-
PICĂTURA DE VIAŢĂ REVISTA COLEGIULUI TEHNIC DE INDUSTRIE ALIMENTARĂ „DUMITRU MOŢOC” – Director: prof.ION JĂNEL ȘOANĂ BUCUREŞTI, STR. SPĂTARUL PREDA NR.16, SECTOR 5 picaturadeviata@gmail.com - SERIE NOUĂ, ANUL AL V-LEAANUL ŞCOLAR 2016-2017 , PRIMĂVARĂ NUMĂR SPECIAL, DEDICAT SĂPTĂMÂNII ”Să știi mai multe, să fii mai bun!”
ECHIPA DE REDACŢIE: RESPONSABIL NUMĂR: DR. NATAŞA-DELIA MAIER REDACTOR-ŞEF ŞI COORDONATOR PROIECT EDITORIAL: DR. NATAŞA-DELIA MAIER REDACTORI: prof.MARIA-MIRELLA POPESCU, prof.Valeria Roșca EDITARE ŞI RESEARCH: prof. MARIA-MIRELLA POPESCU ILUSTRARE GRAFICĂ: Elevi: Georgiana Dragomir (X I E), Miruna Petrescu (XII C), Silviu Andrei Drăgan (IX A), Mihai Boboc (XII E), / cadre didactice: Niculina Dedu, Mirela Bojoga, Iulia Rosnitche, Valeria Roșca, Mihaela Croitoru, Carmen Șărban, Mădălina Calcan, Rodica Stanciu, Mihaela Florescu, Georgeta Galeriu, Ana Maria Sorescu, Ioana Crăciuneanu Colaboratori: prof.Mădălina Calcan, prof.Valeria Roșca, prof.Ana Maria Sorescu, prof.Mariana Niculae, prof.Mirela Gabi Bjoga Colaboratori elevi Adriana Ionela Stoian (XI G), Marius Ninel Sima (X E), Caius Alexandru Tălpuș (X A), Anamaria Andreea Rădeanu (X E), Constantin Florin Radu (XI G) Coordonare elevi: Miahela Croitoru (XI G), Lavinia Mariana Stoica (XI G), Nataşa-Delia Maier (XE, XI G), Mădălina Calcan (X E), Rodica Stanciu (IX A ip), Felicia Opran, Georgeta Galeriu, Ana Maria Sorescu (XI A)
Povestea coperţii: Copacu viu al Europei este numele creației grafice cu care eleva Iulia Simion, de la Școala Gimnazială nr.143 s-a înscris la secțiunea Desen, colaj, grafică a concursului municipal Primăvară dulce europeană, găzduit de colegiul nostru și aflat la prima lui ediție. Bineînțeles, este vorba de o lucrare laureată în cadrul secțiunii la care a participat. Ne-a impresionat spiritul jucăuș al autoarei și, de asemenea, viziunea plină de umor, relaxată, asupra comunității europene. Coperta IV, de asemenea, este o lucrare grafică participantă la același concurs.
Cuprins
Altfel, despre… Școala altfel! …….................................................................................... Agenda reflexivului: Rolul muzicii în viața mea........... ...................................................... Gazeta de perete………………………………….........................................…………………………………… Autoportret de adolescent: Marius Ninel Sima – X E……………………………………………............ Știați că…?.................................................................................................. .......................... -În lumea proiectelor: Un proiect marca M-Impact – Ecologic cu…IMPACT!...........………… Tu aduci o floare, împreună realizăm o grădină…………………………….. Veni, vidi, vici! ................................................... ................................................................. Să ne cunoaștem țara, să ne facem prieteni! ……………………………………………………… Zăpada mieilor, la Brașov …………………………………………………………………………….. În vizită, la Muzeul de Istorie …………………………………………………………………………….. Pe urmele… satului românesc …………………………………………………………………………….. Universitatea Națională de Apărare Carol I Călătorie printre valorile naționale Responsabil cu timpul liber................................................... .............................................. -Primăvară dulce europeană, povestea unui concurs municipal....................................... Colțul dulce și pripit................................................... ...........................................................
4 5 6 7 8 9 11 12 13 14 15 16 17 18 20 21 44
3
m hotărât, măcar de această dată, să ieșim în afara tiparelor. De aceea, pentru edițiile acestui an, numărul special, aniversar, nu este dedicat nici Zilelor Liceului, nici sărbătorilor de iarnă, ci săptămânii de programe și proiecte educaționale Să știi mai multe, să fii mai bun! oi, cei din redacție, considerăm perfect justificată deci alocarea unui număr special al revistei noastre minunatelor proiecte și activități care abia așteptau să anime perioada ultimei săptămâni din luna martie. in fericire, vremea a ținut cu noi și am avut parte de zile însorite și spectaculoase. e am făcut în acest răstimp?! Oho, muuulte!... Am dat continuitate proiectului inițiat anul trecut, câștigător al competiției dedicate activităților Școlii altfel, proiect pe care ni-l dorim o tradiție de primăvară la Moțoc: Tu aduci o floare, împreună creăm o grădină. Ne-am clătit ochii, sufletele și mintea prin excursii și vizite (Brașov, Vulcanii Noroioși, dar și Academia de Poliție, Muzeul Național de Istorie, Muzeul Satului sau Muzeul Țăranului Român). m găzduit, în prima lui ediție, festivalul municipal Primăvară dulce europeană și neam bucurat să avem Centrul de Documentare și Informare plin cu invitați. Am decernat diplome și am oferit premii, am degustat preparate din expoziția culinară și le-am jurizat (căci, dacă nici noi, cei de la Moțoc nu ne-om fi pricepând, atunci cine să știe mai bine?!)… am desenat și am cântat, ne-am oferit voluntari în corpul CIADO România, am ecologizat spații publice din cartierul Ferentari. e să mai?! Am fost la fel de harnici și de plini de energie precum proverbialele albinuțe, când ies primele flori. ât de harnici mai exact?! Vă lăsăm pe voi să judecați, în cele ce urmează.
4 Ilustrație de fundal: Georgiana Roman
5
Veți citi în această secțiune (a cărei ilustrație a fost creată de Georgiana Roman):
6
Mă numesc Marius Ninel Sima… chiar dacă numele meu de sfânt este Marius, mie unul chiar îmi displace acest nume și, de aceea, prefer să mi se spună Ninel. Sună frumos, dulce și prietenos (chiar dacă prietenii și colegii mei își permit uneori să găsească diminutive chiar și acestui diminutiv: Nino, Nini… fie cum o fi, eu sunt Ninel). Îmi place să îmi petrec timpul liber… mereu ocupat! Îmi place să știu că sunt mereu prins în a face câte ceva, nu să știu că am pierdut o oră, că am pierdut o zi degeaba, fără nici un rost. Pur și simplu, simt că trăiesc degeaba, nefăcând nimic pentru a mă ajuta pe mine sau pe oricine altcineva, din jurul meu, drag mie. Ador frizurile elegante, și mai ales pe acelea neobișnuite, excentrice, care te pot ajuta să te reprezinți personal, care să surprindă exact genul și firea omului. Părerea mea este că o frizură te poate schimba în totalitate. Și, pentru că îmi place să fiu „la modă”, eu chiar am încercat să-mi las o așa-zisă barbă, dar nu este ceva elegant și nici nu este ceva potrivit vârstei mele. Și nu prea cred că nici o bucată de vreme de acum înainte voi purta barbă, deoarece nu îmi crește așa încât să acopere în totalitate linia maxilarului. Am fața triunghiulară (alungită), am ochi căprui, niște gene lungi, dese și foarte negre, iar sprâncenele mele sunt lucioase și stufoase, dar cu o formă care-mi scoate ochii în evidență. Am un nas destul de potrivit feței mele, însă la gură am un defect din copilărie: în colțul gurii, acolo unde am căzut și mi-am spart buza, am o cicatrice, un atestat – cum zice mama – ”de bună purtare”. Am fost, când eram ceva mai mic, foarte gras! Dar, prin exigența mea, prin încăpățânare, prin perseverență și prin foarte multă muncă, am reușit să slăbesc. Iar acum am ajuns să am 62 de kilograme la cei 174 de centimetri pe care îi am, acum, înălțime. Și sunt foarte mândru de mine. Îmi plac sporturile de echipă, pentru că eu cred că îmi dezvoltă și gândirea, și masa musculară: fotbalul, handbalul… dar și alergatul (chiar dacă nu e sport de echipă, necesită multă concentrare și multă putere de a mă motiva să fac asta). Sunt fost jucător de fotbal al echipei de juniori Dinamo București, de care, din cauza unei accidentări grave la piciorul drept, am fost nevoit să mă despart, pe motiv medical. A trebuit să renunț, dar, asta e! În rest, ca orice copil, fac ce îmi place. Și mă simt liber făcând ceea ce vreau. Sunt destul de modest, mai ales în fața oamenilor cărora vreau să le fac o impresie bună, dar sunt și sincer în legătură cu defectele mele. Deoarece vreau să am lângă mine pe cineva care să știu cu cine își va petrece timpul sau pe cine va saluta, pe cine va băga în seamă. Eu îmi iubesc foarte mult familia, sunt extrem de competitiv și mereu mă gândesc dacă că, dacă nu am ceva de câștigat, mai bine nu mai particip. Acesta ar fi autoportretul meu… 7
de prof.Valeria Roșca
.
