-o lume de îngeri
Tinerii și propriile valori, ntr-un interesant parteneriat cu CIADO România
Pregătiri pentru serbarea de Crăciun. Aici, dorințele capătă glas în desenele elevilor
3
u glumim! Chiar deloc. Și chiar dacă, în București, iarna este o adevărată provocare ( cu nămeți imenși de zăpadă, cu circulația îngreunată de miile de mașini parcate direct pe trotuare, cu traficul înfiorător și cu autobuzele și tramvaiele supraaglomerate), o așteptăm cu drag, pentru că se-mbracă a sărbătoare. nul acesta… ei, bine, ne-am ”făcut temele” din timp, aceasta însemnând că ne-am documentat despre destinații de vacanță, despre posibile ocupații de timp liber (și suntem pregătiți să vă facem câteva sugestii minunate), despre ce și cât și cum ar trebui să mâncăm. ineînțeles, faptul că ne preocupă alimentația sănătoasă nu înseamnă că nu am dat iama în dulciurile de poveste de la Crăciun, că nu l-am întâmpinat tot cu dulciuri și pe Dragobetele care sărută fetele… vremea râsetelor lipsite de griji. Mai ales că tocmai am lăsat în urma noastră jumătate dintr-un an școlar… fost vremea colindului și a sărbătorilor, pe care le-am marcat și noi, cum se cuvine, umplând sala de sport a bazei Helmuth Duckadamdin incinta colegiului cu veselie, cu cântec, cu dans, cu scenete de teatru și arome de brad… Ne-am hârjonit apoi cât a fost vacanța de lungă, ne-am mai tras puțin sufletul și am încheiat semestrul de toamnă și, acum, ne gândim că, din partea noastră nu a mai rămas decât să ne apucăm să facem cuvenitele urări de bine… e aceea, drag cititor, indiferent unde ne-ai răsfoi, îți dorim să te bucuri de un an senin și bun, vesel și plin de energie, ca să ne inspiri și pentru viitoarele numere, iar dacă ești elevi, îți dorim un semestru al doilea cât mai ușor și cât mai senin. Cu toate gândurile bune, Echipa de redacţie
4
De Adriana Ionela Stoian (XI G)
radițiile românilor sunt comori ce nu ar trebui uitate sau părăsite și nici schimbate prin troc cu alte obiceiuri importante din alte țări. Ele sunt ale noastre, ne caracterizează, ne definesc și prin ele ne simțim mai bogați, mai aleși, mai altfel decât alții. Aceste tradiții ne fac mai "exotici „în ochii europenilor și ai altor nații, putem fi subiect de discuție și de laudă, de aprecieri cu semnul mirării. radițiile românilor sunt diferite de la o zonă la alta, după cum spune vorba ”câte bordeie, atâtea obiceiuri”, însă tocmai acest lucru ne face mai frumoși, mai atrăgători și mai originali. oporul roman a fost întotdeauna un popor credincios, în majoritate ortodox, iar majoritatatea tradițiilor și a obiceiurilor relaționează cu sărbătorile religioase. Sunt zone în țara noastră, frumoase, unde tradițiile din moși strămoși nu și-au pierdut practica nici în zilele noastre, fremătătoare, moderne, mereu în schimbare (și aici mă refer la zona Maramureșului, spre sursa râului Iza, unde este singurul loc din Europa în care se mai produce ceramica roșie nesmălțuită). Românii sunt, din punct de vedere etnografic, ansamblul vorbitorilor limbii române (limbă romanică), trăitori în centrul și în estul Europei. Originile românilor sunt comune cu cele ale aromânilor și depășesc cadrul României actuale, dar sunt disputate, existând mai multe teorii, unele care se exclud reciproc, interpretând diferite surse arheologice și istorice.
5
nele din motivele cuceririi Daciei au fost exploatarea aurului și a altor minereuri, pentru care Roma a făcut mari investiții în orașe și drumuri: chiar dacă a fost constrânsă să-și retraga suprastructura costisitoare (legiunile și administrația) este puțin verosimil să se fi retras toată populația, astfel romanica orientală a putut rămâne aici "lingua franca". Nu exista practic niciun text în limba dacă a cărui autenticitate sau a cărui apartenență la aceasta limbă să fie unanim certificată de specialiști. Există implicit ipoteze si speculații, uneori contradictorii. n concluzie, după a mea părere mea este foarte importat să ne păstrăm datinile și obiceiurile strămoșești. nainte de orice, consider că acestea ne reprezintă ca popor. Nimic nu ne poate defini mai bine. Mai mult, consider că aceste tradiții ne reprezintă peste graniță. Fac parte din identitatea noastră și sunt un mod de a ne diferenția, de a crea diversitate în unitatea europeană. Limba dacă a fost o limbă indoeuropeană vorbită în antichitate de daci. Nu știm nimic despre aceasta, pentru că nu a avut șansa conservării. Același pericol al dispariție ar putea oricând amenința aspecte ale culturii sau ale tradițiilor mult mai recente. Tocmai de aceea cred în păstrarea lor. Consider că fără aceste tradiții și obiceiuri nu existăm ca popor.
6
Umor la minut… Am să-ți răstorn ceștile și-ți voi sfârșia perdelele cu gheruțele!
Când voi catadicsi să îți arăt afecțiune, îmi voi înfige gheruțele în carnea ta!
O să omor animăluțe nevinovate ale căror trupușoare ți le voi pune la picioare!
Voi refuza să îmi mănânc mâncarea și mă voi plânge de ea foarte sonor!
Piisssiii….!!!
7
Aici îți dai întâlnire cu îngerașul din schița Mirunei Petrescu (XI C) și cu următoarele rubrici:
8
De prof.Valeria Roșca Ştiaţi că... pe întreg Pământul se înregistrează aproximativ 120 de fulgere pe secundă? Dar cum se formează un fulger? Când o masă de aer cald întâlneşte o masă de aer rece, apa va condensa şi va trece din stare gazoasă în stare lichidă, formându-se norii. Apoi picăturile de la bază, mai calde şi mai uşoare, vor urca la altitudini mai mari. Pe măsură ce urcă, temperatura scade iar picăturile de apă pot îngheţa şi devin şi mai grele. Fiind mai grele, vor cădea înapoi iar frecarea dintre picăturile de gheaţă aflate în cădere şi cele care se află în urcare va produce electricitate. Când diferenţa de potenţial faţă de sol e prea mare, se produce fulgerul. Dar ce este tunetul? Când se declanşează un fulger, are loc o încălzire foarte rapidă a aerului din nori, care se va dilata brusc. Se formează astfel tunetul, care este o undă de şoc ce se deplasează mult mai încet decât lumina şi de aceea noi îl auzim după ce am văzut deja fulgerul. Castelul pare decupat din basmele ilustrate sau dintr-un film fantasy și servește drept „han” pentru turiștii care caută să se bucure de priveliștea spectaculoasă a Carpaților, de farmecul medieval al Sibiului sau de fenomenalul Transfăgărășan, care se întinde în apropiere de Valea Zânelor. Mai mult decât orice, aspectul total neobișnuit al clădirii a transformat Castelul de Lut într-o atracție turistică în toată regula. Cele zece camere ale castelului nu au finisaje moderne și nici aer condiționat, iar pe timp de iarnă – spun proprietarii – vor fi încălzite cu lemne de foc. Ştiaţi că... mirajele sunt simple iluzii optice? Dar cum se întâmplă acest lucru…noi putem sa vedem un obiect pentru că razele de lumină care vin de la acel obiect sunt preluate de către nişte receptori de la nivelul retinei; de aici informaţia este transmisă la creier, unde este şi analizată, traducându-se astfel realitatea înconjurătoare. Dar ceea ce percepem nu este, de fapt, realitatea strictă, ci o interpretare a ei de către creier. Atunci când temperatura aerului variază mult de la un strat la altul, cum se întâmplă în deşerturi, lumina va parcurge o traiectorie curbată, ocolind zona în care densitatea aerului este mai mare. Creierul percepe lumina ca având traiectorie rectilinie, iar drept urmare, obiectul la care privim va apărea că se găseşte în altă parte. Creierul interpretează toate semnalele luminoase ca şi cum ar proveni din linie dreaptă de la obiectul privit. Însă lumina se propagă diferit în diferite medii. Astfel, în deşerturi de exemplu, unde este foarte cald, temperatura aerului la nivelul solului variază mult (e mai mare) faţă de temperatura aerului din straturile superioare (de la nivelul ochilor), deci la nivelul solului aerul va fi mai cald, deci mai puţin dens. Iar lumina se propagă mai uşor prin medii mai puţin dense, deci ea va parcurge distanţa de la obiect la ochi sub forma unei traiectorii curbate. Cum ochii percep lumina ca având traiectorie rectilinie, şi obiectul respectiv va fi văzut ca aflându-se în alt loc.
9
De Daniel Stoian (XII E) Ce s-a mai întâmplat prin clubul nostru, MImpact? Multe și… mărunte. În primul rând, am început cel dintâi proiect al nostru pentru anul școlar în curs, conceput ca un fel de exercițiu prin care să învățăm cum să facem fundraising. Numele pare complicat, dar, de fapt, acest concept se referă la a găsi căile prin care să obținem bani, fără să trebuiască să ne atingem de propriul buzunar. Adică, să găsim acele surse din comunitate care pot să ne aducă finanțare și să găsim și genul corect de produs sau de activitate prin care să îi determinăm pe ceilalți să ne sprijine prin donații, fie sub formă financiară, fie în natură. Ne-am propus ca exercițiu de fundraising să redecorăm pereții claselor noastre care, în albeața lor imaculată, par uneori reci. Nu că nu ar fi prietenoși, dar simțim nevoia să ne punem personal amprenta asupra spațiului în care petrecem șase ore pe zi, cinci zile din
săptămână. Am făcut un exercițiu de imaginație și neam gândit cum ar arăta unii și aceiași pereți, dacă pe ei ar fi, să zicem, fotografii ilustrative pentru timpul pe care îl petrecem în școală. Poze care să ne amintească de proiectele prin care am trecut, de locurile pe care le-am vizitat împreună, de activitățile derulate în comun sau chiar de propriii colegi… Deocamdată, pentru că avem prea puțină experință în astfel de activități, ne-am hotărât să apelăm la propria comunitate școlară, adică la colegii noștri, pe care am căutat să îi convingem că merită să dea o șansă proiectului nostru. Cum? Cu ajutorul unui târg de produse dulci, adică de prăjituri făcute de membrii clubului nostru (da! Iar am copt, de la mic la mare), derulat în februarie și, în cursul căruia, fiecare dintre noi a avut câte un rol de jucat. Unii am făcut promovare, alții vânzare, alții gestionare… La final, ne urăm La mai mare!
