Picatura de viata toamna 2015 by Revista Colegiului Tehnic de Industrie Alimentara "Dumitru Motoc", Bucuresti

PICĂTURA DE VIAŢĂ REVISTA COLEGIULUI TEHNIC DE INDUSTRIE ALIMENTARĂ „DUMITRU MOŢOC” BUCUREŞTI, STR. SPĂTARUL PREDA NR.15, SECTOR 5 – picaturadeviata@gmail.com - SERIE NOUĂ, ANUL AL IV-LEAANUL ŞCOLAR 2015-2016 , TOAMNĂ

ECHIPA DE REDACŢIE: RESPONSABIL NUMĂR: DR. NATAŞA-DELIA MAIER REDACTOR-ŞEF ŞI COORDONATOR PROIECT EDITORIAL: DR. NATAŞA-DELIA MAIER REDACTORI: prof.MARIA-MIRELLA POPESCU prof.VALERIA ROŞCA EDITARE ŞI RESEARCH: prof. MARIA-MIRELLA POPESCU ILUSTRARE GRAFICĂ: Antonio Negoi (IX D), Răzvan Stavre (IX D), Georgiana Dragomir (X E), Georgiana Dionisie (X C), Alexandru Cristea (X C), Miruna Petrescu (XI C), Florian Nițu (X C), Ana Maria Nalbant (XII A) Ana Maria Cervis (XII C), Colaboratori: Mihai Tudorică (absolvent), Roberto Bratu (absolvent), Colaboratori elevi: Radu Cosmin Ștefan (IX C), Elena Mihai (IX C), Raluca Teodora Palangă (XII C), Andreea Pomârleanu(XII D), Cristian Minciună (X D), Georgiana Țilea (X G), Oana Topală (X D), Cătălin Arambașa (X D), Alexandra Călin (X D), Alexandra Maria Marican (X D), Leonard Lăzureanu (X D), Daniel Stoian (XI E), Ionuț Moise (XI E), Camelia Irina Ionică-Andrei (XII A), Andreea Pomârleanu (XII D), Georgiana Burcea (XII D), Carlos Constantin Răuț (XII D), Rodica Scarlat (XII D) Coordonare elevi: Maria Mirella Popescu (IX C), Nataşa-Delia Maier (XD, XI E, XII C, XII A, XII D), Raluca Taviola Ciucă (IX D, ) Valeria Roşca (IX A), Nicoleta Doina Nedelea (X G), Marioara Tutuluș (XI C) și Radu Morariu (IX A).

Povestea coperții Georgiana Dragomir a mai crescut un an…Nu mai e bobocel, dar nostalgiile primei toamne petrecute în liceu se zugrăvesc pe un ton dulce-generos, de creion moale, cu…. Suflet, în crochiurile ei. Îi mulțumim pentru că ne-a fost alături, îi mulțumim că nu a uitat să fie copil și să se bucure de anii ei frumoși și inocenți. Îi ținem pumnii în acest nou an școlar și îi suntem alături în acest nou început… O nouă toamnă, o primă frunză căzută, o primă despărțire de copilărie.

Sub semnul A.M.R.-ului…………….................................................................................. Agenda reflexivului: Lupta cu noi înșine............ ...................................................... Spiritul colectiv…………………………………………………... ..................................................... Gazeta de perete..................................................................................................... Cu ochii în 4: Ecouri din curtea școlii ............ ............................................................ Și noi suntem Play Energy! Dans la puterea a doua: gemenii Cristian și Eugen Minciună Cu cartea în brațe: utilizarea calculatorului personal Dosar tematic – POSDRU:………………………………………………………………………………………… Moțocul la cote înalte! Moţocul antreprenor………………………………………………………….. Inserția elevilor din învățământul liceal – un proiect ajuns la final………………………… Seminarul de diseminare și conferința de închidere a proiectului Inserția elevilor din învățământul liceal pe piața muncii prin stagii de pregătire eficientă și inovatoare….

3 4 5 6 7 8 9 10 11 11 12

Moţocul de Impact! ………………………………………………………………………………………………………… În lumea proiectelor CIVITAS:……………………………………………………………………………………………… Fii atent la maniere! …………………………………………………………………………………………………......... Moţocul antreprenor…………………………………………..…………………………………………………………

15 16 16 19

• -

Veni, vidi, vici ................................................... ....................................................... Vizita la ROMA în cadrul proiectului "Inserția elevilor din învățământul liceal pe piața muncii prin stagii de pregătire eficientă și inovatoare”......... ............................ Dacă e vară, e neapărat Costinești......................................... ................................... Dicționar eleno-român de vară………..………………….. ....................................................

Super-Sinaia!................. .................................................... .....................................................

• • -

• -

Responsabil cu timpul liber...................................................................................... Recenzii în oglindă................................................... ................................................

23 24 26 28 29

Elevi, de la haz la necaz. Dosar tematic …………………………………………………………………………….

• • • -

Dreptul la opinie: importanța norocului în existența mea......................................... Generația nouă................................................... ................................................... In corpore sano................................................... ................................................... Colțul PSI: Lumea ca ritm: O lume prea modernă............................................................. Cuget, deci exist: Chestiunea cu logica................................................... ..................... Agenda medicală: Sfaturi pentru îngrijirea tenului (I) ................................................... Trend up! Elemente esențiale în garderoba unui adolescent....................................... Colțul dulce și pripit................................................... ............................................. Despre școală cu drag................................................... .......................................... Din sertarul curiozităților literare: “Noapte” – cuvântul simbolurilor matematice Lecția de istorie: război și pace, altfel………................................................................... Picătura de râs……………………………………………………........................................................

33 34 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51

Sub semnul A.M.R.-ului De prof.Maria Mirella Popescu Incitant titlu de editorial, nu? Eraţi obişnuiţi cu titluri mai sobre, mai metaforice, aşa-i? Trăim însă vremuri dure, trebuie să ne adaptăm, să fim realişti! Cum, nu ştiţi ce e A.M.R.-ul? Nu, n-o să vă las să aşteptaţi la mila vreunui adult, că sigur vă veţi pierde interesul pentru „lectură”,ci vă spun tot eu... În vremuri nu foarte îndepărtate, pe care voi le percepeţi drept „imemoriale”, pe când taţii voştri făceau ceea ce se numea „armata”, dorul de casă şi de cei dragi îi determina pe tinerii recruţi să-şi facă un fel de numărătoare inversă, numită prescurtat A.M.R., pe larg însemnând „a/au mai rămas”, ceea ce se referă, desigur, la perioada de aşteptare până la „liberare” sau până la prima permisie. Ce legătură are asta cu începutul şcolii? Greu de ghicit, nu? Păi, eu, asemenea multora dintre voi, fac parte din categoria celor care aşteaptă începutul şcolii cu multă bucurie şi, fireşte, cu A.M.R.-ul pe un calendar de perete! De ce? Fiindcă îmi lipsesc mult de tot colegii, prietenii, atmosfera tinerească şi plină de viaţă pe care n-o mai pot reconstitui în vacanţă. Deopotrivă, subscriu dependenţei unora dintre voi de sunetul clopoţelului, de plopii care străjuiesc drumul până la şcoală, de ambuteiajele de pe Şoseaua Progresului, de uniforma cu cămaşă albă şi cu cravată roşie, de sticla cu băutură acidulată declarată cu ostilitate „nesănătoasă”, de pateurile calde de la Lidl, de portăreasa care seamănă cu Caron, de glasul autoritar al directorului şcolii, de larma de pe culoare, de profesorii pe care-i iubiţi şi de cei care vă fac să iubiţi enorm vacanţa, de lista de lecturi obligatorii, de careul din prima zi de şcoală, de ... de... de... (n-aveţi decât să continuaţi voi lista!) Prin urmare, ce pot să vă doresc la începutul noului an şcolar? Să aveţi un an aşa de frumos, aşa de plin de activităţi frumoase, aşa de împlinit, doar cu planuri duse la bun sfârşit, cu colegi frumoşi de oriunde i-ai privi, cu dascăli dedicaţi, încât la sfârşitul semestrului doi, să simţiţi nevoia, intrând în vacanţă, să vă faceţi A.M.R.-ul cu gândul la un nou început de an şcolar!!!

Ilustrație: Cristina Dionisie

De Cătălin Arambașa (X D) După a mea părere, dacă mă întrebați, cred că există un război al voinței. Există situații când unele lucruri ni le facem cu mâna noastră (voluntar!). Eu, de exemplu, pot spune că sunt leneș; mama îmi reproșează deseori că nu am voință deloc să învăț mai bine, deși știu că pot și, mai ales, că este vorba despre viitorul meu. Dar ce să faci dacă trăim în era vitezei unde au apărut tot felul de tehnologii: calculatoare, telefoane, jocuri, care ne atrag precum ursul la miere și ne ocupă mai tot timpul?! Mai există și alte situații, mai nefericite în viața noastră, care ni se întâmplă involuntar. Peste aceste situații trecem cu greu. Atunci când o persoană din familie este bolnavă, cum e de exemplu cazul unui copil mic, întreaga familie își găsește ritmul cotidian tulburat. Parcă toți așteaptă, suspendând ce au de făcut, să se întâmple ce s-o întâmpla. El, bolnavul, trece prin nenumărate investigații pentru a se afla dacă există o rezolvare la acea problemă de sănătate. Se află că este o rezlovare, precum o operație la rinichi, dar, totuși, mai are de așteptat. În acea perioadă, părinții duc un război cu ei înșiși, iar atunci când simt că nu mai pot, se roagă la Dumnezeu să le dea putere și voință pentru a putea merge mai departe și a trece cu bine peste acea situație. Unii cred că unde există voință nimic nu este imposibil. Cu alte cuvinte, să te lupți cu tine însuți e și bine și de dorit. Cică mereu ieși învingător. Dar ce faci când nu există sănătate și cand unii nu au pe nimeni lângă ei, precum bătrânii noștri și copiii părăsiți de părinți? Atunci, unde îți mai găsești puterea de a lupta acel război al voinței? Cum îi spui, de pildă, unui coleg bolnav în cel mai neînchipuit mod, că trebuie să lupte cu propria deznădejde? Luptăm, ducem lupte ale voinței în fiecare zi. Chiar și la școală. Ne luptăm cu lenea personal (știm despre ce e vorba…), cu ultimele raze calde ale soarelui care ne aduc aminte că nu ne-am despărțit de prea mult timp de vacanță, cu temele, cu zilele, cu semestrele, uneori și cu profesorii, alteori cu noi (uneori prea mult, alteori nu cât ar trebui…)… Așa că îi doresc frățiorului meu voința pe care eu nu o am și să treacă cu bine peste această perioadă (e acum bolnav, din păcate). Să nu aibă nevoie de operație și să se facă bine. Și îmi doresc și mie voința de a lupta cu nevoia de a sta suspendat în timp, așteptând… ce așteptând? O veste de la medici? O zi nouă? Am citit într-o poezie că o luptă-I viața/ Deci luptă/ Cu dragoste de ea, cu dor… Și, cu acest motto, vă invit pe toți la lunga luptă, de un an, cu materiile școlare și cu noi înșine. Cine știe, poate răzbim, ca să avem ce spune și la anul, în toamnă, ca 4 să avem cui povesti A fost odată, la Moţoc…

SPIRITUL COLECTIV De dr. Natașa-Delia Maier Colectiv… termen care impune delimitări conceptuale. Nu sunt eu omul care să le facă. Las, mai bine, DEX 1998, să inventarieze sensuri: COLECTÍV, -Ă, colectivi, -e, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. Care rezultă din participarea, din activitatea mai multor persoane (sau lucruri). 2. Care aparține tuturor; comun, obștesc, social. 3. Care se referă la ideea de colectivitate. ◊ Substantiv colectiv = substantiv care denumește prin forma de singular o pluralitate de obiecte identice, considerate ca un întreg, ca o totalitate. Sufix colectiv = sufix care dă unui substantiv valoarea de substantiv colectiv. II. S. n. Echipă. Colectiv de redacție. Colectiv de catedră. ♦ P. gener. Grup (organizat) de persoane. III. S. f. (În trecut) Cooperativă Agricolă de Producție. – Din fr. collectif, lat. collectivus.

