Revista "Poştalionul de Braşov" - August 2011

Întrucât climatul economic în care majo‑ ritatea organiza iilor operează în ultimele decenii este în continuă schimbare, procesul de adaptare permanentă a strategiilor la noile realită i a devenit o necesitate.

Cei care fac, însă, parte integrantă din pro‑ cesul de schimbare sunt oamenii.

Vorbind despre oameni este important să spunem următorul lucru: în procesul de schimbare fiecare va reac iona în modul său specific. Sunt persoane care se vor dedica trup şi suflet schimbării, dar sunt şi unii care vor fi reticen i. Cea mai importantă este atitu‑ dinea oamenilor în momentul schimbărilor.

Atitudinea fa ă de schimbare este factorul care poate încetini sau, dimpotrivă, poate stimula acest proces.

Impactul pe care îl are atitudinea asupra schimbărilor în cursul unei vie i este incredi‑ bilă. Atitudinea este, pentru mine, mai im‑ portantă decât faptele. Este mai importantă decât trecutul, circumstan ele, eşecurile, suc‑ cesele. Ea va consolida sau va dezbina o fa‑ milie, o prietenie sau chiar o companie.

Lucru remarcabil este că putem alege în fiecare zi atitudinea pe care o vom avea în ziua respectivă.

Editorial

Nu putem schimba trecutul şi nu putem schimba inevitabilul. Singurul lucru pe care îl putem face este să ne folosim de ceea ce este numai al nostru: atitudinea pe care o adoptăm.

Haide i să adoptăm o atitudine pozitivă şi orice schimbare care va trece peste noi nu va face decât să ne întărească şi să ne ajute să câştigăm experien ă!

Să ne dea Dumnezeu sănătate, putere de muncă şi o atitudine cât mai adecvată în noua institu ie: Direc ia Regională de Poştă Centru.

Director Regional DRP Centru, Olimpiu Nicolae CONSTANTIN

Mai aproape de voi

Acest număr al re‑ vistei noastre continuă, cu fidelitate şi consec‑ ven ă, seria articolelor despre evenimentele des‑ făşurate în cadrul regiu‑ nii noastre poştale, la care suntem martori şi la care participăm şi noi, salaria ii poştali, precum şi a articolelor care povestesc istoria institu iei noastre şi a locurilor în care trăim.

Dar, pentru că ne dorim să fim şi mai aproape de colegii noştri, atât în timpul serviciului, cât şi în via a lor personală, vă propunem patru rubrici noi şi anume: „Hobby”‑urile salaria ilor poştali, „Copil de poştaş”, „Farmacia naturii” şi, nu în ultimul rând, „Tradi ii şi obiceiuri”.

În primul rând vă mul umesc, dragi colegi, că v‑a i deschis sufletele şi ne‑a i lăsat să pătrundem în via a voastră ca să putem istorisi preocupările, împlinirile, bucuriile şi succesele pe care le trăi i. Doar astfel am putut realiza rubricile „Copil de poştaş” şi „Hobby”‑urile salaria ilor poştali.

Mul umesc pe această cale şi Muzeului Ţăranului Român care ne sprijină cu noua rubrică „Tradi ii şi obiceiuri” şi mul umesc, de asemenea, şi Revistei „Formula As” care a făcut posibilă apari ia rubricii „Farmacia naturii”. În speran a că lectura revistei noastre va fi astfel mai plăcută şi mai aproape de su‑ fletele dumneavoastră, vă doresc o toamnă liniştită, plină de dragoste şi împliniri.

Redactor Şef, Gabriela BOTICI

Noile Direcţii Regionale de Poştă

Dragi colegi, după cum probabil a i aflat, Poşta Română s‑a restructurat din nou înce‑ pând cu luna august 2011, renun ându‑se la mai multe sucursale (Imobiliara, Transport, Servicii Poştale, IT&C).

Această restructurare a avut loc deoarece conducerea Companiei a constatat modul greoi de comunicare şi mai ales de rezolvare a problemelor urgente cu care se confruntau salaria ii, confuzia pe care o făceau posibilii clien i la momentul abordării pentru înche‑ ierea de noi contracte comerciale, imposibi‑ litatea urmăririi în timp real şi util a veniturilor şi cheltuielilor Companiei.

De asemenea, în ultima perioadă s‑au achizi ionat materiale de cură enie care să asigure strictul necesar la toate oficiile poştale până la sfârşitul anului, s‑a declanşat procedura pentru achizi ia combustibilului de încălzire pentru iarna 2011‑2012 şi se vor achizi iona materiale de între inere pentru mentenan a clădirilor necesare în 2011.

După cum am mai spus noi, conducerea Companiei împreună cu dumneavoastră trebuie să aducem Poşta Română pe profit şi ca dovadă este faptul că pierderea pe 7 luni/2011 este jumătate fa ă de aceeaşi perioadă a anului 2010 respectiv ‑78.419/‑ 36.798 . În urma acestei restructurări s‑au reîn‑ fiin at Direc iile Regionale de Poştă, pe care vi le prezint:

august - septembrie 2011

Direc ia Regională de Poştă Bucureşti cu oficiile componente: Oficiul Zonal Sector 1, 2, 3, 4, 5, 6, Oficiul Jude ean de Poştă Ilfov şi Oficiul Jude ean de Poştă Giurgiu.

Direc ia Regională de Poştă Centru – Braşov cu următoarele oficii jude ene componente: Oficiul Jude ean de Poştă Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu.

Direc ia Regională de Poştă Nord Vest – Cluj cu următoarele oficiile jude ene componente: Oficiul Jude ean de Poştă Bihor, Bistri a Năsăud, Cluj, Maramureş, Sălaj şi Satu Mare.

Direc ia Regională de Poştă Sud Est – Constan a cu următoarele oficii jude ene componente: Oficiul Jude ean de Poştă Brăila, Buzău, Constan a, Gala i, Tulcea şi Vrancea.

Direc ia Regională de Poştă Sud Muntenia – Ploieşti cu următoarele oficii jude ene componente: Oficiul Jude ean de Poştă Argeş, Călăraşi, Dâmbovi a, Ialomi a, Prahova şi Teleorman.

Direc ia Regională de Poştă Sud Vest – Craiova cu următoarele oficii jude ene componente: Oficiul Jude ean de Poştă Dolj, Gorj, Mehedin i, Olt şi Vâlcea.

Direc ia Regională de Poştă Nord Est – Iaşi cu următoarele oficii jude ene compo‑ nente: Oficiul Jude ean de Poştă Bacău, Botoşani, Iaşi, Neam , Suceava şi Vaslui.

Direc ia Regională de Poştă Vest – Timişoara cu următoarele oficii jude ene componente: Oficiul Jude ean de Poştă Arad, Caraş Severin, Hunedoara şi Timiş.

De asemenea, mai există în acest moment 4 sucursale şi anume: Sucursala Servicii Financiare, Sucursala Servicii Integrate, Muzeul Na ional Filatelic şi Fabrica de Timbre.

Mioara PRIBESCU, Director Executiv CNPR

3

Evenimente

Festivalul Medieval Sighişoara 2011

Anul acesta a avut loc la Sighișoara, între 27 și 31 iulie, cel mai mare festival medieval din România. Eveniment cultural cunoscut deja în Europa, a atras numeroși turiști români și străini. Având în vedere notorie‑ tatea evenimentului, Poșta Română a hotărât ca Oficiul Poștal Sighișoara 1 să fie deschis și în zilele de sâmbătă și duminică, asigu‑ rând practic accesul turiștilor la serviciile poștale pe toată durata de desfășurare a festivalului. În afară de serviciile poștale obișnuite, Oficiul Poștal Sighișoara 1 a oferit turiștilor și câteva surprize filatelice. Astfel, corespon‑ den a prezentată la oficiul poștal a fost obliterată în fiecare zi cu câte o ștampilă specială dedicată festivalului. În total au fost utilizate 5 ștampile speciale, machetate de doamna Lioara Mareș de la Serviciul Rela ii Publice din C. N. Poșta Română.

Muzeul Na ional Filatelic a expus pe

4

durata festivalului, în incinta Oficiului Poștal Sighișoara 1, două colec ii filatelice.

Colec iile, achizi ii ale Muzeului Na ional Filatelic, au fost medaliate de mai multe ori la mari expozi ii filatelice na ionale și interna ionale și au apar inut unor nume cunoscute ale filateliei românești (prof.

Valentin Berezovschi din Craiova și prof.

Veniamin Micu din București).

Prima colec ie a inclus peste 150 de ilus‑ trate maxime (piese filatelice foarte specta‑ culoase) reprezentând personalită i ale culturii, artei și știin ei românești. Textele ex‑ plicative, realizate în limba română și engleză, au permis vizitatorilor să constate preocuparea permanentă a Poștei Române de a populariza valorile culturale na ionale, prin emiterea și punerea în circula ie a unor mărci poștale dedicate celor care au avut o contribu ie remarcabilă la progresul cultu‑ ral, artistic și știin ific al României.

august - septembrie 2011

A doua colec ie, intitulată „Autoportretul în pictura universală”, a prezentat publicului care a trecut pragul oficiului poștal peste 100 de ilustrate maxime realizate cu mărci poștale emise de diferite administra ii poștale din întreaga lume care reprezintă autoportrete realizate de mari maeștri ai picturii univer‑ sale, precum Nicolae Grigorescu, Francesco Goya sau Albrecht Dűrrer. Merită subliniat faptul că pe planșele de expunere a fost nominalizat muzeul care adăpostește tabloul (Luvru, Prado, Ermitaj etc.). Prin expunerea acestei colec ii în public s‑a urmărit prezen‑ tarea rolului educativ al filateliei. Putem spune că timp de cinci zile vizitatorii Oficiului Poștal Sighișoara 1 au putut admira

august - septembrie 2011

selec iuni din patrimoniul marilor muzee ale lumii prin intermediul pieselor filatelice expuse.

Evenimentul filatelic de la Sighișoara s‑a bucurat de un ecou favorabil din partea vizi‑ tatorilor și a presei, fapt ce i‑a determinat pe doamna Director Executiv Mioara Pribescu din C. N. Poșta Română și pe domnul Director Olimpiu Nicolae Constantin de la Centrul Regional Re ea Poștală Brașov, ambii prezen i la eveniment, să declare că iau în considerare posibilitatea ca astfel de ac iuni să se desfășoare și la viitoarele edi ii ale festivalului.

Cristian SCĂICEANU Director adjunct Muzeul Na ional Filatelic

5

Evenimente

Expoziţie filatelică în Oficiul Poştal Braşov 1

În perioada 5 ‑ 13 august 2011, la Oficiul Poştal Braşov 1, în sala publicului, s‑a putut admira o expozi ie filatelică organizată de Muzeul Na ional Filatelic în cadrul căreia au fost prezentate două colec ii intitulate „Per‑ sonalită i ale culturii, artei şi ştiin ei româneşti” şi „Autoportretul în pictura universală”. În prima colec ie au fost 148 de piese filatelice, montate pe 75 foi de expunere, reprezentând savan i, scriitori şi pictori care, prin crea ia lor, au adus o contribu ie remarcabilă la îmbogă irea patrimoniului cultural na ional. Colec ia a fost organizată din punct de vedere cronologic, fiind pre‑ zentate personalită i din toate perioadele istorice. Dintre personalită ile expuse îi men‑ ionăm pe Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir, Gheorghe Lazăr, Anton Pann, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Ion Slavici, Tudor Arghezi, George Bacovia, Liviu

6

Rebreanu, Mircea Eliade sau Martha Bibescu.

Cea de‑a doua colec ie a fost compusă din 110 ilustrate maxime care au redat cele mai importante figuri ale pictorilor şi sculptorilor universali din următoarele stiluri artistice: renaştere, baroc, romantism, neoclasicism şi realism, precum: Alberti Leon Ba ista, Leonardo Da Vinci, Sandro Boticelli, Michelangelo Buonarroti, Titien, Albrecht Dürer, Diego Velazquez, Peter Paul Rubens, Rembrandt Hermensz van Rijn şi Lorenzo Berninni, Francisco de Goya, Ion Negulici, Gheorghe Tă ărescu, Theodor Amann, Nicolae Grigorescu şi Ion Andreescu.

Diversitatea şi originalitatea pieselor, dar şi mesajul pe care acestea îl transmit, au atras aten ia şi admira ia publicului vizita‑ tor, doritor să cunoască atât piesele filatelice, cât şi arta universală şi istoria literaturii şi culturii româneşti.

august - septembrie 2011

Emoţia revederii

Cu emo ie în suflet, absolven ii Şcolii Postliceale de Poştă şi Telecomunica ii Bucureşti (Sec ia Dirigin i) promo ia 1975 s‑au întâlnit la sfârşitul lunii iunie 2011 în frumoasa sta iune de pe Valea Oltului – Căciulata.

Unii dintre aceştia nu s‑au revăzut de la terminarea şcolii, fapt ce le‑a adus o puternică emo ie şi bucurie. Într‑o atmosferă de bună dispozi ie, bucurie şi emo ie, cei 18 poştaşi participan i din jude ele: Alba, Argeş, Cluj, Gorj, Mureş, Prahova, Sălaj, Teleorman, Vâlcea şi Bucu‑ reşti au depănat frumoase întâmplări din via a de poştaş şi amintiri din anii petrecu i pe băncile şcolii.

august - septembrie 2011

Cei prezen i au adus omagiu şi recunoş‑ tin ă celor care le‑au îndrumat paşii în frumoasa, dar dificila, meserie de poştaş, dascălilor şi îndrumătorilor de la unită ile poştale unde şi‑au făcut ucenicia, devenind la rândul lor îndrumători în activitate pentru alte genera ii de oameni dedica i poştei.

La sfârşitul celor două zile to i cei prezen i s‑au despăr it cu regret în suflet că timpul a fost prea scurt pentru a‑şi depăna amintiri dragi şi au hotărât să se reîntâlneas‑ că şi în anii următori, cu speran a că şi al i colegi vor răspunde „prezent” la viitoarele întâlniri.

Ionel STANCIU Diriginte Oficiul Poştal Cugir, jude ul Alba

7

Evenimente Festivalul de datini şi obiceiuri al Văii Mureşului Deschiderea oficială a celei de‑a VII‑a edi ii a festivalului, organizat de către Asocia ia Comunită ilor Mureş – Călimani în colaborare cu Institu ia Prefectului jude ului Mureş şi Consiliul Jude ean Mureş a avut loc sâmbătă, 9 iulie, orele 13.00, în Răstoli a, „La Alei”.