10
ună! Să începem cu începutul. Așa, ca să știți cu cine vorbiți. Mă numesc Ana Maria Roșu. Sunt în clasa a X-a, la Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară Dumitru Moțoc, din capitală. m o familie complexă, asta însemnând că, pe lângă părinți, am și doi frați mai mici (de aici, și complexitatea situației… cine nu are frați pici, să își ia, să vadă cum e!). espre mine aș putea spune că sunt, așa cum afirmă colegii mei, și cum se spune pe la noi, ”o tipă foarte bună”, dar nu în sensul glumeț al cuvântului, ci în sensul că sunt milostivă și săritoare, mai ales cu persoanele în vârstă. Și asta e doar datorită creșterii și educației pe care mi le-au oferit părinții mei. unt o fire sensibilă și, deși nu ar trebui să pun la suflet părerile altora, eu fac deseori tocmai asta, ajungând așa să mă rănesc singură. Dar, hei! Cred că tocmai prin aceste răni pot deveni mai puternică și mai puțin afectată de sensibilitatea mea cam … prea ”sensibilicoasă”. neori, mă enervez mult prea repede. Aceasta cred că ține și de zodia al cărei semn astral mă patronează și ale cărei trăsături cred că le dețin. Sunt o fire vulcanică, foarte energică și nu-mi place să mă dau bătută, atâta timp cât știu că pot. a prima vedere, unii dintre oamenii pe care îi întâlnesc, mă cred o fată arogantă, ceea ce m-a făcut, în cele din urmă, să citesc niște articole de psihologie și dezvoltare personală, ca să înțeleg unde se pierde pe traseu mesajul meu personal. Știți, uneori par extrem de îngâmfată, de indiferentă, însă, atunci când o persoană mă cunoaște cu adevărat, ajunge să își dea seama că nu sunt deloc așa. Doar că am și eu, ca toți adolescenții, straturi. Straturi de temeri, de emoții, de gânduri negative, de neîncredere, uneori, în ce vor crede alții despre ceea ce sunt, ceea ce fac, ceea ce gândesc. mi place să mă implic și să pun suflet în tot ceea ce fac, pentru că eu cred că viața e mai frumoasă atunci când facem lucrurile care ne plac. Pot spune despre mine că sunt energie. Energie în mișcare. i-ar plăcea să profesez în domeniul psihologiei. Cred că este o meserie care mi sar potrivi de minune, datorită răbdării pe care o am când e vorba de dat sfaturi și ascult problemele altora. Toți prietenii mei vin să-mi ceară sfaturi, atunci când au o problemă, sau când trec printr-o situație dificilă. În astfel de momente, știu să le fiu alături și, dacă le ofer sfaturi, mă pun în situația lor și mă străduiesc să găsesc o soluție potrivită.
11
ât despre cum arăt eu… pot spune că sunt o persoană de înălțime medie, am părul șaten și lung (cred că este tot ce iubesc la mine). Da… e ceva mai greu să mă prezint, din punct de vedere fizic. Și intenționat am lăsat asta mai la urmă, pentru că, uneori, oscilez între a crede că asta nici nu e important și a crede că, indiferent de cum sunt, probabil nu sunt vreo frumusețe sau nu sunt cine știe ce specială. Contează cum arăt, până la urmă?! Contează, poate, acum și s-ar putea să nu conteze mai târziu. Contează mai mult pentru colegii mei, decât pentru mine, care sunt de părere că e mai important să fiu frumoasă pe dinăuntru. chii mei sunt de culoare căprui închis și ce-i face să arate minunat sunt genele mele lungi și dese, ca ale mamei mele. Greutatea pe care o am este bine proporționată, asta și datorită sportului pe care l-am practicat, dar și datorită locului de muncă (ups! Am uitat să vă spun că, înainte de orele de școală, eu muncesc, ca să îmi mai ajut financiar familia și ca să mă responsabilizez), care necesită o energie destul de mare.
Înscrisă la concursul național de creație eseistică din cadrul proiectului ”Autoportret”, prezentarea Anei Roșu a câștigat, la fel ca Autoportretul de lider al Anamariei Rădeanu, din numărul de toamnă al revistei noastre, Premiul I
12
Expozitia Un nor de alimente
De Sebastian Marian Ilie (XI A)
Într-o frumoasă zi de marţi, 13 decembrie 2016, elevii şi cadrele didactice din cadrul Colegiului Tehnic de Industrie Alimentară « Dumitru Moţoc » am avut nespusa bucurie de a găzdui expoziţia “Un nor de alimente”. Expoziţia face parte din cadrul proiectului EAThink2015, sub coordonarea doamnei manager de proiect Florina Diana Potîrniche Agenda 21. Deoarece în aceeaşi zi a avut loc şi Serbarea de Crăciun, am avut deosebita plăcere ca în drumul către sala de desfăşurare, atât elevii, cât şi cadrele didactice, să putem vedea povestea fotografiilor ce au în comun punerea în valoare a hranei şi care ne invitau la o reflecţie a ceea ce este în spatele procesului de producţie şi a ceea ce consumăm. „Este Pământul greu de înțeles? Putem fi parte din cei care conştientizează consecinţele alegerilor noastre asupra mediului ?” Corespondenţa vizibilă dintre imagini şi titluri, dar mai ales mesajul general transmis de interconectivitatea fotografiilor, explică clar că nu mai este doar o problemă locală ci una globală. Elevii au găsit interesante şi grăitoare fiecare dintre cuvintele cheie de pe fiecare cub, astfel că au inventat un joc de cuvinte. Iată ce a rezultat: 1. risipă, suveranitate, poluare, sănătate, pământ, apă, carbon, păduri. Risipa inconştientă a hranei de către oamenii care se cred suverani peste tot generează o serie de consecinţe nefaste, cum ar fi : poluarea atrage după sine distrugerea sănătăţii tuturor organismelor, pământul sărăceşte în resursele de apă şi drept urmare creşte cantitatea de dioxid de carbon pe care plămânul Planetei o absoarbe faţă de cantitatea de oxigen pe care o emană. 2. seminţe, portofel, anotimpuri, biodiversitate, insecte, combustibili, mărfuri. Seminţele modificate genetic duc la golirea rapidă a portofelului, indiferent de anotimp, iar pierderea biodiversităţii a implicat o serie de mutaţii genetice ale insectelor, creşterea preţului combustibililor şi implicit a mărfurilor, adesea provenite din import. 3. ambalaje, piaţă, tradiţii, pesticide. Creşterea cantităţii de pesticide şi a ambalajelor acestora aruncate la întâmplare fac ca produsele din piaţă să-şi piardă identitatea şi calitatea, fapt pentru care riscăm să ne pierdem produsele tradiţionale. Colectarea şi reciclarea ambalajelor poate duce la creşterea producţiei autohtone, reducând cantitatea de pesticide folosită pentru combaterea dăunătorilor, revenind şi respectând astfel tradiţia moştenită de generaţii de a lucra pământul cât mai organic. 4. mile alimentare, migraţii, informaţii, fermieri, cacao. Bobul de cacao fiind un produs global parcurge mii de mile alimentare prin migraţie umană şi sunt necesare o serie de informaţii pentru a atesta că gustul şi calitatea sunt bune, ceea ce poate aduce beneficii şi fermierilor mici. În concluzie, am înţeles că mesajul transmis de această expoziţie a fost de a ne îndemna să ne implicăm activ în folosirea responsabilă a resurselor şi revenirea la microagricultura bio.
13
de prof.Mirela Gabi Bojoga Motto: "Lasă hrana să îţi fie medicament şi medicamentul hrană" – Hippocrate
“De ce alegem uneori mâncarea fast-food în defavoarea alimentaţiei sănătoase? Care sunt motivele pentru care facem aceste alegeri alimentare?” acestea au fost câteva dintre întrebările puse de doamnele profesoare înainte de a începe activitatea propriu-zisă. Într-o frumoasă după-amiază a zilei de marţi 29 noiembrie 2016, elevii clasei a XI-a A, de la Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară « Dumitru Moţoc » au participat la activitatea « Fast-food şi alimentaţia sănătoasă » coordonată de dna prof. Carmen Şerban şi dna prof. Mirela Bojoga.
Aşa cum se cade, activitatea a început cu un test privind alimentaţia sănătoasă vs. fastfood la care fiecare dintre elevi a răspuns, mai mult sau mai puţin, cu simţ de răspundere. După completarea acestui test, le-am cerut elevilor ca, pe un postit, fiecare să noteze alimentul preferat şi apoi să-l expună pe flipchart. După analizarea acestora, am observat că majoritatea celor notate pe postit-uri erau preparate de tip fast-food (de ex : cartofi prăjiţi cu şniţel, sandviş cu parizer, spaghete cu carne etc.), însă au fost şi elevi care au notat alimente sănătoase (de ex. supa cu legume, ciorba cu perişoare). După o scurtă analiză a celor expuse pe flipchart, am considerat că este potrivit să le prezentăm două filmuleţe : “Fast- food vs. alimentaţia sănătoasă” şi “Top 10 alimente sub 14 din acoperire” unde persoanele intervievate explicau că preferă alimentaţia fast food comoditate, printre altele.