Pentru mine, adjectivul își redefinește zimții semantici în fiecare zi… Definiția de mai sus pare generoasă. În orice sens ar fi citită însă aceasta, românului, îi evocă, inevitabil, serii sinonimice care au mereu legătură cu ideea de gregar, de turmă. Mai există și momente în care sintagme ca spirit gregar sau spirit de turmă câștigă sensuri pozitive. Momente în care nici cel mai cinic suflet nu îndrăznește să le ia în râs. Dar vai, cât de scump și de trist plătite!... Sâmbătă seară la Zurich… Toamna-și cântă ultima baladă, cu frunze roșcate, cu dealuri însorite și cu păsări vesele într-un Zoo pitoresc, amețitor. Undeva, într-o cameră de hotel pe malul Limmatului, o voce strigă: se întâmplă ceva la București, transmit la știri elveţienii ceva despre morții dintr-un club. Duminică după-amiază pe Otopeni: soare, palid, și un taximetrist tăcut căruia nu îi mai arde să glumească pe seama spiritului românesc: a văzut prea multe în ultimele două zile… Duminică seară, în parohia Mărgeanului: fiul preotului, în felul lui degajat, vorbește despre Alex. Îi e prieten vechi și bun. Are 23 de ani și peste câteva săptămâni nu va mai fi… sucombă pe un pat de spital, din cauza insuficienței respiratorii, atât de frecvente la cei arși. Luni dimineață, devreme, în cancelarie: mame de adolescenți care povestesc… una are copilul la Arhitectură… o fată, frumoasă și harnică, fostă vianistă. Da, îl și cunoaște pe băiețelul care s-a stins. Și mai cunoaște pe cineva… seminarista ei. Cum, cine?! O tânără, ca toți tinerii: se bucura că va fi alături de iubitul ei care lansa, împreună cu trupa, un nou album. Și care nu va mai veni la seminarii… Nevermore, ar croncăni corbul lui Poe… Luni, la prânz: o mare de moţoci se strâng pe altădată veselul teren de fotbal… Jelesc. Jelim cu toții. E un adio, în tonuri de veșnica pomenire… Adio de la tânărul coleg din Vianu al fiicei colegei noastre de matematică… un adio prematur de la Alex al fiului colegei de economie, un adio de la Roberto al unui băiat de la M-Impact, un adio de la Cătălina, care nu-și va mai ține seminariile de la Arhitectură, pe care îl spunem noi toți, foști colegi ai Neguţei Ioniță… O prietenă de-a mea și iubitul ei, după ce și-au luat adio de la un amic vechi de-al lor, și-au tatuat sigla clubului. Ca să nu uite că l-au condus pe ultimul drum. Cu toții rescriem sensul cuvântului COLECTIV. Fiecare, în felul său… cu promisiunea de a nu uita. Tocmai pentru că, în clipa durerii, suntem COLECTIV. 5

Veți citi în această secțiune (deschisă de ochișorii curioși desenați de Miruna Petrescu din clasa a XI-a C): -Cu ochii în patru: ecouri din curtea școlii -Și noi suntem Play Energy! -Dans la puterea a doua: gemenii Cristian și Eugen Minciună -Cu cartea în brațe: utilizarea calculatorului personal -Dosar tematic – POSDRU: -Moțocul la cote înalte! -Inserția elevilor din învățământul liceal – un proiect ajuns la final -Seminarul de diseminare și conferința de închidere a proiectului Inserția elevilor din învățământul liceal pe piața muncii prin stagii de pregătire eficientă și inovatoare -Moțocul de Impact! -În lumea proiectelor CIVITAS: -Fii atent la maniere! -Moțocul antreprenor…

Cu ochii în 4... S-A ÎNTÂMPLAT ÎN… final de iunie, când nimeni nu se mai aștepta… De Georgiana Țilea (X G)

Cum a început, de fapt, gloriosul proiect finalizat la sfârșit de iunie? În luna martie, echipa formată din elevii Hussain Hina-Nasrin, Hussain Norin-Bushira (clasa a IX-a B), Arambaşa Cătălin-Mihai, Călin Alexandra-Cristina, Marican Alexandra-Maria (clasa a IX-a D), Dragomir Georgiana-Iuliana (clasa a IX-a E), Brătuleanu Robert-Marian, Radu Constantin-Florin, Stoian Adriana, Tilea Georgiana-Izabela (clasa a IX-a G) şi coordonată de prof. Nedelea Nicoleta-Doina s-a înscris la concursul naţional inter-şcolar „Nicolaus Copernic”, organizat de Asociația Secular Umanistă din România. Concursul își propune să aducă în atenția elevilor și profesorilor subiecte legate de astronomie și cosmologie, de aceea expoziţia realizată cu lucrările rezultate din atelierele şi dezbaterile organizate în şcoală este amplasată în holul principal. Tema acestui concurs este „Cum a apărut şi cum evoluează Universul”, încercând să scoată în evidență atât cunoștințele elevilor, cât și calitățile lor creative.La începutul lunii aprilie a fost organizat un atelier de creaţie la care au participat colegi talentaţi şi dornici să folosească cunoştinţele despre apariţia şi evoluția Universului de la Big Bang până în prezent. Împreună am creat momentul iniţial al apariţiei Universului, dar şi imaginea acestuia în prezent, Soarele şi cele opt planete din sistemul nostru solar, pe care le-am inclus în expoziţie. Aşa s-a conturat expoziţia într-o lună, fiind ajutaţi de colegii noştri de clasă, după care am început să o completăm continuu, pe baza unor informaţii noi, descoperite şi analizate de noi în cadrul dezbaterilor organizate.Şi am ajuns la final. Aşa arată expoziţia elevilor de la Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară „Dumitru Moţoc”... Cea mai plăcută activitate din cadrul acestui proiect a fost concursul „Ce ştim despre Univers? – What do we know about The Universe?”, organizat împreună cu doamna profesoară de limba engleză Laura Vătafu. Acest concurs a fost organizat pe data de 3 iunie, pentru a ne convinge că materialele expuse şi site-ul ESA (European Space Agency) au fost citite de elevii din şcoala noastră. Două dintre cele cinci probe ale concursului şi barajul între echipele cu punctaj egal au fost în limba engleză. La concurs au participat echipe din clasele a IX-a D, E, F, G şi a fost câştigat de elevii Arambaşa Cătălin, Marican Alexandra şi Minciună Eugen din clasa a IX-a D. Pentru locul II a fost organizat baraj între clasele a IX-a E şi a IX-a G, elevele Dragomir Georgiana, Stancu Ana şi Zaharia Mădălina din clasa a IX-a E ocupând locul II, iar Stoian Adriana, Tilea Georgiana şi Brătuleanu Robert din clasa a IX-a G locul III. Menţiunea a revenit elevilor Şincă Andra, Sitavu Adrian şi Mărgean Alexandru din clasa a IX-a F.

PlayEnergy este un proiect promovat de Enel și Ministerul Educației și Cercetării ştiinţifice. Proiectul își propune să stimuleze creativitatea și inventivitatea elevilor privind producerea și utilizarea eficientă a acestei resurse – energia, reducerea emisiilor de bioxid de carbon, utilizarea surselor de energie neconvenționale. În acest proiect s-au înscris elevii clasei a IX-a B, după ce au avut la ora de fizică ca temă de dezbatere ,,Energii regenerabile: eoliene solare, geotermale, biomase”. Echipa formată din: Florentina Nicolae, Cătălin Doarcă , Nicușor Ghinea au realizat o machetă funcțională a unei turbine eoliene folosind materiale refolosibile: suport orizontal- cutie metalică de bomboane, suport vertical- tub de pexal, nacelă cu palete- morișcă de vânt de plastic (jucărie) , generator electric- motoraș de la o jucărie veche, led, bandă izolatoare colorată. Turbina eoliană este o sursă de energie regenerabilă care transformă energia cinetică a vântului în energie electrică. Poate fi amplasată în zone geografice diferite: munte, litoral, câmpie, deltă și contribuie la diminuarea costurilor de producție a energiei electrice clasice (convenționale), la protecția mediului. În imaginea de alături, puteți vedea turbina creată în cadrul proiectului nostru. Eficiența acestei surse de energie permite crearea zonelor de tip,,smart city” Macheta realizată a fost prezentată colegilor de clasă, de școală și a fost înscrisă în concursul PlayEnergy. Prof. coordonator Valeria Roșca 8

Cristian, un copil cu simţul umorului,carismatic, zâmbăreţ şi rareori timid, când este ascultat la ore de către profesori. Aşa se autocaracterizează Cristian. În copilărie îi plăcea să danseze, urmărind diverşi dansatori la TV, şi să se joace la calculator, ca majoritatea copiilor. A ales să facă dans, fiindcă a fost singurul sport, spune el, ce i-a plăcut prin faptul că este mai delicat şi depune mai mult efort decât la fotbal, baschet sau oricare alt sport. Idolul său în dans este un dansator rus ,dar îi place şi Mihai Petre. Mama lui l -a îndrumat să facă dans, de aceea vrea să o facă mândră, ajungând antrenor. Întrebat dacă dansul este un sport costisitor, acesta spune că este, deoarece în fiecare lună îşi plăteşte antrenamentul în valoare de 100 de lei, plus că o dată pe an îşi achiziţionează echipamentul necesar (adică toată seria de pantofi speciali, pantaloni și ținutele acelea frumoase și elegante de concurs),mama lor făcând sacrificii mari pentru ei. Mi-a spus că un dansator ar trebui să aibă mai multe calităţi, printre care cele mai importante ar fi: ambiţia, pentru a avansa într-o clasă mai înaltă; energia, în sensul că e bine să nu obosească şi să ţină pasul cu ceilalţi dansatori şi ultima calitate, dar nu cea din urmă, curajul, pentru a intra pe scenă. L-am întrebat ce înseamnă dansul pentru el. Mi-a răspuns sincer că el "se hrăneşte prin dans", dansul însemnând totul, antrenându-se între 3 şi 6 ore zilnic, în fiecare lună.

De dr.Natașa-Delia Maier La început de toamnă, orice dascăl care se respectă, conspectează (chiar cu mare conștiinciozitate, cu aceeași conștiinciozitate pe care și-o dorește și de la propriii elevi) cataloagele de noutăți editoriale de pe la editurile românești. Cel mai adesea, de ce să nu o mărturisim, în căutare de materiale auxiliare utilizabile pe la clase. În acest spirit începând și eu să răsfoiesc catalogul editorial al Editurii Paralela 45, nu mică mi-a fost surpriza de a mă întâlni cu numele unei colege tare dragi mie: Mihaela Croitoru, specialist în limba calculatoarelor (o vezi pe autoare în fotografia alăturată). Astfel, sus-numita editură îi republică o versiune îmblânzită a unei lucrări-hit, cea dedicată pregătirii ECDL. În versiunea soft, adaptată nevoilor și profilului absolvenților de liceu, cartea se republică drept o nouă ediție a ghidului de pregătire pentru bacalaureat Utilizarea calculatorului personal. Ca orice ghid, și acesta are scopul declarat de a fi un instrument pentru pregătirea susținerii competențelor digitale. Cunoscând lucrarea, aș îndrăzni să adaug: și nu numai! Cunoștințele prezentate sunt foarte utile și acelora care doresc să obțină certificarea ECDL sau acelora care, dincolo de a dori să susțină vreun examen, își doresc să se împrietenească cu computerul. Este cred, inutil să adaug că, în actuala societate, în aproape orice domeniu, este necesară stăpânirea, măcar la un nivel de abză, a calculatorului. Folosirea calculatorului și cunoașterea pachetului de programe Ms Office reprezintă un atu pentru integrarea viitorilor absolvenți pe piața muncii. O recomand călduros (alături găsești și 10 motive pentru care cred că este una dintre cele mai bune lucrări de profil) și dacă, nu ai timp și chef să intri în librărie, poți proceda ca mine și să o comanzi online (http://www.edituraparalela45.ro/titlu_detaliu.php?idtitlu=1529)

Decalogul calităților unei cărți temeinice de îmblânzit pc-ul

1. Versiunea este cu update! Nu este vreuna dintre acele lucrări depășite de evoluția procesoarelor și a platformelor de operare! 2. Format generos, ușor de citit! 3. Ilustrații berechet, astfel încât să te poți descurca și de unul singur, acasă 4. Limbajul clar (rezultat al unei extraordinare limpezimi de gândire a autoarei), cu frazarea accesibilă. Nici nu ai zice că e despre computere! 5. Structurarea tematică foarte atentă, în corespondență nu doar cu nevoile absolventului care dă examen de competențe, ci cu nevoile tuturor care încearcă să se deprindă cu utilizarea pc 6. Explicații foarte clare! Chiar e ușor de înțeles! 7. Alternarea demersului inductiv cu cel deductiv (nu e teorie goală, de multe ori se pleacă dinspre probleme cu care se confruntă utilizatorii) 8. Soluții multiple, căi multiple de abordare 9. Fișiere de exersare concepute de autoare, absolut gratuite, care se pot downloada de pe site-ul editurii 10.Prietenoasă cu bugetul tău!