Edi ia din acest an a festivalului s‑a desfăşurat în comuna Răstoli a.

Comorile festivalului au fost tradi ia şi portul popular. Au fost standuri special amenajate cu obiecte vechi, costume na ionale de peste 150 de ani, lăzi de zestre şi covoare esute manual, perne, ştergare şi multe alte obiecte de uz personal al meşterilor populari. Şi pentru că vorbim de tradi ie era normal ca şi Poşta Română să fie în mijlocul oamenilor, în cadrul evenimentului.

Poşta Română, reprezentată de OJRP Mureş, a participat la acest festival cu un stand mai deosebit amenajat şi anume cu un ghişeu mobil.

Ghişeul mobil a fost atrac ia copiilor la festival. Aceştia, înso i i de părin i, au urcat în ghişeul maşinii şi au pus tot felul de întrebări: „Poşta asta umblă până în sat la noi?”

Colegele noastre Iacob Meda şi Ruja Ana de la Oficiul Poştal Târgu Mureş 1, doamna Dirigintă Stoica Mariade şi oficianta Fodor Maria de la Oficiul Poştal Răstoli a, alături de domnul Director Jude ean Crişan Eugen au prezentat ghişeul poştal mobil vizitatorilor.

Claudia MÎNDRU, OJP Mureş

8

august - septembrie 2011

Începând cu 1 iulie 2011, Oficiul Rural Stînceni s-a mutat într-o nouă locaţie Pe Valea Mureşului, într‑o zonă montană turistică extraordinar de frumoasă, am întâlnit o familie de poştaşi dedica i total acestei meserii. ,,Să fii poştaş este o cinste. În anul 1970 am inaugurat primul oficiul poştal aici în Stînceni şi iată că am trăit s‑o văd şi pe fiica mea mutată într‑o nouă loca ie”, a declarat fostul Diriginte Ciubotă Grigore, care era şi el în mijlocul nostru şi îşi amintea cu nostal‑ gie de primele clipe petrecute ca poştaş.

To i cei care lucrează aici sunt o familie în adevăratul sens al cuvântului: Ciubotă Dumitru ‑ factor rural, Ciubotă Mihaela ‑ factor local, Ciubotă Maria ‑ oficiant rural.

Această loca ie a fost amenajată în tota‑ litate cu sprijinul primăriei locale şi al consiliului local.

Viceprimarul Nut Aurel a declarat: ,,Colaborăm cu Poşta Română de aproape 40 de ani şi acesta este cel mai bun lucru care se poate întâmpla între institu ii.”

Domnul Director jude ean OJRP Mureş a declarat: ,,Pe noi, poştaşii, ne onorează că ne aflăm în asemenea spa ii, în care ne putem desfă‑ şura activitatea în mod civilizat şi mul umim

celor care ne‑au sprijinit în această ac iune, atât Primăriei cât şi Consiliului Local. Toate aceste amenajări s‑au făcut în primul rând pentru comunitate, pentru clien ii noştri şi nu în ultimul rând pentru colegii noştri.”

Directorul Regional CRRP Braşov, Olimpiu Nicolae Constantin, a declarat: „Deşi Poşta Română este în plin proces de restructurare, o nouă loca ie aduce satisfac ii atât profesionale, cât şi financiare prin creşterea de venituri”.

De asemenea îi mul umim şi colegului nostru Săliştean Florin de la sec ia Imobi‑ liara Mureş, care şi‑a adus aportul prin spiritul lui de bun organizator, făcând posibilă inaugurarea unei noi loca ii în cadrul OJRP Mureş.

Fie ca şi de acum înainte colegii noştri să fie la fel de aprecia i de către comunitate aşa cum sunt acum şi cum reiese din declara ia unei fidele cliente referitor la poştaşi: „Vino, că numai pe tine, poştaşule, şi pe popă îl mai aştept cu drag.”

Claudia MÎNDRU, OJP Mureş

Ciubotă Grigore – pensionar diringinte, Ciubotă Dumitru – factor rural, Ciubotă Mihaela – factor local, Ciubotă Maria – oficiant rural, Ciubotă Elisabeta – pensionară factor înlocuitor

Director Jude ean OJRP Mureş – Eugen Crişan, Viceprimar Stînceni – Nut Aurel şi Director Regional – Olimpiu Nicolae Constantin

august - septembrie 2011

9

Evenimente )

)

Cartile postale îti arata lumea ,

,

Concursul na ional „Căr ile poştale î i arată lumea” organizat de Compania Na ională Poşta Română, cu sprijinul Minis‑ terului Educa iei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a ajuns la final.

Acest concurs presupune colec ionarea a cât mai multor căr i poştale primite de către copii, în timpul vacan ei de vară (cu data poştei cuprinsă în perioada 1 iunie – 12 septembrie).

Sec iunile concursului: Cele mai multe căr i poştale primite, indiferent de expeditor; ROMÂNIA – Această sec iune presupune colec ionarea de căr i poştale primite din cele mai multe localită i din România; EUROPA – Această sec iune presu‑ pune colec ionarea de căr i poştale primite din cele mai multe ări din Europa; DIN LUMEA ÎNTREAGĂ ‑ Această sec iune presupune colec ionarea de căr i poştale primite din cele mai multe ări din întreaga lume.

Ultimele etape ale concursului: A12 septembrie – 24 septembrie ‑ com‑ pletarea formularului de înscriere sub îndru‑ marea obligatorie a unui cadru didactic care să confirme numărul de căr i poştale colec io‑ nate. Formularul se poate descărca de pe site‑ ul Poştei Române: www.posta‑romana.ro.

AExpedierea formularelor de înscriere în

1| 2|

3| 4|

10

,

concurs până la data de 24 septembrie 2011 (data limită a poştei).

A28 septembrie 2011 ‑ Deschiderea pli‑ curilor de către Comisia de jurizare în pre‑ zen a membrilor juriului şi desemnarea câştigătorilor. Se va solicita câştigătorilor desemna i să expedieze colec iile de căr i poştale în vederea validării acestora.

A 29 septembrie – 5 octombrie 2011 ‑ Sosirea coletelor cu colec iile de căr i poştale ale copiilor câştigători în vederea validării premiilor.

A6 octombrie – Deschiderea coletelor cu căr ile poştale de către Comisia de jurizare în prezen a membrilor juriului şi validarea câştigătorilor.

Premii: MARELE PREMIU – Circuitul Europei ‑ 7 zile cu autocarul pentru 1 copil înso it de 1 părinte 4 Premii I (câte unul pentru fiecare sec iune): 1 sejur de 5 nop i la mare în spa iile de cazare ale CNPR pentru 1 copil înso it de 1 părinte 4 Premii II (câte unul pentru fiecare sec iune): 1 sejur de 5 nop i la munte în spa iile de cazare ale CNPR pentru 1 copil înso it de 1 părinte 4 Premii III (câte unul pentru fiecare sec iune) un clasor cu timbre.

Gabriela BOTICI

august - septembrie 2011

Interviu MARIANA PASCARIU – Director operaţional OJP Braşov

„Sunt o femeie norocoasă” Pentru început spune i‑ne câte ceva despre dumneavoastră.

Primele no iuni despre serviciile oferite de Poşta Română le‑am aflat înainte de a împlini 15 ani, vârstă la care am început studiile la Liceul Industrial de Poştă şi Telecomunica ii Bucureşti.

După terminarea studiilor, începând cu anul 1976 am ocupat în Poştă, de‑a lungul anilor, mai multe func ii: telefonistă în jude ul Dolj, oficiantă, casieră, diriginte, inspector cu atribu iuni de coordonare a Colectivului de Control Ulterior şi inspector exploatare în cadrul OJP Braşov. Din anul 2001 şi până în octombrie 2010 am înlocuit to i şefii de OJP Braşov care au ocupat această func ie de‑a lungul anilor. Func ia de Director Opera ional o de in din octombrie 2010.

Despre familia mea vă pot spune că este foarte puternică şi bine închegată. În general sunt o femeie norocoasă pentru că am o căsnicie trainică şi fericită, am un băiat, Cătălin, care s‑a realizat foarte bine pe plan profesional, o noră, Alina, care lucrează şi ea în Poştă şi doi nepo ei frumoşi şi sănătoşi, Tudor şi Rareş.

Spune i‑mi mai multe despre oamenii care fac parte din personalul Oficiului Jude ean de Poştă Braşov.

Colegii din cadrul OJP Braşov sunt persoane cu o mare experien ă profesională, dedica i muncii lor. Comunicarea între noi este bună, iar atunci când se ivesc situa ii speciale se lucrează în echipă până la rezolvarea acestora, fără să se ină cont că s‑au epuizat orele de program.

Ce fel de activită i vă ocupă majoritatea timpului de lucru şi cum a i ajuns să vă dedica i cu trup şi suflet acestora?

Nu pot să mă refer la un anumit tip de

12

activită i. În cursul unei zile activită ile desfăşurate sunt variate, administrative, de organizare şi nu în ultimul rând de exploa‑ tare. Cum să nu te dedici activită ilor zilnice când poşta „îmi curge prin vene”, cum se spune şi doresc permanent ca totul să decurgă normal, să avem cât mai pu ini clien i nemul umi i de calitatea serviciilor oferite de noi, să încercăm să asigurăm salaria ilor condi ii optime de muncă, în limita posibilită ilor, în vremuri atât de grele din punct de vedere financiar.

Descrie i‑mi, în linii mari, o zi din activitatea dumneavoastră.

De regulă o zi de lucru începe cu vizarea documentelor pentru virarea sumelor sosite prin mandate poştale pentru beneficiarii de conturi bancare, alocarea către salaria ii OJP‑ului a lucrărilor sosite, îndrumarea salaria ilor în vederea solu ionării lucrărilor şi respectarea termenelor de răspuns, verificarea subunită ilor poştale din subordinea OJP‑ului pe teren şi multe alte activită i (audien e cu clien ii, rezolvarea de reclama ii, etc.).

august - septembrie 2011

Care este rolul dumneavoastră în cadrul Oficiului Jude ean de Poştă Braşov şi de ce a i ales să vă implica i la acest nivel?

Rolul meu în cadrul OJP‑ului este acela de a organiza, coordona, îndruma şi contro‑ la desfăşurarea întregii activită i din punct de vedere poştal, prin intermediul tuturor subunită ilor poştale. Am considerat că, fiind atât de implicată în decursul anilor, pentru fiecare func ie de inută în sistem, este datoria mea să încerc să mă implic şi la acest nivel.

Care este, după părerea dvs., profilul unui director opera ional la nivel de oficiu jude ean şi, uitându‑vă atent la colegii din alte jude e, ce fel de oameni sunt aceştia?

După părerea mea un director opera‑ ional trebuie să fie corect şi competent. Cât despre colegii mei din celelalte jude e din cadrul Direc iei Regionale de Poştă Braşov consider că se încadrează în profilul celor ap i să rezolve şi să coordoneze multitu‑ dinea de probleme care apar zilnic la nivelul jude ului lor.

Prin ce crede i că se diferen iază colecti‑ vul Oficiului Jude ean de Poştă Braşov, fa ă de alte colective asemănătoare?

Eu consider că fiecare colectiv de inspec‑ tori de exploatare la nivel de jude are aceeaşi menire şi, indiferent de situa ie, fiecare salariat în parte trebuie să‑şi înde‑ plinească atribu iunile alocate, să fie cât mai eficient şi să nu‑şi piardă timpul aşteptând să se termine programul de lucru. Nu consider că există diferen e între colectivul OJP Braşov şi alte colective asemănătoare.

To i suntem puternic motiva i să muncim, pentru creşterea veniturilor, în vederea păstrării locurilor de muncă.

Cum crede i că v‑a dezvoltat ca om şi ca lider această func ie? În popor se spune că dacă vrei să vezi caracterul unui om, dă‑i o func ie de şef! Ca om încerc să fiu impar ială, să ajut cum şi cât pot , iar ca lider vreau să mă fac în eleasă de către toate persoanele cu care rela ionez, atât cu colegii, cât şi cu clien ii Poştei.

august - septembrie 2011

Ce crede i că v‑ar fi lipsit din via ă şi din activitate dacă nu a i fi fost numită coordo‑ nator al oamenilor şi al bunului mers al activită ii din subunită ile poştale din tot jude ul Braşov?

Având în vedere traseul meu profesional, pe parcursul celor 35 de ani vechime, cred că lipsa acestei func ii ar fi fost ca o neîm‑ plinire profesională. Aşa gândesc acum, când îndeplinesc şi această func ie.

Ce au trezit în dumneavoastră noile solicitări venite din partea conducerii, odată cu ocuparea acestui post: spiritul antrepre‑ norial, capacitatea de a lua decizii rapid, spiritul analitic, spiritul de echipă, toate la un loc sau niciunul?

Solicitările pe care le implică această func ie au trezit în mine toate acestea la un loc, pentru că îmi doresc ca fiecare decizie pe care o iau să fie bună, să nu dezamăgesc niciuna dintre persoanele care cred în poten ialul meu şi nici pe colegii mei, alături de care lucrez zi de zi.

Cum şi unde vă vede i peste 10 ani?

Această întrebare mă amuză. Peste 10 ani ar trebui să fiu la pensie, dacă m‑a i fi întrebat eventual, cum şi unde mă văd peste 5 ani, aş fi răspuns că mă văd tot salariat al Poştei, iar peste 8 ani mă pregătesc să fiu o tânără pensionară.

Care considera i că este cea mai mare realizare a dumneavoastră până în prezent?

Din punct de vedere personal cea mai mare realizare este copilul meu şi familia lui, asta însemnând: studii, loc de muncă, cămin, so ie şi copii. Ce altceva îşi mai poate dori o mamă? Iar din punct de vedere profesional cea mai mare realizare o constituie ascensiu‑ nea mea în func ie, de‑a lungul carierei, ca o recunoaştere a muncii mele.

Care este cea mai mare dorin ă în ceea ce priveşte via a dumneavoastră personală?

Dorin e? Multe, dar în primul rând să fiu şi să am o familie sănătoasă, ca să mă pot bucura alături de ei de toate bucuriile şi împlinirile pe care i le dă via a.