După vizionarea celor două filme, între elevi, s-a pornit o adevărată dezbatere pro şi contra fast food. Aşadar, am considerat oportun să le prezentăm care sunt riscurile pe care le implică consumul de produse fast-food pe termen lung asupra sănătăţii şi le-am recomandat adoptarea unui stil de viaţă şi alimentar sănătos.
Ca urmare a celor discutate, am împărţit elevii pe 4 grupe de câte 5-6 elevi şi le-am cerut să realizeze câte un slogan în favoarea unei alimentaţii sănătoase folosind coli albe şi markere, într-un anumit interval de timp. In acest răstimp fiecare elev a contribuit cu câte o idee, astfel că produsele rezultate au fost apreciate şi premiate prin aplauze. Activitatea a fost fructuoasă, cele mai apreciate sloganuri au fost « Viaţă bio » şi « Mănâncă sănătos şi ai să ai un corp frumos ». Activitatea a continuat cu vizionarea materialului « Recomandări pentru o alimentaţie sănătoasă », punându-se accent pe alimentaţia bogată în legume şi fructe, alături de hidratare corespunzătoare. După vizionarea filmuleţului, am reîmpărţit elevii în 4 grupe, cerându-le să alcătuiască un meniu cu 3 mese principale şi 2 gustări intercalate. Fiecare grupă a primit câte un material cu principiile unei alimentaţii sănătoase, coală albă şi markere pentru a realiza posterul. Meniurile realizate au fost cât se poate de variat, probabil de măsura componenţei fiecărei echipe şi a înţelegerii şi selectării noţiunilor din material. Fiecare poster a fost expus şi analizat de către fiecare echipă şi de aici au luat naştere o serie de dezbateri cu plusuri şi minusuri, precum şi recomandări la produsele create. Fiecare echipă a fost aplaudată şi recompensată cu turtă dulce. Toate activităţile au fost frumoase şi interactive însă aşa cum am început am şi încheiat: cu soluţionarea testului privind produsele fast-food vs. alimentaţia sănătoasă. De această dată, răspunsurile s-au modificat pe măsura informaţiilor înmagazinate pe parcursul întregii activităţi. În concluzie, ori de câte ori vom mirosi sau vom vedea vreo persoană că mănâncă întrun centru comercial mâncarea fast-food, creierul nostru va trebui să asocieze acest lucru cu nesănătos.
15
Aici îți dai întâlnire cu poveștile noastre călătoare):
16
De Ana Grigore și Laura Băluță (XI C) Să ne oprim preț de câteva minute din tumultul de zi cu zi, folosindu-ne de imaginație, să ne plimbăm puțin prin Bucureștiul secolelor XIX-XX… Ca oricare turiști responsabili, vom avea în mână o hartă, ca să ne putem orienta mai ușor în vremurile de odinioară ale zonei Berceni. Astfel, vom face cunoștință cu câteva dintre cele mai emblematice puncte ale cartierului și ale împrejurimilor sale.
Să începem, așadar, drumeția. Suntem în a doua jumătate a secolului XIX și ne aflăm la marginea de sud-est a Bucureștiului. Venind spre centrul Bucureștiului, pe Calea Șerban Vodă, a poposit la intersecția dintre Șoseaua Olteniței și Șoseaua Giurgiului. Ne aflăm la poarta cimitirului Bellu, cel mai vechi și cel mai important dintre cimitirele orașului, cunoscut și sub numele de Șerban Vodă. Construcția cimitirului demarează în anul 1859, la inițiativa lui C.A.Rosetti, care, printr-o coincidență nefericită, avea să-și îngroape aici primul mort, pe fiica sa, Elena. Înainte ca baronul Bellu să-și ofere terenul spre construirea cimitirului, aici, în Dealul Viilor, se întindea o frumoasă și celebră grădină, unul dintre locurile preferate de petrecere ale locuitorilor de altădată ai orașului. Existau alături și trei mori de vânt care aparțineau Sfatului Orășenesc. Vom merge apoi în spatele cimitirului Bellu, unde, în fața ochilor ni se deschide peisajul pitoresc al Văii Cociocului – groapa de gunoi a orașului, pe fundul căreia se află o mlaștină. Pășind în timp și ajungând în anii `70 ai secolului XX, vedem cum această vale se transformă în Parcul Tineretului, pe aleile căruia ne plimbăm și astăzi. Întorcându-ne pe axa timpului, suntem la sfârșitul secolului XIX, din nou în fața cimitirului Bellu. Priveliștea din fața noastră – plantații vaste de viță-de-vie și câte-o căsuță presărată răzleț – este cu totul diferită de ceea ce cunoaștem astăzi. Aici ia naștere, în jurul anului 1900, satul Șerban Vodă, ce se va extinde treptat, începând de la cimitirul Bellu, pe Șoseaua Olteniței, spre Calea Văcăreștilor. Pământurile de pe partea dreaptă a Șoselei Olteniței până în Piața Piscului (în prezent, stația de metrou Constantin Brâncoveanu) aparțineau profesorului Anton Colorian și cumnatului său, avocatul Barbu Păltineanu. Lovite de filoxeră, viile din proprietatea celor doi sunt distruse, ei hotărând astfel să își parceleze terenurile, care aveau să fie cumpărate, în cursul deceniilor următoare, de viitorii locuitori ai cartierului Șerban Vodă. Printre aceștia, în anul 1933, avea să se numere și poetul George Bacovia, care ne invită să îi vizităm casa aflată la numărul 63 al străzii ce astăzi îi poartă numele. Locuind cu soția sa, Agatha, Bacovia își scrie aici o mare parte din creații, într-o atmosferă liniștită, departe de zgomotele orașului.
Vom încheia aici scurta noastră călătorie prin timpul și spațiul actualului cartier Berceni cu încă două popasuri. De pe Șoseaua Olteniței intrăm pe Calea Văcăreștilor și ne oprim în fața mănăstirii Văcărești, chiar la bariera orașului. Suntem în anul 1716: în fața noastră, începe, la porunca domnitorului Nicolae Mavrocordat, ctitorirea mănăstirii. Ajunși în anul 1864, asistăm la instituirea unei închisori permanente în incinta mănăstirii Văcărești și, apoi, încheindu-i istoria, suntem martori la tragica ei demolare din 1986. Peste drum de Văcărești, în cartierul Mărțișor, vom face ultimul popas: ne odihnim la casa lui Tudor Arghezi, cunoscută sub numele de Mărțișor, în care acesta a locuit începând cu 1939. Înainte de a încheia vizita, Arghezi ne dezvăluie atașamentul său profund față de aceste locuri, într-unul dintre manuscrisele sale: ”Mărțișorul este patria literaturii mele, De acolo au ieșit Cuvintele potrivite și toate scrierile mele adunate acum într-o mulțime de volume, gândite la o masă dintr-o cameră mică pe care mi-o rezervasem pentru reverie”. La finalul scurtei noastre plimbări prim Berceniul de astăzi, putem spune că am făcut cunoștință cu câteva frânturi din orașul de ieri: zona Șerban Vodă și casa lui George Bacovia, cartierul Mărțișor și reședința lui Tudor Arghezi, cimitirul Bellu, mănăstirea și închisoarea Văcărești. În cadrul prezentărilor viitoare, ne vom opri la fiecare în parte și le vom asculta poveștile Pe parcursul călătoriilor, vom descoperi și alți oameni ai locului, dar și alte locuri ale oamenilor.
18
Bucureștiul, mai degrabă de… ieri…
19
De Iulian Florin Covete (X E)
Activitatea ”Dulciuri de poveste” a fost organizată, tocmai ca să încununeze o zi festivă, pe 14 decembrie, începând cu ora 14:00, după încheierea spectacolului de Crăciun. Prezentarea de început a fost făcută de către doamna Mirela Bojoga , dumneaei fiind unul dintre organizatorii activității. Țările care au luat parte au fost cele din Uniunea Europeană. Mi-au atras atenția, în mod special, dintre acestea, prin frumusețea preparatelor: Spania, Franța, Regatul Unit, Malta, Slovacia, Croația, Danemarca, Ungaria, Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru și Irlanda. Colegii mei s-au documentat cu foarte mare grijă asupra tradițiilor de sărbătoare din fiecare țară și, în funcție de țara aleasă, și de preparatele pe care le pun pe masă. De aceea, tot ei au fost cei care au susținut prezentarea. Fiecare țară și-a prezentat preparatele și câteva din tradițiile și obiceiurile de Crăciun. La câteva minute după încheierea prezentărilor, a avut loc degustarea preparatelor aduse de către reprezentanții fiecărei țări în parte. În tot acest timp, numerosul public alcătuit din elevi și profesori, s-a perindat pe la mese și au cântat colinde pentru a primi cât mai multe dulciuri. Într-un final, degustarea s-a transformat într-o adevărată masă luată în școală, pentru că farfuriile au fost golite până la ultima bucățică (mi s-a spus că aproximativ la fel se întâmplă la fiecare astfel de expoziție dulce). Activitatea a fost foarte interesantă pentru că, dincolo de bucuria de a gusta din atâtea dulciuri diferite, festive, am învățat cum sărbătoresc și alte țări Crăciunul.