Când elevii muncitori gustă din roadele pregătirii lor: Tabăra educațională din cadrul POSDRU – Inserția elevilor pe piața muncii prin stagii de pregătire eficientă și invoatoare

După cum întreaga noastră comunitate (nu doar școlară, ci și cea locală) știe, am împlinit cele 18 luni de lucru în proiectul stagiilor de practică, în parteneriatul fructuos cu cei de la CEDS și cu ENGIM San Paolo, Roma. Cum e firesc, elevii merituoși, care s-au făcut remarcați prin eforturile depuse de-a lungul proiectului, ca și prin atitudinea lor deschisă, pro-activă în comunicare și în asumarea unor sarcini de lucru, au fost recompensați. Și ce poate fi, după o perioadă lungă de efort, o recompensă mai plăcută decât o tabără?! Nu orice fel de tabără, bineînțeles, ci una care, alături de obiectivul destindere să își propună și unele educaționale: întărirea coeziunii grupului și a atitudinii asertive, proactive. Tocmai de aceea, tabără de la Sinaia a fost una punctată cu numeroase activități vesele, împletind trăsăturile unei tabere de odihnă cu acelea ale unei tabere de team-building și de aventură. Activități de comunicare, provocări hazlii,

conviețuirea a o sută de copii și 10 dascăli, alături de lideri în proiect și de formatori … nici că am putea descrie mai succint felul în care s-au scurs zilele ultimei săptămâni de vacanță, petrecute la Cota 1400, la Sinaia. Am acceptat provocări peste provocări, inclusiv pe acelea de tip adventure-park: tiroliene, escalade, sarcini în echipă, drumeții cu grupul, ștafete și concursuri pe echipe. Întreaga săptămână ne-am luat la întrecere unii cu alții, ca să constatăm, în cea din urmă zi, că suntem cu toții câștigători. Drept care ne-am felicitat reciproc pentru inițiativă și ne-am bucurat să constatăm că toate activitățile derulate au adus plusul de energie și de bună dispoziție din care să oferim și colegilor noștri, la începutul unui nou an școlar. Iar mai multe, din punctul de vedere al omului din interior, citiți în relatarea din secțiunea Veni, vidi, vici a prezentului număr.

Ca beneficiar direcți în acest proiect, cu titlul său oficial Inserția elevilor din Învățământul liceal pe piața muncii prin stagii de pregătire practică eficientă și inovatoare (POSDRU/161/2.1/G/134897), am avut parte de un an și jumătate aventuros, plin de tot felul de experiențe de formare și de învățare, plin de surprize, dar mereu vegheat de ochiul binevoitor și optimist al partenerilor noștri, CEDS și ENGIM San Paolo.

Ceea ce ne-am propus, de la bun început, a fost să facilităm inserția pe piața muncii a elevilor din unitatea noastră școlară, prin participarea la stagii de practică de calitate, bazate pe resurse de învățare practică și, cu ajutorul partenerilor noștri, să reflectăm asupra lecțiilor învățate din aceste stagii. Astfel, noi speram să ne creștem șansele de ocupare profesională, după absolvire, pentru minimum 260 de elevi, prin elaborarea și furnizarea de programe de învățare la locul de muncă, prevăzute în curriculumul obligatoriu, care să acopere specializări din industria alimentară. La nivel instituțional, proiectul a avut și un scop secundar, acela de a dezvolta relația partenerială națională și transnațională, între unitatea noastră, cel puțin doi agenți economici din România și un partener străin, ENGIM; furnizor de formare profesională, care să ne asiste în eforturile de implementare a proiectului.

Astfel, am beneficiat, de-a lungul acestor luni, de asistență în conceperea programului de lucru al elevilor noștri, în elaborarea activităților și în evaluarea acestora. La rândul lor, lucru mai puțin obișnuit pentru țara noastră, elevii implicați în proiect au beneficiat de consiliere și de orientare vocațională permanente, cu scopul luării unei decizii informate, încât să își aleagă cât mai realist profesia ori viitoarele studii. La capăt de drum, credem că, pe lângă acestea, am reușit să ne optimizăm resursele de învățare și chiar, în oarecare măsură, sistemele de monitorizare și de evaluare a învățării practice, în vederea furnizării unor stagii de pregătire de o calitate mai înaltă. .

Iată și câteva rezultate concrete: - ne-am propus, inițial, 260 de beneficiari. Am reușit să avem 300. - am diferențiat stagiile de practică ale elevilor, astfel încât să răspundem specificului lor de vârstă și de pregătire: cei de la clasele a IX-a au efectuat practica în școală, dotările fiind suficiente, iar ei nefiind încă obișnuiți cu rigorile unui mediu de lucru. Clasele mai mari, învățate deja cu regulile lucrului în echipă, au efectuat stagii de pregătire la partenerii noștri economici.

- rețeaua partenerială s-a lărgit! Le mulțumim, pe această cale, pentru sprijin, celor de la Freon Trading International, de la Auchan (cu punctele de lucru din Berceni, Militari, Vitan, Pallady, Titan, Crângași), dar și celor de la Carrefour Colentina. - spiritul de emulație a cuprins Moțocul! De aceea, a selecta cei 50 de elevi care să participe la vizita de studiu la Roma, la partenerul transnațional ENGIM San Paolo a devenit o chestiune dificilă și provocantă. A fost nevoie de două concursuri, în două etape, spre a reuși să reducem marele număr de beneficiari la 50 de fericiți câștigători.

- în august, am obținut, ca o recunoaștere a activităților din proiect, un atelier educațional de 6 zile la Sinaia, la Cota 1400, unde elevii noștri au putut să celebreze finalul de proiect și să desfășoare activități de team-building. Inedită a fost procedura de selecție a celor 100, prin intermediul platformei educativa.eu

Derulate la doar câteva zile una după cealaltă, cele două activități au avut rolul de a coborî, ca un grande finale, cortina asupra proiectului de care am beneficiat cu toții în ultimele 18 luni. Organizarea spectaculoasă, gustul pentru teatral și pentru dichisul de elegantă factură au fost din nou semnătura celor câteva ore pe care părinți, elevi implicați, dascăli, oficialități din inspectorat, parteneri ai noștri din alte proiecte și colegi din alte licee le-au petrecut în compania veselă și generoasă a echipei de proiect. S-au achitat strălucitor de sarcina de a povesti peripețiile ultimului an și jumătate atât direcțiunea liceului, cât și managerul de proiect, dascălii implicați, elevii care au avut șansa de a fi parte a echipei și, bineînțeles, nelipsiții noștri parteneri naționali și transnaționali.

Frumoasa zi de toamnă a fost condimentată și cu momente vesele, cu destinderea marca grupului umoristic Vouă și cu surprizele pregătite de elevi. După prezentarea proiectului, a echipei implicate, a activităților și rezultatelor, a urmat cocktailul de final, asortat cu vestitele plăcinte a la Moțoc, pentru care și-au dat concursul atât elevii, cât și doamnele inginere care i-au avut în grijă în toate aceste luni. Veselie, bună dispoziție, promisiuni că Altă dată o facem și mai lată! Nu ne rămâne decât să spunem, din toată inima, Bravo echipei de proiect și să îi oferim bine meritatele aplauze de final!

De dr.Natașa-Delia Maier A vorbi despre Impact nu este, de data asta, ce v-ați fi imaginat voi… Ci înseamnă a vorbi despre o serie de proiecte și de cluburi de inițiativă și de antreprenoriat social deschise sub umbrela generoasă a fundației Noi Orizonturi. Misiunea celor de la Noi Orizonturi, după cum înșiși o declară, frumos și răspicat pe site-ul lor, este de a promova modele de educaţie prin experienţă de calitate, care dezvoltă abilităţi de viaţă în rândul tinerilor, ca o strategie de dezvoltare durabilă a societăţii. Fundaţia Noi Orizonturi îşi doreşte o lume în care toţi tinerii se implică pentru binele comun al tuturor şi simt că pot face o diferenţă în societate. Mișcarea de tineri IMPACT sau Proiectul Impact se bazează pe modelul educațional IMPACT, un model de schimbare socială care constă într-o reţea de Cluburi de Iniţiativă Comunitară pentru Tineri IMPACT activă atât la nivel național, cât și internațional. Ce se întâmplă, bref, la Impact? În cadrul cluburilor (deschise în întreaga Românie, în școli gimnaziale și licee), lideri și elevi, voluntari deopotrivă, arată o altă față a societății în care trăim - o societate implicată, activă, de succes – este societatea în care copii și tineri învață să fie atentă la nevoile comunității în care trăiesc, identifică probleme reale din aceasta şi găsesc prin proiectele lor de serviciu în folosul comunității soluţii creative pentru rezolvarea lor. Cu alte cuvinte, învățăm să ne proiectăm viitorul așa cum îl dorim. În condițiile în care inițiativa și voluntariatul, în societatea civilă românească, sunt privite adesea cu scepticism și rezerve referitor la efectul lor, în astfel de cluburi, elevii din ciclurile gimnaziale și liceale învață că, DA!, inițiativa lor contează. Deci, învățăm să ne susținem opiniile, să ne confruntăm cu situații problematice, să ne găsim un traseu logic și pertinent de rezolvare a problemelor. Și, de ce nu, ne descoperim și propriile limite. La Impact nu contează atât să reușești, cât să încerci. În primul rând, învățăm, prin joacă și activități de formare, să ne scriem proiectele. Aplicându-le, creăm un Laborator viața, în care ne analizăm și succesele și rateurile. Și da, la Impact, e bine să mai greșești din când în când, pentru că și greșeala, insuccesul, rateul sunt căi de învățare și oferă experiențe de viață și material de stat pe gânduri. Tocmai de aceea, și la noi, la Moțoc, s-a deschis, de curând, un club Impact. Ne numim Moțoc Mega Impact sau, pe scurt, MImpact. Ne întâlnim, ne jucăm și ne gândim la comunitatea noastră, ca noi toți, în două schimburi: pentru cei din schimbul de dimineață, marțea, de la 13.30, alături de Iulia Rosnitche, iar pentru cei de după-amiaza, joi, de la 11.00, alături de subsemnata.

Sub egida Parteneriatului Civic pentru Educație, Colegiul nostru face pași noi, înceți, dar siguri, pe calea unui nou proiect marca CIVITAS. Acesta este partea a unei campanii mai largi, Copiii – victime ale propriilor drepturi.

Astfel, de-a lungul întregii luni noiembrie, în școala noastră, dar și în celelalte școli partenere (uimitor, 11 la număr, în total!) s-au desfășurat, cu sprijinul PROEDUS, în toate sectoarele Bucureștiului, activitățile microproiectului cu titlul Fii atent la maniere!, ale cărui obiective au fost extrem de diversificate. Astfel, proiectul și-a propus livrarea de cunoștințe și de abilități de natură socială, precum și de aptitudini de dezvoltare personală, alături de formarea elevilor prin participarea la work-shopuri. La un nivel mai înalt, s-a dorit și implicarea autorităților locale și a părinților în diverse activități pe tema necesității aplicării bunelor maniere în orice circumstanță.

Scopul proiectului devine evident: sublinierea necesității însușirii bunelor maniere, în vederea dezvoltării capacității de inserție a adolescenților întro societate civilizată. Având un grup-țintă destul de ambițios (685 de beneficiari elevi, alături de 60 de cadre didactice și 60 de părinți), impactul sperat al proiectului este suscitarea curiozității și a comportamentului civilizat al tuturor celor implicați, ca membri în egală măsură ai comunității.

Iar dacă obiectivele sunt înalte, și rezultatele pe care speră să le obțină sunt pe măsură. În rândul elevilor, se dorește aplicarea bunelor maniere însușite în urma activităților din proiect, astfel încât aceștia să devină modele de urmat pentru colegii lor, în privința comportamentului. Comunitatea, pe termen mediu și lung, ar trebui să beneficieze de schimbarea atitudinii și a comportamentului prin folosirea bunelor maniere, specifice unei societăți civilizate. Nu în cele din urmă, școala, prin implicarea atât a elevilor, cât și a profesorilor, ar trebui să beneficieze de un schimb de experiență în cadrul proiectului.