Marinela PETRIŞOR

13

Copil de postas , ,

Mândria de a fi campion

Faptul că avem copii de excep ie la Braşov o ştim cu to ii, dar atunci când aceştia provin din familii de poştaşi, mândria noastră este şi mai mare.

Astfel se întâmplă şi cu MARIA CONSTANTIN, fiica Lumini ei Constantin – oficiantă la Oficiul Poştal Braşov 7, care a participat la diferite olimpiade şi concursuri interne şi interna ionale, ocupând locuri fruntaşe.

S‑a născut la 24 martie 1993, la Sinaia, într‑o frumoasă primăvară, aşa cum i‑a fost şi via a până acum: un drum presărat cu realizări.

La o vârstă destul de fragedă, atunci când alte feti e nu renun aseră la jocurile copilă‑ riei, Maria participa, în clasa a IV‑a, la concursul „Cangurul”, unde ob inea locul I

14

pe jude , iar în clasa a VI‑a câştiga o tabără interna ională, ob inând locul III la acelaşi concurs. Şi‑a continuat studiile la Colegiul „Andrei Şaguna” şi în clasa a XI‑a participă la Olimpiada de Informatică, calificându‑se la faza Na ională, unde ob ine medalia de bronz.

Tot în această perioadă face parte dintr‑o echipă de elită care participă la ACSL (American Computer Science Language) din North Haven Connecticut SUA, la sfârşitul lunii mai a acestui an, de unde s‑au întors premian i la Braşov. La întoarcere, Maria a declarat: „Sunt mândră că le‑am furat aurul americanilor. Nu ne aşteptam să aducem aurul în ară, deoarece am avut o concuren ă acerbă, mai ales din partea echipei Canadei, dar în final

august - septembrie 2011

am reuşit”. În America, braşovenii au intrat în concurs alături de alte 230 de licee din America, Europa şi Canada, concurând la categoria „Seniori 3”, unde au ob inut 109 puncte din 110 posibile.

Acest palmares, cât şi multe alte rezultate, s‑au datorat numai muncii ei asidue, Maria fiind conştientă că numai astfel via a îi va fi încununată de împliniri, satisfac ii şi bucurii.

Maria este o fată modestă, obişnuită, ambi ioasă, o adolescentă căreia îi plac muzica şi sportul (mai ales baschetul), care ştie ce vrea de la via ă, care luptă pentru a‑şi atinge idealurile. Ştie că toate visurile ei, într‑o bună zi, vor deveni realitate şi şi‑a propus să urmeze Facultatea de Informatică

august - septembrie 2011

de la Cluj, pentru ca apoi să îşi găsească un loc de muncă într‑o companie multina‑ ională, în domeniul informaticii.

Ne punem întrebarea firească: oare cum se simte mama Mariei cu un asemenea copil, lăsat singur acasă de mic, din cauza serviciului, maturizat înainte de vreme, dar cu o fire ambi ioasă? Cum poate fi altfel decât mândră şi fericită că a adus pe lume o minune de copil care a uimit pe toată lumea de la o vârstă fragedă.

Sperăm ca şi pe viitor să auzim de rezultatele de excep ie ale Mariei, dar şi de rezultatele altor copii care provin din familii de poştaşi. Mult succes!

Daniela PUMNEA

15

)

Oficiile Postale se prezinta ,

Oficiul Poştal Braşov 12

CIURTE MARILENA – diriginte

Suciu Mihaela – oficiant

Parîng Anca – oficiant

16

Breban Cornelia – oficiant

Balog Monica – oficiant

Ţeposu Răzvan – oficiant

Romanov Cristina – oficiant

Lingea Ileana – oficiant

Gavrilă Eugenia – oficiant

Muntean Aristi a – casier

august - septembrie 2011

Mă numesc Ciurte Marilena, sunt diriginta Oficiului Poştal Braşov 12 şi sunt licen iată în management.

Lucrez în sistemul poştal de peste 31 ani, iar la acest oficiu de numai 4 ani, deşi pare că suntem împreună de o via ă.

Când am venit aici aveam acumulată experien ă în această func ie, întrucât mai fusesem diriginte şi la Oficiul Poştal Braşov 4 şi la Oficiul Poştal Braşov 7.

Colectivul acestui oficiu este compus din 10 salaria i: 8 ofician i, un casier şi dirigintele, jumătate dintre ei fiind angaja i după venirea mea aici. În toată activitatea mea ca diriginte mi s‑a părut deosebit de important ca salaria ii să fie corec i, să‑şi cunoască foarte bine atri‑ bu iunile din fişa postului, fapt ce rezolvă problema disciplinei în muncă. Atunci când salariatul ştie exact ce are de făcut, atunci când ştie că munca sa reprezintă o verigă din lan ul activită ii pe care o desfăşoară în‑ tregul colectiv, nu po i da greş. Performan a de a avea un asemenea colectiv unit, fără falsă modestie, se ob ine doar prin impli‑ carea tuturor şi mult profesionalism.

Iar noi ne mândrim cu faptul că suntem un adevărat COLECTIV, aşa cum este el definit şi în eles de marea majoritate a oamenilor.

Ofician ii din Oficiul Poştal Braşov 12 pot lucra în orice ghişeu şi sunt folosi i ori de câte ori este nevoie, fără teama că nu cunosc anumite programe informatice.

Este normal ca to i ofician ii să cunoască toate programele informatice şi instruc iu‑ nile specifice de lucru, pentru a putea face fa ă în orice situa ie ivită, iar acest lucru rezolvă, în mare parte, problemele legate de personal, în perioade de concedii de odihnă sau când se ivesc concedii medicale.

Subunitatea noastră este amplasată pe strada Zizinului nr. 71, la intersec ia a trei

august - septembrie 2011

mari artere de circula ie din Braşov: Bulevardul Alexandru Vlahu ă, Bulevardul Saturn şi strada Zizinului, acest lucru făcând ca numărul vizitatorilor noştri să fie mare.

Ne străduim să ne păstrăm clien ii fideli şi să atragem şi al i clien i de la firme concurente, acest lucru fiind posibil doar printr‑un serviciu de calitate şi un zâmbet oferit din inimă, ca de la om la om. Dăm rela ii cât mai exacte şi solu ii cât mai bune la probleme pe care clien ii le ridică în rela ia cu Poşta.

Salaria ii noştri sunt instrui i să găsească cea mai optimă solu ie pentru clien ii care ne solicită ajutorul, astfel încât să le câştigăm încrederea, ştiind că aşa vor reveni la noi, acest lucru însemnând pentru Poştă venituri şi implicit locuri de muncă.

Din rândurile de mai sus pare că activitatea noastră se desfăşoară într‑un mod rigid, dar atunci când to i îşi fac treaba corect şi până la capăt, totul devine o obişnuin ă şi nimic nu i se mai pare greu.

Cu toate că activitatea este continuă, totuşi zilele de naştere ale colegilor noştri nu trec neobservate, ne bucurăm şi sărbătorim împreună şi to i încercăm să le facem sărbători ilor acea zi specială, aici, în mica noastră familie.

Aş vrea să men ionez realul ajutor pe care îl primim de la întreg colectivul de inspectori al OJP Braşov, care răspunde la orice solicitare a noastră în măsura posibilită ilor şi mai ales doamnei Director Mariana Pascariu.

Ne bucurăm că revista „Poştalionul de Braşov” a poposit în mijlocul colectivului nostru, motiv care îmi dă fericitul prilejul să spun că mă simt onorată că lucrez în acest colectiv.

Diriginte CIURTE Marilena

17

Hobby

Tablouri din paie Începând cu acest număr al revistei inaugurăm o nouă rubrică, în care aducem în prim plan pasiuni ale lucrătorilor din oficiile poştale, pasiuni pe care unii şi le exteriorizează printr‑o formă de artă.

Am început această rubrică prezentând pasiunea artistică a Dorinei Enache, fost factor poştal la Oficiul Poştal Hălchiu, jude‑ ul Braşov, care şi‑a desfăşurat activitatea în cadrul acestui oficiu timp de 33 de ani.

Doamna Dorina Enache, în vârstă de 58 ani, acum pensionară, a făcut o adevărată pasiune pentru un anumit tip de artă. Ea a încercat şi a reuşit să dea naştere unor tablouri din materiale destinate cu totul şi cu totul altor scopuri, folosind ca materie primă pentru tablourile sale paie şi chiar muşchi de copac.

Deşi pare incredibil, Dorina Enache a creat adevărate imagini artistice doar din aceste materiale. „De câ iva ani am încercat să «pictez» orice utilizând doar paie. Nu am folosit şi nici nu voi folosi coloran i chimici. Pentru toate tablourile am întrebuin at culorile baturale ale firelor de paie. În această privin ă, ca să pot ob ine diferite nuan e, folosesc paie de grâu şi orzoaică culese

înainte, în timpul şi după coacere. Am vrut să dovedesc că din aceste paie, pe care toată lumea le calcă în picioare sau care sunt folosite pentru hrana şi îngrijirea animalelor, se pot face lucruri frumoase. Bineîn eles, este nevoie de îndemânare, gust pentru frumos şi măiestrie”.

Dorina Enache a ajuns la o asemenea îndemânare în acest domeniu, încât, pentru a realiza un tablou de mărime medie, îi sunt necesare circa trei‑patru zile de muncă. „Pot să «pictez» orice, de la chipuri de oameni şi diferite obiecte, până la peisaje naturale. Pentru mine nu mai constituie o problemă niciun fel de subiect”.

Decora iunile interioare lucrate manual aduc un aer de autenticitate şi personalitate locuin ei sale. Realizarea acestor tablouri artizanale necesită migală şi talent. Bucă ile de paie trebuie lipite cu mare grijă, pentru a nu rămâne urme. Pânza este de culoare închisă, pentru a crea un contrast cu repre‑ zentarea tabloului, de culoare galben deschis.

A învă at singură să realizeze obiecte artizanale folosind materiale adunate chiar de ea din natură. Peisaje, clădiri sau chiar chipuri de oameni stilizate se regăsesc

Vă consideraţi o artistă? „E prea mult spus. Poate un fel de artist popular. Nu am pretenţii, iar ceea ce fac, fac din pasiune şi pentru copii, din dorinţa de a le transmite dragostea pentru muncă, pentru frumosul din natură şi pentru a le dezvolta gustul estetic.”

Ce vă place cel mai mult? „Îmi place să muncesc, îmi place viaţa şi când spun viaţa mă refer la tot: oameni, comunicare, relaţii între oameni. Îmi plac munca şi plimbările în aer liber. Activitatea de factor poştal mi-a adus multe satisfacţii şi sănătate, dar şi mult stres. Mişcarea este foarte importantă, dă tonusul activităţii umane.”

Ce nu vă place? „Nu îmi place să văd oamenii îndureraţi şi trişti, dar din păcate acum văd tot mai mulţi în astfel de situaţii. Aş vrea să îi văd pe toţi bucuroşi. Detest vulgaritatea şi atitudinea oamenilor faţă de mediul înconjurător. Nu îmi place răutatea oamenilor.”

18

august - septembrie 2011

reproduse în tablourile sale, fără acuarelă sau uleiuri, ci doar cu ajutorul unor paie presate şi aranjate după metode doar de ea ştiute. „Sunt abilită i dobândite. A fost ceva nepremeditat. Dumnezeu m‑a îndemnat şi sprijinit, am făcut‑o din plăcere şi ca să‑mi domolesc nevoia de sim artistic, după ce m‑am îmbolnăvit şi am ieşit la pensie.

Este doar un hobby care mă relaxează şi mă ajută să‑mi eliberez energia negativă. Am realizat pentru prima dată un tablou reprezentând o imagine simplă. Am constatat efectul realizat prin contrastul paiului de orzoaică cu fundalul din pânză de o nuan ă închisă. Realizez imagini artistice în diferite forme: flori, chipuri de om, de copii, biserici, animale încadrate în peisaje din natură, reproduceri după icoane. Îmi fac singură rost de materiale. Adun paie din lanuri de cereale după care le leg în

august - septembrie 2011

mănunchi şi le pun la uscat. Le cură de funzele uscate, aleg por iunile dintre noduri, le sec ionez şi le presez. Opera ia următoare este aplicarea lor pe o suprafa ă de placaj sau pe o pânză de culoare închisă, bucată lângă bucată, lipite cu un adeziv uşor.”

Atât despre meşteşugul său, restul manoperei preferând să nu îl dezvăluie, pentru că nu prea mai sunt persoane care lucrează aşa ceva. „Este foarte multă migală, iar timpul în care realizez o lucrare diferă în func ie de complexitatea imaginii. Eu oricum lucrez numai pentru plăcerea şi liniştea mea interioară.”

Deşi nu ne putem erija în critici de artă, credem că operele Dorinei Enache ar merita o mai mare aten ie din partea celor abilita i să o sus ină şi să certifice valoarea lucrărilor sale.

Marinela PETRIŞOR

19

)

)

)

^

Posta Romana va ofera , Poliţe de asigurare prin oficiile poştale informatizate În conformitate cu strategia Companiei Na ionale Poşta Română de dezvoltare a portofoliului de servicii financiare pe segmentul de asigurări şi creşterea nivelului de venituri ob inute din acest segment, în 495 de oficii poştale informatizate de pe întreg teritoriul ării se pot încheia următoarele tipuri de poli e de asigurare:

RCA

asigurarea de răspundere civilă auto pentru daune produse ter ilor. Această asigurare este obligatorie şi permite posesorilor de autovehicule înmatriculate în România să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse ter ilor în urma accidentelor. Se pot încheia poli e de asigurare emise de următoarele societă i de asigurare: Astra, Asirom, Omniasig.

PAD

asigurarea obligatorie a locuin ei pentru riscurile de cutremur, alunecări de teren şi inunda ii ‑ regle‑ mentată de Legea 260/2008. Se pot încheia poli e de asigurare emise de societă ile de asigurare: Astra, Omniasig, BCR Asig.

AFL

asigurarea facultativă a locuin ei pentru riscurile de incendiu, alte

calamită i naturale (furtună, vijelie, grin‑ dină, ninsori abundente, greutatea stra‑ tului de zăpadă), cădere de corpuri străine, inunda ie din orice cauză, van‑ dalism, furt. Se pot încheia poli e de asigurare emise de următoarele societă i de asigurare: Astra, Omniasig, BCR Asig.