De Alexandra Mihaela Lungu (X E) Moș Crăciun cu plete dalbe/ A venit de prin nămeți… Parcă așa începea, nu-i așa?, colindul pe care l-am învățat de la vârsta grădiniței (cred că, în cazul meu, a fost chiar primul pe care l-am învățat!). Și noi l-am așteptat pe Moș Crăciun, chiar dacă acum suntem ”copii mari”. De fapt, eu cred că liceul nostru este, când e vorba despre sărbători și despre a fi sufletul lor, plin de copii, cu vârste cuprinse între 5 și… ??? ani… Și mai cred că e imposibil să reziști unei sărbători atât de frumoase și pe care o așteptăm mereu, cu atâta drag. Eu, personal, mă bucur foarte tare de brad, de cadouri, de vacanță, de ieșirile cu prietenii… ȘI toți facem la fel, așa că e normal să îl așteptăm mereu pe Moșul. A venit și la colegiul nostru, pe 14 decembrie, așa, ca să se bucure cei care au învățat pentru teze și intră liniștiți în vacanță și să se consoleze cei care au luat note mici și acum sunt nefericiți. Moș Crăciun a venit și pentru prichindeii de la grădiniță, și pentru elevii de liceu, și pentru conducerea școlii, și pentru profesori… cred că și pentru doamna Adina Florescu, pe care o tot necăjim noi (dar care știu că ne iubește, doar nu degeaba e administratorul școlii!). Cu ce a venit moșul? Cu o traistă plină, plină de surprize… cu un proiect la care am pus cu toții umărul ca să creăm Sărbători de poveste. Eu acum nu glumesc! Să știți că m-am pregătit cu prezentare de dulciuri (colegul meu Iulian v-a spus deja despre ce e vorba) și chiar mi-am învățat și rolul (cel de ajutor de butafor, pentru o scenetă în care joacă ai mei colegi…). În traista Moșului a încăput și un întreg spectacol formidabil, de vreo trei ore, care ne-a reunit, de la mic la mare, în sala de sport a Bazei Sportive Helmuth Duckadam a liceului nostru. Prichindeii de la grădi au dansat și au cântat și au fost foarte drăgălași cu costumele lor viu colorate. Noi, cei mari, i-am răsplătit cu premii și l-am ajutat pe Moșul să vină să le aducă daruri și, la rândul nostru, le-am recitat poezii, le-am cântat, le-am dansat pe cele mai interesante coregrafii, am făcut scenete și dramatizări, am expus desene și le-am colindat. Audiența a fost nespus de numeroasă, căci ai noștri colegi, dar și domnii profesori au venit să se bucure de spectacol și să ne încurajeze.
21
22
Iarna la Zurich De dr.Natașa-Delia Maier Nu am de gând să încep nici prin a vă spune că este cel mai populat oraș elvețian, nici prin a vă cita cote de statistici demografice (pentru asta există Wikipedia), nici prin a vă lămuri (unora!) confuzia referitoare la statutul lui de capitală a Elveției (de fapt, capitala e la Berna, dar asta e altă poveste… Zurich are meritul de a fi cel mai vizitat și cel mai cosmopolit, cel mai efervescent oraș elvețian). Așezat pe malul lacului cu același nume, la confluența râurilor Sihl și Limmat, orașul impresionează în oricare anotimp… Centrul istoric, numit de localnici și Lindenplatz, are câteva repere culturale și arhitecturale de neegalat. Pe malul stâng al Limmatului, în sensul de mers dinspre Muzeul Național spre Operă, se află, în apropierea Pieței de Paradă și a Podului de lângă Poliție, Grossmunster sau, în traducere, biserica cea mare, care datează de pe vremea lui Charlemagne (și chiar a fost întemeiată de acesta, pe locul moaștelor sf.Felix și Regula) și ale cărei vitralii, în chip cu totul neobișnuit, sunt realizate din agat. Și mai neobișnuit este că frumusețile, cu lumina lor translucidă, sunt creația vestitului sculptor Augusto Giacometti.
Și dacă tot veni vorba de vitralii, unele și mai cunoscute sunt vizavi, peste drum de Grossmunster aflându-se Fraumunster (sau Biserica Maicii Domnului), al cărei vitraliu-rozetă este creația lui Marc Chagall. Am evocat cele două opere arhitecturale pentru că acestea, într-un anumit sens, reflectă din plin specificul orașului, uimitorul amestec al elementelor cu valoare istorică și cu respectabilă și demnă vechime în spatele lor, contrabalansate de cele mai neaștepate elemente de modernism și contemporaneitate. Totul, desigur, cu desăvârșit bun gust și fler! La Zurich vei îmbrăca rochie lungă sau frac pentru a merge la operă, îți vei expune cele mai elegante ținute pe la vernisaje și, cu aceeași degajare, vei lua prânzul la pachet, îmbrăcat office, pe malul Limmatului sau în vreun parc, alături de mii și mii de alți corporatiști. Vei alerga la maratoane, vei face croaziere pe lac, te vei bucura de soare la fel ca de ninsoare, de punctualitatea specific elvețiană și de lipsa oricărei precizii în rețetele de fondue care ne-au încălzit și nouă zilele geroase de iarnă.
23
de prof.Mirela Gabi Bojoga “Zeul dacic Dragobete Oferă roze la fete, Însă Sfântul Valentin Astăzi este... în declin. *** Azi în cap de primăvară, Zeul dacic Dragobete, Plin de dragoste şi pară, Sărută gura la fete.” Mihai Cucereavii - Dragobete Asa cum fiecare popor îşi sărbătoreşte dragostea şi românului îi şade bine, printre cele multe sărbători, să celebreze dragostea în stil românesc. Varianta româneasca a Zilei Îndrăgostiţilor sau Valentine’s Day, Dragobetele, sărbătoare tradiţională românească, datează de pe vremea dacilor, fiind sărbătorita pe 24 februarie Ca urmare, în data de 24 februarie, o mână de cadre didactice inimoase alături de elevii din cadrul Colegiului Tehnic de Industrie Alimentară “ Dumitru Moţoc” au organizat acţiunea DRAGOBETELE SĂRUTĂ FETELE - culoare, cântec şi poezie pentru a onora frumoasa sărbătoare. Doamna profesor Mihaela Croitoru, coordonator de programe şi proiecte, a deschis această acţiune cu o scurtă prezentare a legendei lui Dragobete. Dragobete, bărbat chipeş, era fiul Babei Dochia, ba chiar nepotul lui Decebal, şi păzitorul animalelor, această sărbătoare fiind legată de începutul primăverii când totul revine la viaţă, ursul iese din bârlog şi păsările încep să-şi facă cuiburi. Se mai spune că Dragobete obişnuia la începutul primăverii să oficieze cununia animalelor, motiv pentru care băieţii şi fetele au ales această zi specială pentru a se logodi. Am aflat astfel că fiecare zonă a ţării are propria legendă legată de Dragobete. Acţiunea a cuprins mai multe secţiuni, unde elevii s-au remarcat în mod deosebit în domeniul artelor vizuale (expoziţie de desene şi picturi), creaţiilor literare şi mai ales al cântului. Toate momentele s-au împletit ca-ntr-o cunună a dragostei, moment savurat de către toţi cei prezenţi. La final, toţi cei prezenţi au fost recompensaţi cu un moment dulce - prăjiturele preparate special pentru această sărbătoare (turtă dulce, brioşe, candy cookies etc) Fiind prima ediţie, ne dorim să continuăm să sărbătorim dragostea în stil tradiţional românesc.
24
25
Iată un responsabil cu timpul liber extrem de hazliu, ca propunere grafică din partea Denisei Mogoș (X E), pentru dosarul tematic unde vă așteptăm cu: -
Recenzii în oglindă – invitație la film Propuneri muzicale pentru zile festive Dreptul la opinie: Educația și rolul ei pentru un tânăr 26
de Maria Alexandra Marican Titlu original: Pacific Rim Anul apariției: 2013 Regie: Guillermo del Toro Gen: acțiune, SF, aventuri Filmul preferat de mine, din categoria S.F., este ”Cercul de foc”. Iată și de ce! Acest film m-a impresionat prin efectele speciale de cea mai înaltă calitate şi prin rolurile actorilor, jucate foarte bine. Încă din prima replică spusă de actori îţi atrage atenţia, încât vrei cu nerăbdare să-l vezi până la capăt, iar pentru mine acest lucru a contat. Această poveste începe în cel mai frumos oraş american, New York, în care Soarele îşi făcuse loc pe cerul albastru și nimic din ce se înfățișează ochilor spectatorului nu prevestea ce urma să se întâmple. Totuși, în doar câteva clipe liniştea oraşului nu mai avea să fie la fel. Din albastrul oceanului, în adâncul său, se afla o fisură, iar în acea fisură o falie de pământ ce se deschidea o dată pe lună, ieşind din aceasta un monstru, denumit de oameni Kaiju. Totuși, oamenii nu erau străini de aceşti extratereştri ce ieşeau chiar de sub ei, ba chiar au construit un robot ce se baza pe energie nucleară numit Gipsy danger (cel care îl controla se numea janger şi era foarte bine pregătit în acest scop, dar, la un moment dat, fiind supraexpus radiaţiilor, se ajunge, în urma a numeroase teste, la concluzia că este nevoie de doi jangeri pentru a-l controla: unul pentru partea stângă, iar celălalt pentru cea partea dreaptă, printr-o conexiune între cei doi jangeri şi robot). Timpul ar fi trecut liniștit, dacă cei doi jangeri nu ar fi aflat că un nou Kaiju se pregătește să atace. Acest Kaiju îşi făcuse apariţia spre a distruge oraşul; astfel, cei doi jangeri se găsesc în situația neplăcută de a trebui să respingă atacuri din ce în ce mai frecvente. O nouă soluție se impune: a intra, printr-un subterfugiu, în falia de de unde aceşti Kaiju îşi fac apariţia . Ajunşi însă acolo au fost uimiţi de ce-au putut vedea: o colonie de extratereştri fabric acei Kaiju . Iată și explicația misterioasă: aceşti extratereştri ar fi ajuns pe Terra exact atunci când au dispărut dinozaurii; ei îi considerau pe locuitorii Terrei invadatori, de aceea trimiteau acei Kaiju la suprafaţă. Unul dintre jangeri pornise cronometrul bombei nucleare ce se afla sub formă de cerc pe pieptul robotului. S-au urcat în boxele ce erau trimise la suprafaţa oceanului pentru a o salva. 27 era, Cu doar o fracţiune de secundă înaintea deflagrației, bomba a fost detonată, iar omenirea ca de obicei, salvată .