noi creştem în înălţime cu aproximativ 1,5 cm peste noapte? Asta se întâmplă deoarece când dormim se măreşte distanţa dintre vertebre (gravitaţia nemaiacţionând în axul coloanei vertebrale). Dimineaţa când ne trezim, din cauza gravitaţiei, vertebrele se tasează iar în scurt timp coloana vertebrală se va micşora din nou. Astronauţii, atunci când sunt în spaţiul cosmic, cresc în înălţime cu chiar mai bine de 3 cm, dar la câteva ore după ce se întorc pe Pământ revin la înălţimea normală. dacă se va topi toată gheaţa de la Polul Nord nivelul apei oceanelor nu va creşte? De ce? Deoarece această gheaţă pluteşte pe apă, iar prin topire, moleculele de apă din gheaţă vor ocupa acelaşi spaţiu al lichidului dezlocuit iniţial de gheaţă. Bineînţeles, trebuie să fim atenţi la definirea regiunii Polului Nord. Dacă includem gheaţa de pe unele insule, atunci această gheaţă va aduce alte molecule de apă celei din oceane şi uşor va creşte şi nivelul mării. Invers, majoritatea din gheaţa de la Polul Sud se găseşte pe pământ, iar topirea ei ar ridica semnificativ nivelul mării. vulcanii produc o mare cantitate de materii prime utile sau extrem de căutate? Un exemplu ar fi piatra ponce, care este spumă de lavă. De asemenea, formaţiunile vulcanice sunt uneori sediul reacţiilor care concentrează metalele prezente în manta (aramă, argint, mercur). Iar vulcanii erodaţi din lanţul cascadelor, în vestul Statelor Unite, se află la originea celebrei „Goane după aur”. Mişcările vulcanice permit, de asemenea, aducerea la suprafaţă a diamantelor formate la presiune ridicată şi la o adâncime de aproape 3000 km.
8
De dr.Natașa-Delia Maier Anul trecut, spuneam despre noi, cei din clubul MImpact că suntem mici, dar promitem să creștem. Mari... Suntem noi, tot ăia mici și… mai mari, de la IX A, D și de la X A și E sau de la XII E, care încearcă, atât cât pot, să pună la cale de-un proiect.
Un Impact harnic, Ninel
Dacă anul trecut am ales proiecte de solidaritate socială și strângere de fonduri, anul acesta ne-am ambiționat să urcăm ștacheta mai sus. De ce? Pentru că la noi ideile curg gârlă. Ideea Anei Roșu de la X E a fost cea care a pornit acest proiect: E prea multă mizerie în cartier!
Tabloul dezolării
Și, pentru că ai ei colegi i-au cam dat dreptate, neam apucat să aplicăm pentru o finanțare din partea Noi Orizonturi, în campania de selecție Elevi de serviciu în folosul comunității – II. Spre bucuria și norocul nostru, pentru prima dată în istoria clubului M-Impact, am reușit să câștigăm finanțare! Ce ne-am propus să facem? Să ne găsim colțul de Ferentari (că tot spunem noi, în glumă, că, din punct de vedere geografic, școala noastră e în Rahova colț cu Ferentari) și să îl curățăm. Dar știți cum?! Lună de curat! Așa încât să nu mai existe picioruș, urmă sau codiță de mizerie. Uite-așa, pentru că noi credem că se poate!
De la mic la mare, toți avem mănuși. Galbene!
Ne-am propus, apoi, mai departe, să nu ne oprim la a tot face curățenie în cartier. Nu este suficient să dai cu mătura prin parc! Trebuie să facem ceva în așa fel, încât să nu ne trezim mereu în situația de a pune mâna pe mătură și pe greblă.
O, brad frumos.. Esti de prisos!
Or asta presupune creșterea nivelului de conștientizare și de implicare a comunității în a ocroti spațiile publice. Iar pentru că educația, în acest sens, se face de la vârstă mică, ne propunem să ne adresăm, prin activități de educare nonformală (jocuri, povești, dezbateri), școlilor din vecinătate. Unde am ajuns, până acum, cu proiectul nostru? Păi, am reușit, în perioada Săptămânii Să știi mai multe, să fii mai bun!, să realizăm prima și cea mai ușoară parte: ecologizarea. A fost mai ușor și mai greu decât ne-am așteptat. Și a fost uimitor să inventariem ce poate să se găsească într-un spațiu public, prin care trec copii de școală, acolo unde spiritul gospodăresc lipsește… Ambalaje și flacoane PET, tuburi de medicamente, seringi și ace, bandaje și alte obiecte sanitare, resturi menajere și jucării, capace de sticle, cărți de joc, brichete, sticlute de parfum sau cosmetice… și lista ar putea continua! Concluzia e una singură: comunitatea 9 are nevoie de noi!
După… Curat lună!
Probabil sacul 20 din vreo 30
Știam că e nevoie de noi.
Idei pentru următorul proiect
Uimitor! NU?!
Mai departe, e grija ADP să se ocupe de sacii pe care iam ”plantat” în zonele de adunare a gunoaielor
Orice se poate, cu voie bună! 10
Scopul proiectului? La a doua ediție, credem că este vorba de mai mult decât de revigorarea spiritului civic, de promovarea valorilor de solidaritate, generozitate și lucru în echipă. Responsabilizarea în Generația-9 a depășit pragul școlii noastre și s-a dovedit o atitudine contagioasă și pentru piticii de la grădiniță.
Școala Altfel, vineri 31 martie - Lecția de ECOLOGIE… Prichindeii de la Grădinița ”Dumitru Moțoc”, doamnele educatoare, părinți, împreună cu elevii clasei a 11-a A au plantat flori și s-au distrat împreună în cadrul proiectului "Tu aduci o floare, împreună realizăm o grădina". Rezultatul? O gradină superbă. Felicitări!
De prof.Ana Maria Sorescu și Mihaela Croitoru Ilustrare foto: prof.Ioana Crăciuneanu și Ana Maria Sorescu
11
Vei citi în aceasta secțiune: - Să ne cunoaștem țara, să ne facem prieteni! - Zăpada mieilor, la Brașov - În vizită, la Muzeul de Istorie - Pe urmele… satului românesc - Universitatea Națională de Apărare Carol I - Călătorie printre valorile naționale
12
Unul dintre cele mai noi proiecte de educație nonformală din școala noastră este "Să ne cunoaștem țara... Să ne facem prieteni!”, derulat, pentru prima dată, în cadrul Săptămânii Să știi mai multe, să fii mai bun! În acest context, elevii și profesorii de la CTIA Dumitru Moțoc au petrecut prima zi de Școală altfel, luni, 27 martie, într-o excursie minunată în județul Buzău. În căutare de noi prieteni, au vizitat două școli partenere, Liceul Teoretic D. Filipescu și Colegiul Agricol Dr. Constantin Angelescu, unde s-au bucurat de o primire foarte călduroasă și dulce (la propriu! Am fost întâmpinați cu produse de patiserie… și cu flori, din partea gazdelor minunate). Apoi, ne-am făcut timp să admirăm peisajele încântătoare de la Vulcanii Noroioși, o minune a naturii. La întoarcere, s-au rugat la Mănăstirea Ciobanu. Toate aceste lucruri au fost posibile datorită eforturilor doamnelor profesoare Opran Felicia și Galeriu Georgeta. Multumim!
13
De prof.Mădălina Calcan
Luni și marți, respectiv în prima și în a doua zi de Școală altfel, elevii clasei a X-a E, alături de subsemnata și de prof.Mihaela Coșmeleață, au decis să își ia rămas bun de la iarnă, la… Brașov. În Poiana Brașov, ne-am întâlnit și cu zăpada, așa că am avut prilejul unui ultim săniuș. Ne-am zbenguit cu bucurie pe pârtie, dar ne-am rezervat și timp pentru obiectivele culturale ale unei vizite într-un oraș atât de vechi și de frumos. Am fost în drumeție, am vizitat Piața Sfatului și ne-am bucurat de priveliște și de colecțiile de covoare de nuntă din Biserica Neagră, situată în Scheii Brașovului. Dar, cum o imagine face cât o mie de cuvinte, vă lăsăm în compania fotografiilor care vor vorbi mai elocvent despre voia bună și încântarea din sufletele copiilor.
14
Săptămâna dedicată activităților de educație nonformală Să știi mai multe, să fii mai bun!, la Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară ”Dumitru Moțoc”, a debutat, luni, 27 martie, cu o vânătoare de… comori. Ei, nu chiar la propriu, dar iată-ne căutând poveștile comorilor la Muzeul Național de Istorie. Mulțumim partenerului nostru, Jandarmeria București! Şi, în special, domnului Mihai Niță, coordonatorul acestui proiect!
15
Pe urmele… satului românesc
Vânzoleală multă! ÎnsușiASR Prințul Charles era în vizită
Clasa a IX-a A i.p., însoțită de doamna dirigintă Rodica Stanciu Frumoasa vizită la Muzeul Național al Satului Dimitrie Gusti
Și în parcul Herăstrău!
Ne împrietenim și noi puțin…
16
În a doua zi a săptămânii Să știi mai multe, să fii mai bun!, marți, 28 martie, un grup semnificativ de elevi și de profesori ai Colegiului Tehnic de Industrie Alimentară ”Dumitru Moțoc” au avut onoarea de a fi primiți, cum altfel decât cu zâmbete însorite și cu brațele deschise, în incinta Academiei Naționale de Apărare Carol I (sau, după cum o știm noi, Academia Militară de la Eroilor). Vizita ne-a încântat nespus, mai ales că acesta este un obiectiv mai greu de atins și de vizitat de către omul obișnuit și ne-am simțit privilegiați să putem pătrunde, chiar și preț de o jumătate de zi, dincolo de ușile închise, în pregătirea militară și teoretică a tinerilor ofițeri.