Dacă există poli a de asigurare facul‑ tativă a locuin ei care prevede şi riscurile prevăzute de PAD, asigurarea PAD nu mai trebuie încheiată.

TRAVEL

asigurarea medicală de călătorie în străinătate acoperă cheltuielile ocazionate de costu‑ rile interven iilor medicale în caz de accident sau îmbolnăvire pe teritoriul altor state. Se pot încheia poli e de asigurare emise de următoarele societă i de asigurare: Astra, Omniasig, BCR Asig.

Emiterea poli elor de asigurare se face electronic la ghişeele din cadrul oficiilor poştale desemnate pentru această activitate. Achitarea poli elor de asigurare se realizează cu numerar. Detalii pe www.posta‑romana.ro.

20

august - septembrie 2011

Rovinietele electronice În baza legisla iei privind introducerea rovinietei electronice, Poşta Română oferă clien ilor posibilitatea de achitare a tarifului de utilizare a re elei de drumuri na ionale din România şi emiterea rovinietei electronice cu ajutorul unor terminale, precum şi emiterea multiplă printr‑o procedură modernă, „E‑Rovinieta”, prin serviciul „Roviniete Electronice” cu următoarele caracteristici: încasare prin terminale şi emitere rovinieta electronică la ghişeele oficiilor poştale abilitate – 481 subunită i poştale • la achitarea tarifului de utilizare se eliberează clientului un tichet (voucher) emis din terminal (care atestă înregistrarea în baza de date a CNADNR a rovinietei electronice valide) şi factura emisă în sistem informatizat de oficiul poştal. procedura modernă, „E‑Rovinieta”, care permite atât emitere roviniete pentru un singur vehicul, cât şi emitere multiplă, pentru mai multe vehicule, utilizând o func ionalitate de tip coş de cumpărături, disponibilă în 47 de oficii poştale la nivel na ional • în baza comenzii de roviniete prin prezentarea/transmiterea unui tabel – ca şi comanda fermă, semnat şi ştampilat, în care clientul a trecut pe propria răspundere toate informa iile privind datele autove‑ hiculelor, perioada de valabilitate, data începerii valabilită ii, precum şi datele de contact ale clientului, pentru o eventuală coresponden ă ulterioară. Tabelul men io‑ nat poate fi prezentat sau transmis pe fax sau la adresa de e‑mail la oricare din cele 481 oficii poştale abilitate să emită roviniete electronice şi prin terminale; • după achitarea tarifului de utilizare se eliberează clientului, persoana fizică sau juridică, o singură factură care atestă plata tarifului de utilizare, indiferent de numărul de autovehicule, împreună cu un document eliberat în format electronic din aplica ia web, care atestă emiterea de către oficiul poştal abilitat a rovinietelor electronice pentru

A

B

august - septembrie 2011

autovehiculele solicitate. La solicitarea clien‑ tului, i se pot transmite operativ documentele emise, pe mail, scanat, sau pe fax, FĂRĂ încasarea unor taxe suplimentare.

1. achitarea tarifului de utilizare şi emiterea rovinietei electronice poate fi făcută pentru oricare dintre perioadele de valabilitate: o zi (cu excep ia autoturismelor şi vehiculelor de transport marfă cu MTMA mai mică sau egală cu 3,5 tone), 7 zile, 30 zile, 90 zile sau 12 luni; tariful de utilizare se încasează cu cel mult 30 zile anterior datei de începere a valabilită ii rovinietei; 2. încasarea tarifului de utilizare se face atât de la utilizatorii români, cât şi de la cei străini, persoane fizice sau juridice; plata tarifului de utilizare se poate face cu numerar, ordin de plata sau mixt; 3. tariful de utilizare se încasează numai pentru autovehiculele înmatriculate definitiv sau temporar, care circulă pe re eaua de drumuri na ionale din România; pentru vehiculele înregistrate şi autorizate provizoriu sau pentru probe NU se încasează tariful de utilizare; 4. nu mai este necesară prezentarea de către client a certificatului de înmatriculare a vehicu‑ lului pentru care se solicită rovinieta electro‑ nică, ci furnizarea următoarelor informa ii: nr. de înmatriculare vehicul, tip vehicul şi, după caz, nr. de identificare vehicul (numai pentru rovinieta valabilă 12 luni), ara în cazul în care clientul este utilizator străin; în cazul în care sunt suspiciuni asupra încadrării vehiculului în categoria rovinietei, salariatul poştal poate solicita clientului certificatul de înmatriculare.

Potrivit legisla iei în vigoare şi a comuni‑ catului de presă al CNADNR din 30.09.2010, neplata contravalorii tarifului de utilizare constituie contraven ie, posesorului vehiculu‑ lui circulând fără rovinietă i se întocmeşte proces‑verbal, iar amenda i se trimite prin Poştă, la domiciliu. Precizăm că pentru achitarea cuantumului amenzii clien ii pot achita contravaloarea amenzii prin mandat poştal, contul fiind men ionat în procesul‑ verbal.

21

Muzeul National Filatelic , O SITUAŢIE INEDITĂ la Oficiul Poştal Braşov 1 în anul 1919 Aplicarea mărcilor poştale pe plicuri sau scrisori are rolul de a demonstra că taxa pentru expedierea respectivei trimiteri a fost plătită de expeditor. Timbrul de pe trimitere este de fapt o chitan ă care atestă plata taxelor poştale. Încă de la introducerea primelor mărci poştale româneşti, în anul

1858, Poşta Română a asigurat mereu aprovizionarea cu mărci poştale a oficiilor sale, fără de care activitatea acestora ar fi fost mult îngreunată. Sunt extrem de rare cazu‑ rile când, din diverse motive, mărcile poştale nu au fost disponibile la unele oficii poştale.

Astfel de situa ii s‑au semnalat în anii ’60 din secolul XIX la oficiul poştal din Bolgrad, în sudul Basa‑ rabiei, când din cauza lipsei unor valori nominale s‑au utilizat, înjumătă ite, timbre cu dublul valorii nominale necesare.

Două căr i poştale ilustrate şi un plic, toate trei expediate din Braşov în luna decembrie a anului 1919, demonstrează că şi la Braşov a existat un caz asemănător. Cele trei trimiteri Figura 1 poştale, fig. 1‑3, nu sunt

Figura 7

22

august - septembrie 2011

Figura 2 francate, dar au aplicată, pe lângă ştampila de zi BRASSO 1 (denu‑ mirea româneas‑ că BRAŞOV va apărea pe ştam‑ pilele poştale mai târziu, în cursul anului 1920), o ştampilă de cau‑ ciuc cu textul Taxa …. báni pla‑ tita in bani gată.

Toate trimiterile

au şi ştampila în tuş violet a cenzurii braşovene, apli‑ cată în mod curent pe trimiterile poştale din acea perioadă. Căr ile poştale ilustrate sunt expediate la Csikszentmárton (astăzi Sanmartin, jude ul Harghi‑ ta), iar scrisoarea este trimisă la Bucureşti. Niciu‑ na dintre piese nu are ştampilă de sosire.

Utilizarea unei ştam‑ pile la Braşov, în anul 1919, care să ateste că plata

Figura 3

Figura 4

august - septembrie 2011

taxelor poştale s‑a făcut, dar nu au fost aplicate, din motive obiective, mărcile poştale, este un fapt inedit, ce merită o analiză atentă. În primul rând remarcăm o oare‑ care confuzie în folosirea diacriticelor specifice limbii române, dar acest lucru este posibil să se datoreze tipografului care a cules literele. Exis‑ ten a unei astfel de ştam‑ pile atestă că problema lipsei mărcilor poştale la Oficiul Braşov 1 în luna

23

Muzeul National Filatelic , decembrie 1919 nu era un accident, ci o chestiune care a necesitat confec ionarea unei ştampile speciale.

Din ce cauză nu erau disponibile la Oficiul Poştal Braşov 1 mărci poştale în decembrie 1919? Este greu e răspuns astăzi la o asemenea întrebare în lipsa unor docu‑ mente, dar se pot face câteva supozi ii.

Unirea Transilvaniei, Banatului, Bucovinei şi Basarabiei cu România, în anul 1918, a adus modificări importante privind teritoriul şi popula ia ării. Anii războiului diminuaseră masiv stocurile de mărci poştale existente în depozite, iar altele noi s‑au imprimat cu dificultate. Cu toate că Ferdinand a devenit rege al României încă din 1914, au continuat să circule mărcile poştale cu efigia regelui Carol I până în 1920, când au apărut noile timbre uzuale Ferdinand. Din cauza capa‑ cită ii tehnice limitate a Fabricii de Timbre, o parte a noii serii de timbre uzuale Ferdi‑ nand a fost tipărită la Tipografia C. Sfetea din Bucureşti. Cu toate că disponibilul de timbre poştale din depozitele Poştei Române era limitat, au fost trimise de la Bucureşti în Transilvania cantită i de mărci poştale româneşti care au fost folosite la francarea coresponden elor, aşa cum se poate vedea din fig. 4, care reproduce o carte poştală ilustrată expediată din Braşov la Bucureşti

24

în august 1919 şi francată cu o marcă poştală românească.

Având în vedere stocurile limitate de mărci poştale de la Bucureşti, care puteau asigura doar necesarul din Vechiul Regat, în noile teritorii unite cu Ţara au fost acceptate să circule, o perioadă de timp, mărcile poştale existente în oficiile poştale din acele teritorii (ungureşti în Transilvania şi Banat, austriece în Bucovina şi ruseşti în Basarabia).

Un astfel de exemplu este cel din fig. 5 care ilustrează o carte poştală maghiară de 10 filleri expediată în noiembrie 1919 de la Braşov la Sebeş (în epocă Szászsebes).

Datorită condi iilor locale specifice, mărcile poştale româneşti au fost folosite în paralel cu cele ungureşti la francarea coresponden‑ elor din Transilvania în anul 1919, rezultând uneori francări mixte, compuse din timbre româneşti şi ungureşti. Un astfel de caz este cel prezentat în fig. 6‑7, în care cartea poştală trimisă din Braşov în iulie 1919 „drăgălaşei cuconi e Mărioara Tătariu, [la] Lipova prin Măria Radna” a fost francată cu un timbru românesc de 10 bani alături de unul unguresc de 5 filleri.

Considerând că mărcile poştale sunt sim‑ boluri na ionale, aşa cum sunt şi monedele, imnul sau drapelul, Poşta Română a ini iat o ac iune de supratipărire a stocurilor de timbre ungureşti aflate la oficiile poştale din Tran‑ silvania. Supra‑ tiparul s‑a reali‑ zat în două etape, la Cluj în iunie 1919 şi la Oradea în octombrie 1919. Pe mărcile poştale ungureşti găsite în coli întregi la oficiile poştale din Ar‑ deal a fost impri‑ mat un cerc care Figura 5 con ine textul

august - septembrie 2011

REGATUL ROMÂNIEI, cifrul regelui Ferdinand, FF, şi ini ialele PTT. La tirajul realizat la Cluj moneda este redată cu majuscule BANI sau LEI, pe când la cel de la Oradea moneda este culeasă cu litere cursive Bani sau Lei. Timbrele supratipărite nu şi‑au atins însă scopul poştal decât în rare cazuri, deoarece au fost cumpărate prepon‑ derent de către comercian ii de mărci poştale pentru a fi valorificate cu scop filatelic. Din acest motiv coresponden ele francate cu astfel de timbre sunt foarte rare şi de aceea foarte apreciate de filateliştii de astăzi.

Teoretic, după realizarea supratiparurilor de la Cluj şi Oradea, numărul timbrelor poştale ungureşti din oficiile transilvănene s‑a diminuat sim itor şi acest fapt, coroborat cu dificultă ile de aprovizionare cu timbre româneşti de la Bucureşti, ar fi putut fi cauza lipsei de mărci poştale cu care s‑a confruntat Oficiul Poştal Braşov 1 în decembrie 1919.

Poate că şi în alte oraşe din Transilvania, unde s‑a resim it lipsa de mărci poştale, au fost confec ionate şi s‑au utilizat ştampile similare celei de la Braşov „Taxa de.. platita în báni gată”, dar acest fapt nu a fost încă semnalat. În textul imprimat de ştampilă oficiantul poştal trebuia să completeze suma de bani încasată, corespunzător tarifului poştal în vigoare. Lucrurile nu sunt clare nici din

august - septembrie 2011

acest punct de vedere, deoarece tariful în vigoare în acea perioadă era de 10 bani pentru căr ile poş‑ tale şi 15 bani pentru scrisori. În ambele cazuri tre‑ buia să se mai adauge încă 5 bani pentru timbrul de ajutor, mai de mult în vigoare în Vechiul Regat, dar obligatoriu în Figura 6 Transilvania abia de la 15 octombrie 1919. Se vede însă că în cazul ilustratelor analizate oficiantul braşovean a avut unele ezitări, marcate prin modificarea primei cifre din suma încasată, care poate fi 10 sau 20 bani, dar în nici un caz 15 bani cât ar fi fost corect (10 bani plus 5 bani taxa timbrului de ajutor). În ceea ce priveşte scrisoarea, cifra 3 înscrisă pe plic nu are nici un sens, tariful corect ar fi trebuit să fie 20 bani (15 bani plus 5 bani timbru de ajutor).

Probleme cu aplicarea tarifului apar şi la alte trimiteri poştale expediate în epocă din Braşov. La ilustrata din fig. 4 tariful corect era de 15 bani (10 plus 5), dar s‑a francat cu 10 plus 2,5 bani deoarece cursul de schimb era 2 coroane maghiare pentru 1 leu.

Nici cartea poştală din fig. 5 nu respectă tariful care ar fi trebuit să fie 10 bani plus 5 bani timbrul de ajutor şi nu 5 bani (10 filler= 5 bani) cum este în cazul de fa ă.

Perioada instaurării administra iei poşta‑ le româneşti în Transilvania a fost o perioadă de tranzi ie, în care regulile nu erau întot‑ deauna aplicate, în care există o mare doză de provizorat şi care, în consecin ă, mai are multe aspecte încă neelucidate.

Cristian SCĂICEANU Director adjunct Muzeul Na ional Filatelic

25

(

(

Scrisori de altadata...