Bărbați în negru De Alexandra Călin (XI D)
Anul apariției: 1997 Regie: Barry Sonenfeld Cu: Will Smith, Tommy Lee Jones Gen: acțiune, comedie, SF
Filmul meu S.F. Preferat este Man in black. În acest film este vorba despre K si J , aceştia sunt bărbaţii în negru- agenţii unei organizaţii nerecunoscute, dar guvernamentale. Existenţa lor e unul dintre cele mai bine păstrate secrete din univers. Ei se ocupă de problema extratereştrilor pe Pământ şi sunt ultima noastră linie de apărare în cazul în care întâlnirile de gradul lll ar lua-o razna. Activitatea lor este strict secretă, iar ei se îmbracă în negru . Agentul K este unul dintre membrii fondatori ai BIN-ului şi acum trebuie să se ocupe de pregătirea unui fost ofiţer de poliţie, care va deveni agentul J. Ca personalitate însă, J este diametral opus lui K. Îi place să se distreze şi să experimenteze lucruri noi , iar pentru el este o mare provocare să facă parte din BIN , acesta fiind cea mai sofisticată forţă de poliţie. Însă o face cu zâmbetul pe buze . Şi mai ales nu-i place să se îmbrace în negru. În plus vorbeşte prea mult şi pune mâna pe ce nu trebuie . Este un fel de Mr. Bean al bărbaţilor în negru . Iar pentru K este un dezastru total !!! P.S: Bineînțeles că știu că, între timp, au mai apărut două părți ale filmului. Și sunt interesante și ele, mai ales BIN-3, pentru că agentul veseliei, J, este trimis în trecut… Dar pe mine întotdeauna mă amuză să revăd partea I, cea în care este prezentat cum ajung cei doi să lucreze împreună și, de ce nu, mai de voie, mai de nevoie, să se împrietenească. În plus, naivitatea de la început a lui J este pur și simplu amuzantă. Vă recomand cu căldură să îl vizionați și pentru poveste, dar și pentru hohotele garantate de râs. 28
de Raluca Teodora Palangă (absolventă) Un pic cam lung? Nu știu, odată ce mă apuc să scriu despre ei, nu mă mai pot opri. Sunt atât de multe detalii… În fine, deși cred că am pus cam multe poze(?) Nu știu, sper să nu. Oricum, am stat și m-am gândit și sunt o grămadă de subiecte despre care vreau să scriu. Cred că am să trimit câte ceva în fiecare zi (ha!ha!ha!ha!). În plus, consider că un astfel de spațiu de publicare îmi permite o pledoarie pentru artiști și genuri muzicale mult mai puțin cunoscute pe la noi, unde se ascultă mai mereu muzica de mainstream. To be continued…
După turneul mondial din 2012, trupa sud-coreeană BigBang a decis să ia o pauză – ca grup, bineînțeles. Deși „Papa YG”, cum este supranumit directorul companiei YG ENTERTAINMENT, a dorit ca BigBang să se odihnească, se pare că liderul trupei Kwon Ji Yong ( cunoscut mai bine ca și G-DRAGON), nu poate sta locului. În septembrie 2013, după un uimitor turneu solo în Domurile din Japonia cu mii și mii de fani, acesta a lansat cel mai bun album al său: Coup D’État („Lovitură de stat” ), acesta fiind într-adevăr o lovitură, însă în topurile muzicale de peste tot. Melodiile de pe acest album au ajuns chiar și în cunoscutul Bilboard, deși asta nu este o noutate. Nu este un secret faptul că tânărul lider este numit „geniu” și mereu demonstrează acest lucru (el însă nu se consideră unul). „Muzica este oxigen. Dacă nu ai oxigen, nu poți respira. Pentru mine muzica este mereu acolo; oriunde mă duc, ea este mereu acolo. Fără muzică nu pot trăi.” ( G-DRAGON). La albumul său, tânărul lider a colaborat cu mai mulți artiști precum Missy Elliott, Boyz Noize, Sky Ferreira, Zion T., Lydia Paek și Jennie Kim. La un timp după lansarea albumului, G-DRAGON a colaborat cu Skrillex si Lee Chae Rin ( cunoscută mai bine ca și CL , lidera trupei de fete 2NE1, din YG) realizând melodia „Dirty Vibe” .
Iată ce înseamnă numele lor: Hyung : Este o expresie folosită în coreea , de către băieți pentru a-și arăta respectul față de fratele mai mare sau un bărbat mai în vârstă. 29 Maknae : Expresie folosită în coreea pentru membrul cel mai mic dintr-o trupă sau un grup.
Nu a durat mult până când maknae-ul trupei , Lee Seung Hyun (cunoscut mai bine ca si SeungRi ) , la insistentele directorului Yang Hyun Suk a lasansat albumul „Let’s talk about Love” , în doar trei săptămâni. Chiar si G-Dragon și-a exprimat invidia pentru inteligența și perseverența acestuia. Melodia principală a albumui , a fost creată și cântată alături de G-Dragon și TAEYANG , pentru care SeungRi și-a demonstrat întotdeauna admirația , în special pentru liderul său. La un fan meeting pentru semnarea albumui „Let’s talk about love ” , liderul și-a făcut apariția , cu albumul în mână cerând autograf și comportându-se ca un adevărat fan , în fața lui SeungRi care era compleșit de emoții la apariția favoritului său Hyung. Nici Daesung nu s-a putut odihni până ce nu a realizat single-ul japonez „I love you” înclus pe albumul său Japonez. Dar acesta nu a fost singurul lucru făcut de Daesung în această pauză de trei ani, căci și el a fost foarte bine primit în Japonia , având o multitudine de concerte în țara unde este cel mai iubit de către VIP-uri ( fanii trupei BIGBANG). În Iunie 2014 , Dong Young Bae ( cunoscut mai bine ca și TAEYANG) revine și el cu albumul RISE. Deși a lansat melodia „Ringa Ringa” în 2013 aceasta fiind un succes absolut. VIP-urile au avut de așteptat destul de mult timp până când Papa YG s-a ținut în sfârșit de cuvând și Taeyang a putut să-și lanseze albumul. Fanii îi mai spun și „Troll” , deoarece Papa YG nu se ține niciodată de cuvând și așteptarea poate fi foarte lungă , însă adevărul este că așteptarea merită întotdeauna deoarece la scurt timp după lansarea albumului RISE , Taeyang a obținut un all-kill , fiind numărul unu în toate topurile inclusiv în topul albumurilor de pe iTunes în zece țări dar și în iTunes R&S/SOUL Album Chart în 19 țări , inclusiv USA , Ucraina , Canada, Australia , Rusia și Danemarca. Topurile Bilboard nu au fost nici ele excluse din listă fiind numărul unu în Bilboard World Album. Desigur din albumul său nu putea să lipsească o melodie în colaborare cu liderul și cel mai bun priten al său , G-Dragon, acesta fiind „Stay With Me”. Melodia care a facut însă ravagii , a fost „Eyes , Nose, Lips” care a fost numărul unu , 11 săptămâni consecutive în Gaon Weekly Karaoke Chart , fiind cea mai populară melodie a anului. De asemenea , la premiile Mnet Asian Music Awards, Taeyang a câștigat „Song Of The Year ” și „Best Vocal Performance” , cu melodia „ Eyes, Nose , Lips” , dar si premiul pentru „Best Male Artist” . Deși a stat destul timp ascuns în „grota lui” , cum spun fanii , Choi Seung Hyun (cunoscut mai bine ca și T.O.P ) , a fost starul filmului Commitment , apărut în 2013 dar atunci când fanii se așteptau mai puțin , T.O.P a declarat în timpul unui fan meeting că pregătește un single. Supriza a fost mare dar fanii nu au vrut să creadă până ce nu a apărut confirmarea YG, care nu a întârziat lansând teasere pentru melodia „DOOM DADA”. Fanii din întreaga lume au luat-o razna și pe bună dreptate , căci rapperul nu i-a dezamăgit.
30
Este bine cunoscut faptul că BIGBANG își iubesc și își respectă fanii ,drept urmare ,aceștia ne-au făcut un mic cadou , lăsându-ne această poză care, din punctul de vedere al unei adevărate stele , spune totul. În 2014 , filmul Tazza : The Hidden Card a apărut pe marile ecrane cu T.O.P ca și protagonist. Deși filmările au fost anulate o bună perioadă de timp , deoarece T.O.P a suferit un accident în timpul filmărilor , filmul a fost un succes. Spre sfârșitul anului 2014 , GDRAGON și TAEYANG au lucrat împreună la un proiect Hip Hop , lansând astfel melodia „GOOD BOY” . După cum se vede , membri trupei au avut activități individuale în cei trei ani de pauză ca și grup. În toți acești ani au existat zeci de zvonuri despre un comeback al renumitei trupe însă abia de curând, zvonurile au fost confirmate. Comeback-ul trupei este confirmat și teasere deja au apărut. Băieții deja au început un nou „World Tour” numit MADE, unde au și dezvăluit o primă melodie . Vor vizita 15 țări și vor avea un număr total de 70 de concerte. Albumul se va numi de asemenea „Made” , iar BIGBANG vor lansa câte o melodie în fiecare lună , timp de cinci luni ,începând cu 1MAI. VIP-urile sunt nerăbdătoare să asculte noile melodii , după o lungă așteptare , dar și să se bucure de revenirea „regilor”, în topuri.
Desen de Silviu Andrei Drăgan (IX A) 31
Dosarul tematic apără dreptul la opinie al adolescenților, tocmai pentru că, adesea, aceasta este vârsta opiniilor celor mai divergente față de așteptările noastre. Uneori însă astfel de opinii scot la iveală și adevăruri dureroase sau credințe pentru care simțim că îi îndrăgim pe tinerii atât de curajoși în a le afirma. Iată două astfel de păreri, desprinse dintr-o discuție despre sensul educației.