Activitățile, care s-au derulat timp de o lună, au fost bine primite de toți cei implicați și, de ce să nu o recunoaștem, și destul de amuzante: work-shopuri, două spinoase și puternice mese rotunde, cu temele Bunele maniere sau arta conviețuirii și Bunele maniere în societate, ateliere de desen, confecționare de costume, dramatizări și expoziții de desene. Cea mai așteptată activitate, cel puțin de către elevi, dar și cea mai activă a fost atelierul de lucru derulat in vivo, la Bran: Cum ne comportăm în excursie.

Autorii desenelor: în sensul acelor de ceasornic, începând din dreapta sus, Georgiana Dragomir (X E), Caius Tălpuș (IX A), Daniela Dincă (X D), Karina Alexe (X D)

Încurajați de frumosul impact pe care l-a avut proiectul Fii atent la maniere, derulat în cursul lunii noiembrie a acestui an școlar, cei de la CIVITAS și de la CMBE nu s-au lăsat prea mult așteptați și ne-au provocat, ca în aceeași atmosferă destinsă și energică, să ne implicăm într-un alt proiect. De data aceasta, provocările grupului-țintă au fost cu totul altele: cei implicați au avut ocazia să își dezvolte spiritul de antreprenoriat, să învețe cum să profite de diversele oportunități care le ies în cale și cum să evalueze chiar și cele mai insolite situații. Bref, a fost vorba despre a-i învăța pe copii cum să își planifice o afacere de la A la Z. Astfel după obișnuita întâlnire inițială de prezentare a proiectului, elevii au fost puși în mai puțin obișnuita situație de a face inventarul a ceea cu ce au venit de-acasă. Și-au investigat, după cum se poate observa din foto, punctele tari și pe cele slabe, oportunitățile și amenințările și, cu acestea în minte, au încercat să își croiască idei de afaceri. Le-au prezentat publicului (nu ar fi inutil de menționat și partea artistică, frumusețea prezentărilor făcând-o, așa cum ne-am obișnuit deja, afișele desenate chiar cu mâinile lor). Au obținut feed-back atât pentru ceea ce au lucrat, cât și pentru dezvoltarea lor ulterioară și, bineînțeles, au câștigat, alături de experiențe, și premii incitante. Plus promisiunea celor de la CIVITAS de a reveni spre a le sprijini primii pași ezitanți.

La vânătoare de puncte slabe… cine spune că, dacă ești elev la Moțoc, nu ai putea, într-o zi cu soare, să te gândești să îți deschizi propria afacere? Noi ne pregătim de pe acum!

Atmosferă de lucru intensă, dar și destinsă, așa cum e obiceiul pe la noi… Nu ne formalizăm, dacă nu vrem! Dar de muncit, putem! Momentul marii încercări: prezentarea ideilor la tablă, în fața colegilor și a profesorilor cu care am lucrat în proiect

Idei câștigătoare la Moțoc! Și, ce e cel mai frumos, am reușit să deschidem noi orizonturi, să ieșim din sfera preocupărilor noastre de liceu alimentar. Cine spune că nu am avea fantezie?

Antonio Negoi (IX D): Arhanghelul Mihail / grafică în creion 21

Sau secțiunea în care ne-am luat rucsacul în spate și am plecat la plimbare, cu mic, cu mare… - Vizita la ROMA în cadrul proiectului "Inserția elevilor din învățământul liceal pe piața muncii prin stagii de pregătire eficientă și inovatoare„ - Dacă e vară, e neapărat Costinești! - Dicționar eleno-român de vară - Super-Sinaia 22

de Rodica Ioana Scarlat (XII D) Am să încep prin a vă spune, în primul rând, că am fost foarte încântată când am aflat că am câștigat, prin acest proiect, și în urma celor două concursuri de selecție, un loc în echipa de elevi care va merge într-un stagiu practic de schimb de bune practici și de acumulare de noi experiențe de învățare la partenerii noștri din proiect (despre care, vă mărturisesc, nu știam mare lucru, sub aspect practic. Ştiam cum se numește instituția parteneră, îi știam pe domnii reprezentanți care au fost în România la întâlnirile cu noi, știam site-ul lor, dar… cam atât!) În al doilea rând, am fost foarte fericită să văd ce am reușit să realizez în acest proiect și foarte bucuroasă la gândul că voi merge la Roma pentru prima dată. Pentru mine, vizita de studiu, care s-a desfășurat la final de an școlar a fost o experiență nouă, din toate punctele de vedere, și din care am învățat foarte multe. Am învățat ce înseamnă spiritul de echipă și prietenia. Am învățat că, atunci când suntem un grup, contează ca toți să trecem de pragurile necesare, că nu contează prea tare dacă doar unul reușește, în timp ce echipa are de suferit. M-am bucurat să văd că împreună suntem mai buni și mai puternici decât fiecare în parte. Am cunoscut colegi și profesori noi, cu care m-am înțeles extraordinar și cu care păstrez legătura. Am cunoscut situații noi și experiențe noi. M-au frământat gânduri noi și nu m-a deranjat să le împart și cu alții. Împreună am învățat, ne-am bucurat și am văzut și orașul. Am vizitat locuri extraordinare, cum ar fi Colosseumul sau monumentul Vittorio Emanuelle, care mi-au plăcut extraordinar de mult, desi aparțin unor perioade clar diferite (Antichitate și secolul XIX). Sunt însă la fel de grandioase, cum e totul la Roma, de fapt, și le-aș mai vizita ori de câte ori aș avea ocazia. Am vizitat bazilici impresionant de frumoase. Roma este în sine un tablou, o minunată operă de artă și are o arhitectură și o cultură deosebit de frumoase, de o valoare inestimabilă.

Sau despre Sponge tabere, Bob altfel, aparține cu frații Elenei Ecaterina Antinia de la(XC) XI B

Căutând mereu soluții… Chiar și la mare, suntem un “liceu adoptat”

Tabăra de vară TEAM la Costinești este unul dintre ritualurile frumoase pe care le rememorăm în prag de toamnă-iarnă, când deja strălucirea bronzului temeinic așternut peste vară începe să pălească. Și în acest an, elevii din Moțoc au beneficiat de tabăra la Costinești, oferită de Centrul de Proiecte şi Programe Educaţionale şi Sportive pentru Copii şi Tineret Bucureşti. Mulțumim încă o dată domnului Florin Diaconescu pentru toate activitățile desfășurate pentru elevi în cadrul centrului. Mulțumim, de asemenea, și pentru faptul că că alături de noi au fost Simona David-Crisbășeanu și voluntarii Mara și Alexandra, care au desfăsurat activități în cadrul proiectului „Adoptă un liceu”, proiect realizat împreună cu fundația ROI. Toată lumea (elevi, profesori și voluntari) a avut ceva de învățat, într-un cadru… altfel! Când utilul se împletește cu plăcutul…

Reuniune de clasă… în cadru informal

Iată rețeta unei zile de tabără! Trebuie neapărat încercată!

Seară – punctul culminant al zilei de tabără

Palmieri – atracție locală pentru adolescenții amatori de foto-suvenir suvenir

Zâmbet – starea noastră după un an de proiecte și de fapte bune Moțoc – un liceu binecuvântat cu distracție

Happy HappyMoțoc în croazieră

Dans cohetărie grecească la malul Egeei

Skiathos O frumusețe de insulă! TEAM – tabăra elevilor activi și merituoși

Îngropăciune – ritual prin care ajungi să fierbi precum o cafea la nisip

De Maria Alexandra Marican (X D)

În această tabără de la Sinaia am avut parte de o frumoasă experientă de viaţă, trăind 6 zile într-un hotel aşezat pe vârful muntelui, mai exact la cota 1400, un hotel cu o imagine de asamblu deosebită, deoarece se văd atât Staţiunea Sinaia (atât de frumos de sus, de unde eram noi!), cât şi vârfurile munţilor ce ne înconjurau şi brazii semeţi ce păreau că ating norii. În prima zi, ne-am acomodat cu hotelul şi cu colegii de cameră, deoarece camerele erau de patru sau de trei persoane (eu, Alessya Crissa – cea mai bună prietenă a mea, Monica – o fată tare de treabă şi Alexandra am stat în aceeași cameră… deci… distracţie!!!). A doua zi, după micul dejun, ne-am strâns în sala de conferinţă noi, cei 99 de elevi din MOŢOC (număr psihologic!) împreună cu profesoarele şi coordonatorii taberei, pentru a stabili programul pe toată săptămâna . Odată pus la punct „planul”, am luat masa, apoi am plecat în drumeţie până la Poiana Stânii Regale. Și, cum până acolo, e ceva drum de mers pe jos, am văzut și schitul Sf. Ana (recomand cu drag, pentru liniștea binecuvântată), şi pârâul Peleş. După ceva vreme, am ajuns în poiana stânii regale, un loc extraordinar de frumos: în aer se simţea mirosul de fân cosit… şi acum am în minte imaginea locului! Am stat ceva vreme acolo, pentru a face fotografii. După ce ne-am odihnit mintea şi sufletul, am pornit pe poteca regelui în coloană de câte doi, apoi am ieşit pe şoseaua şerpuită (tot în coloană de câte doi, Alessya și cu mine eram primele din coloană, mereu în spatele ghidului, ca să nu pierdem explicațiile). După un timp, am luat-o prin

pădure; se tot găsea mereu câte cineva în spate care, obosit să tot urce, striga „feriți, maşina!”, iar grupul extenuat se retrăgea la marginea potecii (bine, după numai câteva secunde, își dădeau seama că sunt, de fapt, în mijlocul pădurii, nu pe șosea și începeam să râdem). Cred că ziua cea mai dragă mi-a fost a patra, când, după „celebrul” mic dejun, în sala de conferinţe, coordonatorii proiectului ne-au împărţit pe echipe, dându-ne sarcina să animăm, ca la un concurs de talente, seara. Fiecare echipă și-a ales numele, un moto și un număr artistic prin care să impresioneze audiența și să câștige puncte. Apoi, cu planuri de repetiție în minte, am plecat în drumeţie, să ne dăm cu tiroliana și să încercăm telegondola pe drumul înapoi spre hotel. Așa că de repetiții… nu prea ne-am lăsat timp, iar seara, când s-a dat startul concursului între echipe, echipa norocoasă - câştigătoare a fost cea roz, în timp ce noi, echipa galbenă, zisă şi MOŢO-GALBENI, am ocupat, cu prea puțină glorie, locul 4 (din 6!). Dar ne-am luat noi revanșa la distracție! Cu fetele, în timp ce majoritatea erau în discotecă, am decis că ar fi mai distractiv să ne facem propria discotecă, în cameră. Și aşa am şi făcut! Distracţia maximă a fost la noi: am dansat, am cântat şi am făcut farse la telefon, ca de sfârșit de tabără. Și nici nu mă mai mir că, în această tabără, nu numai că am câştigat experienţe noi, dar miam făcut şi mulţi prieteni.

Responsabil cuâ&#x20AC;Ś. Timpul liber!!!