Anton Pann (1794 - 1854) Trubadur al meleagurilor româneşti, „fin al Pepelei”, cum îl numea Eminescu, Anton Pann se dovedeşte cel mai mare cărturar, scriitor, poet şi muzician român înainte de Eminescu, Creangă şi Alecsandri. Legăturile sale cu Braşovul şi în spe ă cu Biserica Sf. Nicolae, Şcoala din Şchei şi românii braşo‑ veni sunt pe deplin confirmate de docu‑ mentele aflate în arhiva istorică a muzeului Primei şcoli româneşti. În urma revolu iei lui Tudor Vladimi‑ rescu, alături de cei peste 8.000 de munteni, Braşovul îl găzduieşte şi pe tânărul Anton Pann, care – după propria mărturisire – a trecut Carpa ii: „cu sufletul plin de dor şi inimă de mohor”, locuind în casa poetului iluminist Ioan Barac, de la care „au învă at a compune versuri mai potrivite”.

Cel de‑al doilea popas braşovean are loc după şapte ani, 1828‑1829, când Anton Pann găseşte un mediu şcolar înnoit prin munca dascălilor Vasile Nergeş şi Eustatie Popp, deservind şi el şcoala, alături de aceştia.

Mai pu in cunoscut literaturii de specia‑ litate a rămas cel de‑al treilea popas braşo‑ vean şi, de fapt, cel mai rodnic pentru şcoală.

George Ucenescu, autorul muzicii imnului „Deşteaptă‑te Române”, ne dă cele mai multe amănunte cu privire la acesta. „Tocma în anul 1850 – scria Ucenescu – în luna fevruarie aştepta onor, reprezentan a să sosească d. Anton Pann, cu doi cântăre i la Braşov. De aceea a decis, într‑o şedin ă a sa, ca îndată ce va sosi acel bun profesor şi amic al braşovenilor, să se consulte laolaltă cum să poată procura cântăre i statornici şi corespunzători chemării lor, după dorin a onorat (ei) reprezentan ii”. Cu acest prilej, Anton Pann, „cunoscut de toată na ia română – cum spune documentul în continuare – împreună cu protopopul Ioan Popazu şi protopopul Iosif Barac, chibzuind spre

26

folosul na iunii române din Ardeal”, se oferă să înzestreze şcoala şi biserica cu dascăli buni, în persoana ucenicilor săi, Mihalache Popescu şi Dincă Trandafir.

Tot atunci Anton Pann îi recrutează din Şchei pe Dumitru Lupan, Ioan Petrişor şi Geoarge Ucenescu pentru a‑i pregăti la şcoala sa de la Bucureşti „ca să poată fi vrednici de a inea locul unui profesor perfect, ca să predea ştiin ele sale altor tineri şi să scoată cântăre i buni din sânul patriei – declara Anton Pann – fără să ave i trebuin a a vă ruga de to i proştii şi rău nărăvaşii de prin alte păr i”.

După un an de studii, atestatul emis de Anton Pann dovedeşte că George Ucenescu a studiat Bazul teoretic şi practic, editat de Anton Pann în 1845; Anastasimatarul, prelucrat de Anton Pann după serdarul Dionisie şi tipărit la Bucureşti în 1853; Doxologiile octave, panegirice; Liturghia „pe jumătate”, iar Heruvicele şi Ghenonicele „integral”; Paresimierul editat în 1847 şi Antiaxionul – căr i care se găsesc astăzi în colec ia muzeului.

Al doilea atestat, semnat de Anton Pann la aceeaşi dată, dovedeşte perfec ionarea lui George Ucenescu în arta muzicii ecleziastice, „cu tot fundamentul”, întrucât, timp de doi ani „a trecut prin predare, atât toate păr ile

august - septembrie 2011

Bazului Teoretic şi practic ale acestei sisteme, împreună cu toate poemele melodiilor stihiratice, irmologice, papadice şi calofonice şi perfec io‑ nându‑se în toată cunoştin a acestei arte, cum şi

august - septembrie 2011

în regulile versifica iei, s‑a examinatu fa ă cu al i profesori, de la care luând aplaude, i s‑a da atestat, cu care, oriunde se va afla, să i se dea cinstea cea cuviincioasă de cântăre şi de profesor

27

(

(

Scrisori de altadata... al acestei arte”.

Prin George Ucenescu, care între timp devenise dascăl al şcolii, Anton Pann înzestrează şcoala cu căr i, păstrate în marea lor majoritate şi azi în biblioteca veche a muzeului. Dintre acestea men ionăm: Bazul Teoretic şi practic al muzicii bisericeşti sau gramatica melodică, Bucureşti, 1845; Irmolog sau catavasier pentru trebuin a semina‑ relor şi altor şcoli, Bucureşti, 1846; Epitaful sau slujba înmormântării Domnului şi Mântuito‑ rului nostru Iisus Hristos, Bucureşti, 1846; Prescurtarea la bazul muzicii bisericeşti şi din Anastasimatar, Bucureşti, 1847; Paresimier, Bucureşti, 1847; Rânduiala Sfintei şi Dumne‑ zeeştii Liturghii, Bucureşti, 1847; Privegher, Bucureşti, 1848; La sfânta Liturghie... şi alte cântări psaltice, Bucureşti, 1854.

Pe marginea acestei dona ii de căr i, Anton Pann poartă o bogată coresponden ă, din care aflăm preocuparea cărturarului pentru pătrunderea cuvântului tipărit în toate spa iile româneşti.

O ultimă însemnare despre Anton Pann o aflăm pe un Minei care apar inea tot lui George Ucenescu, care, alături de o mai veche inscrip ie a lui Anton Pann, adaugă „Acest mare cântăre (Anton Pann) a trecut la via a cea mai bună, în 5 noiembrie 1854, la Bucureşti, pe timpul acesta s‑a numit Anton Pann. Cel ce ştie a scris G. Ucenescu, ciracul lui Pann” (C. V. 237).

Redăm în continuare una dintre multele scrisori ale lui Anton Pann păstrate în arhiva din Şcheii Braşovului, prin care Anton Pann cere informa ii braşovenilor cu privire la căr ile editate în tipografia proprie şi trimise acestora pentru şcoala din Şchei, consi‑ derându‑se ctitor al acesteia:

„Onora ilor domni reprezentan i ai bisericei cei mari româneşti ortodoxe din Şchei, 1853 noemvr. 15 Bucureşti Domnilor!

Cu onoare vă aduc aminte iarăşi pentru căr ile muzico‑ecleziastice ce să află lăsate la dumnv., că nici o urmare n‑a i făcut pentru dânsele1 ci vă rog şi acum să binevoi i, sau pre ul lor să‑mi trimite i sau, de nu vă sânt de trebuin ă, să mi le înapoia i, că aceasta a o face este prea uşor, nu rămâne ca să vă mai supăr cu cereri şi altădată.

Am auzit că a i ales din şcolari şi i‑a i pus la învă ătura aceştii arte şi îmi pare bine că prin prilejul acesta ve i îmbunătă i podoaba sfintelor biserici şi vă ve i face eternă suvenire în tot Ardealul.

Aş vrea să ştiu însă că aceşti şcolari pe cele căr i o să înve e, că căr ile ce le‑am lăsat abia sânt pentru câ iva inşi şi prin urmare folosul o să fie pu in şi bătaia de cap a profesorului lor zadarnică, fiindcă fiecare şcolar neaparat cere ca să‑şi aibă cartea sa înaintea ochilor, ca tot meseriaşul instrumentul la mâna sa.

Pentru carii, eu din parte‑mi prezentez cincizeci bucă i Ciasuri sau Gramatici muzicale2, ca să înlesnească deocamdată greută ile la această întreprindere, puindu‑mă şi pe mine în coada fundatorilor şcolii şi când ve i binevoi ve i trimite a le lua. Decât vă rog ca să nu întârzia i pentru cele opt trupuri de căr i ce sânt lăsate la dumnv., or în ce chip, fiind al dumnv. Prea plecat.

Anton Pann (ss) (doc.2017/1853 noembrie 15, 2 file) Pr. prof. dr. Vasile OLTEAN

1

Prin ucenicul său, George Ucenescu, în anul 1852 Anton Pann trimite protopopului Ioan Popazu şi reprezentan ilor bisericii „un trup de căr i” spre vânzare, dar aceştia, implica i în frământarea ridicării primului gimnaziu, au întârziat să‑i răspună lui Anton Pann la scrisori.

2

Este vorba de Bazul teoretic şi practic al muzicii bisericeşti sau gramatica melodică, editată de Anton Pann la 1845, din care se mai păstrează şi astăzi câteva exemplare în muzeul şcolii.

28

august - septembrie 2011

Noi emisiuni filatelice

150 de ani de la înfiinţarea Asociaţiunii şi Bibliotecii Astra Sibiu În luna noiembrie a anului 1861 s‑a înfiin at la Sibiu, într‑o atmosferă europeană propice revigorării conştiin ei na ionale şi militând pentru ridicarea românilor prin cultură, Asocia iunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA). Odată cu constituirea ASTREI, a luat fiin ă şi Biblioteca Asocia iu‑ nii, care număra, la început, 195 de volume.

Primul Preşedinte al Asocia iunii (1861‑ 1867) a fost Andrei Şaguna, care a militat pentru drepturile românilor transilvăneni şi împotriva dezna ionalizării. Scopul declarat al Asocia iunii era unitatea culturală a românilor, ca mijloc principal în ob inerea unificării statale.

Momentul cel mai important din existen‑ a Asocia iunii îl constituie publicarea, între 1898‑1904, a Enciclopediei Române, operă în trei volume coordonată de Cornel Diacono‑ vici. În prezent, ca rezultat al unor dona ii numeroase din ară şi străinătate, Biblioteca ASTRA reuneşte o bogată colec ie bibliofilă, fiind o institu ie românească de referin ă în acest sens.

august - septembrie 2011

Emisiunea de mărci poştale pe care Romfilatelia o introduce în circula ie cu ocazia Zilei Mărcii Poştale Româneşti este dedicată aniversării a 150 de ani de la înfiin area Asocia iunii şi Bibliotecii ASTRA Sibiu şi a fost prezentată, într‑un cadru festiv, vineri 15 iulie a.c., în spa iul primitor al Bibliotecii Jude ene ASTRA Sibiu.

Cele două mărci poştale ale emisiunii ilustrează secven e din istoria ASTREI, respectiv imaginea lui Andrei Şaguna – Primul Preşedinte al acesteia şi Corpul A al Bibliotecii ASTRA. Emisiunea mai con ine 1 FDC şi un carton filatelic, iar ca formă de machetare – bloc de 2 timbre, minicoală de 8 timbre şi o vignetă şi coală de 32 de timbre.

Alături de elementele emisiunii a fost tipărit, într‑un tiraj limitat de 800 de exemplare, un album filatelic echipat cu blocul de 2 timbre al emisiunii, numerotat cu roşu de la 001 la 800 (cu logo aniversar pe manşetă, imprimat în folio aur) şi două ilustrate tematice.

29

Muzeul National Filatelic ,

Clădire emblematică pentru Bucureşti – Palatul Poştelor Apari ia statului modern român în 1859, prin unirea celor două principate româneşti, Moldova şi Muntenia, a fost înso ită de o dezvoltare fără precedent a societă ii româ‑ neşti din cele două Principate şi implicit a serviciilor poştale.

Devenise evident pentru autorită i că era nevoie de o clădire pe măsura noii adminis‑ tra ii poştale în plină dezvoltare. Vechiul sediu din Uli a Bărcănescu, astăzi strada Doamnei (foto 1), era neîncăpător şi impro‑ priu dotat pentru Poşta unui stat care adopta, pas cu pas, modelul organizatoric vest‑european (conven ii poştale cu alte administra ii poştale, precum şi ajutorul primit din partea Elve iei în elaborarea noilor regulamente ale serviciului poştal român). Acest sediu, deşi avea o curte mare, adăpostea numeroase clădiri mici slujind drept magazii pentru cariolele care aduceau coresponden a de la gară şi de la cutiile poştale răspândite în oraş. De altfel, acest local devenise şi neîncăpător datorită dezvoltării traficului şi prin înfiin area de noi ramuri ale serviciului poştal.

Astfel că, în 1890, Directorul general al Poştelor şi Telegrafului, Mihail Şu u (a condus Administra ia poştală în intervalul martie 1888 – aprilie 1889 şi noiembrie 1889 – februarie 1891), trimite adresa nr. 17.027 din 27/VII/1890 spre aprobare ministrului de Interne, Generalul G. Manu ‑ Poşta apar i‑ nând în acea vreme Ministerului de Interne.

Ministrul, în elegând necesitatea şi impor‑

30

tan a serviciului poştal, pune următoarea rezolu ie: „Să se facă un proiect de lege pentru construirea unui palat, care se va prezenta Corpurilor legiuitoare în sesiunea ce va urma. Locul pe care se va construi să fie acelaş, cu exproprieri până în bulevard şi strada Academiei. Direc iunea poştelor va întocmi un program de încăperile necesare şi se va ine un concurs pentru facerea planurilor.” În urma şedin ei Consiliului de Miniştri din 5 mai 1890 s‑a hotărât întocmirea unui proiect de lege pentru construirea unui sediu al poştelor şi telegrafelor. Ini ial s‑a dorit construirea acestui palat lângă Impri‑ meria Statului, bulevard şi cheiul Dâmbo‑ vi ei, însă propunerea a rămas nefinalizată deoarece tot aici se avea în vedere construi‑ rea palatului Camerei. Doi ani mai târziu, se votează în Cameră şi în Senat Legea pentru construirea palatului poştelor. În lege se specifică: „Se deschide pe seama Ministe‑ rului de Interne un credit de 3.000.000 de lei aur, care se va acoperi printr‑o emisiune de rentă sau prin orice alte mijloace va găsi guvernul mai nimerit. Acest credit va servi pentru plata terenurilor, pentru construc ia localului, precum şi pentru cheltuielile de supraveghere a construc iei”. În şedin a din 26 iulie 1892, Consiliul de Miniştri decide loca ia definitivă a construc iei în Pia a Constantin Vodă, situată între strada Carol (actuala stradă Franceză), Stavropoleos şi

august - septembrie 2011

Calea Victoriei. Pe locul ales, în sec. XVII se aflau casele marelui agă Constantin Bălăceanu, pe locul cărora domnitorul Constantin Brâncoveanu (1688‑1714) a construit un mare han ce i‑a purtat numele – „Hanul Constantin Vodă”. Incendiul din anul 1847, care a cuprins o mare parte din oraş, a distrus şi hanul ale cărui ruine au fost demolate până în 1862.