De Marius Nicolae Chirițescu (XII B) ducația este unică în viața oricărui om, deoarece educația îți este dată la o vârstă fragedă, de familie, în corelație cu mediul din care provii. Educația, în majoritatea cazurilor, este aleasă de familie: aceasta are un mare impact asupra vieții pe care o duci, deoarece ești format și construit în spiritul ei. Nicolae Iorga spunea Copilul nu datorește părinților viața, ci creșterea. Putem observa adevărul acestei constatări și nevoia adevăratei moralități în creșterea unui copil, care este vulnerabil și ușor de influențat și rămâne de datoria părinților să îl conducă pe un drum al bunei creșteri. n opinia mea, educația primită de acasă este ceea ce vei răsfrânge asupra celorlalți în viața de zi cu zi; în majoritatea cazurilor, va putea influența eșecurile sau succesele dobândite de-a lungul vieții. În ce mă privește, mai mult decât învățătura din școală, educația primită acasă are un rol foarte mare în dezvoltarea adolescenților, a tinerilor oameni, deoarece aceasta modelează caracterul fiecărui copil (bineînțeles că, în formarea caracterului, școala joacă și ea un rol important alături de educația primită de la părinți). ai mult, educația primită în școală nu are mereu efect benefic, deoarece poate să fie foarte diferită față de cea dobândită acasă și, în multe cazuri, poate duce chiar la confuzie în setul de valori al copilului. Tocmai de aceea cred atât de puternic în afirmația de mai sus a lui Iorga, pe care eu o privesc ca pe un adevărat imbold adresat părinților.
32
Urlea Sabrina (XII B) in punctul meu de vedere, educația unui copil este esențială. Părinții sunt obligați să își educe copiii, ca ei să crească armonios și să dobândească bune maniere în societate. Pe lângă educația copiilor, eu (și acesta este un punct de vedere strict personal!) consider că și adulții mai pot fi educați, dar, în aceste reflecții, mă voi limita la a vorbi despre copii, pentru că educația lor contează cel mai mult. n primul rând, educația începe de când suntem bebeluși. Există două tipuri de părinți: cei care sunt foarte deschiși cu copiii lor (de exemplu, îi învață de mici să vorbească în toate modurile, adică îi învață și limbajul de cartier, și limbajul politicos și decent). Alți părinți sunt mai reticenți, dar totul cred că depinde aici de stilul de a forma al părinților și de mediul în care aceștia locuiesc și de cum au fost, la rândul lor, educați. u consider că, dacă nu primești o educație bună și potrivită în viață, te vei descurca foarte greu chiar și într-ale manierelor, ale comportamentului și ale vocabularului ales. Mai târziu, ca adulți, dacă educația primită acasă, în copilărie, nu a fost prea bună, aceștia nu vor ști să se poarte în societate. Dar nu e foarte târziu să ne cizelăm nici când suntem adulți, pentru că avem de învățat de la oamenii din jurul nostru multe lucruri legate de comportament, de vocabular, de tact, de maniere, pe care alții, poate, le-au deprins cum trebuie de la ai lor părinți. n al doilea rând, toți părinții ar trebui să se informeze despre creșterea copilului și despre cum ar trebui să îl educe, în cazul în care ei nu știu a face asta, pentru că odrasla lor poate avea de suferit când crește. De exemplu, dacă părinții nu oferă o educație decentă, copiii pot întâmpina dificultăți peste tot. Dificultăți legate de lipsa manierelor, de comportamentul nepotrivit, de limbajul șocant, care dau naștere unor manifestări neplăcute în public. Toate acestea pot dăuna atunci când copilul merge la școală sau, mai târziu, când va crește și va avea un loc de muncă sau, cel mai important!, atunci când el însuși își va întemeia o familie. De pildă, el sau ea nu va ști a se comporta cu partenerul sau cu partenera de viață, iar asta poate duce la certuri, în primă fază, pe care propriii copii le vor vedea și le vor lua drept exemplu (prost!), iar, mai târziu, din certuri, se poate ajunge la separare, ceea ce, de obicei, dăunează și copiilor. Un copil dintr-o astfel de familie nu va mai primi aceeași creștere de la mama și de la tata, iar separarea părinților, peste ani, îi poate face pe copii mai rebeli, mai furioși sau îi poate face să se simtă că sunt pe cont propriu, părăsiți, din punct de vedere sufletesc. Asta rezultă dintr-un copil care nu a primit nicio educație, pentru că, la rândul lor, părinții lui au avut parte de o educație proastă. n concluzie, părinții ar trebui să ofere o educație exemplară copiilor, pentru că, unde nu există educație, apar vicii, limbaj neadecvat, comportament dezastruos și, așa, fără să ne dăm seama, copilul nostru va ajunge într-o situație rea, iar apoi ne vom întreba de ce. Răspunsul? Educația oferită prost sau deloc… 33
Vă veți întâlni în această secțiune, a cărei ilustrație de copertă aparține lui Silviu Andrei Drăgan (IX A) cu creații de: Adriana Ionela Stoian (XI G), Carmen Nicoleta Gheorghe (XII C), Raluca Palangă, Silviu Andrei Drăgan, Denisa Mogoș, Georgiana Dragomir, Miruna Petrescu 34
De Carmen Nicoleta Gheorghe (XII C) Ilustrație de Silviu Andrei Drăgan (IX A)
Mai demult, când eram mică, în vacanța de vară, mă duceam la bunica. Acolo aveam o căsuță de păpuși care era mică și roz. Mă jucam cu ea mereu, asta când o găseam, pentru că eu îmi împrăștiam mereu jucăriile, prin toată casa. Odată, am ascuns căsuța de păpuși într-o geantă de voiaj și acolo a stat până acum două luni, când sora mea a găsit geanta și a început să caute prin ea. Mai întâi, a găsit un breloc argintiu cu sclipici; după aceea, a găsit și căsuța de păpuși cu care mă jucam eu când eram de vârsta ei. Când am văzut-o, am rămas surprinsă, pentru că acea geantă, tocmai aceea în care ascunsesem eu căsuța, fusese urcată de bunicul în podul casei. De câte ori voisem să urc în pod ca să o caut, mi se făcea frică, pentru că aveam impresia că aș putea să cad de pe scară, căci scara scârțâia îngrozitor. Eram deci tare mirată de cum a reușit sora mea să urce, să scoată geanta din pod și să îmi găsească acea căsuță de păpuși, urcând pe aceeași scară care, mie, dintotdeauna, mi se părea că mirosea a mucegai, de veche ce era. Dar sora mea era fericită că a găsit ceva frumos, cu care să se joace cu prietenele ei. Eu iam spus că ar trebui să mi-o mai împrumute și mie, i-am sugerat că ar trebui să mă mai lase și pe mine să mă mai joc puțin cu ele, ca să dau și eu din nou în mintea copiilor și să îmi aduc aminte de zilele în care eram destul de mică pentru ca toată ziua să mă joc. Dar știu că acum e rândul ei să se joace. Așa că i-am povestit cum am ajuns să ascund căsuța, iar ea a început să se amuze pe seama faptului că nu am avut suficient curaj să o mai caut, pentru că îmi era frică de scară, ca nu cumva să cad de pe ea; frică de scara care scârțâia, dar, după a ei părere, era bine prinsă în cuie și, pe deasupra, mai era și din lemn de stejar. Nu am băgat prea mult în seamă vorbele ei, dar, la câteva zile, trecând pe lângă scară, mi-am ridicat privirea, să mă uit mai cu atenție la ea: am sesizat, surprinsă, că scara era de-a dreptul nouă. 35
Mi-e dor de tine mamă, acum, de sărbători de Adriana Stoian (XI G) Mi-e dor să-ți sărut mâna, Cea fină și muncitoare… Mi-e tot mai dor de tine... Un dor ce nu se uită
Mi-e dor de tine, mamă, Mi-e dor de dumneata, Mi-e dor de-o-mbrățișare Și de căldura ta !
Poezie de Crăciun de Adriana Stoian (XI G) Moșule, eu am aflat Că la mine n-o să vii! Poate că te-am supărat! Ca atâția alți copiii...... Te aștept la mine-n prag. Nu ca să-mi aduci păpuși! Eu ți-am împletit, cu drag, O pereche de mănuși.