17
De Caius Alexandru Tălpuș (X A)
Joi, 30 martie, elevii Colegiului Tehnic de Industrie Alimentară Dumitru Moțoc au avut onoarea de a fi primiți în vizită la Jandarmerie. Și nu oriunde, ci la Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza”, care și-a deschis porțile pentru elevii si profesorii liceului nostru, care au avut marea șansă de a participa alături de Jandarmeria Română la un spectacol grandios. Impresionanta desfășurare de forțe a presupus inclusiv patrulare cu elicopterul sau numere de urmărire a presupușilor infractori cu ajutorul câinilor special dresați. Am avut prilejul să urmărim cum se intervin întro misiune operativă, pentru salvarea ostaticilor dintr-un autobuz capturat de teroriști. Trebuie să spun că am fost profund impresionat de cele văzute acolo și am înțeles că meseria armelor nu e nici ușoară și nici lipsită de noblețe. La mulți ani Jandarmeriei Române!
18
Lucrări selectate în cadrul secțiunii Desen, grafică și colaj a Concursului Municipal Primăvară dulce europeană, ediția I, 29 martie 2017
19
Secțiune dedicată creațiilor și derulării Concursului Municipal Primăvară dulce europeană, Ediția I, 29 martie 2017, organizat de Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară Dumitru Moțoc
20
21
de prof.Mirela Bojoga, Mihaela Croitoru, Mariana Niculae Înscris în domeniul cultural-artistic și de arte vizuale al Calendarului Municipal de activități extrașcolare, concursul se află la prima sa ediție, fiind o inițiativă recentă a școlii noastre, formulate ca urmare a extragerii de bune practici instituționale din edițiile precedente ale unor concursuri literare sau expoziții alimentare sau concursuri de arte plastice și prezentări multimedia, derulate sub egida grădiniței Moțoc, a CDI sau a revistei școlii.
Așa s-a născut concursul municipal care a ajuns la punctul său culminant miercuri, 29 martie 2017, în epicentrul săptămânii de educație nonformală Să știi mai multe, să fii mai bun! Formula aleasă de noi a avut în vedere patru secțiuni: Creație literară, Desene, colaje și grafică, Prezentări multimedia și Produse culinare. Evenimentul s-a concretizat într-o expoziție dulce, urmată de evidente degustări din partea participanților, alături de vizionarea prezentărilor câștigătoare, de o scurtă șezătoare literară, în cadrul căreia s-au citit creațiile literare câștigătoare. Bineînțeles, s-au rostit discursuri, s-au aplaudat laureații, s-a zâmbit mult, s-a râs și mai mult, iar conducerea școlii ne-a urat cu drag La mai mare!, pentru ediția următoare. Care, fără îndoială, va fi primăvara viitoare… Noi credem că am avut impact, de vreme ce am reușit să adunăm în jurul nostru 93 de profesori coordonatori și 150 de elevi participanți în concurs. Laureații s-au bucurat de premiile cu generozitate oferite de Carrefour România, unul dintre partenerii de nădejde ai colegiului nostru.
Era firesc ca, la un moment dat, atâtea expoziții reușite, precum zece ediții de Spring Day sau ediții îndrăgite din Dulciuri de poveste, Expo-Mărțișor sau Dragobetele sărută fetele să își găsească un punct culminant binevenit prin organizarea unui eveniment mai amplu.
22
Secțiunea creație literară
de Raicea David-Gabriel - clasa a VII-a B Prof.ȋndrum. Apostol Adriana-Felicia Şcoala Gimnazială nr.143
Este primavară, anotimpul de care oricine se bucură, chiar și florile cu petalele lor gingașe, atinse blând de razele soarelui. Dar acum … acum este altceva … acum este un nou ȋnceput! Parca poți simți roiurile de fluturi multicolori care zboară, bucurându-se de vreme, poți simți orice picătură de apă, orice adiere a vântului … Parcă poți simți totul … Când mă uit pe geam, îmi spun că trăiesc în cel mai urât loc din lume, „admirând” de fiecare dată o centrală care stă să cadă și niște mașini supărate și ele. Am ȋncercat, la un moment dat, să văd frumosul în toate lucrurile de afară. Şi am reușit. Acum mă trezesc cu drag și primul lucru pe care îl fac este să merg la geam. Inspir adânc aerul unei dimineți răcoroase și în tot acest timp, îmi las ochii să se hrănească. Fiecare simțire de-a mea caută culoarea, caută visul și speranța. Minusculii muguri ai piersicului din fața curții cuprind chiar esența primăverii. Coroana lui stufoasă și bogată de un verde crud cheamă tiptil glasul păsărilor nerabdătoare. Ca în fiecare primăvară, când merg în pădure, sufletul meu o ia razna: inima începe să-mi bată cu putere, ochii sorb cu sete orice mișcare din jur, nasul inspiră adânc miresmele ȋmbătătoare de anotimp proaspăt, picioarele vor să se cufunde în iarbă, iar mâinile nu se pot astâmpăra, ating viața din fiecare element. Pârâiașele care mă cheamă să le gust apa cristalină clipocesc vesel ȋn drumul frenetic spre libertate. Frunzele, scoarța aburindă a vitejilor copaci, rădăcinile ȋnțepenite de ani, mirosul de nou şi vechi sălășluiesc în mintea și inima mea. Înaintez spre inima pădurii cuprinzătoare și ȋmbrățișez smocurile aromate de iarbă ce dansează sălbatic sub glasul vântului neliniștit. Trăiesc ȋntr-o lume pe care n-ai s-o înțelegi, iar dacă păşeşti acolo, nu va mai fi nimeni lângă tine care să te audă când strigi. Soarele arzător îți va lumina calea către pădurea adâncă, iar pe marginea potecii, flori aromate te vor ameți, trezindu-ți sentimentele. Cântecul păsărilor îți va gâdila auzul. În mijlocul pădurii, trunchiuri aurii spun poveşti vechi. Râul de amintiri curge melodios peste pietrele fierbinți. Timpul trece … Privesc cum soarele pictează cerul. Pete galbene, roșii, portocalii își fac apariția ici-colo, înfăţişând o piesă de teatru delicată. La câțiva pași de mine, observ în tăcere un trunchi tăiat și târât printre bolovanii curioși de pe marginea drumului. E dureros … Văd cum sufletul bătrânului crâng seacă de fiecare dată, la fiecare mișcare de topor! Seara se lasă peste rochia verde a primăverii. Luna trandafirie mângâie frunzele catifelate, în timp ce paznicii nopții veghează fiecare colț. Vântul sărută cu tandrețe iarba mătăsoasă. Cerul începe să-și verse lacrimile, iar la atingerea picăturilor, florile tremură. Cu cât încerc să înțeleg mesajul transmis de pădure, cu atât mai mult sunt patrunsă de fiori. Ea mă va ȋnvăța să simt, să iubesc, să plâng, să zâmbesc, să … trăiesc. Închid ochii și văd amintirile care prind viață. Cele rele îmi udă obrajii, cele bune îmi vindecă răni, iar eu … cad, trag aer în piept, mă ridic, zâmbesc, deschid ochii, iar totul dispare ca un miraj de primavară … Şi totuși … am ajuns să văd frumosul în fiecare piatră pe care o simt sub tălpile goale, să respir aroma primăverii: flori și viaţă, senin și optimism, armonie și așteptare! 23
Zamfir RalucaAna-Maria , clasa a IIaC, Școala Gimnazială ”Luceafărul” București, Prof. îndrumător Bota Claudia
Ghiță Maria , clasa a VI-aB, Școala Gimnazială ”Luceafărul” București, Prof. îndrumător Bota Claudia Mențiune
Soare, soare, ne încălzești Și pe mine mă iubești. Ne încălzești cu tot cu zmei, Luminoși ca ochii mei.
Primăvară, primăvară, Bine ai venit în țară! Lunca iară înverzește, Fauna se-nveselește. Păsările călătoare S-au întors nerăbdătoare. Rândunele în cârduri, Iară mierlele în rânduri. Barza merge grațioasă Ca să faca rost de masă, Cucul și privighetoarea Cântă frumos până seara . Andrei Bianca, clasa a VIII-a A, Ghionoaia bate tare, Ca să scoată de mâncare. Gaița imită cu sârg Păsărelele din crâng. Soarele strălucitor, Dă lumină tuturor, Copiii te îndrăgesc Primăvară, te iubesc!
Liceul Teoretic "Ştefan Odobleja” Prof. îndrumător: Chiţa Teonica E primăvară iar Natura reînvie Şi am mai rupt o filă din micul calendar. E primăvară iar, Şi câte s-or petrece!? E primăvară iar, Viaţa mi se trece. E primăvară iar, Şi-aş vrea să fiu mereu La fel ca altădată Să intru-n jocul tău. Să alergăm pe pajişti Verzi şi de soare pline, Să văd în jurul meu Doar zâmbete senine. E primăvară iar, Ce-a mai rămas din mine!? E primăvară iar, Şi-n suflet simt durere, E primăvară iar, Dar totul e tăcere… E primăvară iar, Şi mă întreb mereu, De ce nu-i primăvară Şi-n sufletul meu!?