Recenzii în oglindă DIVERGENT De Raluca Teodora Palangă (XII D)

Anul apariției filmului: 2014 Regia: Neil Burger Scenariul: Veronica Roth, Evan Daugherty Cu: Shailene Woodley, Theo James, Kate Winslet Genul: Acțiune, aventură, romantic, SF. Iată un film despre adolescenți, cu personaje adolescente, puse în fața unor alegeri care nu ar trebuie (sau poate da?) făcute la vârsta adolescenței. În orașul Chicago, modul de viață este diferit față de ce știm noi, acum. Societatea este împărțită în anumite categorii care se definesc în funcție de personalitatea fiecăruia. Cinci facțiuni, cinci feluri de a contribui la viața orașului. Tris Prior (Shailene Woodley), protagonista, este însă diferită. După testul în care ea află că nu se încadrează în nicio categorie, totul se schimă. Alege să intre în echipa Neînfricațiilor, care erau protectorii orașului, unde îl cunoaște pe Four (Theo James), iar sentimente neașteptate ies la iveală între cei doi . Lucrurile o iau razna când Jeanine Matthews (Kate Winslet, celebra actriță din renumitul film „Titanic”) pornește în căutarea „Divergentilor”, deoarece aceștia aveau o personalitate diferită și nu puteau fi controlați. Tris și Four duc o luptă crâncenă pentru supraviețuirle, în filmul bazat pe bestsellerul scris de

Cartea bate filmul?!... Christine De prof. Valeria Roșca

Anul apariției filmului: 1983 Regia: John Carpenter Scenariul: Bill Phillips (după romanul omonim al lui Stephen King) Cu: Keith Gordon, John Stockwell, Alexandra Paul, Harry Dean Stanton Genul: Acțiune, dramă, thriller, horror Acesta este filmul care te va face să spui că genul thriller/horror nu are vârstă! Christine este un thriller american din 1983, un film despre un autoturism numit "Christine" și efectele pe care le are asupra șoferului ei adolescent. Acțiunea filmului, pentru un plus de veridicitate și pentru a înfiora și mai tare spectatorul, e plasată în imediata contemporaneitate a scriitorului și a personajelor, în 1978. Povestea pleacă de la un pretext simplu: un adolescent cu aspect de „tocilar” își, cumpără, cum se întâmplă adesea pe la tinerii americani, o mașină la mâna a doua, care, în mod bizar, are și nume: Christine. Nu știe însă că mașina are o minte a ei, croită pe rele. Întrebarea din afișul filmului își va găsi curând justificare: „cum omori ceva care nici măcar nu are o viață proprie?!”

Veronica Roth.

Cartea, primul volum al trilogiei, descrie o lume distopică, adică o lume departe de a fi perfectă, în care, pentru a-şi reveni după mulţi de ani de războaie şi de suferinţă, pentru a se salva şi pentru a stabili în sfârşit pacea, omenirea îşi creează o lume covenţională, împărţită în cinci facţiuni, în funcţie de trăsăturile de caracter dominante ale indivizilor. Cu alte cuvinte fiecare individ îşi ştie locul în societate şi dă ce e mai bun din el în cadrul acelei facţiuni cu care se potrivea: Abnegatia, Candoarea, Prietenia, Erudiţia şi Neînfricarea. La vârsta de 16 ani, fiecare membru al facţiunii se considera că a devenit matur şi era supus unui examen care să-i evalueze trăsătura dominantă a caracterului şi să-i sugereze din ce facţiune ar trebui să facă parte. Apoi era lăsat să decidă dacă va rămâne cu familia lui sau va schimba facţiunea devenind loial acesteia. O dată ce ai ales şi ţi-ai părăsit familia nu mai exista drum de întoarcere: ori te potriveai cu acea lume aleasă de tine ori trebuia să trăieşti restul vieţii în afara facţiunilor. Iar viaţa în afara facţiunilor nu era deloc una uşoară, cei fără facţiuni trăind la marginea societăţii, în mizerie, printre ruinele orașului, muncind la canalizare și la salubritate. Personajul principal al cărţii, descoperă la test că este de fapt… divergentă. Ce înseamnă a fi divergent? Citiți romanul sau vedeți filmul (mai bună prima variantă, decât a doua…) ca să aflați!

Romanul lui Stephen King, Christine este, cred eu, genul de lectură gustat de liceeni : incită, lasă imaginația să zburde, pune mintea să creeze scenarii, te ține legat de carte de la prima până la ultima filă. Stephen King, consacrat stilului horror, abordează teme și concepte existențiale ascunse sub masca groazei. Cele mai teribile și murdare manifestări umane sunt însoțite de sentimentul pur al speranței. Christine nu e o femeie, cum v-ați închipuit, ci o mașina furioasă, un Plymonth roșu din 58 care ajunge din obiect condus să conducă. Arnie Cuninghan, cel care ,,ține volanul”, este opusul a ceea ce este Ea –Christine. Arnie este un licean timid, temător, ascunzându-se de lume. Denis e prietenul aflat unde trebuie, când trebuie, mereu acolo. Leah e personajul feminin clasic: tipa cea mai frumoasă din liceu care stârnește fantezia tuturor băieților. Autorul construiește în roman un transfer de perspectivă asupra acțiunii. Denis este cel care ne introduce în ambientul local, prezentându-ne prietenul, părinții acestuia, împrejurările achiziționării lui Christine de către Arnie. Arnie începe să se transforme treptat pe măsură ce Christine preia controlul, iar acțiunea este privită din perspectiva lui Arnie. Finalul este descris de Denis. O idee des urmărită de Stephen King este existența răului în orice. Christine a adunat mult rău, durere, disperare și a așteptat persoana potrivită căreia să i le transfere. Starea de tensiune crește pe măsură ce Arnie e tot mai transformat, supus forțelor demonice ale lui Christine. Romanul conține câte ceva pentru fiecare: crime și decepții, dragoste și pierdere, personalități uluitoare, o lume fantastică. Fiecare pagină obligă mintea febrilă să lucreze diverse scenarii, fiecare acțiune devenind o posibilă secvență de film. Și totuși nu încercați să prevedeți nimic deoarece veți suferi eșuând. Cartea fascinează de la farurile mașinii de pe copertă până la ultimul rând. Lectură plăcută!

Dosar tematic: elevi, de la haz la necaz

De cele mai multe ori, elevii se sfiesc să povestească și despre altceva decât de momentele lor bune. Mai ales elevii cuminți, harnici, serioși. De aceea, le-am lansat o provocare: după cum nu există babă frumoasă și nici copil absolut mereu cuminte, tot așa nu există „dosar” și „istoric” școlar mereu impecabil; așadar, haideți să povestim și despre isprăvile din care elevii au scăpat nepedepsiți.

Șotii, poante, nebunii… De Alexandra Cristina Călin (X D) Ilustrație de fundal: Miruna Petrescu (XI C)

În viaţa mea de elev am trecut prin foarte multe întâmplări hazlii, în special în anii de generală. Și, de multe ori, deși pare nedrept, am scăpat „basma curată”. O tipică întâmplare din care am scăpat nepedepsită ar fi când tocmai eu mă găseam să vorbesc în timpul orei... îi povesteam ceva colegei de bancă, iar profesorul, cam neatent la noi și la ce se întâmplă în clasă, îi spune ei, nu mie, să nu mai facă gălăgie! Și, cum de obicei treceam drept copil cuminte, de multe ori colegii au „mâncat papara” în locul meu, cu promisiuni de „veșnică recunoștință” care să se manifeste în pauză (iar până la pauză, chinuite de vreo problemă sau de vreun exercițiu care nu ne ieșea, uitam cu totul, de toate…) O altă șotie amuzantă ar fi aceea când eu făceam fotografii pe hol (cu toate că știam că nu e voie în școală…).Vine directorul, îmi confiscă telefonul (după cum era și regula, și mă așteptam deja că o să o sune pe mama, să o „invite” la școală), dar îmi spune să șterg toate pozele făcute în şcoală și, după aceea, îmi dă înapoi telefonul! Ura! Niciodată nu am fost mai fericită decât atunci că s-a găsit cineva cu un pic de înțelegere. Iar o altă întâmplare amuzantă ar fi aceea când aruncam cu biscuiţi într-un coleg… Drept răzbunare, a aruncat, după aceea, și el în noi. Pe noi nu ne-a surprins profesorul. Dar, ca un făcut, îl vede pe coleg, îl ascultă din lecția de zi și, constatând că ar fi fost mai bine să repete decât să arunce cu biscuiți, îi trece data în agendă, cu promisiunea că, dacă nu se astâmpără, îi trece acea notă mică pe care ar fi trebuit să o primească și în catalog. Noi, bineînțeles, am continuat sa aruncăm, iar lui, în cele din urmă, după atâtea ”războaie” cu biscuți, i s-a pus notă mică . Cred că vă dați seama de ce, pentru mine, generala a fost frumoasă şi am foarte multe amintiri de acolo! ☺ 31

Întâmplări din traiul de elev… De Maria Alexandra Marican (X D) Ilustrație de fundal: Miruna Petrescu (XI C)

Să fii elev este o mare bucurie. Iar să aștepți toamna ca să te regăsești cu colegii, să îți reiei năzdrăvăniile de unde le-ai lăsat, este una dintre marile bucurii ale stării de elev. Iar eu, în ciuda felului în care mă cunoașteți (Maria este personificarea definiției elevului cuminte, respectuos și sârguincios – N.R.), pot spune că am fost un copil tare neastâmpărat, care făcea cumva să dea de bucluc când te așteptai mai puțin. O întâmplare din care am ieşit, spre surprinderea mea, nepedepsită a fost atunci când pe mine şi pe trei colegi de-ai mei ne-a împins îndrăzneala să ne cumpărăm mingi săltăreţe şi să ne jucăm cu ele prin clasă… Deodată apăru învăţătorul nostru (eram în clasa a III-a; minte de copii de 9 ani, ce pot să spun?! Eram neastâmpăraţi: zi de zi încercam ceva nou și nu neapărat lipsit de pericole!)… Învăţătorul ni-lea confiscat şi, ca să preia joaca noastră prin clasă cu acele mingi, le luă una câte una şi le aruncă prin fereastra deschisă, spunând în mod ironic ,,Ia uite, asta a sărit mai departe!” sau ”Să-mi suneţi şi mie de unde le-aţi cumpărat, să-mi iau şi eu!”… şi, uite aşa, mingile noastre zburau, zburau pe fereastră una câte una, iar noi ne uitam lung la ele, ne uitam cum zburau câte 50 de bani, de fiecare dată. Și câte 50 de bani am dat pe acele mingi! Fiind la preţul acesta, cumpărasem ceva… le-am luat din banii pentru pachețelul de gustare; 5 lei dădusem pe ale mele. Dar nu se încheie istoria în felul acesta, nu! Am terminat programul şi, după un plan bine pus la punct, am sărit gardul în curtea şcolii după mingi… Dar, când am sărit noi, hotărâţi să le găsim, am avut parte de o mare surpriză: iarba nu era tunsă! Era aşa de înaltă pentru staturile noastre de copilași, încât, dacă aşezai piciorul în iarbă, ai fi zis că ţi l-a înghiţit. Ca să vezi! Căutam acul în carul cu fân! Dar noi nu ne-am lăsat păgubaşi! Răvășeam iarba în continuare, când, dintr-o dată, apare directoarea furioasă înpreună cu secretara sa… Văzând noi că ne-a prins, am țâșnit care încotro, fugind în toate părţile. Dar aici, ghinion: toţi au sărit gardul, numai eu am rămas atârnată de gard, căci se pare că experienţa mea de căţărătoare în pomi dispăruse odată cu apariţia directoarei… O vedeam apropindu-se de mine și îmi ziceam în gând ”Asta e!... m-a prins... m-a prins… las` că văd eu ce îi zic…” O priveam cum se oprește în fața mea şi

se uită nedumerită la mine, întrebându-se ce era cu noi acolo. I-am povestit de ce eram acolo şi cum am rămas doar eu atârnată pe gard; după aceasta, m-a condus până la ieşire, unde, o auzii, în urma mea, pe secretară mormăind cu un ton de nedescris, pe la spatele meu ,,Mâine vă aşteaptă o surpiză”. A doua zi, primul lucru a fost să „fac ordine” între colegi și i-am întrebat de ce m-au lăsat singură; apoi, i-am ameninţat cu faptul că i-am spus totul directoarei. Măcar să guste și ei pentru o clipă din spaima mea! După vreo jumătate de oră, vine învăţătorul supărat, se aşază la catedră; apoi, urmându-și discuția cu noi, îmi spune (parcă îl aud şi acum!) ,,Ce-ai făcut, Maria?“ Eu, bineînțeles, i-am răspuns ca de obicei: ,,Ce-am făcut?! N-am făcut nimic!” „Ba da, ai făcut o prostie, ca de obicei! Ai sărit să cauţi mingile! Avertisment scrie pe tine!” Eu, la gândul că primesc avertisment, încep a plânge cu lacrimi de crocodil… Văzând asta, învăţătorul, care nu-și închipuia că o fată ar putea plânge și cu lacrimi de crocodil, nu doar cu lacrimi de spaimă, nu mi-a mai dat avertisment, dar mi-a pus o condiţie. „Da, spuneţi!” îi răspunsei eu, chipurile, spășită, din bancă. „Te duci acasă şi îi spui mamei ce ai făcut!” La care, eu: „Da, mă duc şi-i spun! Vă mulțumesc din suflet”. A doua zi, învăţătorul mă întrebă: „Maria, i-ai spus mamei ce-ai făcut?” Eu îi răspunsei cum era de așteptat: „Da, iam spus”, dar îl mințisem, căci nu i-am spus nimic mamei ! Și am rămas, și până azi, nepedepsită. ☺