36
Suflet în zbor – grafică de Georgiana Dragomir (XI E)
37
Amor obsesivo De Raluca Palangă (absolventă)
Capitolul al XIII-lea! Ilustrații de fundal: Miruna Petrescu (XII C)
Ahora todo va a estar bien..el te va a ayudar , el va a matar el demonio que llevas dentro ! Tu pequeno angelito te va a salvar y volveras a ser el de antes ..verdad? Ah.. claro que no ! Esto pasa solo en las peliculas y no en realidad , en tu realidad ! Sabes.. alguien dijo 'Lo hermoso..dura poco' y es la verdad... porque el mundo no es color rosa , nunca lo fue ..y mas ..en tu mundo ! Seung Hyun La felicidad no se puede describir ! Esto es lo que yo pienso..Talves porque nunca he sido demasiado feliz para poder describir la felicidad. Pero viene un momento en la vida ..un momento en el que te sientes demasiado bien , sientes mil cosas en tu interior y llegas en un punto en donde crees que vas a explotar por la culpa de los miles de emocionen que te dominan. Asi es como me siento yo en este momento! Siento mariposas en el estomago?? Creo que si..y mi corazon late tan fuerte que parece que ya no quiere estar en mi pecho ...siento escalofrios paseandose por mi columna y tengo ganas de llorar..de...felicidad?? Pero todavia no la puedo describir completa porque hay algo en mi pecho que me lo impide ..pero aunque no la puedo describir..la puedo nombrar ..porque en ese momento , la felicidad , mi felicidad tiene un nombre : Kwon Ji Yong! Lo estaba besando y..y me sentia en el cielo. Sus labios eran el cielo y el infierno en el mismo tiempo .Sus dulces labios acariciaban con ternura y amor a los mios pero en el mismo tiempo me convertian en un adicto a ellas .. Sus manos me habian capturado y no deban senales de querer dejarme ir , gracias a Dios ..porque yo necesitaba de el , de su amor , de su calor ..de sus besos y sus caricias ..el es mi salvacion! -QUE DEMONIOS ESTA PASANDO AQUI???!- un grito nos hiso separar imediatamente..y ambos nos volteamos a mirar a la puerta.. -Q..que haces aqui?!- Ji Yong abrio los ojos de par en par mirando ..asustado? -JI YONG ! TE HISE UNA PREGUNTA!!! PORQUE DEMONIOS ESTABAS BESANDO UN CHICO??- el hombre se acerco rapido a nosotros y nos miro furiosos.. -Mi amor..quien es este hombre?? -pregunte un poco molesto -MI AMOR?!! QUE DEMONIOS ES ESTO JI YONG??- grito y levanto la mano para golpearlo pero imediatamente me puse delante de Ji -Ni se le ocure tocarlo o no respondo!! - dije furioso tomandolo con fuerza de la muneca. -No me toque mocoso !! -grito otravez , zafandose de mi agarre . Sus gritos ya me estan hartando! -NO LE HABLES ASI A MI NOVIO! -grito de pronto Ji Yong -Tu que??? -No lo oiste bien?? MI NOVIO , padre.. MI NOVIO!- Espera..Padre?? Este hombre era su padre?? -Pero que estupidez es esto?? -No es ninguna estupidez!! Porque demonios viniste aqui? Como me encontraste??- lo mire y en sus ojos se denotaba la molestia -Ji Yong ...en ese momento eran solo dos buelos ..y uno era a New York ..no era tan dificil!-respondio indiferente -Vete de aqui!!-grito de nuevo Ji Yong haciendome dar un salto -El que debe irse de aqui es este maldito mocoso - grito su padre..y no tuve tiempo de responder porque, denuevo , el grito de Ji Yong me callo. -NO LE HABLES ASI !! TU NO SABES NADA DE EL!! VETE DE AQUI O TE JURO QUE ESTOY CAPAS DE SACARTE YO MISMO! -NO ME GRITES!! SOY TU PADRE Y ME DEBES RESPETO!! -MI RESPETO LO PERDISTE HACE MUCHO!! SALTE DE MI CASA AHORA MISMO!!-grito de nuevo y se abalanzo contra su padre para salcarle.Me quede pasmado viendo la escena..Mi angelito..Mi Yongie..trataba de sacarle a su propio padre de su casa.. Entre en razones y lo tome en mis brazos para tranquilizarlo -Yongie..calmate porfavor ! No le puedes tratar asi a tu padre mi amor..porfavor .. -No Seung , el ya no es mi padre !!! -Mi amor..- lo abraze fuerte y el imediatamente me correspondio. Escondio su rostro en mi pecho abrazandome fuerte. -Dile que se vaya porfavor..no lo quiero ver..no quiero que ponga mi vida en peligro..dile que se vaya porfavorr!! -me susuro con lagrimas en los ojos..
38
Me quede mirandolo unos segunos .. Le acaricie un poco el cabello y uni mis labios con los suyos en un casto beso. Me separe un poco de el y me voltee asia su padre que me miraba con...asco?? Ji Yong me abrazo y reposo tranquilamente su cabeza en mi espalda.. Lleve mis manos a los suyos que se reposaban en mi cintura . Entrelaze mis dedos con los suyos y lo aprete suave para hacerle saber que estoy aqui y que lo voy a apoyar en todo lo que el necesita! -Senor..con todo el respeto..aunque dude que lo merece.. Le ruego que porfavor se vaya . Ji Yong no lo quiere cerca..dejalo en paz..dejalo tranquilo..dejalo hacer su vida y ser feliz .. -Mira..Seung..o como te llamas , tu no te metas en lo que no te importa !Tu no tienes ningun derecho de..- lo interrumpi -No senor , se equivoca ! En este momento tengo mas derecho que usted ! Ji Yong no le quiere ver ! En cambio yo estoy aqui con el , me ama y usted no sabe cuanto lo amo yo! -Callate! No digas estupideces!!- me dijo en un tono verdaderamente furioso -NO es ninguna estupidez! Y creenme senor, si el me lo pide , estoy capaz de sacarle yo mismo de aqui..asi que mejor ..vayanse por las buenas ..-dije lo mas indiferente posible -Dios..no lo puedo creer. Un mocoso me esta dando ordenes..- dijo en un tono de burla - Aver muchacho...dime , tus padres saben que..-y de nuevo lo interrumpi -Senor..yo no tengo padres..-dije sonriendole triste- Mis geniales padres ..me abandonaron en una calle sin importarles de mi ..asi que no intentan tener esa clase de discurso conmigo ! -Q..que??-el hombre paledecio y sus manos empezaron a temblar -Lo que oio!-dije mirandolo .. -C..cuantos anos tie..tienes?-pregunto con voz entrecortada . Lo mire extranado ..su actitud de pronto se convirtio en una extrana . -Porque le interesa ? No creo que eso le importa a usted! Porfavor deja de hacer preguntas estupidas y vayase! -DIMELO!! -grito y su mirado se poso en la mia , me miraba fijo y en los ojos... -NO ME GRITE! -E..esta bien..lo..lo siento! Pero..porfavor...DIMELO... -18 anos! En unos meses cumplo 19! Satisfecho?? Ahora vayanse porfavor!! Su cara se puso mas palida de la que ya estaba ..sus manos estaban temblando fuertemente como si vio al mismo diablo. Se fue casi corriendo dejandonos , de nuevo solos , a mi y a Ji. -Ya mi amor..ya se fue!-dije y me voltee a mirarlo . Cuando lo mire, mi pequeno estaba llorando en silencio.. No sabia que hacer en ese momento..primero fuy yo el que lo defraude en la peor manera y ahora su padre regresa ...cuando porfin intentabamos arreglar las cosas... -P..porque ha v..venido?? Por..que no me deja en pazz??? Quiero ser feliz!! No quiero que el destruya mi vidaa!!!grito abrazandome con fuerza -No llores mas mi pequeno , porfavor ..no soporto verte asi ! Mirame - dije tomanto suavemente su menton haciendole que me mirara . Nuestros ojos se encontraron y el tiempo se detuvo en ese mismo instante!- Hace unos meses yo te prometi ,no , te lo jure que nadie te va a hacer dano y esa promesa yo la cumplo ! No importa a quien tenga que enfrentar y que tengo que hacer , pero a ti , nadie te va a hacer dano ! -En..enserio??-me pregunto en un tono inocente y con los ojos abiertos y rojos por el llanto -Si mi nino! Te lo juro! Te protejere con mi vida si es necesario!- dije apretandolo fuerte contra mi pecho. -Hyunnie ..quedate conmigo esta noche porfavor ..no quiero estar solo ! -Esta bien mi pequeno! Pero antes necesito que me respondes a una pregunta.. -Dime... -Tu...no me tienes miedo verdad?Porque no quiero que me tengas miedo..se que hise..una cosa horrible ..que soy un monstruo..pero tambien se ..que tu eres el unico que puede destruir ese monstruo que llevo dentro..asi que porfavor..no me tengas miedo..confia en mi siempre ..porque yo ..no seria capaz de hacerte dano..a ti no! -Voy a serte sincero....Cuando me enterre ...tuve miedo..mucho miedo..me dejaste sin habla..nunca he creido que tu serias capaz de tal monstruosidad..porque si Seung..lo que tu hiciste no tiene perdon!-baje la cabeza ante sus palavras..tenia razon! - Pero tambien se , que el que te debe perdonar es Dios..no yo ! -Si..pero..necesito que tu no me tengas miedo..