Arhitectul Alexandru Săvulescu este însărcinat să se ocupe de planul impună‑ toarei clădiri. Arhitectul a fost foarte minu‑ ios ales, acesta fiind şcolit la Bucureşti şi Paris, unul dintre primii reprezentan i ai şcolii româneşti de arhitectură modernă. A proiectat clădirile mai multor şcoli de gimnaziu şi licee în calitatea sa de arhitect al Ministerului Instruc iunii Publice şi Cul‑ telor. A fost preşedintele Societă ii Arhitec‑ ilor Români şi unul dintre întemeietorii Şcolii de Arhitectură din Bucureşti. Minis‑ trul de Interne hotărăşte să‑l trimită în străinătate pe directorul Poştelor, Ernest Sturza (februarie – octombrie 1892), înso it

de arhitectul Al. Săvulescu, pentru a se inspira din construc iile similare din alte capitale europene. Cei doi vizitează clădirile de poştă din Viena, München, Zürich, Geneva, Paris, Bruxelles, Torino, Milano, Vene ia şi Budapesta, alegându‑se ca model, în cele din urmă, clădirea Poştei din Geneva.

După Ernest Sturza urmează la condu‑ cerea Poştei Dumitru Cezianu (octombrie 1892 – octombrie 1895), care se ocupă şi el, îndeaproape, de construc ia noului Palat.

Planurile clădirii ce va ocupa peste 8.000 mp, întocmite de arhitect, au fost aprobate şi avizate de domnii Paul‑René Léon Ginain (1825‑1898) şi Geradet – arhitec i profesori din Paris, iar în 1894, în urma unei licita ii, construc ia este adjudecată de „Societatea Română de Construc ii şi Lucrări Publice”, reprezentată de directorul ei Effingam Grant (afacerist şi fost secretar al consulatului Marii Britanii). Lucrările la clădire s‑au realizat sub controlul unei comisii tehnice compusă din inspectorii generali ai Ministe‑ rului lucrărilor publice: C. Mironescu,

–1–

august - septembrie 2011

31

Muzeul National Filatelic ,

P. Ţăruşeanu şi Gr. Cerchez.

Pe 20 octombrie, Regele Carol I pune piatra de temelie a Palatului Poştelor. La ceremonie el este întâmpinat de Lascăr Catargiu, prim‑ministru şi ministru de Interne, înso it de to i miniştrii, de primarul Capitalei, de directorul Cezianu cu perso‑ nalul superior al Administra iei Poştelor şi Telegrafelor şi de prefectul Poli iei Capitalei.

Regele Carol I a luat cuvântul spunând: „… Pun dar, cu vie mul umire, temelia acestui palat, dorind ca dânsul să fie în curând isprăvit, spre a asigura unei administra ii, care a luat o dezvoltare aşa de mare, un adăpost demn de importan a sa.”

După aceasta, Regele şi persoanele oficiale au semnat actul de fondare, care împreună cu o serie de monede româneşti în circula ie au fost zidite în col ul clădirii dinspre Biserica Sf. Dumitru şi strada Carol.

32

–2–

Între anii 1899 şi 1901, când la conduce‑ rea Poştei se afla Mihail Ghica, se realizează ultimele lucrări la noul palat. Acum se realizează instalarea re elei electrice pentru func ionarea aparatelor speciale de telegraf, telefon şi poştă precum şi confec ionarea mobilierului necesar, fiind posibilă mutarea unul câte unul a serviciilor, a comparti‑ mentelor şi a oficiilor centrale ale Adminis‑ tra iei Poştale (foto 2).

Clădirea, reprezentativă pentru o capitală europeană, este construită în stil neoclasic, având 4 nivele (subsol, parter şi două etaje). Fa ada principală este prevăzută cu trepte pe toată lungimea ei şi cu un portic sus inut de 10 coloane dorice. În exterior, deasupra intrării principale, au fost amplasate 10 statui reprezentând diferite alegorii. Printre acestea, două au fost realizate de Carol Storck (1854–1926):

august - septembrie 2011

„Drumul de fier” şi „Electricitatea”. La cutremurul din 10 noiembrie 1940, o parte dintre aceste statui au căzut, nemaifiind refăcute, iar restul au fost distruse. (Cezar Petrescu a protestat, într‑un articol de ziar, asupra distrugerii acestor statui). Extremi‑ tă ile, formate din două volume proeminen‑ te, sunt înăl ate şi acoperite de câte o cupolă.

Alături de oficiile poştale aflate la parter (cu toată aparatura specifică – cabine cu tele‑ foane publice, ghişee telegrafice, mesageria şi serviciul post‑restant) se afla întreg aparatul central al administra iei, precum şi centralele telefonice ce deserveau abona ii din Capitală, depozitul de timbre, şcolile de telegraf şi poştă, de telegrafie, biblioteca şi arhiva institu iei. Încă de la inugurare s‑au amplasat în interior statui ale unor foşti directori ai Administra iei (busturi ale lui D. Cezianu, M. Ghica realizate de sculptorul Rafaello Romanelli).

Palatul Poştelor a ocupat o suprafa ă de peste 10.700 mp şi era, la începutul secolului XX, una dintre cele mai impozante clădiri destinate administra iei de poştă, telegraf şi telefon din Europa. Clădirea a func ionat conform destina iei ini iale până în 1972, când s‑a decis schimbarea specificului prin înfiin area Muzeului Na ional de Istorie a României. Influen a pe care această clădire a exercitat‑o asupra locuitorilor mai poate fi observată şi astăzi când, după o jumătate de secol, mai sunt oameni ce o recunosc după destina ia sa ini ială.

O clădire atât de impozantă şi cu o destina ie de o asemenea importan ă cum o constituie înlesnirea comunica iilor umane nu putea să nu fie marcată prin mărci poştale.

Astfel, în 1903 apare emisiunea de mărci

august - septembrie 2011

poştale „Căişori” (Michel 146‑153), emisiu‑ nea fiind lansată pentru inaugurarea Palatului P.T.T. Desenul reprezintă o trăsură de poştă trasă de patru cai în goană, plecând de la un releu de poştă. Gravura a fost realizată de M. Theverin şi au fost tipografiate la Imprimeria Statului Francez (Paris) în 1901. Emisiunea este compusă din 8 valori nominale identice ca desen, dar în culori diferite.

Cea de a doua emisiune dedicată Palatului P.T.T. a fost pusă în circula ie în acelaşi an – „Carol I Efigii” – (Michel 154 ‑ 160). Gravura, realizată după modelul executat de Gabriel Popescu, are 7 valori, toate cu aceeaşi imagine: efigia regelui Carol I în medalion, fa ada Palatului Poştei Centrale şi un olac tras de mai mul i cai în galop. Şi aceste mărci poştale au fost tipărite tot la Imprimeria Statului Francez în 1900. În anul 1932 se aniversează „30 de ani de la inaugurarea Palatului P.T.T.” (Michel 457) prin tipărirea unei mărci poştale ce reia desenul „Căişorilor” din 1903.

Pe mărcile poştale cu valorile nominale de 100 şi 500 lei ale emisiunii „Munca P.T.T.” (Michel 867 şi 873) din 1945 apare din nou imaginea Palatului. În 1953, emisiunea „Semicentenarul Palatului Poştelor” (Michel 1445‑1448) era formată din 4 valori. Acestea redau fiecare imaginea Palatului alături de aspecte ale diverselor servicii oferite de serviciul poştal (telefonie, curierat, telegrafie, radio). Dese‑ nele au fost realizate de Oswald Adler şi Trişcu. „Ziua mărcii poştale româneşti” (Michel 2189‑2194) reia imaginea clădirii pe marca cu valoarea nominală de 1,55 lei.

Desenul reproduce imaginea mărcii din 1953.

Sorian UYY Muzeograf Muzeul Na ional Filatelic

33

Destine care au schimbat lumea

Mihai Viteazul „Domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei” Lucrarea de fa ă o dedicăm împlinirii celor 410 de ani de când Mihai Viteazul a murit ca un martir pe Câmpia Turzii, la pu in timp după ce îşi văzuse visul cu ochii: Moldova, Muntenia şi Transilvania unite într‑un singur stat. Aflat în strânse şi traince legături cu românii din Şcheii Braşovului, Mihai Viteazul a rămas în conştiin a local‑ nicilor, dar şi în documentele încă păstrate aici de atâtea veacuri. Prezentăm aceste documente evocând acele vremuri istorice

în care se realiza visul de aur al acestui popor – unirea tuturor românilor. Apelăm la aceste mărturii acoperite de colbul ignoran‑ ei pentru a cunoaşte, prin prisma lor, Braşovul anilor lui Mihai Viteazul.

Popasurile braşovene ale voievodului

„La anul 1599 – se scrie în cronica anoni‑ mă din Şchei („Înştiin ări – reproducere după un manuscript de la finea veacului al XVIII‑lea”, Braşov, 1906, p.6) – s‑au sculat Mihai Vod(ă) domn(ul) Ţării Munteneşti, trecând muntele într‑această Ţară... pentru aceia s‑au sculat jude ul de aici, anume Ţerviş şi cu al i domni de ai Sfatului şi cu prot(opopul) Mihai şi mergând cu multe daruri, rugându‑l ca să apere acest oraş şi inut al Bârsei, să nu facă stricăciune şi aşa au făcut bună linişte.”

Este primul popas al marelui voievod în inutul Bârsei, la 20 octombrie 1599, venind prin pasul de pe Valea Buzăului. Întâmpinat de fonogul cetă ii, „Ţervis” – cum îl numeşte cronica pe fostul jude Greising Kirilus (1592‑1597), devenit fonog (1593‑1597), căci judele braşovean Valentin Hirscher (1598‑1603), speriat de renumele voievodului muntean „plecase” la Sibiu (după cum afirmă documentele oficiale ale Braşovului). Cu acest prilej, Mihai Viteazul este întâmpinat şi de protopopul bisericii din Şchei, Portretul lui Mihai Viteazul – Budapesta 1860 – popa Mihai (1577‑1605), căruia A. Rohn documentele oficiale ale Braşovu‑

34

august - septembrie 2011

lui îi confirmă numeroasele popasuri „oficiale” la curtea domnilor de peste mun i.

Personal îl înso eşte pe doctorul braşovean Paulus Kir la curtea voievodului pentru a‑l trata pe acesta după un nefericit incident de vânătoare. Protopopul Mihai, în calitate de delegat al şcheienilor, fusese de mai multe ori la curtea lui Nicolae Pătraşcu (tatăl lui Mihai), a lui Petru Cercel (fratele voievo‑ dului Mihai), ob inând danii pentru biserica din Şchei.

Acum, în contextul primului popas al lui Mihai Viteazul în Ţara Bârsei, i se oferă voievodului daruri. Vizitând, cu siguran ă, Braşovul, voievodul este surprins de lipsa crucilor de pe bisericile luterane: „Numai au zis saşilor de aici – spune cronica în conti‑ nuare – dacă să numesc că sânt creştini, de ce nu au cruci la bisericile lor? Şi aşa le‑au poruncit de au pus cruci la biserici, precum să văd şi în vremile de acum...”. De atunci datează, probabil, şi crucea de pe Biserica Neagră şi de pe toate bisericile luterane din Ţara Bârsei.

Tot cu acest prilej oferă bisericii din Şchei un „antipendium” (învelitoare din catifea roşie) pe care – după moartea voievodului – l‑au preluat saşii la Biserica Neagră, după cum afirmă cronica oficială a Braşovului.

Astăzi, „antipendiumul” încă se mai păs‑ trează în colec ia de covoare de la Biserica Neagră din Braşov. Cronicarul braşovean Julius Teutsch apreciază că Mihai a folosit ca loc de fortificare pentru tabăra sa Pietrile lui Solomon, apreciere firească, ştiindu‑se avan‑ tajul montan al acestei aşezări cu posibilită i strategice de comunicare atât spre Rucăr‑ Bran, cât şi spre Ţara Bârsei.

Al doilea popas braşovean are loc între 1 şi 15 martie 1600, după strălucitele victorii de la Şelimbăr (unde la 18/28 octombrie 1599 învinsese oştile lui Andrei Batory) şi după triumfala intrare în Alba Iulia. Acum, Mihai este primit cu mare cinste de oficialită ile Braşovului, în frunte cu judele braşovean Valentin Hirscher. Emite o serie de acte de danie şi privilegii, între care şi privilegiul din 10 ianuarie 1600 oferit braşovenilor

august - septembrie 2011

privind dreptul de a percepe „vicesima” (vama de târg) pentru negustorii afla i în popas braşovean şi la 9 martie 1600 întâm‑ pină solia turcească care‑i aduce însemnele de recunoaştere a domniei. Tot aici, între 12 şi 15 martie 1600 convoacă în Casa Sfatului (azi Muzeul Jude ean) Dieta Transilvaniei.

După fulgerătoarea „călătorie” în Moldova, dovedindu‑şi „pohta ce‑a pohtit”, adică „domn al Ţării Româneşti, al Ardea‑ lului şi a toată Ţara Moldovei”, revine la Braşov pentru cinci zile, începând cu 17 iunie 1600, fiind de asemenea bine primit.

Nu acelaşi lucru se petrece după înfrân‑ gerea suferită de Mihai la 18 septembrie 1600, când încearcă să se refugieze în Ţara Bârsei pentru a‑şi reface oştile cu muntenii lui Sava şi Radu Buzescu şi cu sârbii lui Deli Marcu şi Baba Novac, căci patriciatul săsesc trece de partea lui Basta. Braşovul este atacat de Mihai Viteazul (ac iune la care au luat parte şi români din Şchei), la 1 octombrie 1600 pe la Timiş şi pe la moara de hârtie, ajungând să‑şi stabilească din nou tabără la Prejmer (cca. 16.000 de ostaşi). Nemul umit de comportamentul şcheienilor, judele braşovean porunceşte să se scrie pe „Poarta Valahă” (cunoscuta Poartă a Ecaterinei) ruşinoasa inscrip ie: „Barbara progenies dum nos vicina Valachus”. Au urmat apoi eveni‑ mentele istorice cunoscute, care au culminat cu moartea voievodului pe Câmpia Turzii, la 9 august 1601.