Importanța norocului în viața mea De Camelia Irina Ionică-Andrei (XII A) Ilustrație de fundal: Miruna Petrescu (XI C) Dacă întrebați pe majoritatea, norocul este un beneficiu sau o binecuvântare resimțită de omul care este împlinit sufleteşte si material, având parte de tot ce-i mai bun venit de la Dumnezeu, omul care şi-a îndeplinit toate visele. Dacă mă întrebați pe mine, tind să afirm că norocul nu este atât de important în viaţa noastră, deoarece e doar o fantezie a oamenilor care preferă să creadă în el decât în propriile forţe şi este nefolositor atunci când alegem să ne încredem prea tare în așa ceva şi să nu luptăm pentru a ne îndeplini visele, pentru un viitor mai bun. În primă instanţă, consider că norocul nu este decât un mit, o iluzie a persoanelor neîncrezătoare în propriile lor forţe. Norocul nu este niciodată de partea aceleiași persoane în mod constant, el este schimbător şi, de aceea, nu e bine să ne încredem în el, sperând că poate ne va schimba viitorul; acela ni-l schimbăm noi, cu ambiţie şi prin multă muncă. De pildă, unii oameni săraci, care au înfruntat durerile şi chinurile vieții au reuşit să se ridice şi să lupte pentru viitor mai bun, iar acum conduc firme de succes si au parte de multă fericire pentru că au crezut şi au avut multă tărie şi putere pentru a lupta până la capăt. Pe de altă parte, cred că norocul este nefolositor dacă nu muncim să ne atingem obiectivele; el nu ne poate salva la nesfârşit. Un om care are ambiţie şi luptă pentru ce-şi doreşte poate ajunge să trăiască foarte bine şi fără intervenţia norocului, dar, în acelaşi timp, poate trăi într-un mediu răuvoitor şi poate fi nefericit chiar dacă are o slujbă sau o familie alături. Unii, când se consideră norocoşi, renunţă la ambiţia de aşi depăşi condiţia. Acelaşi lucru se poate afirma şi în cazul persoanelor cu un trai bogat; pot avea bani şi faimă dar, dacă nu au încercat să-şi întemeieze o familie, gândindu-se că, poate, vor avea parte de una prin noroc, vor rămâne singuri şi nefericiţi. Ca să vedeți cât de periculos este să te încrezi în noroc, haideți să ne gândim, de exemplu, la oamenii săraci care cred că, poate, dacă le surâde șansa, vor reuşi să câştige la jocurile de noroc şi ajung să-şi parieze şi casa, în loc să muncească mai mult pentru a câştiga mai bine. În concluzie, norocul nu este atât de important în viaţa noastră, e mai mult o dorinţă de a ne depăşi condiţia şi este nefolositor, dacă renunţăm să muncim pentru a ne îndeplini visele şi să avea un trai mai bun.

Generația nouă

Vă veți întâlni în această secțiune ( pe a cărei copertă este o lucrare grafică a lui Răzvan Stavre – IX D), cu creații de: Mihai Tudorică, Elena Valentina Mihai, Cosmin Victor Ștefan, Raluca Palangă, Miruna Petrescu

de Elena – Valentina Mihai (IX C) Ilustrație de fundal: Ana Maria Nalbant (XII A)

tii cum a apărut toamna cu adevărat? Din mii şi mii de frunze ruginii, din soare cald s-a născut toamna cu faţa albă ca spuma laptelui, cu ochii albaştri precum cerul senin şi cu părul roşu ca flacăra.

apărut în mijlocul unei păduri, lângă râul cristalin, în lumina palidă a soarelui ce picura printre ramurile bătrâne ale stejarilor seculari.

âra după ea pastel de frunze moarte. Ascundea secrete în lună şi mistere în soare. Cu obrajii îmbujoraţi ca ai unei copile ce simte pentru prima dată fiorul dragostei, arunca cu nepăsare acuarele pe pânza firii pentru a-şi răspândi povestea dincolo de lume. Deschidea porţi către stele, către alte lumi, pierdute.

enise în sfârşit vremea ei. Aştepta la rând de un an. Cu braţele încărcate de emoţii, îşi înlocuia sora, pentru a schimba faţa lumii.

ntoarce odată pagina, suntem nerăbdători, vrem să se termine, se auzeau glasuri duşmănoase. Te-am aşteptat, hai, ce te-ai oprit din loc?

a păşea pe pământul rece, despicând covorul de frunze moarte, călcând trupuri de flori în picioare. Sub paşii ei, răcoarea devenea familiară, sub nostalgia timpurilor vechi. Frunze şi flori veştede, smulse din rochia ei ca din propriul trup, îi provocau durere. Sufla vânt peste crengi alungând păsările. Se chinuia peste puteri, dar n-avea încotro. Anotimpul trebuia să ajungă până la noi.

ade! Plânge de durere şi de chin. Lacrimi grele şi reci de ploaie îi sfâşie faţa chinuită. Continuă să-şi smulgă frunzele şi florile din amplul veşmânt, până nu mai rămâne decât sufletul din ea. Moare pentru noi... u ochii înlăcrimaţi, se înalţă într-un vârtej de vânt la cer. Are sufletul şi trupul sfâşiat, dar e fericită. oamnă dulce, toamnă bună, cum te naşti şi cum te duci? Revii mereu, mereu, deşi35ştii ce chinuri te aşteaptă. Ne iubeşti şi te iubim, copil drag, multaşteptat!!!

Sufletul toamnei – lucrare grafică de Georgiana Dragomir (X E) - creion 36

Holy Shit! Born from the blind, delusional mind! Bite the hand that feels the lie. The garden is severed, buried in the truth, Open your eyes, ‘cause Jesus hates you. You’re born of desperation, so terrified, That you just might disappear when you die. Stupidity is the religion of the feeble mind, Liberty and justice! The illusions of mankind. Remake the world in genocide, Everything priests told you is a lie! What will you do when his toys are broken? hat will you do when all his lines are spoken? Bastard proclamations of a dying nation, Social deconstruction through deceit and deception. Hit us with your pointing stick, Your golden arches crucifix. Was it everything they told you? Was it all the things they promised you? Was it everything you hoped for? Was it everything you prayed for? Never believe the things they told you, Never trust the lies they feed you, Never do what they want you to do, Never be who they want you to be!

De Mihai Tudorică (absolvent) (ilustrație de fundal: Miruna Petrescu – XI C)

Monkey see and monkey do, Evolution was never true. Of all the lies they feed to you, What you see is what you do. Look at me? Hei, look at you! He is the God of the heavenly children, Playing wicked games in the garden of Eden. But their apple went rotten down to the core, So with hands outstretched they begged for more. Then He gave them the Messiah to teach them the Word, He was born like a butterfly, and died like a worm. The world is a disease that cannot be cured, The truth is a voice that cannot be heard. Let us be your neon god, We’ve god brand new illusions for your plastic souls! A man made messiah of concrete and steel, Instant salvation through your TV screen! Stand aside for the new world order! We control the vertical. Don’t deceive yourself, get out of the way.. We command, and you obey!

de Cosmin-Victor Ştefan (IX C) Ilustrație de fundal: Georgiana Dragomir (X E)

zi comună şi plictisitoare, numai bună pentru a hoinări cu mintea prin trecut şi în prezent. Stau în faţa ferestrei şi privesc pomii rămaşi goi şi neajutoraţi. Parcă cerşesc mila privirilor mele, parcă aşteaptă să fac o minune şi să le redau strălucirea de altădată a verii...

mintindu-mi-i aşa cum erau, de un verde primăvăratic, nu pot să nu mă întreb de ce nuşi pot păstra culorile frunzei şi tinereţea pură. În loc de răspuns, aud glasul stins al frunzelor uscate. Gândul completează restul răspunsului: e legea firii. Unii se nasc, trăiesc şi gustă din bucuriile vieţii, iar alţii au înlocuit bucuria cu speranţa. Aceştia din urmă îşi fac bagajele şi se îndreaptă spre noi orizonturi, ascunse de ochii indiscreţi ai lumii

rază ruşinoasă de soare, răsărită de după nori, mă aduce cu mintea în prezent. Îmi mângâie blând faţa, reamintindu-mi cât de mult mă uimeşte orice creaţie a naturii. Un zâmbet discret îmi înfloreşte în colţul gurii, iar ochii sorb cu nesaţ apariţia completă a soarelui. Prilej de aducere-aminte a dimineţilor de vară. Mi se face dor de păsărelele gureşe, de rândunicile ciripitoare care aşteptau să le hrănesc cu boabe şi firimituri de pâine pe pervaz.

ncântarea durează puţin, căci soarele, obosit de arşiţa verii, se ascunde după un deal , făcând loc lunii să apară, mândră şi graţioasă. Lăsarea serii aduce cu sine şi un vânt rece. Suflă cu putere, răscolind frunzele înfiorate. Natura îşi arată colţii duşmănoşi, faţa ei sumbră se dezvăluie şi ne învăluie într-o mantie de tristeţe. Covorul arămiu se împrăştie în cele patru zări, de parcă n-ar fi fost nicicând.

rin geamul deschis, vântul se insinuează perfid, intrându-mi în cameră şi în suflet. Miroase a frig. Miroase a toamnă.

De Raluca Palangă (XII C)

Foiletonul continuă! Aici, al optulea capitol al romanului de dragoste al Ralucăi. P.S. Ilustrații de fundal – Miruna Petrescu (XC)

Crees que sabes lo que es el AMOR? Estas seguro? Piensalo muy bien antes de contestar..porque..no puedes saber cuando el amor desaparece o ..simplemente se convierte en algo..algo que te puede llevar a hacer cosas que nunca imaginaste que podrias hacerlo. Te puede convertir en un ...monstruo! Ji Yong Los pequenos rayos de sol torturaban mis ojos obligandome a despertar. Cuando abri los ojos recorde que paso anoche. Y recorde que el , en este momento estaba alado mio..por debajo de mi playera..abrazandome..Su cabeza en mi hombro, dormiendo tranquilo sin preocupacion alguna. Mis manos reposaban en su espalda ..sonrei como babo cuando lo mire..Nunca pense , que despertarme alado de un chico , abrazados , me haria tan feliz. Su rostro con su piel blanca..tan suave.. sus labios un poco rosadas y con forma perfecta que parecian dibujadas.. Esos dos hermosos ojos que aunque eran cerrados ahora, eran igual de hermosos..su cabello negro que olia a menta ..todo eso de el hacia que mi corazon latiera a mil por hora..denuevo. Estaba tan pegando a mi que podia sentir su corazon latir tranquilamente. Inconcientemente empeze a acariciar su pelo y besar despacio su frente...Tenia tantas ganas de probar esos delgados labios que ahora formaban un pequeno sonrisa en su rostro. El deseo era enorme y luchaba contra el con todas mis fuerzaz..pero tenerlo asi..tan cerca de mi..como contenerme? Anoche , me arriesgue a perderlo ..y le dije que lo quiero y me senti imensamente feliz cuando me dijo que el tambien me queria ..pero mi felicidad se derrumbo cuando de sus labios de desprendio aquella palavra que me hiso despertar a la realidad y darme cuenta de que el nunca me vera como algo mas que un amigo..un hermano...Me he dado cuenta que mis sentimientos nunca seran correspondidos ..que lo que siento es una locura y que debo enterrar todo esto que siento..pero ..necesito probar sus labios, aunque sea una vez..necesito hacerlo! Mi deseo era demasiado ..Me acerque despacio a sus labios..mi corazon latia como loca y mi deseo crecia ,cada vez que estaba mas cerca de probarlos.. Lo mire de nuevo y seguia dormido sin preocupacion alguna..Con temor..uni mis labios con los suyos..su calidez y dulzura me invadieron. Pose mi mano en su mejila acariciandolo..inconcientemente empece a mover mis labios sobre los suyos ..despacio..olivandome de que el era un chico..que tenia novia..que me veia como un hermano..y ademas estaba dormido..perdi mi control..Segui asi unos segundos mas y cuando decidi separarme..sus labios empezaron a morverse sobre los mios....Que..? E..eso es imposibile..debo estar sonando..o es un halucinacion.. Su mano se fue mi nuca enredando sus largos dedos en mi cabello..hise lo mismo..Abri un poco los ojos pensado todavia que esto era un sueno . Sus ojos estaban cerrados asi que los volvi a cerrar. Nuestros labios encajaban a la perfection ..Lo suspiros de hicieron presentes en los dos . Dios..me he besado antes pero..pero este beso en tan diferente.. Mi corazon estaba saliendo del control , sentia mil cosas en mi estomago..mariposas? La falta de aire se hiso presente ...dios..no queria separarme ..no ahora que todo parecia tan real... Nos separamos despacio ..abrimos los ojos ..nos miramos un par de segundos hasta que su dulce mirada se convirtio en una confusa..Lo mire con tristeza sabiendo lo que iba a seguir.. -Q..que haces? Que hago??-pregundo un poco asustado.. -Yo...p..perdon-dije evitando su mirada -Porque demonios hiciste esto?-grito y intento alejarse ..pero parece que se olvido que estaba por debajo de mi playera, lo que hiso de los dos cayeramos..y yo ..sobre el. Mis manos eran cada una a un lado de su cabeza..y lo miraba a los ojos con tristeza y rabia. -Tu me correspondiste!!-grite mirandolo a los ojos -No , no es cierto!-dijo frunciendo el ceno -Como que no ??Como puedes decir que no? Enredaste tu mano en mi cabello..-dije tomando su mano, llevandola a mi cabello..-Me acercaste mas a ti..-dije acercandome mas a el , restregando mi aliento contra sus labios..-Y me correspondiste!-dije y otravez me atrevi a probar sus labios. El intento alejarse pero no se lo permiti. Use mi poca fuerza para impedirle que se moviera mientras que 39 mis labios se movian sobre los suyos..Despues de unos segundos dejo de luchar y denuevo enredo una mano en mi cabello..y la otra se fue a mi espalda para pegarme mas a el. Continuamos asi ..despues de poco tiempo me