Tănăsescu Bianca, clasa a VII-a A Liceul Teoretic "Ştefan Odobleja” Prof. îndrumător: Chiţa Teonica Oceanul de verde ne-a inundat sufletul, Au înmugurit sentimente Şi flori colorează fiecare clipă A vieţii cu nume de primăvară. Lumina a despicat cerul Şi fereastra stelelor, aurită, A ţesut argint la tâmplele universului. Fluturi desenează linii frânte Şi păsări scormonesc În clopotul timpului Taina versului. O nouă primăvară aleargă prin văi, Cu gleznele inundate de mărgele de rouă. E primăvară! E primăvară europeană! Deschideţi ferestrele inimii Să vă bucuraţi de acest miracol! 24
Negoescu Andra, clasa a V-a B, L. T. " Ştefan Odobleja” Prof. Îndrumător: Chiţa Teonica În straturi ghiocei sfioşi Deschid albe petale Şi brebenei mici şi frumoşi Au înflorit în vale. O albină, prima oară A ieşit din stup la zbor: E parfum de primăvară, Hai suratelor daţi zor! Mai încolo, o fetiţă Cu zambile în mânuţă Scuturându-şi cârlionţii În soarele dimineţii. A vârât năsucu-n floare: Ce mireasmă, ce-ncântare! E parfum de primăvară, Şi la noi pe ulicioară!
Neagu Andrei Cristian, clasa a VI-a B, Liceul Teoretic " Ştefan Odobleja”, Prof. Îndrumător: Chiţa Teonica Locul I
Vino, primăvară, Nu te amâna, Eu sunt altă vară Pentru toamna ta,
Vino, lasă iarba Să o simt sub paşiEu sunt încă verde, N-ai cui să mă laşi Vino înc-o dată, Lasă-mă să-ţi fiu Cerul tău de ape, Visul tău târziu. Stai doar o secundă, N-o să-ţi fiu sfârşitTimpul meu e-o undă Care-a înverzit. Vino, primăvară, Trupul meu ţi-e scară.
Elev : Vlad Alexandru Clasa I C Școala Gimnazială Nr 280,Bucuresti Îndrumător: Prof.Inv.Primar Gruev Anca Mențiune
Dragă Primăvară, Bine ai venit !!!! Ne-a fost dor de tine, De crângul plin de floricele, De cerul plin de pasărele De miile de albine, De sutele de fluturi De râsete copii Dragă Primăvară, Bine ai venit !!!!
Elev : Andreea Conea Clasa I C Școala Gimnazială Nr 280,Bucuresti Îndrumător: Prof.Inv.Primar Gruev Anca Primăvara a sosit, Florile au înflorit… E atât de frumos afară! Hai să ne jucam iar, Cu bicicleta ne plimbăm, Aer proaspăt respirăm!
25
Bumbănac Alexia, clasa: a VI-a B Liceul Teoretic ,,Ştefan Odobleja”, sector 5 Prof. îndrumãtor: Chiţa Teonica
În prima zi de primăvară când „cea dintâi rază s-a împletit pe frunze”, când iarba a prins colţ fraged şi fluturii îi vezi zburând, stai la soare şi îţi limpezeşti gândurile. Privind norii pufoşi ca vata de zahăr ce alunecă lin sub soare, am tras cu urechea la o discuţie impresionantă între un trântor şi un fluturaş foarte vesel colorat. - Bună fluturaş, am auzit că eşti foarte popular şi aş fi vrut să mă ajuţi şi pe mine să ajung ca tine (contra cost). Aş vrea să fim prieteni. -Trântore, te ajut cu cea mai mare plăcere, chiar dacă eşti un străin. Pentru mine prietenia este una din mângâierile vieţii, nu am nevoie de nimic în schimb. Toţi prietenii de care ai auzit tu, nu au fost cumpăraţi. - Păi, dacă începi, aşa înseamnă că am greşit persoana. Trântorul pleacă posomorât, uitând de discuţia cu fluturaşul cel înţelept. Fluturaşul oftează şi se aşează pe o suavă floricică. Între timp trântorul se întâlneşte cu un alt fluture şi mai viu colorat şi mai sclipitor, care dansa cu o viorică. -Scuze că te deranjez! Am auzit că eşti foarte popular... - Aşa este! - Ţin să te anunţ că dacă mă ajuţi să fiu ca tine o să îţi arăt toate locurile cu flori care mai de care mai frumoase, locuri în care şi soarele şi-a găsit sora. - Bine. Mai întâi te rog să îmi arăţi locurile şi apoi te voi face „vedetă”. Şi trântorul l-a purtat peste mări şi ţări şi i-a arătat flori din cele mai frumoase unde câmpul era văzut ca o „ţandără de curcubeie”. Călătoria a durat atât de mult, încât era să adorm sub raza blândă a soarelui, dar cum iarba era încă udă de roua dimineţii şi povestea se anunţa a deveni din ce în mai interesantă, doar ce mi-am îndreptat privirea către alt loc şi trântorul a sosit cu prietenul lui. - Mâine te voi ajuta să devii „o stea”.
26
- Am încredere în tine amice! Şi atunci trântorul şi-a zis în sine „ acel fluturaş îmi zicea că prietenia are legătură cu sufletul şi să nu o tratez ca pe o oportunitate. Dar uite că i-am oferit fluturelui care este cu adevarat popular, polenul din care aşteptam nectar de la lucrătoare şi acum voi avea tot ce îmi doresc: popularitate. Cel de-al doilea fluture se gândea cum să scape mai uşor de trântor în timp ce primul se gândea că ar putea avea necazuri. Am intrat şi eu în casă, punându-mi telefonul să sune la ora şapte. Luna a vegheat pământul toată noaptea, dar iată aurul răsăritului. Mă aşez şi aştept venirea celor 2. - Hai cu mine! Dar zboară lin printre copaci! Nu vreau să fim văzuţi! - Dacă nu mă faci văzut, cum pot să devin popular ? - Taci şi ascultă! Şi acum fluturele l-a purtat pe trântor, însă nu prea departe: l-a dus pe un câmp,unde în fiecare dimineaţă de primăvară vedeai o fetiţă curată ca mărgăritarul, pictând. Acolo se afla un iaz. - Acum uită-te în iazul acesta de oglindă! Ce vezi! - Pe mine. - Eşti urât! Cum vrei să devii popular dacă tu eşti mai tot ca de cenuşă? Trebuie să îţi fac o schimbare. Trântorul a acceptat şi această provocare, dar avea deja puţine îndoieli. Fluturele l-a pus să intre în acuarela cu care picta fetiţa. Trântorul l-a ascultat, dar între timp fluturele a plecat. Trântorul se uită în iaz şi începu să plângă. Nu era el, în plus era ameţit de mirosul de acuarelă. Zburând, s-a întâlnit cu fluturele care i-a stricat aspectul şi i-a vorbit: - Eu ţi-am oferit ploaie de miresme, crini albi singuratici, trandafiri pe care rar îi găseşti şi tu m-ai abandonat? Credeam că suntem prieteni! Fluturele mirat că nu a scăpat de el, îi zice: - Bine, mai acorda-mi puţină încredere! Într-o floricică se afla şi primul fluturaş care îl cunoştea prea bine pe fratele său viclean şi ştia că urma să i se întâmple ceva rău trântorului. Voia să îl ducă într-o zonă mlăştinoasă unde păianjenii dominau. Cum nu putea să îl oprească de la început acesta l-a urmărit. Aşa a fost. Trântorul a început din nou să plângă, gândindu-se că va sfârşi într-o pânză de păianjeni şi privind în urmă îşi imagina vorbele primului fluture, fară ca acesta să ştie că era acolo. - Hai cu mine! Te voi îndrepta din nou spre locul unde pomii îşi îmbracă haina de flori şi te voi duce din nou să priveşti colinda lucrătoarelor. - Mulţumesc, dar cum m-ai găsit? - Să nu pierdem vremea îţi povestesc pe drum. Şi astfel a fost trântorul salvat de la moarte. Marea înţelepciune este să îţi alegi prietenii care nu vor să te schimbe, care te acceptă aşa cum eşti şi care nu vor să faci compromisuri, dar mai ales, nu uitaţi: un prieten nu se cumpără niciodată!
27
28
Bordeianu Teodora, clasa: a VI-a B Liceul Teoretic ,,Ştefan Odobleja”, sector 5 Prof. îndrumãtor: Chiţa Teonica
Era ziua de 7 mai. Directoarea școlii noastre a organizat împreună cu directorii unor școli foarte importante din țări europene, precum Belgia, Germania, Bulgaria sau Spania, un schimb de experiențe între elevi. Când am auzit de această idee nemaipomenită, m-am înscris fără să stau pe gânduri. Astăzi aflăm rezultatele tombolei, lucru care mă face să fiu nerăbdătoare. Dacă voi câștiga, mă voi duce în Italia, unde locuiește o fată pe nume Sara. Am vorbit cu ea de multe ori pe Facebook și pe Skype, și ne înțelegem destul de bine, deoarece știe să vorbească limba română. Ideea acestui schimb de experiențe este ca elevii să afle mai multe despre cultura diferitor țări europene, cu ocazia zilei Uniunii Europene, la 9 mai. Doamna dirigintă ne-a anunțat să ne adunăm în sala de sport, deoarece în zece minute vom afla câștigătorul tombolei. Bineînțeles că eram destul de optimistă, deoarece la tombolă s-au înscris doar cincisprezece copii. IBine ați venit, ne spune directoarea. Astăzi vom afla câștigătorul tombolei. Bănuiesc că sunteți destul de încântați şi nerăbdători. Apoi a luat o cutie mare cu bilețele, printre care era scris și numele meu. A extras unul, după care a spus plină de energie: - Felicitări! Bordeianu Teodora este câștigătoarea tombolei! În mintea mea deja se derulau lucruri precum zborul cu avionul, vizitatul orașelor, al muzeelor, și multe altele pe care le adoram când călătoresc. Ajunsă acasă, le-am dat părinților mei vestea cea bună. Au fost foarte încântați, deoarece în următoarea săptămână urma să vizitez atâtea monumente și să mă întorc acasă cu mai multe cunoștiințe. Însă pe mine lucrul care mă facea să fiu nerăbdatoare era zborul cu avionul. Era prima dată când urcam într-un avion care urma să planeze la mii de metri deasupra pământului. Imediat după ce am terminat de mâncat, am mers în camera mea și mi-am făcut bagajele, deoarece mâine la ora zece dimineața aveam zborul spre Roma, Italia. Desigur, după ce mi-am facut bagajele, nu m-am oprit aici. Am căutat pe internet obiective turistice pe care le putem vedea în Italia și am notat pe o hârtie totul. A doua zi, m-am trezit la șase dimineața, m-am îmbrăcat, m-am pregătit de plecare. De asemenea, am simțit nevoia să mă joc cu pisica, pentru că urma să nu o mai văd o săptămână, apoi mi-am luat bagajele și am plecat. Părinții mă duceau la aeroport, urmând să plec cu mama spre Roma. Eram în avion, iar în câteva momente urma să decolăm. Mă copleșiseră tot feluri de gânduri negative, însă prezența mamei mele lângă mine le împuțina şi-mi dădea curaj.