39
No te tengo miedo Seung...solo que..no me lo esperaba ..no de ti .! Pero este amor que siento asia ti es mucho mas fuerte..no puedo luchar contra ella..no se como hacer para sacarte de aqui..-dijo senalando su corazon.. -No lo hagas Yongie..no lo hagas...amame ...solo amame.. -Eso es lo que voy a hacer..Tratare de olvidar ...y te voy a amar porque no se que otra cosa puedo hacer.. -Te amo ! Deverdad te amo Ji Yong..-dije abrazandome a su cuerpo -Yo no!-dijo friamente y me quede pasmado.. -QUE?-no entiendo ! quien lo entiende ..? ahora dice que me ama y despues? -Babo..-dijo monstrandome su sonrisa..esa hermosa sonrisa de la cual me enamore como idiota.. Despacio se hacerco a mis labiso tocandole con suavidad..pronto su aroma me inundo y enrrede mi mano en su cabeza atrayendolo mas a mi . Intensifique el beso ..tenia tantas ganas de probar esos labios..una y otra vez..!Nunca me voy a cansar de esa dulzura que emanan.. Sus manos se fueron directamente a mi cuello entrelanzandolas y en un momento dio un salto y se abrazo a mi como si de un panda se tratase.Escondio su cara en mi cuello y me abrazo fuerte -Sostenme bien!! No me dejes caer porque si lo haces no te voy a besar un mes!-me dijo 'serio' apuntandome con el dedo indice. -Como?? Te vas a resistir...?-pregunte haciendo un puchero -OYEE !! No es justooo!!Sabes que no me resisto cuando haces pucheritosss -Lo see!!- lo abraze mas contra mi . Lo amaba y de esto ya estaba seguro. -Vamos a dormir..tengo mucho sueno!-dijo dando besos castos en mi cuello . -Hmm.. me gusta tu cuello ..es dulce! -Enserio?? - dije riendome -Sii baboooo!!-y otravez empezo a repartir besos en mi cuelo estavez no tan castos -Jii..para..-dije despacio -Que?? -No hagas esto....no sabes que puede pasar..talvez no me puedo contener -Contenerte??- pregunto mirandome confuso .. Lo mire unos segundos y despues abrio los ojos de par en par - Ahhh!! Entiendo..Pe..perdon!- dijo y sus mejillas se tornaron de un rojo intenso. -Omoo..mi pequenooo!! Que lindo te ves cuando eres asi , sonrojadoo -NO soy sonrojado!- grito escondiendo su cara en mi pecho. Llegamos a su cuarto y quise bajarlo pero no se movio ni un poquito. -Ji , bajate , querias dormir . -Puedo dormir asi tambiennn!! No me quiero bajarr-dijo haciendo un berrinche. Me rei y me sente despacio en la cama. El se acomodo mejor en mi pecho abrazandome. Sus piernas eran cada una a mi cadera y yo..immovilizado! Tome una sabana y nos tabe . Acaricie su mejilla y bese cu rubio cabello y el sonrio.. ---------------------------------------------------------------------------------------------------
40
Denisa Mogoș (X ): ”Fascinație” – cărbune, creion, tuș, pastă 41
Dacă deschizi ochii, precum în ilustrația lui Silviu Andrei Drăgan (IX A), vei citi despre: -
Curiozități astronomice Tinerii – era digitală, CDI și biblioteca școlară 42
De prof.Valeria Roșca .1. Saturn este cât 9 planete Pământ și jumătate, încap 764 planete Pământ în interiorul lui. Se mai numește și planeta inel pentru că are cel mai mare și mai vizibil inel dintre toate planetele. Densitatea lui Saturn este mai mică decât a apei încât dacă l-ai pune într-un vas mare cu apa, ar pluti. .2. Uranus apare ca și cum ar fi fost îndoită de o mână uriașă învârtindu-se oblic pe axa sa, așa cum se învârtește un butoi răsturnat. Se crede ca asta se datorează impactului cu un meteorit cu mult timp in urma; din aceasta cauză, numai unul dintre cei 2 poli ai planetei este luminat și încălzit de Soare, celălalt rămânând tot timpul în întuneric. Polul care rămâne în întuneric are însă temperatura mai mare decât polul luminat de Soare, ceea ce a făcut oamenii de știință să creadă că Uranus produce mai multă căldură decât primește de la Soare. .3. La fiecare 248 de ani Pluton se apropie de Soare mai mult decât Neptun. Pluton se mișcă în interiorul orbitei lui Neptun pentru 20 de ani. În aceasta perioada de 20 de ani, Neptun devine cea mai îndepărtată planeta de la Soare. Ultima dată Pluton a intrat în orbita lui Neptun la 23 ianuarie 1979 si a stat acolo pana la 15 martie 1999. Toate aceste pentru ca orbita lui Pluton are forma de cerc foarte turtit, ca orbita unei comete. .4. Au fost descoperiți pe Pământ mai mult de 2.000 de meteoriți. Unul dintre cele mai cunoscute cratere formate de un meteorit căzut pe Pământ este cel din Arizona, SUA. Are 1.280 m diametru si 180 m adâncime. El s-a format cu câteva sute de mii de ani în urma, când un meteorit de 250.000 de tone si cu un diametru de 70 m a lovit Pământul cu o viteză în jur de 60.000 km/h.
43
.5. Galaxiile călătoresc in spațiu si câteodată se ciocnesc, galaxiile mai mici dispărând si fiind "mâncate" de cele mai mari. Galaxia din Andromeda se îndreaptă spre galaxia noastră, Calea Lactee. .6. Dacă ai călători cu viteza luminii de la un capăt la altul al galaxiei Calea Lactee, ți-ar trebui 100.000 ani că să termini călătoria. .7. Dacă știi culoarea unei stele, îți poți da seama de temperatura ei: cele roșii sunt mai reci, cele cu temperaturi medii sunt galbene și cele cu temperaturile cele mai mari ridicate sunt albastre. Nu exista stele verzi...!!! .8. Găurile negre sunt invizibile. În ele nu exista timp sau spațiu si se crede ca ar fi poarta spre alte universuri; dacă intri întro gaură neagră vei simți că ești turtit din părți și tras de cap și de picioare. Dar nimic nu supraviețuiește acolo, ci este sfărâmat in mici particule atomice. .9. Cea mai apropiată stea de Pământ este Proxima Centauri aflată la 4,23 de anilumină, adică 25 de milioane de milioane de km distantă de Soare. Asta înseamnă, că dacă am avea o navă spațială care ar călători cu 50.000 de km pe oră, ne-ar trebui 88.000 de ani ca să ajungem la ea. .10.Unele stele sunt de 600.000 de ori mai strălucitoare decât Soarele nostru. Soarele nostru se îndreaptă cu 20 km pe secundă spre un punct în direcția constelației Hercules. Gazele dintr-o pată solară sunt cu 1.650 C° mai reci decât zonele înconjurătoare de pe Soare.
44
Tinerii – era digitală, CDI și biblioteca școlară Stoica Mariana Lavinia – profesor documentarist Croitoru Mihaela – profesor informatică
Este evident că trăim într-o eră în care informațiile sunt primite într-o viteză mare, într-un flux continuu, iar provocările pe care această eră digitală le aduce centrelor de documentare și informare, precum și bibliotecilor școlare sunt numeroase. Astfel, CDI-urile care aduc elemente de noutate față de bibliotecile școlare (personalizarea spațiului; legături și parteneriate cu alte instituții de cultură, fundații, organizații nonguvernamentale; dimensiunea pedagogică și mai ales diversificarea suportului informativ) trebuie să facă față schimbărilor determinate de evoluția rapidă a noilor tehnologii ale informației și comunicațiilor. Ele trebuie să devină structuri moderne, flexibile, deschise, adaptate mediului digital în care trăim și mai ales să fie capabile să răspundă cerințelor actuale ale tinerilor – principalii utilizatori/beneficiari din unitățile de învățământ. Aceste structuri infodocumentare trebuie să fie o carte de vizită pentru școală, să cuprindă documente (cărți, reviste, materiale audio-vizuale, suporturi informaționale) adecvate nivelului și profilului unității de învățământ și să fie în permanență actualizate - informații permanente și la zi. Tinerii – generația erei digitale - trebuie să primească din partea centrelor de documentare și informare/biblioteci școlare produse și servicii într-o gamă cât mai largă, care să le satisfacă nevoile de informare indiferent de sursele folosite, de suportul pe care se află aceste surse și să exploateze la maximum noile tehnologii atât de îndrăgite de cei tineri. Astăzi, în era digitală, filmele, muzica, internetul au cuprins totul. Atât CDI-urile, cât și bibliotecile din cadrul unităților de învățământ trebuie să știe să răspundă, să se adapteze, să se transforme pentru a putea fi realizate obiectivele fundamentale: adâncirea cunoștințelor și formarea deprinderilor de lectură și studiu, lărgirea permanentă a orizontului cunoașterii și dezvoltarea maximală a individualității fiecărui tânăr. Scopul, misiunea, funcțiile Centrelor de documentare și informare/bibliotecilor școlare urmăresc același lucru: nevoile educaționale, informaționale, culturale și de divertisment să fie găsite aici. Este foarte important să fie cunoscuți utilizatorii/beneficiarii, comportamentul, atitudinile, nevoile lor și nivelul de satisfacție la care s-a ajuns pentru o bună desfășurare a procesului instructiv-educativ, care, la rându-i, a cunoscut schimbări și modificări în ultima perioadă de timp. În acest sens trebuie concepute chestionare, studii de cercetare care să arate preocupările, hobby-urile, modalitățile de petrecere a timpului liber pentru cei care intră 45 în aceste structuri de informare și documentare.
Viitorul generației digitale presupune în Centrele de documentare și informare/biblioteci proiecte educative atractive: ateliere de creativitate, cluburi de carte, grupuri de dezbatere, programe de informare pe subiecte de interes, festivaluri muzicale, carnavaluri, expoziții de artă, producții ale tinerilor - piese de teatru, reviste școlare, periodice - parteneriate/ colaborări, mediatizare și implicare tot mai mare din partea tuturor factorilor educaționali. Dotarea, condițiile optime de studiu, atmosfera și liniștea, dialogul și comunicarea sunt elemente esențiale pentru structurile moderne care să devină un laborator de lucru. În lumea contemporană nu este nevoie să memorăm cât mai multe informații, ci, mai important este ce putem să facem cu aceste informații. Anatole France spunea - „Educația nu e cât de mult ai memorat sau cât știi. E capacitatea de a face diferența între ce știi și ce nu știi.” Acest citat celebru ar trebui să fie un motto pentru cei care sunt responsabilii structurilor moderne de documentare și informare. Profesorul documentarist, bibliotecarul școlar, echipa pedagogică a unității de învățământ trebuie să-i inițieze pe tineri în cercetarea documentară, în utilizarea noilor tehnologii; să poată selecționa, rezuma, înțelege, organiza, comunica într-o formă dată informațiile, tinerii trăind într-o lume digitalizată și bombardați de peste tot cu informație. Cei care lucrează în structurile infodocumentare trebuie să dea dovadă de tact, discreție, disponibilitate, calm de a-i asculta, de a-i primi cu zâmbetul pe buze și în permanență preocupați de găsirea celor mai bune metode și procedee de atragere pentru studiu, lectură și citit. Creativitatea, dinamismul, adaptabilitatea, echilibrul, inițiativa, rigoarea, perseverența și interrelaționarea sunt elemente obligatorii ale Centrelor de documentare și informare și biblioteci. Structurile acestea infodocumentare - CDI și biblioteca școlară - nu concurează procesul instructiv educativ, ci ar trebui să-l completeze, iar tinerii erei digitale să înțeleagă lumea în care trăim și din acest punct de vedere cartea, lectura, cititul au un rol esențial. „Cărțile sunt oglinzile sufletului” spunea Virginia Woolf, cea care a scris și: „Eseuri alese - Arta lecturii” și cred că spune totul prin aceasta despre cât de mult dorim prin activitățile CDI și biblioteca școlară să-i implicăm pe tineri să ajungă în aceste structuri moderne.
46
47