Imaginea voievodului Mihai în spa iul braşovean Bucurându‑se de multă apreciere, chipul său a rămas imortalizat nu numai de cronicile timpului, dar şi de artiştii iubitori ai penelului. Nu întâmplător Junii Braşoveni poartă şi azi chipul voievodului pe steagu‑ rile lor, iar patru dintre grupuri modelul căciulii lui Mihai. Legendele locale vorbesc de repetata ac iune a acestora asupra cetă ii, unii cercetători considerând Junii Braşoveni o reminiscen ă a acestor vremuri. Avem încredin area că încă în perioada venirii sale

35

Destine care au schimbat lumea (publicate de Nicolae Iorga) aflăm că s‑a plătit de către voievodul muntean Costantin Brâncoveanu „şase florini unui zugrav român care a renovat chipul lui Mihai Vodă din biserica română”, iar cu patru ani înainte „de Sfânta Mărie 1690, Costantin Brânco‑ veanu asista la slujbă în biserică, pe pere ii căreia se vedeau chipurile lui Petru Cercel şi al lui Mihai Viteazul” (concluziona Nicolae Iorga). Când şi de ce a dispărut această frescă nu ştim, dar aceste mărturii l‑au îndreptă it pe Costin Petrescu în 1946, cu prilejul restaurării bise‑ ricii, să realizeze în frescă, pe acelaşi perete, intrarea lui Mihai în Braşov, frescă păstrată şi astăzi.

La 29 februarie 1940, protopopul braşovean dr. Nicolae Stinghe, sprijinit de to i preo ii din Ţara Bârsei şi per‑ sonalită i ale timpului, înaintează un memoriu rezidentului regal al Ţinutului Bucegi, moti‑ vând că „astăzi (29 fe‑ bruarie 1940) preo imea jude ului Braşov, întru‑ nită în sala Sfatului din Braşov, se gândeşte să continue faptele de înalt patriotism ale înain‑ taşilor şi Vă roagă Exce‑ len ă a primi vicepre‑ şeden ia activă a unui comitet restrâns, care şi‑a ales ca scop să dureze o frescă, repre‑ zentând pe Mihai Viteazul în sala «Mihai Viteazul» din Sfatul Municipal Braşov... pen‑ tru a‑i eterniza trecerea prin Ţara Bârsei”. Preşe‑ Mihai Viteazul – frescă de Costin Petrescu în tinda bisericii dinte al acestui comitet Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului

la Braşov, pe unul dintre pere ii interiori ai ctitoriei voievodale din Şchei este imortalizat episodul intrării sale în cetatea Braşovului de către Nicolae Cretanul, pictorul grec, care l‑a înso it pe Mihai Viteazul prin Ardeal şi a executat portretele voievodului de la Alba Iulia, Râme , Ocna Sibiului, Târgu Mureş, Ludişoara etc., stabilindu‑se după moartea voievodului la Cluj, aflându‑se şi în slujba lui Radu Şerban. Existen a acestei fresce pe peretele bisericii nu poate fi contestată, căci în „Socotelile Braşovului” pentru anul 1694

36

august - septembrie 2011

este ales marele istoric Nicolae Iorga (document inedit în arhiva din Şchei). În acest scop, inginerul şef al serviciului tehnic din Braşov emite un referat pozitiv asupra stării de conservare a clădirii. Fresca trebuia să cuprindă: „Pe peretele central din fundul sălii să apară figura lui Mihai Viteazul, care stă pe scaunul de onoare străjuit de doi comandan i ai săi. În dreapta domnitorului se găseşte vestitul protopop Mihai alături de conducătorii români din Ţara Bârsei în straie de sărbătoare. În stânga domnitorului apar: magistratul Braşovului şi ceilal i conducă‑ tori saşi în straie de epocă. Întreaga scenă este înconjurată de bărba i şi femei în costume populare româneşti din Şcheii Braşovului. Pe peretele din dreapta sălii, sub inscrip ia «Uni i‑vă în cuget, uni i‑vă în sim iri», se află figura lui Andrei Mureşianu înconjurat de contemporanii săi. Pe peretele din stânga sălii, sub inscrip ia «Pe‑al nostru steag e scris Unire», Ciprian Porumbescu, alături de Andrei Bârseanu conduc un cor de tineri şi tinere în costumele vechilor societă i studen eşti”.

Intervenind Dictatul de la Viena la 27 noiembrie 1940, această încercare s‑a dove‑ dit imposibilă, la care s‑a adăugat şi moartea preşedintelui societă ii, în persoana marelui istoric Nicolae Iorga. Nici până astăzi acest proiect nu a primit solu ionare.

Prin anii 1878‑1879 – confirmă Candid Muşlea, autorul monografiei bisericii din Şchei – junii Curcani şi‑au confec ionat un steag frumos din mătase, înfă işând pe una din păr i chipul lui Mihai Viteazul. Steagul a fost scos prima dată „Între Chietri” (la Pietrele lui Solomon). Autorită ile maghiare au impus folosirea steagului numai alături de tricolorul maghiar, condi ie neacceptată de juni. Păstrat cu sfin enie în casa Junelui Gheorghe Urzică, în fiecare an, în miercurea Paştilor, Junii Curcani îl scoteau în curtea junelui vătaf, cântând după tradi ie „Hristos a înviat!”, ducându‑l apoi la locul său. În anul 1916, cu ocazia intrării Armatei Române în Braşov, steagul este predat festiv,

august - septembrie 2011

pentru a înso i voluntarii braşoveni până la Iaşi, de unde a fost returnat, păstrându‑se în timpul lui Candid Muşlea (1886‑1065) în fondurile „Astrei” Braşov.

Moartea lui Mihai Viteazul pe Câmpia Turzii Recent ne‑a fost dat să descoperim în Şcheii Braşovului piesa de teatru „Moartea lui Mihai Viteazul la Torda” – dramă istorică în 3 acte şi 6 tablouri, compusă de Costantin Halepliu şi editată la Bucureşti în tipografia Colegiului Na ional, în anul 1854, fiind prima piesă cu subiect românesc scrisă de un român, până la 1854 piesele teatrale fiind traduceri din literatură străină. Piesa lui Costantin Halepliu, jucată prima dată la Bucureşti în 1854 apoi dată uitării, a fost una dintre primele piese româneşti cu temă istorică, între cele 16 piese istorice din perioada anilor 1850‑1860. Concepută în trei acte (Infamia ‑ Virtutea în exil; Patriotizmul ‑ Triumful ‑ Eroizmul şi Trădarea ‑ Mârşăvia ‑ Moartea prin trădare), piesa prezintă întâmplări din ultimul an al vie ii lui Mihai Viteazul, insistând atât asupra personajului, dar şi asupra a ceea ce se întâmplă cu familia voievodului, aflată la Făgăraş, unde Mihai o lăsase zălog al în elegerii sale cu generalul Basta. Tematic şi scenic piesa se încadrează în categoria celor realizate după o jumătate de secol de Barbu Ştefănescu Delavrancea.

Vechiul catastif al bisericii din Şchei, descoperit recent, îl pomeneşte alături de ceilal i ctitori ai bisericii şi pe Mihai Viteazul la loc de cinste: „Pomeneşte Doamne pe Io Mihail Voievod şi doamna sa Stanca, Io Nicolae Voievod şi sora sa Florica”. Îl pomenim şi noi, după 410 ani, ca pe un erou al neamului, căruia, deşi i‑a fost dată de Dumnezeu o scurtă domnie, a realizat prima mare unire a românilor şi a dovedit lumii întregi importan a pe care o are o Românie unită.

Pr. prof. dr. Vasile OLTEAN

37

Traditii si obiceiuri , ,

Piatra şi lutul

18 septembrie 2011 – 16 septembrie 2012 Muzeul Udrişte Năsturel din Hereşti, Judeţul Giurgiu Vernisaj: duminică, 18 septembrie 2011, ora 12.00

Piatra şi lutul, pre ioasă simbioză artistică, este prilejul organizatorilor de a prezenta într‑o expozi ie unul dintre cele mai vechi meşteşuguri tradi ionale, olăritul.

Olăria a avut totdeauna un loc de cinste de care azi ne este greu să ne dăm seama.

Era folosită în casa săracului, dar şi la masa bogatului…

Farfurii, străchini, vase de friptură, căni de apă şi de lapte, oale cu toartă sau oale cu mănuşă, vase de bătut untul, strecurători, castroane, chiupuri, chesele de dulcea ă, ulcioare de apă şi ulcioare de nuntă, ploşti, cahle, epe de acoperiş, jucării... au fost nelipsite din casele ăranului sau ale orăşea‑

38

nului, s‑au aflat printre darurile obişnuite la nun i, dar şi la pomenile pentru mor i.

Ornamente geometrice (spirala, valul, cercul), astrale (stele, soare, luna), florale (buchete, ghirlande, ramura de brad), zoomorfe (urşi, câini, căprioare, lei, păsări), antro‑ pomorfe înfrumuse ează aceste obiecte născute din nevoile coti‑ diene ale omului la Vama (Mara‑ mureş), Rădău i (Suceava), Poiana‑ Deleni (Iaşi), Româna şi Oboga (Olt), Vlădeşti şi Horezu (Vâlcea), Pisc (Ilfov), Vălsăneşti, Stoeneşti şi Curtea de Argeş (Argeş), Târgu Jiu şi Gălişoaia (Gorj), Calvini şi Mânzăleşti (Buzău), Siseşti (Mehe‑ din i), Hălmăgel şi Bârsa (Arad).

Vizitatorii Palatului Udrişte Năsturel pot admira aceste crea ii din 18 septembrie, într‑o prezentare inedită.

Paşii îi vor purta prin Casa de Piatră şi vor trece prin „Sala Ulcioarelor”, „Sala Farfu‑ riilor şi a Castroanelor”, „Sala Oalelor şi a Ulcelelor”, „Sala Cahlelor”, „Sala Multi‑ culturală Laolaltă” sau prin „Sala Inter‑ activă” destinată jucăriilor din lut, loc în care copiii vor putea modela jucăria preferată privind originalul aflat în expunere.

O sală specială va fi destinată proiec iilor video, publicul putând să vadă aici filme despre Muzeul Na ional al Ţăranului Român, despre Casa de Piatră Udrişte Năsturel, despre obiceiuri de Crăciun şi de Anul Nou sau despre monumente impor‑ tante din România.

august - septembrie 2011

Din trecutul patiseriei braĹ&#x;ovene Pu ini sunt aceia care mai Ĺ&#x;tiu, probabil, că ĂŽn secolele al XVIII‑lea Ĺ&#x;i al XIX‑lea BraĹ&#x;ovul era faimos pentru excelentele sale piĹ&#x;coturi (cunoscute sub numele de posmagi sau pesme i ĂŽn documentele vremii), dar Ĺ&#x;i pentru alte articole de patiserie, mult apreciate de po icioĹ&#x;i.

Produsele ieĹ&#x;ite din mâinile pricepu ilor patiseri erau apreciate de negustorii de la sud de Carpa i ĂŽncă din secolul al XVIII‑lea, dovadă o constituie o scrisoare datând din 15 ianuarie 1778 a lui Antonie Nicolantin către naĹ&#x;ul său Hagi Constantin Pop din Sibiu, căruia ĂŽi solicita să‑i trimită, printre altele, „câteva piĹ&#x;coturi sau pesme i de BraĹ&#x;ov sau ce vei socoti dumneataâ€?.

Din anul 1824 datează o altă comandă a negustorului Panu, din Câmpulung, care‑i cerea lui Sterică Arsenie, patiser din BraĹ&#x;ov: „covrigi la un foc No.1, pesme i de dulce No.2, deto dă post No. 3, turte dulci mărunteâ€?.

AceleaĹ&#x;i piĹ&#x;coturi de BraĹ&#x;ov erau evocate cu nostalgie de nefericitul Ion Codru DrăguĹ&#x;anu, care, ĂŽmbarcat la bordul unui vas, era nevoit să guste din ruda mai săracă Ĺ&#x;i, vai!, mult mai pu in gustoasă a piĹ&#x;cotului – pesmetul: „În câteva zile sfârĹ&#x;ii proviziile proprii Ĺ&#x;i fui constrâns a mă hrăni ca marinarii, din cele comune. Aceasta fu culmea suferin elor mele nautice. Mâncasem piĹ&#x;co i de BraĹ&#x;ov ĂŽn tinere e, piĹ&#x;co i fran uzeĹ&#x;ti a la Cuilliere, piĹ&#x;co i englezeĹ&#x;ti servi i la ceai, cunoscusem gustul maca‑ roanelor cu caĹ&#x; de Parma, cu suc de carne Ĺ&#x;i ĂŽnecate ĂŽn unt proaspăt. AĹ&#x;a ĂŽmi ĂŽnchipuiam preparatele anonime ale lui Signior Rafaelle dar, vai ce amăgire! PiĹ&#x;cotul marin seamănă ĂŽn virtute ca ďŹ erul o elit, altmintrele e o cocă nesărată, ca pâinea fran uzeascăâ€?.

Reputa ia piĹ&#x;coturilor braĹ&#x;ovene era atât de mare ĂŽn secolul al XIX‑lea ĂŽncât Ecaterina Steriady, autoarea unui tratat culinar inti‑

august - septembrie 2011

tulat Buna menajeră, apărut la Gala i ĂŽn anul 1871, se sim ea datoare să le destăinuie cititoarelor minunata re etă a „posmacilor de BraĹ&#x;ovuâ€? pe care o redăm mai jos, respectând ortograďŹ a vremii: „Se va lua una oca făină. Se pune 50 dramuri lapte Ĺ&#x;i 50 dramuri drojdie de bere, răsetură de la o alămâie mare, 10 dramuri apă de ori, ĂŽnsă laptele mai caldu, Ĺ&#x;i se face o plămădeală bătând‑ o forte bine. Lăsa i‑o să crească, apoi să ia 100 de dramuri lapte caldu, pu ină sare, 6 ouă, 100 dram zahăru pisatu ĂŽnsă din zahăru să se oprească de presăratu d’asupra, 1 litră untu din care să se ungă Ĺ&#x;i formele. Apoi se frământă până ce se dă pe mână, Ĺ&#x;i de va mai trebui pu ină făină ve i mai pune, luându bine sema la fremântatu, se lasă să crească la căldură, apoi se pune aluatu pe scânduri, se tae bucă ele mici, le fremânta i Ĺ&#x;i le face i rolole, lungimea Ĺ&#x;i grosimea după plăcere (dar obicinuitu se face la i) apoi le scrÄłela i cu unu cu itu. Aceste bucă i se punu ĂŽn formă Ĺ&#x;i le pune i la unu locu caldu să dospească, se ungu apoi cu ou Ĺ&#x;i se presară cu zahăru Ĺ&#x;i se dau ĂŽn cuptoru ca de pâne. După ce se scotu se lasă a se răci pe o masă uscată Ĺ&#x;i tăe i‑le ĂŽn fălii ca de posmaci, se presară iarăĹ&#x;i cu zahăru pisatu. Se vor da iarăĹ&#x;i ĂŽn cuptoru priveghindu‑i ca să nu ardă ci ca să se usuce; Ĺ&#x;i de ve i vroi la ultima frementătură le pune i pu inu chimionu.â€?