29
Odată coborâtă din avion am simțit că, în sfârșit îmi pot relaxa uşurată. La aeroport ne așteptau Sara și părinții ei. Am stat de vorbă puțin, după care ne-am decis să mergem să mâncăm ceva. Am ales o pizzerie, deoarece se poate spune că acesta este unul dintre punctele forte ale Italiei la capitolul culinar. Străzile Romei m-au impresionat plăcut prin arhitectura impresionant de frumoasă a clădirilor. De asemenea, localul unde ne-am oprit era unul minunat. Cum intrai, simțeai mirosul de blat proaspăt scos din cuptor care, împreună cu șemineul din încăpere crea o atmosferă minunată. Sara și cu mine ne-am luat câte o ciocolată caldă și câte o felie de pizza și ne-am așezat la o masă lângă șemineu. Chiar dacă mai era doar o lună până la vară, în acel local era o atmosferă de Crăciun, lucru care îl făcea să fie mai special. De asemenea și ospătarii mi s-au părut foarte prietenoși, chiar dacă nu înțelegeam ce spuneau. După o oră în care am discutat diverse lucruri, ne-am gândit că cel mai bine ar fi să mergem la locuința familiei, urmând ca a doua zi să începem ,,studiul de o săptămână,, al Italiei. Era o casă fără etaj, construită din cărămidă albă, înconjurată de flori și tufișuri cu rol decorativ. Pe veranda casei ne aștepta un cățel mare, negru, pe nume Thor. Sara mi-a făcut turul casei, după care am mers în camera ei, ne-am schimbat în pijamale și am stat tot restul zilei, uitândune la filme și seriale. A doua zi însă avea să fie foarte interesantă. Aveam să vizităm Muzeu Capitoliu și Colosseumul. Muzeul mi-a plăcut foarte mult, deoarece piesele expuse erau frumoase și interesante. De asemenea Colosseumul m-a impresionat prin mărimea sa, dar și prin frumusețea lui. În drum spre casă, Sara îmi povestise o legendă despre acest amfiteatru, bifând astfel și aflarea unor informații noi. A doua zi am mers la Arcul lui Constantin, la Biblioteca Vaticanului și la castelul Sant Angelo, un castel extrem de frumos. Așa au decurs și următoarele patru zile, în care mi-am îmbogățit cunoștiințele, şi am văzut lucruri uimitoare și mi-am petrecut timpul cu niște persoane extraordinare. Ultima zi însă a fost o zi destul de tristă, fiind ultima zi petrecută alături de Sara și de părinții ei în Roma. Îmi pregăteam bagajele, când Sara a intrat în cameră cu o pungă în mână. Părea a fi un cadou. Mi l-a înmânat, iar când l-am deschis am rămas uimită. Era o ramă în care se aflau poze cu noi, făcute în timpul acestui schimb de experiență. Era chiar și o poză cu Thor, de care urma să îmi fie dor. Pe la ora trei după-masă, ne-au condus la aeroport, unde aveam să ne luăm rămas bun. Grație rețelelor de socializare care ne-au ajutat să păstrăm legătura şi să ne cunoaştem mai bine! Ajunsă acasă, am despachetat și am făcut ordine prin cameră. Apoi, am pus rama primită de la Sara pe birou, pentru a nu uita niciodată ce întâmplări frumoase am petrecut la Roma alături de ea.
30
31
Locul II
Barac Alexia-Nicoleta - clasa a V-a C Prof. ȋndrum. Subțirică Neacșa Şcoala Gimnazială nr.143 Adevărul e că acel fluture frumos nu a fost întotdeauna un fluture. Mai întâi de toate, el a fost o omidă, ca toţi fluturii. Dar, el nu era acceptat. De când era doar o omidă mică, toată lumea îl gonea, îl jicnea şi se purta urât cu el. Îşi găsea alinarea doar când dormea în locul lui preferat: în frunzele de viţă. Până şi acolo mai veneau din când în când gâzele mici să-l sâcâie, spunându-i “Vierme mic “. În acea zi era un mare eveniment. Gâzele sărbătoreau festivalul anual al venirii primăverii. Toată lumea era în poieniţă. Vremea era caldă. Parfumul suav şi îmbietor al florilor era purtat de valurile de mătase ale vântului, împrăştiind un miros de-ţi lua minţile. Toate gâzele erau fericite, cu excepţia lui Vierme mic. El stătea, ca de obicei, ascuns în frunzele de viţă, cu lacrimi în ochi, uitându-se cum toată lumea se distra. Nu putea ieşi, deoarece toata lumea l-ar fi luat drept claun. Vierme mic se simţise toată ziua prea ușor, ciudat de uşor. Deodată, îşi dădu seama ce se întâmplă: se transforma în ceva...! Se transforma, în sfârşit, în fluture! Acest moment l-a aşteptat de când era mic. A aşteptat cu un zâmbet ştrengăresc, să întrebe cineva de el . Mai departe, sub frunzele mari ale unui dovleac portocaliu, Furnica şi Libelula stăteau de vorbă: - Auzi dragă, spuse furnica pe un ton superior, nu ţi se pare că lipseşte cineva ? - Da. Vierme mic! Nu l-am văzut toata ziua. Oare unde-o fi? Atunci, din frunzele de viţă a ieşit o minune a naturii: un fluture mare, colorat frumos, care zbura cu atâta graţie, de ziceai că-i fluture de când lumea. Toate gâzele au rămas cu gura căscată de uimire, exclamând: “O, Doamne!“. Acel fluture nu era decât fostul “Vierme mic”. Toată lumea ştia asta pentru că nu mai erau alte omizi în poiană. Zburând pentru prima oară, emana atâta graţie, precum balerinele profesioniste. Zbura, împrăştiind în urma lui cristale colorate ce ieşeau din aripile sale. - După ce a făcut mai multe încercări în zbor, fluturele se opri pe o frunză şi spuse: - La revedere! Plec în comunitatea fluturilor pentru o viaţă pe care nu am avut-o, dar pe care mi-o doresc şi o voi avea. Acolo voi fi şi eu, în sfârşit, respectat şi iubit. Adio ! - Stai! strigă o gâză. Dar fluturele plecase deja … Toată lumea se simţea prost pentru felul în care l-a tratat în copilărie. Acum toţi regretau. Fluturele îşi găsise o casă in comunitatea fluturilor, îşi făcuse prieteni noi, chiar şi o iubită cu care s-a căsătorit repede. Ei au locuit într-o căsuţă pe care el a construit-o la umbra unei tulpini înmiresmate de liliac. Au făcut doi copilaşi drăguţi pe care i-au iubit mult, de la început, chiar dacă în primele zile de viaţă semănau cu doi viermi mici, păroşi şi caraghioşi. Acum fluturele era, în sfârşit, fericit!