-Lo ves? ..Me correspondiste..-dije tratando de controlar mi agitada respiracion -Porque lo hiciste..?-su mirada denotaba confusion..tristeza..rencor..molestia..carino? -Deverdad lo quieres saber?-dije mirandolo con tristeza..otravez..porque sabia que talvez...despues de esto..ya no me va a dirijir la palavra..aunque me correspondio..aishh estoy tan confuso! -No ! No lo quiero saber!-dijo posando sus manos a cada uno de mis costados para levantarme y salio de mi playera . -Me voy! -No ! Espera..no te vayas..perdona-me!-dije tomando su mano para evitar que se alejara -No..-dijo soltandose de mi agarre-Debo irme! -Por que reactionas de esta manera? ME CORRESPONDISTE CON UN DEMONIO!-grite furioso -NO SOY GAY , IDIOTA!- me grito mirandome - No soy GAY! Entiendes? Porque te correspondi?? Porque te confundi con Mia ! Que creias? Por que otra cosa te corresponderia? O que paso por tu mente? - me dijo en un tono frio. Cuando oi esto, mi corazon se detuvo por un momento ..Las lagrimas invadieron mis ojos y un nudo se formo en mi garganta inpidiendome a decirle cuanto me habian lastimado sus palavras.Baje la cabeza..dejando escapar un par de lagrimas..Aprete los punos tratando de calmarme pero la rabia se apodero de mi! Levante la mirada y me acerque a el dandole un punetazo. Retrocedio unos pasos y despues poso su mirada furiosa en mi . Su labio...una de esos labios que hace unos minutos la besaba como nunca , sangraba .. -Que demonios crees que haces?-me grito tomantome por el cuello de la playera . -Con un demonio! -grite soltandolme de su agarre - Como puedes decir que me confundiste con esa....!!! grite tratando de contenerme y de no dejar salir todo lo que pensaba en este momento .- Era yo ! Eran mis labios las que le acariciabas con los tuyos, no las de ella!!! Era yo al que abrazabas no a ella. Alado mio dormiste anoche â&#x20AC;Ś a mi me abrazaste anoche..Alado mio despertaste..a mi me correspondiste...dos veces..dije llorando..-Como puedes decir que me confundiste con ella? C..como ? No nos parecemos en nada...Mientras ella te rompio el corazon... yo la console... yo no quiero romperla ..yo ..yo quiero curarla ...y..y protejerla..Pero tambien quiero que mi corazon este feliz..pero a ti no te importa ...porque no sabes cuanto la estas lastimando...A mi corazon ..quien la va a protejer? -Ji...-intento acercarse pero no se lo permiti -Vete!-dije limpiando mis lagrimas y mirandolo a los ojos -Vete !!-grite -Ji..perdoname pequeno..no quise..-intento abrazarme pero lo aparte -Que te vayas te dije!!!!-grite empujandolo asia la puerta -Ji ..no me alejes de ti porfavor..Te necesito..-me dijo en un tono suplicante con lagrimas en los ojos -Y yo que?? Conmigo que??Yo tambien te necesito Hyunnie..pero..-me interumpio -Pero NADA! Perdoname si?? No volvera a pasar! Te lo juro!- dijo tomando mi cara entre sus manos y dejando escapar una lagrimas de esos doj hermosos ojos negros que posee.. -E..esta bien..pero necesito estar solo! -E..esta bien..pequeno..pero volvere!-me dijo en un tono serios Se fue.. Cerre la puerta tras el y me deje caer al suelo..abraze mi piernas y me puse a llorar como un idiota..Su aroma estaba impregnada en mi piel..en mi ropa..en mis labios..Me senti tan bien cuando lo bese...y me senti tan mal..cuando me rechazo asi.. -Hyunnie...porque me hiciste esto -grite llorando aun mas fuerte...-Te amo idiota!! Daria mi vida por ti...y...tu...me confundes con ella... ~~~~~~Al otro lado de la puerta~~~~~~ Al otro lado de la puerta Seun Hyun estaba sentando ,apoyado en la puerta y escuchando el llanto de su pequeno mientras trataba de contener al suyo..Lo oia gritar su nombre..diciendo que lo amaba..y la tristeza se apoderaba aun mas en el. No sabia que hacer..no sabia porque le correspondio a esos besos..A esos besos que hicieron que su corazon latiera como ya de hace mucho que no lo hacia..esos besos que.. que despertaron tantas sensaciones en el..Estaba asustado por no saber que le pasaba ..estaba furioso por lo que le dijo ...estaba triste por oir el llanto de su pequeno ..que aumentaba cada vez mas..Se sentia miserable por que queria entrar denuevo y abrazarlo y pararle el llanto, pero algo en el lo detenia.. 40 -Ji Yong..pequeno ..ya no llores ....no merezco tus lagrimas mi pequeno...-decia tratando de detener su propio llanto..

Rod – natură moartă (grafică în creion de Miruna Petrescu – XI C) 41

Veți citi în această secțiune (cu supracoperta ilustrată de Florian Nițu– XIC): - Colțul PSI: Lumea ca ritm: O lume prea modernă Cuget, deci exist: Chestiunea cu logica - Agenda medicală: Sfaturi pentru îngrijirea tenului (I) - Trend up! Elemente esențiale în garderoba unui adolescent - Colțul dulce și pripit

Colțul Personal

De Raluca Trăistaru (X D)

Sincer Intim Trăim într-o lume în care societatea este influențată de tot ce se întâmplă în jurul nostru; trăim în secolul vitezei care ne afectează, indiferent de voința noastră. Lumea de azi nu mai este ca altădată. Acum, ea s-a transformat într-o lume contra cronometru: facem uneori lucrurile teribil de superficial. Ascultăm casete și cd-uri povestind cărți, mergem la biblioteca virtuală, trimitem e-mailuri neatinse de nota personală, în loc să ne așezăm cuvintele pe o foaie de hârtie (altădată, chiar parfumată!); înlocuim biletele amoroase cu sms-uri reci și seci. După cum spuneam, lumea noastră de astăzi este ușor influențabilă și, când spun asta, mă refer în special la tinerii noștri, care nu mai seamănă cu tinerii din trecut, cu care erau obișnuiți părinții noștri. Noi, cei de acum, intrăm în diverse anturaje, intrăm în contact cu diverși prieteni, nu ne mai gândim dacă aceștia sunt cei mai potriviți. Acest lucru este unul negativ, deoarece ei nu se gândesc la consecințele ce vor rezulta de pe urma frecventării unui astfel de anturaj. Adesea, avem tendința de a copia o anumită persoană sau să ne luăm, pur și simplu, după direcția celorlalți. De exemplu, dacă persoana X își cumpără haine ultimul răcnet și se tunde după ultima modă apărută, ne dorim și noi să facem exact același lucru, chiar dacă ne stă bine sau nu. Atunci când este vorba despre un grup de persoane din care se presupune că facem parte și noi, avem impresia că trebuie să fim și noi la fel cu ceilalți din grup și, dacă un membru al grupului face lucruri neobișnuite, precum fumatul sau băutul de alcool, suntem tentați și noi să facem exact același lucru, de teamă că, altfel, vom fi respinși de membrii grupului. Unii cred că, prin acest fapt, își dovedesc vitejia, dar, de fapt, se înșeală amarnic și nu își dau seama că, în realitate, își riscă propria sănătate. Noi, tinerii, suntem la vârsta în care ispita este foarte mare și ne mai și urmărește la tot pasul, iar, de cele mai multe ori, ajungem să cădem în păcat. Știm, cu toții, că, la naștere, am primit un suflet și că acest suflet are nevoie să fie hrănit pentru a supraviețui într-o lume mult prea modernă. 43 Dar marea întrebare, la noi, este: cu ce? Și, mai ales, cum, cât..?

De Caius Alexandru Tălpuș (IX A) Ilustrarea paginii: Răzvan Stavre (IX D)

Dragi elevi şi – poate – profesori, antrenamentul minţii continuă în umezeala sfârşitului de an. Pentru această ediţie de toamnă vă propunem o problemă deloc matematică – însă, sperăm, nu foarte uşoară – pe care o veţi rezolva respectând regula de aur a lui Sherlock Holmes: „când ai eliminat imposibilul, ceea ce rămâne, oricât de improbabil ar părea, trebuie să fie adevărul”. Mulţumim lui Armando Florentin Boeru pentru excelentele contribuţii de până acum!

Alice intră în Pădurea Uitării, uită ce zi a săptămânii este şi întâlneşte două animale cu un comportament ciudat: leul, care minte lunea, marţea şi miercurea, dar este sincer în celelalte zile şi inorogul, care minte doar joia, vinerea şi sâmbăta, dar spune adevărul în restul zilelor. Când cade întunericul peste pădure, fetei, fiindu-i imposibil să îşi mai dea seama cu cine vorbeşte, primul animal i se prezintă: „Eu sunt leul”, iar cel de-al doilea: „Eu sunt inorogul”. În altă noapte a aceleiaşi săptămâni, unul din animale spune, din nou: „Eu sunt leul”, iar celălalt afirmă: „Dacă tu eşti leul, atunci eu sunt inorogul”. Care este, de fapt, leul şi care – inorogul, în fiecare dintre situaţii?

Pentru rezolvarea corectă a testului, du-te la coperta a III -a revistei!

Agenda medicală… De Georgiana Burcea (XII D) Este foarte important să ne putem identifica tipul de ten. Acest lucru ne permite să îngrijim tenul corect. În principiu, dacă îți întrebi cosmeticiana, vei afla că există trei tipuri de ten: tenul gras, cel uscat și cel mixt. Indiferent de care e al tău, să știi că are nevoie de îngrijire și de atenție, căci, deh, nu degeaba se spune că fața te trădează întotdeauna. În acest număr, iată câteva ponturi pentru îngrijirea tenului uscat.

Tenul uscat: Este tenul pe care îl recunoști ușor, după senzația de asprime pe care o lasă fața, la atingere. Pielea se descuamează ușor și, adesea, se irită. Tenul uscat necesită îngrijire suplimentară, întrucât este predispus la apariția ridurilor și a liniilor fine. Acest lucru este valabil mai ales în lunile de iarnă, când devine chiar și mai uscat decât ți-ai imaginat.

mereu 1. 2.

respectat

Întotdeauna să vă curățați tenul cu un produs de curățire blând, fără săpun. Să nu folosiți niciodată săpun, întrucât acesta îndepărtează secreția naturală de sebum. Folosiți întotdeauna o cremă hidratantă pe parcursul zilei. Aplicați crema la nivelul feței prin mișcări ușoare, circulare. A nu se agresa sau trage de tegumente.