36
Mențiune
Imireanu Mara-Harieta - clasa a VI-a A Prof.ȋndrum. Subțirică Neacșa Şcoala Gimnazială nr.143
Am un vis... Mi se înfăţişează o pădure. Bolţi mari de crengi îmbrăţişează cerul însorit. Păsările vesele şi multicolore cântă trilul veseliei. Albinele umblă harnice din floare în floare, culegănd nectarul florilor. Fluturi jucăuşi valsează elegant printre albăstrele. Rândunelele despică cerul încărcat cu nori de vată ce alunecă leneşi şi visători spre necunoscut. Iepuraşii ronţăie iarba fragedă cu boticurile lor delicate, iar căprioarele sar vesele peste tufişurile de magnolie. Cerbii se înfruntă curajoşi în coarnele lor mândre şi puternice. Vulpile cele şirete ies din vizuină, cine stie ce punând la cale. Veveriţele caută nuci pe care apoi le ronţăie vesele şi cu satisfacţie. Furnicile caută grăunţe pentru muşuroi. Ele cară active nişte boabe de grâu. Ceva mai departe, peştii sar veseli în eleşteul cu ape cristaline. O vidră abia ieşită din apă se scutură puternic. O cascadă argintie se azvârle dintr-o stancă de cristal. Totul pare perfect. Dintr-o dată, sună soneria ceasului. Mă trezesc la realitate. Mă uit în jur. Unde e pădurea? Privesc pe fereastră spre cer. Fuioare se nori lunecă pe cerul primăverii. O rază jucăuşă intră spre patul meu. Doar atât. Nu e nici măcar un copac. Până la etajul cinci al blocului .... La ferestră sunt doar două ghivece cu zorele pe care mi le-a adus bunica şi unul cu regina nopţii pe care le-am semănat eu. Pădurea nu e! Şi nici nu aş putea s-o găsesc .... Îmi dau seama că în ziua de azi rareori mai afli un asemenea loc în care omul să nu-şi fi făcut simțită prezenţa, de cele mai multe ori, nu foarte prietenos cu natura. Închid ochii să mai pot retrăi visul ... Uite vidra! Dar a devinit, dintr-un animal paşnic şi fericit, o creatură speriată şi nevoită să trăiască în rezervaţii pentru a supravieţui. Iar cascada, dintr-o minune a naturii, un povârniş din care se exploatează pietriş. Pădurea de la marginea oraşului meu a devenit mică, mică .... Mâine nemiloase au tăiat copacii bătrâni, florile au dispărut, iar păsărelele, cele care se mai încumetă să-şi facă cuib, s-au adaptat la zgomotul din jur şi doar dimineaţa, foarte devreme, mai cântă timid cu trilul lor venit parcă din alte lumi. Şi eu ce aş putea face? Sunt doar o fetiţă de 13 ani care ar vrea să trăiască din când în când minunea pe care ne-o dezvăluie natura, pădurea. Ştiu ce voi face! Am să-mi fac pădurea mea! La bunica, în spatele grădinii de zarzavat e loc destul. Voi planta acolo tei, paltini, salcâmi; poate se vor prinde şi câţiva mesteceni .... Poate îmi dă o mână de ajutor şi colegul meu de bancă. Mereu mi-a spus că i-ar place să meargă cu mine la ţară la bunici. Bunicii lui sunt în oraş şi el cunoaşte viaţa la ţară mai mult din poze. Da, cred că e o idee .... Poate, dacă fiecare am crea mica noastră pădure ... Sau dacă am învăţa să ocrotim ceea ce iubim ... Şi poate că oamenii mari, mari îşi vor aminti ce bine e să te plimbi cu picioarele prin iarba udă, să te scalzi într-un râu cu apă curată şi să te răcoreşti la umbra deasă a pădurii! Ce importante sunt toate acestea şi le putem avea simplu în jurul nostru, fără a mai exploata până la epuizare orice resursă din jur. Ştiu că toţi iubiţi pădurea! Dar, hai să învăţăm să o ocrotim ca pe copilul nostru. Sau ca pe o33 mamă bătrână, bună, darnică, înţeleaptă şi frumoasă .... O mamă, ca orice mamă, de neînlocuit!
Nicolescu Cristina, clasa a XI-a, Liceul Tehnologic “Dimitrie Gusti” Coordonator: Profesor Stanomir Adriana
Ciocoi Nicoleta Clasa: a X-a, Liceul Tehnologic „Dimitrie Gusti” București Profesor coordonator: Grosu Mădălina Mirela
Cerul senin şi vocea unui copil, Îţi vor aduce primăvara în suflet. Natura e o taină, Se îmbracă în haină de flori Printre frunze putrezite. Iar crenguţe-nmugurite Se preschimbă-n fluturi albi Râs suav, al tău, copile, Se aude încet spre mare, Iar covorul se întinde Pe câmpie așezat, Flori mărunte şi plăpânde Primăvară, bine-ai înviat! Cât de mult te-am aşteptat Toată iarna ce-a trecut! Te doream să înfloreşti Te voiam să mă bucur că eşti. Primăvară, cât de dragă îmi eşti! Îmbrăcaţi ca de sărbători În mii de forme şi culori Se preface tot în rai.
Aștept afară, din primăvară să renască Parfumul blând, purtat de vânt uşor Să mă îmbete cerul şi soarele în zbor Şi vrăji luna să-mi facă, Cum notele vrăjite sunt de un tenor.
Cum încep căldurile Înfloresc şi eu Dar şi pădurile.
Pătrund în rătăciri de ape line Şi sfânt mi-e zâmbetul în sine. Ascund puterea zumzăitului de care Înduioşată, topesc şi cea mai îngheţată zare. Poate că mi-e dor de frig, de-o îmbrăţişare Dar frumuseţea primăverii în valuri îmi oferă alinare Căci simt cum înfloreşte natura, Abătând de la noi toată ura. Briza Ei ogoarele-nconjoară Din nou, acum, a mia oară Şi dulcele-I cântec atât de trecător Împarte în noi bucurii de Mărţişor. Toate anotimpurile sunt puternice şi vaste Dar primăvara are puterea unui cor. Strigă la noi cu note frumoase Îmbrăcând în voioşie sufletul nostru trecător.
34
Denisa Tablă clasa a X-a, L.T. Ștefan Odobleja Prof.Ene Mihaela Europă, eşti frumoasă Mai ales în primăvară, Căci tradiţiile tale Niciodat’ n-au să dispară.
Dacă ai păcătuit, De-ai minţit, de-ai comis furt, Lângă Sfântul Nicolas Vine-n Cehia şi Smrt.
Cu ritualuri şi tradiţii, Cu solstiţii şi cu temeri, Tu trezeşti o lume-ntreagă Din noianul alb al iernii.
Iar de vrei noroc cu carul, Să te urci rapid în tren, Căci în Scoţia, ‘n Queensferry, Se tot plimbă Burryman.
Cu-obiceiuri care leagă Străini oameni de ai noştri, Devii foarte creativă Deghizând oameni în monştri.
Pe tărâmuri româneşti, Umblă prin sate fanatic, E şi om, şi animal, Şi îl cheamă Om sălbatic.
Ei îşi pun pe faţă măşti Şi îmbracă haine-alese, Ca s-aducă fericire, Punând zâmbete pe feţe.
Fie că este un urs, Fie că este un cerb, De ei des ne amintim Cu zâmbet, făr’ de regret.
Astfel, în Franţa de-ai fi, Nu va fi mare miraj Ori surpriză atunci când Vei vedea pe l’homme sauvage.
Căci tradiţiile tale Niciodat’ n-au să dispară. Europă, eşti frumoasă Mai ales în primăvară!
În Austria – se ştie, Dacă n-ai fost niciodată Un copil ascultător, Krampus îţi va bate-n poartă.
35
ADRIANA-IONELA STOIAN Clasa a XI-a G, CTIA Dumitru Moțoc Profesor îndrumător: MARIANA LAVINIA STOICA
Primăvara, fiica cea mai tânără a bătrânului an, cea care aduce bucurie și voie bună a sosit peste tot cu un alai superb de flori, lumină și culoare. Totul e învăluit în mantia arzătoare a soarelui, care mângâie blând pământul și toate vietățile. După atâta timp în care gerul tăios a înghețat totul în calea lui, începem, încet, încet să ne dezmorțim sufletele alături de întreaga natură în acordurile melodioase ale trilurilor păsărelelor. Și ce bucurie simțim în fiecare fir de iarbă, în fiecare mugur timid de copac ce începe să se dezvolte, să-și facă apariția sub razele mângâietoare ale regelui Soare, ce începe sfios să pună stăpânire peste întreaga natură. Chipurile oamenilor încep să prindă mai multă culoare, mai multă dorință de a trăi. Întreg mediul natural se metamorfozează: râul dezghețat acum se revarsă cu repeziciune în ritmul șuierului său relaxant, plantele curioase își înalță tulpina pentru a se bucura de lumina și căldura soarelui dorind să formeze un peisaj cât mai primitor pentru noi oamenii, care dorim să-i fim oaspeți de seamă. Bolta albastră se oglindește în aceste ape limpezi. Zilele sunt mai blânde, mai lungi, iar nopțile mai scurte. Primăvara așterne peste tot un covor multicolor. Câmpiile își schimbă haina într-o nuanță de verde crud, livezile devin un adevărat Eden, atât prin culoare cât și prin miros. Peste tot este o adevărată forfotă, micile vietăți aleargă în toate părțile pline de voioșie, nerăbdătoare de a-și face cât mai primitoare minusculele gospodării. În păduri mușchiul copacilor pare o pernă de puf, iar brazii care abia și-au lepădat mantia de nea privesc mândri către zări. Primăvara a trezit lunca la viața: fluturii zburdă, albinele harnice își încep dulcele zumzet printre flori, gândăceii și cărăbușii dorm la soare dezghețându-și aripioarele si piciorușele. Păsările călătoare par niște vâslași pe un cer de un albastru minunat. Rândunica este veselă, turturelele ciripesc, berzele și cocorii deschid un concert de primăvară. Totul se transformă în ritm alert, țăranii își pregătesc ogoarele pentru a avea recolte bogate toamna. Copiii cu glasurile îngerești emană o melodie optimistă prin chiotele și râsetele lor, alergând fără oprire din zori și până-n noapte, vrăjiți de energia pozitivă adusă de Zâna Primăvară. Primăvara este anotimpul plin de armonie și culoare între toate elementele terestre care, parcă, urmează un adevarăt ritual sacru așezând totul într-o ordine fermecătoare. Să ne bucurăm toți de această renaștere, speranță și bucurie a naturii și să-i urăm un bun venit frumoasei fiice a anului. 36
Ana Zaharia Clasa a X-a, Liceul Tehnologic „Dimitrie Gusti” București Prof.coordonator: Grosu Mădălina Mirela
Primăvară, draga mea, Dup-atâta nostalgie, Tresar de bucurie. În livadă te-am zărit, Pe o creangă de cais, Frumoasă, la fel ca-n vis. Strigă mugurii pe ramuri: – Hei, copii, ieşiţi afară Să-ncingem hora mare, Bucuroşi că-i primăvară! Firişorul mic de iarbă Din pământ vrea să răsară Şi se-ntreabă: -Nu cumva e primăvară? Primăvara mult dorită De noi toți este primită.
De Adriana Stoian Clasa a XI-a G CTIA Dumitru Moțoc Profesor îndrumător: Maier Natașa-Delia Mai frumoși ca primăvara Sunt, maică, ochii tăi Și-i zăresc, în toată seara, După ce-i închid pe-ai mei. Iar lumina ce răsare Din privirea lor senina Imi aduce alinare Și o liniste deplină.... Mi-e dor să-ți sărut mâna, Cea fină și muncitoare Mi-e tot mai dor de tine... Un dor ce nu se uită…
Mi-e dor de tine, mamă, Mi-e dor de dumneata Mi-e dor de-o-mbrățișare Și de căldura ta!
37
38
Alexandra Nicolae Clasa a X-a F,L.T. Ștefan Odobleja Prof.îndrumător: Mihaela Ene Primăvara a constituit încă din vremurile străvechi un simbol al renaşterii şi al prosperităţii, aducând în timp, odată cu revenirea ei în fiecare an, tradiţii bine păstrate şi respectate cu sfinţenie de către popoarele europene. Încă din timpurile străvechi, primăvara însemna renaştere, renaşterea naturii, dar şi renaşterea spirituală a omului, renaşterea binelui şi alungarea spiritelor rele. Fiecare popor are în cultura sa tradiţii nemuritoare şi superstiţii veşnice, care aduc bucurie şi noroc. Multe dintre acestea nu sunt scrise, neavând nevoie de o dovadă scrisă; acestea sunt purtate în suflet din generaţie în generaţie, consolidând cultura fiecărui popor în parte. Indiferent de vârstă, de greutăţile vieţii sau de necazurile acesteia, fiecare om se bucură de detaşarea faţă de realitate, intrând odată cu ritualurile, sărbătorile sau tradiţiile într-o lume mistică, veche, antică, în care fericirea omului este atât de simplă şi de inocentă, lipsită de grijile existenţiale ale epocii noastre şi dominate de fericire, veselie şi dragoste faţă de natură. Oamenii preistorici, cei care stau la bazele tradiţiilor săvârşite şi astăzi, credeau cu tărie că spiritele rele vor fi alungate odată cu anumite ritualuri, aşa că, fiecare cultură şi-a dezvoltat o tradiţie pentru întâmpinarea primăverii, mai toate având în comun alungarea spiritelor rele pentru a atrage prosperitate şi belşug. Astfel, pentru că natura a reprezentat punctul de sprijin al omenirii, veşnic roditoare şi nemuritoare, aceasta a ajutat dezvoltarea şi evoluţia omului, care a apreciat-o şi slujit-o, mulţumind pentru roadele sale. Fiind un simbol al prosperităţii, al renaşterii, aşa cum natura reînvie după o iarnă geroasă, primăvara a fost întâmpinată încă din vremurile străvechi cu ritualuri, daruri şi tradiţii ce urmau să aducă belşug şi bunăstare şi să alunge spiritele rele ce puteau compromite recoltele. Astfel că, încă din Grecia antică, Zeus a recunoscut valoarea acesteia, numind porumbiţele care l-au hrănit cu Ambrozie în copilăria să pe insula Creta, vestitoarele primăverii, datorită gânguritului lor duios şi al armoniei venite odată cu apariţia primăverii. Primăvară a fost considerată o lungă perioadă de timp începutul anului, deoarece era ea reprezenta începutul ciclului vieţii, toate născându-se şi renăscând primăvara, fructificându-se vara, cultivându-se toamna, mai apoi stingându-se iarna, urmând să învie mai prospere şi mai îmbelşugate primăvăra următoare. La o privire atentă, tradiţiile din jurul Europei au toate câte ceva în comun, culturile nefiind chiar atât de diferite, astfel că, pentru toţi europenii, primăvara reprezintă belşug şi prosperitate. De pildă, fiecare bulgar poate fi văzut odată la 1 Martie purtând un şnur alb cu roşu numit ,,Martenitsa”, tradiţie ce datează de mai bine e şase mii de ani. Fiecare îi urează familiei şi prietenilor ,,Chestita Babă Marta”, care se traduce ,,Binecuvântări de la bunica Martie”, iar cu fiecare urare, aceştia oferă o ,,Martenitsa”. Legenda spune că şnurul trebuie să fie purtat până ce purtătorul văd un copac înflorit sau până la sfârşitul lui Martie, pentru noroc şi prosperitate. Sărbătoarea se regăseşte şi în România şi este numită ,,Marţişor”. Femeile şi fetele primesc mărtişoare, ce reprezintă o machetă la scară mică a simbolurilor aducătoare de noroc. În zona Moldovei, bărbaţii poartă şnurul alb cu roşu la incheietura mâinii, iar femeile doar mărţisor. 39
În Germania, o tradiţie ce datează încă din secolul al optulea, înfăţişează incendierea brazilor de Crăciun, simbol al sezonului alb, marcând astfel ,,Arderea iernii”. Prin această incendiere, germanii considerau că iarna, care adoarme animalele pădurii în vizuine şi stinge natura, se va încheia, iar din cenuşa acesteia va renaşte primavăra dătătoare de viaţă. În Franţa, tradiţia îl înfăţişează pe om în condiţia de animal, mai precis de urs, acesta hibernând peste iarnă şi adormind practic odată cu natura, iar trezirea lui simbolizează pentru francezi trezirea primăverii la viaţă. În Estonia, există o sărbătoare în preajma Paştelui numită Paastumaarjapaev, care este considerată ziua femeii, iar conform tradiţiei, fetele şi femeile se întâlnesc şi înoată împreună la răsăritul zilei de primavără, considerând astfel că vor fi tinere şi frumoase tot anul. Este singura zi din an în care bărbaţii trebuie să stea acasă şi să aibă grijă de copii şi de gospodărie, în timp ce femeile petrec împreună şi dansează. Acestea îşi colorează obrajii cu o plantă numită ,,naistepuna” sau ,,roşul femeii” şi merg la tavernă să bea lichior roşu. Femeile au fost încă din Grecia antică simbol al tinereţii şi frumuseţii veşnice, aşa că ritualul de primăvară le înfăţişează înfrumuseţându-se şi cotidian, la găsirea păcii şi a refugiului în natură şi în sărbătorile acesteia. prezicând un an la fel de frumos şi bogat ca ele. Remarcăm astfel că în majoritatea acestor ţări europene, primăvara este anotimpul în care este celebrată prin excelenţă femeia, întrucât aceasta este dătătoare de viaţă şi reprezintă simbolul vieţii şi al naşterii, la fel cum primavăra dă naştere naturii. Cele mai frumoase tradiţii regăsite în toate ţarile europene creştine rămân însă cele de Paşti. O legendă folclorică legată de Paşti ilustrează Pasărea Phoenix care şi-a căpătat imortalitatea refuzând să mănânce din Copacul Interzis din Grădina Raiului. Se spune că la fiecare 500 de ani aceasta îşi creează un cuib din crenguţe aromate şi tămâie, se aşează pe acesta dându-şi ultima suflare, apoi se incendiază, urmând ca din cenuşă acesteia să iasă un ou din care va ieşi o nouă pasăre Phoenix. Ouăle au fost asociate cu primavara încă de atunci, iar popoare egiptene, persane, chineze, romane şi greceşti au considerat oul simbol al universului. Şi astăzi ouăle fac parte din tradiţia de pimavara a Paştelui cc şi atunci. În Europa precreştina, anglo-saxonii se închinau zeiţei Eostre sau Ostara, zeiţa lunii de primavera şi a fertilităţii. Această a fost ilustrată întotdeauna înconjurată de flori de primavară şi ţinând în mână un ou. Animalul sacru al acesteia a fost iepurele, care aşeza ouale în onoarea fecundaţiilor ei, ouăle simbolizând fertilitatea. Mai târziu, creştinii au adaptat mai multe simboluri şi tradiţii păgâne pentru celebrarea învierii. Un alt motiv din cauza căruia ouăle au devenit parte din ritualul de Paşti este interzicerea acestora în timpul postului de 40 de zile. Prin urmare, tradiţiile reprezintă iubirea faţă de trecut, faţă de istorie. Păstrate cu sfinţenie peste ani, ele ne arată şi ne aduc aminte să traim din plin bucuriile vieţii cum ar fi venirea primăverii care, deşi pentru zilele noastre ar părea banală, pentru strămoşii noştri a reprezentat o etapă extrem de importantă, acesta prezicând belşugul întregului an. Desigur, ne putem întreba de ce oamenii care au trăit acum sute de ani erau mai fericiţi decât cei de astăzi şi putem răspunde totodată că vremurile s-au schimbat de atunci, însă că am putea să încercam şi metodele lor de viaţă în loc să le respingem. Ar trebui să luăm şi noi parte la tradiţiile şi la sărbătorile care acum ni se par ciudate sau facile faţă de vremurile în care trăim. Însă,este posibil ca acestea să ne aducă o fericire interioară pe care nu ştiam că o avem, căci tradiţiile le purtăm în sânge din moşi strămoşi şi, la fel ca dorul de casă, acestea stau ascunse şi imploră surd să fie scoase la iveală. Conchidem prin a sublinia că tradiţiile reprezintă baza culturii europene şi că trebuie păstrate aşa cum au făgăduit strămoşii noştri. Chiar dacă oamenii aveau mai puţin acces la cunoaştere atunci, este posibil că ei să fi ştiut mai mult despre starea spirituală a omului decât vom putea 40 noi afla vreodată, cu toate sursele noastre de informaţie. Ei ştiau foarte bine că omul aparţine naturii şi că, atât timp cât acesta va fi unul cu natura, în suflet şi în lume va fi pace. Poate că
De Anamaria Andreea Rădeanu CTIA Dumitru Moțoc, București, clasa a X-a E Prof.îndrumător: Natașa-Delia Maier Nu o să mă credeți… Chiar nu o să mă credeți, dacă vă povestesc așa ceva. Veți spune, bineînțeles, ca toată lumea, că asta chiar NU s-a întâmplat. Iar eu nu am cum să vă conving de contrar. Poate doar povestindu-vă… Și, să știți, așa, spre informarea Domniilor Voastre, că nici nu am visat. NU, ceea ce urmează să citiți nu e una dintre acele compuneri pe care le scriam de fantezie în clasa a opta și, pentru că nu știam cum să aduc din condei deznodământul, pretindeam apoi că aș fi visat. Nici vorbă de așa ceva, credețimă! Vă asigur că nu am visat nicio iotă din ce vă voi povesti (deși, dacă închid ochii, am să văd aievea, în fața mea, toate pregătirile și toată forfota de la primul bal al primăverii la care am avut rarul noroc să fiu, involuntar, martoră)… De aceea, nici nu am să încep cu ”A fost odată”… Am să încep exact cum trebuie, cum se cuvine, cum ne învață la școală, că, în expozițiune trebuie să se fixeze timpul, spațiul și personajele narațiunii. Sau poate, totuși, nu așa… Mai bine lăsați-mă să vă întreb ceva: ați fost vreodată într-o pădure de stejari la început de primăvară? Atunci când ghioceii și primii toporași se dezghioacă de sub pătura de nea, când în aer mustește ud și crud mirosul mușchiului de pe care se topi zăpada, atunci când, dacă îți apropii nasul de coaja lor, copacii miros amar și promițător a zile calde și a cer senin… Cine îndrăznește să calce pragul sfânt al pădurii în ultima zi de iarnă, sau dimineata, de 1 Martie, înainte ca firul alb-roș de Mărțișor să i-l atârne mama cu drag la încheietură sau să i-l prindă pe cămășuță, va găsi, cu uimire, că pădurea, draga de ea, nu e un loc tăcut. Nici pe departe! Eu pot să vă încredințez despre asta, căci am văzut cu ochii mei cum întreaga natură se gătea de bucurie că se risipise iarna urâcioasă… Soarele zâmbea pe cer, încălzind întreaga pădure de stejar. Printre copacii bătrâni, înalți și cu crengile umede împodobite cu muguri proaspăt înverziți, exact ca într-un fremătător vis de tinerețe, erau presărate floricele în mii de mici pete vibrante, vesele. Printre numeroasele flori se întreceau, jucăușe, picături de galben pătate de negru, albinuțele în căutare de polen pentru mierea închinată petrecerii din pădure. Era 1 Martie, prima zi de primăvară, zi senină, care s-a lăsat așteptată nu mai puțin de trei anotimpuri întregi.