Remedii ale uscăciunii și idei de îngrijire suplimentară a acestui tip de ten:

Ilustrarea paginii: Georgiana Dragomir (X E)

1. Amestecați 1 măsură de apă de trandafir (de găsit în magazinele naturiste și în cele de tip Plafar sau, dacă nu, în magazine și băcănii cu specific arăbesc) cu 1 măsură de miere și aplicați ușor pe față. Se va lăsa să acționeze aproximativ 15-20 de minute, după care se va spăla cu apă călduță. Mierea hidratează și catifelează tenul uscat și este suficient de blândă pentru a se folosi zilnic. 2. Masajul regulat al feței cu ulei de migdale și de măsline ajută de minune tenul uscat.

3. Luați un sfert dintr-o pară. Îndepărtați coaja și o răzuiți. Răciți-o într-un frigider. Aplicați-o pe piele și lăsați-o să acționeze timp de 15 minute. Spălați apoi cu apă rece. Perele ajută la catifelarea tenului uscat și îi conferă un aspect strălucitor.

De Andreea Pomârleanu (XII D)

Adolescenții sunt foarte preocupați de imaginea lor, iar cel mai important rol îl joacă, pe lângă aspectul fizic, hainele și accesoriile. Fiecare își stabilește un stil propriu, în funcție de personalitate și de caracteristici/trăsături, însă există câteva reguli esențiale cu privire la bun gust și ținută. Așa că azi am de gând să vă vorbesc despre ce cred eu că e esenţial să avem în dulap. Fiecare dintre noi ar trebui să aibă câteva piese esențiale, în jurul cărora să-și definească propria imagine. Printre piesele “obligatorii” se găsesc următoarele: Aceștia sunt indispensabili în cazul oricărui adolescent, pentru că se pot asorta ușor la o ținută de zi, sunt comozi și practici și pot masca foarte ușor defectele de siluetă (dacă știi cum să îi alegi). Se recomandă alegerea unui model cât mai simplu, care să fie de calitate (chiar dacă asta presupune un preț poate mai ridicat), pentru că sunt croiți mai bine și, de asemenea, îi veți avea un timp mai îndelungat.

În alegerea unui model, se va opta fie pentru geaca de piele tip motociclist, foarte apreciată în rândul adolescenților (mai e și unisex, pe deasupra!), fie (mai rar, la fete) pentru una clasică, puțin sub talie, cambrată. Fete: În cazul fetelor, este bine ca întotdeauna să se găsească în șifonier o rochiță, pentru situații în care este necesară. Iarăși, ideal ar fi să se aleagă un model care va învinge timpul, mai ales dacă acestea nu definesc neapărat stilul propriu. De asemenea, se poate opta pentru fuste lungi în culori vesele, pentru fetele care nu se simt confortabil în ținute prea feminine, deoarece, accesorizate corespunzător, dau un aer modern și, de asemenea, sunt ușor de purtat. Băieți și fete: Oricând la mare căutare în rândul adolescenților, tricoul este o piesă vestimentară extrem de versatilă, care poate fi asortat la mai multe ținute. Cu blugi și o cămașă în carouri și teniși arată relaxat. Cu fustă și balerini/pantofi sport și geaca de piele ești urban şic. Cu pantaloni scurți și pălărie de pai ești gata de vară. Cu sacou și blugi ești în ținuta casual cea mai respectabilă. Deci da! Ai nevoie de tricouri! În alegerea celor care vrei să îți rămână o perioadă în dulap, trebuie să ții cont de material și, iarăși, să alegi un model mai simplu, care să treacă proba timpului. Acestea nu trebuie să fie nici prea strâmte, nici prea largi, pentru a nu dezavantaja prin evidențierea defectelor și, eventual, pentru a nu rămâne mici.

Adolescenții sunt foarte activi, tocmai de aceea acest tip de pantof este extrem de apreciat. Cel mai indicat ar fi să se aleagă un model care să fie cât mai confortabil, din materiale de calitate (de preferință, piele atât în interior, cât și în exterior), care asigură o bună ventilație a piciorului, pentru a împiedica transpirația excesivă.

Colțul dulce şi pripit Ingrediente: -1 pachet de foi de prăjitură din comerț -4 banane -180 g biscuiți picnic -1 plic budincă de vanilie -12 linguri de zahăr -1 l lapte

Pasul 1 Se așază foile pe o tavă unsă cu unt și tapetată cu făină. Pasul 2 Deasupra se așază biscuiții picnic și bucățele de banană. Pasul 3 Se toarnă deasupra budinca de vanilie călduță , pe care o prepari respectând instrucțiunile de pe pachet.

Bineînțeles, Leo revine. Cum adică cine?! Leonard Lăzureanu (X D), talentatul nostru coleg în ale bucătăriei, care, a spus, aspiră la un curs de chef. A promis că ne va da o rețetă foaaaarte simplă, pe care să o poată face oricine, chiar dacă nu a stat niciodată în bucătărie.

Trucuri: poți să folosești și pișcoturi simple. Așa cum am promis, prăjitura este incredibil de simplu de preparat, iar gustul este minunat. Poftă bună!

-Din sertarul curiozităților literare: “Noapte” – cuvântul simbolurilor matematice -Lecția de istorie: război și pace, altfel - Picătura de râs

Din sertarul curiozităților literare: “Noapte” – cuvântul simbolurilor matematice de dr.Natașa-Delia Maier

Cum spunea Ion Barbu? Pătrunzând pe teritoriul poeziei “nu am părăsit nicicând domeniul divin al matematicii”? În fond, jocuri matematice putem găsi, uneori, îndărătul celor mai neașteptate cuvinte… Stiați, bunăoară, că litera N este simbolul infinitului? Cunoasteți originea și semnificația cuvântului NOAPTE? Foarte bine… vine din limba latină (nox, declinarea a treia, cu genitivul noctis) și se referă la o perioadă a zilei, cea cuprinsă între apusul și răsăritul soarelui. Credeați că știți ce înseamnă?! Ei, bine, poate că nu știați tocmai toate asocierile…

IATĂ CÂTEVA EXEMPLE:

Iată o asociere simbolică, o curiozitate fonetică interesantă:

portugheză: noite = n + oito

În multe limbi europene, cuvântul NOAPTE este structurat, în plan fonetic, astfel încât să pară format din litera N, urmată de numărul 8, în limba respectivă! Astfel, pare că litera N este simbolul matematic al infinitului, urmat de cifra 8 care , răsturnată în plan orizontal, simbolizează, de asemenea, infinitul. Deci, dacă este în toate limbile, NOAPTE semnifică infinit!

engleză: night = n + eight germană: nacht = n + acht spaniolă: noche = n + ocho italiană: notte = n + otto franceză: nuit = n + huit română: noapte = n + opt

De Raluca Teodora Palangă (XII C) Ilustrație de Miruna Petrescu (XI C)

Dacă ar fi să definim pacea, care ar fi definiţia acesteia? Am spune că este o stare de bună înțelegere între popoare, situație în care nu există conflicte armate sau războaie între state, popoare şi populaţie. Însa aceasta este doar o simplă definiţie a ceva ce nu există! În ziua de azi, pacea nu există. Însă haideţi să ne întrebăm dacă vreodată a existat pacea. De la începutul omenirii, semenii noştri sau luptat între ei pentru diverse motive, iar cel mai frecvent dintre ele este PUTEREA. Pe unii, istoria îi fascinează, însă în spatele acestei mari istorii şi a tuturor acelor popoare care şi-au dat viaţa în lupte crâncene, se află şi adevăratul motiv pentru care au facut-o. Au luptat oare pentru poporul lor? Pentru un viitor mai bun? Pentru pace? Nu! Toţi acei oameni, au murit fiind conduşi de către persoane însetate de putere. Dacă ne gândim la Primul Război Mondial, ne gândim doar la magnitudinea lui: acesta, ca și al Doilea, sunt cele mai mari, cele mai cunoscute războaie ale omenirii. Dar vreodată ne-am gândit la miile de morţi şi răniţi? Tripla Alianţă luptând împotriva Puterilor Centrale zile şi nopţi de-a rândul timp de patru ani, ca într-un final, să se semneze un act de armistiţiu iar războiul să se încheie cu victoria Triplei Alianţe. Însă ce anume au câştigat? Sute de mii de morţi şi de răniţi. Distrugerea a mii de familii, a naturii în sine și crize economice. Pentru ce? Pentru ca douăzeci de ani mai târziu, Al Doilea Război Mondial să înceapă, din el rezultând moartea a milioane de oameni, aproximativ 3% din populaţia mondială. Ce anume s-a câştigat din aceste două războaie, dacă cel de-al treilea este pe cale să înceapă? Priviți în jurul nostru… Stări de tensiune există în multe țări, acum. Toate astea pentru ce? Pentru putere. Dar la ce ne ajută, dacă şi în ziua de azi zeci de oameni mor pe stradă, de foame sau de frig?! La ce a ajutat sacrificarea strămoşilor noştri dacă şi în ziua de azi ne este frică sa ieşim pe stradă noaptea, de teamă că în orice moment ai putea fi atacat şi jefuit sau în cel mai rău caz omorât? Totodată, trăim într-o epocă unde

suntem înconjuraţi de tehnologie, având, majoritatea, un trai mai mult decât bun. Dar se pare că nici ceea ce am reuşit să obţinem azi nu este suficient. Ne considerăm o specie diferită, superioară față de animale, însă animalele vânează doar pentru a-şi potoli foamea; în schimb, noi o facem pentru putere. Animalele îşi marchează teritoriul şi nu încalcă teritoriile altor vieţuitoare, în schimb noi, ne luptăm pentru cât mai multe teritorii de parcă asta ne-ar ajuta să ne îmbunătăţim cu ceva situaţia. Mulţi uităm de ceea ce este cu adevărat important în viaţă şi pierdem timpul cu lucruri care în realitate nu ne ajută cu nimic, pentru că, în final, nu rămânem cu puterea ci singuri şi cu o conştiinţă încărcată, pentru că, în loc să luptăm pentru a menţine pacea între noi, luptăm pentru a o distruge. Societatea în care trăim este departe de a fi una normală şi liniştită. Lumea în care trăim este, de fapt, adevărata junglă. Prejudecăţi, ură, discriminare, rasism: acestea sunt cuvintele care pot decrie cel mai bine societatea din ziua de azi.Cred, mai departe, că devine evidentă concluzia mea: pacea nu a existat niciodată, şi felul în care acţionează omul modern mă face să cred că niciodată nu vom trăi într-o lume liniştită, în pace. Subscriu și eu vorbelor lui Constantin Kirițescu: Pacea nu este decât o scurtă pauză între două războaie. ( Istoria războiului pentru întregirea României: 1916-1919)

- Grozav aş vrea să zbor pe Lună în timpul tezelor! - De ce? - Acolo orice materie este de 6 ori mai uşoară!

Discuţie pe chat între un băiat şi o fată. Fata: - Tu ce computer ai? - Păi, am procesor Intel Core i7, de 3,3 Ghz, Windows 7 64 bit, 8 Gb RAM, placă video nVidia GTX 690 B, 1 Terra HDD, dar tu? - Eu am un laptop. Roz. Cu luminiţe...

Wikipedia: - Eu ştiu totul! Google: - Eu am de toate! Facebook: - Eu ştiu pe toată lumea! Internet: - Fără mine nu aveţi valoare! ENEL: - Serios?

La ora de gramatică, se analizează propoziţia "Iată, vaca are coadă". Cum analizeaza Bulă: - Iată este subiect pentru că este scris cu literă mare şi este început de propoziţie. Vaca este atribut pentru că aşa îi zice mama fiicei ei. Are este conjuncţie pentru că leagă cuvîntul vacă de coadă. Coada este predicat pentru că se mişcă.

Ilustrarea paginii: Antonio Negoi (IX D) Dacă situaţia dintâi ar avea loc în una din primele şase zile ale săptămânii, un animal ar minţi, iar celălalt ar spune adevărul, deci amândoi ar trebui să se prezinte la fel. Ne aflăm, deci, în noaptea de duminică, în care amândoi spun adevărul. Întâiul animal este leul, al doilea este inorogul. A doua prezentare se petrece într-o altă noapte a aceleiaşi săptămâni, când unul dintre animale minte, iar dacă primul animal, care îşi spune „leu”, ar fi sincer, la fel ar fi şi al doilea, ceea ce e imposibil. Aşadar, primul animal este inorogul, celălalt fiind leul.