41
În pădure, pregătirile pentru balul de primăvară erau în toi; toate animalele își vedeau de trebușoarele lor, exact așa cum trebuie că le lăsase Dumnezeu pe pământ; totul trebuia să fie perfect. Le-am urmărit cu zâmbetul pe buze întreaga zi, în zbaterea lor harnică, în micile curse nebunești, în freamătul lor fără sfârșit. Nici nu știu când soarele s-a ascuns de mine, îndărătul liniei orizontului… Mă gândeam cu tristețe că rareori, deși acum sunt copil mare, mai ies așa, în pădure, doar de dragul ei. Parcă prea ne-am îndepărtat de codrii strămoșilor noștri, de frumusețea sălbatică a lumii, în graba noastră de a crește mari, ca niște sălbatici vlăstari. Dar atunci, seara se lăsa ușor peste întreg ținutul, iar în pădure era forfotă mare; animalele, de la mic la mare, de la furnicuțele harnice până la urșii gigantici și cam fioroși, se aranjau pentru bal. Vulpițele și-au luat… rochițele, asortate cu lungile cozi mătăsoase… se pregătiseră întreaga iarnă pentru un tango, iar lupii, care urmau să le fie parteneri, purtau costume negre și papioane roșii, asortate. Restul animalelor au venit îmbrăcate în culori cât mai vii, îmbrățișând, cu drag, scumpa primăvară. Sărbătoreau cu toții, într-o mirifică petrecere pe care nu oricui îi e îngăduit să o vadă. Poate că am fost norocoasă pentru că stătusem toată iarna mai mult prin casă lângă frățiorul meu, și zâna Primăvară, cu sufletul ei dulce și senin, s-a îndurat de mine și de serile mele triste. Și pentru că albinele au muncit zile întregi pentru a aduce miere la bal, restul animalelor au avut cu ce pregăti tot felul de bunătăți, care mai de care mai neînchipuite și mai delicate. Nu îmi cereți să vă povestesc: de la festinul zânelor și al gâzelor, m-am întors cu sufletul plin de dulceață, dar cu mintea complet goală. Știu doar că era frumos tot ce vedeam. Dantelării delicate de miere, ghinde poleite, nuci parfumate și câte și câte or mai fi scos la vedere dintre minunățiile pădurii… Iar când greierașii au început să cânte, petrecerea a început. Cum altfel decât cu dans? Cu un tulburător și frumos tangou, dacă mă întrebați. Vulpițele dansau cochete și ademenitoare alături de partenerii lor, lupii. Mulțimea arunca flori și lansa urale de încântare, atât de frumoși erau dansatorii. Și, firesc, toată lumea se distra de minune. Licuricii se jucau prin aer, iar în lumina lor, întregul bal arăta ca o feerie, vioi și colorat, ca o discotecă nemaivăzută. Am plecat acasă cu sufletul plin, cu ochii senini, cu gândul că m-am distrat atât de bine… Și cu un alt gând, la fel de puternic, de a povesti cuiva. Oricui. Și cum să nu fi fost frumos? Cum să nu mă fi simțit fericită ca un copil al zânelor? Fiecare primăvară reprezintă un motiv de bucurie, pentru că natura reînvie, an de an, din ce în ce mai frumoasă. Balul din pădure, pe care doar oamenii cu sufletul curat, care cred în Zâna primăvară și în gingășia ei, îl văd, reprezintă modul naturii de a spune ,,Fii binevenit!'' unui nou început.
42
Angela Vasile clasa a XI-a, Liceul Tehnologic „Dimitrie Gusti” București Coordonator: Prof.Adriana Stanomir Plini de lumină aşteptăm în geamuri să ne bată, vântul blând ce-n straie noi se-arată. Copleşitor dealtfel, strălucește-n zare-un cer senin, albastru în plina lui splendoare. Lumea toată se desprinde de frunțile-ncruntate şi-şi spălă ochii de zăpezile deja uitate. Am vegheat întreaga iarnă, pierzând timpul prin odaie acum ramuri înverzite în miez de sărbătoare, ne trimit agale. Prospeţimea scaldă pământul în flori gingaşe şi cerul după ploi, în curcubee drăgălaşe. Este anotimpul care ne învaţă să râdem mai mult, s-avem speranţe. Sorbim şi ultima clipă de lumină stând tolăniți la soare prin grădină, în parcuri ori terase, admirand siluete de blocuri retrase. Încrustăm ale noastre gânduri cu bucurie, primăvara fiind a noastră simfonie. Şi-a mers vestea în lume prin păsări călătoare că-n anotimpul ăsta toate se-ntorc, vestind o sărbătoare. Treptat, învie şi natura cu larma-i plină de hărnicie şi răsaduri de-aşteptare. Tot mai rar ploaia cade peste case şi grămădite stau ogoarele înzestrate, cu hrana noastră, cu de toate. Este miracolul ei ca şi ultima rază de lumină din soare să se stingă de-atâta splendoare, cerul să ia foc când atinge pământul, ca nimic, niciodată să nu fie mai frumos, nici măcar gândul. Lin, cu parfumu-i ne anină, risipind de la noi orice rău, aducând lumină. Mângâietoare, primăvara aşterne numai desfătare peste lumea asta mare, din mână-n mână dând sclipiri cernute peste soare. Iubeşte primăvara deci, ca pe un desert plin de savoare, ca ecoul vocii dragi, ca pe-o ultimă salvare.
43
Un dulce grecesc, A la Marius Ninel Sima (X E)
150 g unt, 100 g migdale, 1 linguriță praf de copt, 1/2 linguriță bicarbonat de sodiu, 2 linguri zeamă de lămâie, 60 g zahăr pudră, 10 g coniac (ouzo), 300 g făină, Esență de vanilie, zahar pudră vanilat pentru finisare, Cuișoare.
Se mixează untul cu zahărul, până se obține o cremă spumoasă. Apoi, se adaugă făina în care s-a cernut și praful de copt și se frământă aluatul cu degetele, pana seamănă cu niște firimituri. Se adaugă migdalele, tocate mărunt și prăjite ușor; apoi, bicarbonatul de sodiu stins în zeamă de lămâie, esența și ouzo. Se amestecă totul, formează o bilă de aluat care se lasă la frigider 2-3 ore (sau chiar peste noapte, dacă aveți timp. Ideea este că aluatul se modelează cu atât mai ușor, cu cât e mai rece). Se formează apoi mici bile aplatizate ușor și se înfige în mijloc o cuișoară. Se pot forma și mici suluri care se arcuiesc în formă de semilune. Se pun în tava tapetată cu hârtie de copt și se coc în cuptorul deja încins, timp de 15-20 minute. Se lasă să se racească bine, apoi se pudrează din abundență cu zahăr farin vanilat.
rețeta propusă de Ninel a câștigat Mențiune la secțiunea exponatelor dulci
44
Invitație la… o degustare vizuală a secțiunii exponatelor dulci din cadrul Concursului Municipal Primăvară dulce europeană
45
46
47