Ion BLÄ‚JAN Ĺžef sec ie Colec ii Muzeul Ĺ˘Äƒranului Român

39

La plimbare prin...

SASCHIZ – crâmpeie de istorie Dacă mergi de la BraĹ&#x;ov spre SighiĹ&#x;oara pe drumul european E60, după ce intri ĂŽn jude ul MureĹ&#x;, ĂŽnconjurat de meri, culturi de vi ă de vie Ĺ&#x;i hamei, de fâne e Ĺ&#x;i păĹ&#x;uni, terenuri arabile Ĺ&#x;i dealuri ĂŽmpădurite, ĂŽn satul Sas iz privirea ĂŽ i este atrasă de un impunător turn cu ceas. Trebuie să te opreĹ&#x;ti!

La Sas iz, istoria frământată a Evului Mediu ne‑a mai lăsat mărturie două fortiďŹ ca ii: Biserica evanghelică Ĺ&#x;i Cetatea ărănească.

Istoric SaĹ&#x;ii s‑au stabilit ĂŽn Sas iz pe la sfârĹ&#x;itul secolului al XIII‑lea, luând locul secuilor care locuiseră aici până atunci. Prima atestare documentară a localită ii datează din anii 1308‑1310. Mai târziu, Sas iz a devenit un sat prosper, ĂŽn care existau cu totul Ĺ&#x;apte bi‑ serici, astfel că mai era cunoscut Ĺ&#x;i sub denu‑ mirea de „Siebenkir enâ€? („Şapte bisericiâ€?).

Se spune că a fost o vreme ĂŽn care Sas izul a rivalizat iar Ĺ&#x;i cu SighiĹ&#x;oara, care, ĂŽn acele timpuri, era „capitalaâ€? saĹ&#x;ilor transilvăneni.

Comuna Sas iz a fost ĂŽn trecut una dintre cele mai bogate localită i săseĹ&#x;ti.

40

Biserica

Biserica evanghelică din Sas iz a fost construită la sfârĹ&#x;itul secolului al XV‑lea (ĂŽntre anii 1493‑1496) de către coloniĹ&#x;tii saĹ&#x;i din localitate Ĺ&#x;i poartă hramul Sfântul Ĺžtefan. Monumentul impresionează prin frumuse ea expresivă a propor iilor Ĺ&#x;i prin riguroasa adaptare a elementelor de forti‑ ďŹ care la formele unui lăcaĹ&#x; de cult. Există un etaj fortiďŹ cat care este suprapus peste navă Ĺ&#x;i cor, precum Ĺ&#x;i un drum de strajă scos ĂŽn consolă deasupra arcurilor masive.

Din exterior, ediďŹ ciul apare ca un basti‑ on, cu arcuri impunătoare construite deasupra uriaĹ&#x;ilor contrafor i de piatră, elemente caracteristice tuturor monu‑ mentelor gotice. Frumuse ea arhitecturală se ĂŽmbină ĂŽnsă cu destina ia defensivă a Bisericii fortiďŹ cate, ĂŽn spatele arcurilor ďŹ ind ĂŽncă vizibile fantele gurilor de aruncare.

Dintre obiectele aate ĂŽn biserică, o valoare deosebită o are un potir gotic, lucrat acum mai bine de 500 de ani de către un artist necunoscut.

Biserica de la Sas iz face parte din patrimoniul UNESCO din anul 1999, alături de ĂŽncă Ĺ&#x;ase biserici fortiďŹ cate: Biertan Ĺ&#x;i

august - septembrie 2011

judetul Mures, , Valea Viilor (jude ul Sibiu), CĂŽlnic (jude ul Alba), Dirjiu (jude ul Harghita), Prejmer Ĺ&#x;i Viscri (jude ul BraĹ&#x;ov).

Turnul cu ceas Turnul din Sas iz este una dintre cele mai frumoase construc ii medievale din Transilvania, apar inând, ca Ĺ&#x;i Biserica fortiďŹ cată, arhitecturii săseĹ&#x;ti de secol XV. Turnul mar ează Ĺ&#x;i astăzi centrul comunei Sas iz. Func ia sa defensivă este atestată de gurile de aruncare Ĺ&#x;i de cele 12 lucarne care ritmează acoperiĹ&#x;ul.

AcoperiĹ&#x;ul impozant, căruia i‑a servit ca model Turnul cu ceas din SighiĹ&#x;oara, are o bază piramidală ĂŽnvelită cu iglă policromă, cu lucarne Ĺ&#x;i patru turnule e de col .

Cetatea ărănească Cetatea care domină Ĺ&#x;i acum satul Sas iz este o amprentă a frământărilor epocii medievale. Construită pe un deal ĂŽmpădurit, la aproximativ 2 km de vatra satului, fortiďŹ ca ia a fost ridicată ĂŽn secolul al XIV‑lea pentru a‑i proteja de invazii pe locuitorii din Sas iz Ĺ&#x;i din alte Ĺ&#x;ase comune alăturate, care au ajutat la construirea ei. Ĺži cetatea este opera comunită ii germane din zonă, de aceea trebuie remarcat speciďŹ cul acestui loc de refugiu ĂŽn condi iile ĂŽn care majoritatea fortiďŹ ca iilor săseĹ&#x;ti au fost

august - septembrie 2011

ridicate ĂŽn jurul bisericilor din centrul aĹ&#x;ezării.

Lucrările au ĂŽnceput ĂŽn anul 1347, după cum indică o inscrip ie de pe zidul de nord‑ vest al cetă ii. Tot ĂŽn zidul de incintă au fost inserate Ĺ&#x;i cele patru turnuri de col Ĺ&#x;i cele două de poartă, toate cu func ii de supra‑ veghere Ĺ&#x;i de apărare. Judecând după denu‑ mirile acestor turnuri (Turnul Ĺžcolii, Turnul Muni iei, Turnul Voievodal, Turnul Preotu‑ lui, Turnul Por ii Ĺ&#x;i Turnul de Pază), ne putem da seama de buna organizare a comunită ii. ĂŽn interiorul cetă ii se aa o capelă din care astăzi nu a mai rămas decât o ruină.

Ca Ĺ&#x;i stil arhitectonic cetatea apar ine perioadei de trecere de la stilul romanic la cel gotic (a fost terminată ĂŽn secolul al XIV‑lea), fapt conďŹ rmat de acoperiĹ&#x;ul ĂŽntr‑o singură pantă Ĺ&#x;i de gurile de tragere prevă‑ zute cu o grindă din lemn care se putea roti pentru a ĂŽnlesni o irea cu ghiulele Ĺ&#x;i arcuri cu săge i.

Ceramica de Sas iz Breasla olarilor din Sas iz a devenit cunoscută la ĂŽnceputul secolului al XVIII‑lea prin ceramica smăl uită de culoare albastră, cu luciu metalic, pe care meĹ&#x;terii de aici au ĂŽnceput să o producă din anii 1700.

Lioara MAREĹž

41

Satul, printre imagini si cuvinte ,

Oamenii de lângă noi

Nea’ Ion Are aproape 80 de ani şi e născut şi crescut într‑un sat de poveste ‑ Holbav (jude ul Braşov).

Nea’ Ion se mândreşte că cinci din cei şase copii ai săi trăiesc tot aici pe dealuri, unde şi‑au întemeiat gospodării cu mâinile lor. Mai are o fată care e căsătorită în Măieruş.

După 10 ani de lucru în Mina 1 Mai din Vulcan, unde a lucrat în condi ii foarte grele, cel mai mult se bucură de aerul curat şi de liniştea pe care i le oferă dealurile din jur.

Nea’ Ion povesteşte: „Acolo numai unul singur puteai să lucrezi, că spa iul era de 2 m lungime şi 1,20 m lă ime. Şi intram la 80 m adâncime. Nu ştiai dacă e zi sau noapte, că se vedea peste tot la fel. Chiar şi cu lampa, mergeai o bucată bună până i se obişnuiau ochii cu întune‑ ricul. Apoi, când ieşeai înapoi la lumină, te uitai aşa, ca mâ u’. Din cauza asta m‑am stricat eu la vedere. După un timp, a dat

42

bunul Dumnezeu să vină de la Bucureşti o comisie de protec ia muncii. Eram schimbul 1 şi au intrat acolo în pu . Când au văzut cum ploua şi în ce hal lucram, m‑au scos afară şi apoi toată conducerea a fost «dumnezeită»: directori, maiştri, geologi. Pe to i i‑au certat şi nu le‑au dat voie să vorbească absolut nimic, decât numai întreba i. Apoi, ne‑au întrebat pe to i minerii care eram acolo, ce salariu avem şi dacă suntem mul umi i. După toată discu ia, ne‑ au dublat salariul. Am mai lucrat trei luni de zile acolo, după care ne‑au mutat în Mun ii Făgăraşului. Iarna lucram în mină şi vara, la suprafa ă. Făceam şan uri, pu uri. Asta era prin 1972 – ’73. Din Mun ii Făgăraşului, ne‑ au detaşat în Bălan (pe Valea Crişului, mai în jos un pic, chiar de unde izvorăşte Oltul), că acolo a fost o lucrare mare pentru care aveau nevoie şi de specialişti în lemn. Că‑n rest, ei lucrau numai cu armături metalice de fier. Acolo, o galerie principală avea 1,5 km.

Când ajungeai în capătul ei, vedeai omul mic de tot. Aici la Bălan, am lucrat alte trei luni de zile. Mi‑a plăcut, că erau condi ii foarte bune de lucru şi ne erau asigurate şi alimente bune, proaspete.

Apoi, ne‑au adus înapoi în Mun ii Făgăraşului şi am mai continuat acolo până în 1985, când am ieşit la pensie.

La un moment dat, m‑au găsit cu silicoză, de la mină, din cauza prafului şi timp de patru ani de zile, a trebuit să urmez un tratament.

august - septembrie 2011

Apoi, m‑au trimis la spitalul din Avrig, unde am stat internat o lună de zile şi după aceea, a dat Dumnezeu de am scăpat de boală. Şi uite că au trecut 26 de ani de când sunt la pensie. Îmi petrec timpul cu găinile mele. Astă iarnă nu prea au ouat, că dacă e grajdul mare şi nu mai am alte animale în el, e frig şi ouă mai greu. Dar le‑am dat mâncare caldă totdeauna, ca să nu prea simtă frigul.

Am avut 30 de găini, dar atunci cu gripa, au venit şi mi le‑au luat pe toate. Da’, doar nu le‑am avut bolnave, numa’ că…aşa a fost.

Am mai pitulat din ele, le‑am băgat prin casă şi în beci. Că m‑a anun at din sat un văr de‑al meu; zice: «Mă, nea’ Ioane, du‑te şi pitule‑ i din găini, că‑s ăştia pe deal de le ia».

Aşa că am pitulat jumătate din găini, cocoşul nu am putut, că ăla cânta. Şi‑apoi au venit cu poli ia, chiar eram acia în fa a casei. «Am venit să luăm găinile», la care eu am zis: «Domnule, până nu vine şi medicul veterinar să constate că am găinile bolnave, dumneata n‑ai ce căuta aici. Când veni i cu doctorul, atunci le lua i, până atuncia, nu.» Dar poli ia a zis să mă dau la o parte şi să‑i las. Aşa că au început să le prindă, după care le rupeau gâtul şi le băgau într‑un sac.

Când mai aveau numa’ vreo patru bucă i, s‑au gândit să mi le lase, ca să am de mâncare. Pe cele pe care mi le‑au luat, mi le‑ au plătit pe toate.”

Cum stăteam noi aşa, se aude cucul cântând. „În fiecare diminea ă, vine cucul şi

cântă în nucul ăsta mare de lângă casă. Vrea să‑şi facă cuib acolo. O să‑l las până şi‑l face şi după ce ouă, merg să i‑l stric. Că dacă am pui mici şi‑i vede singuri, imediat mi‑i fură”.

Ca să sperie co ofenele şi ulii, nea’ Ion a confec ionat şi o morişcă de vânt, care îşi atinge scopul. În timp ce vorbim, trece cocoşul prin fa a noastră şi nea’ Ion îmi zice: „Ăsta‑i aşa un cocoş bun! Că eu nici nu ştiu cum trăieşte, că nu l‑am văzut niciodată să mănânce. Dacă o râmă găseşte sau un gândac, imediat le cheamă pe găini, să mănânce ele. Am mai avut un cocoş, dar n‑am putut să‑l inem, că‑ l bătea pe ăsta de câte ori îl vedea. Aşa că nu l‑am mai inut.

Găinile ce le‑avem sunt tare bune! Stau libere toată ziua, dar nu se duc departe; stau aci pe lângă casă; şi chiar dacă ar vrea ele să se ducă mai încolo, cocoşul imediat le cheamă înapoi. Ia să le dau eu nişte grăun e, să vede i cum vin aici”. Şi aşa a fost, că nici n‑a apucat nea’ Ion să deschidă uşa de la magazie, că au şi sim it că‑i rost de mâncare şi s‑au adunat pe lângă el. Apoi, le‑a chemat, ca să fie sigur că‑s toate şi le‑a aruncat grăun e de grâu, după care s‑ a aşezat pe banca de lângă rândul de lemne, privindu‑le cu căldură şi mul umire, ca pe nişte copii dragi.

Ba unele chiar veneau să‑i mănânce din mână. „Sunt mai igănoase”, zice nea’ Ion, zâmbind.

Text şi foto: Ana A. NEGRU www.revista‑satul.ro

Armonie

Feng Shui la birou Arta vie ii în armonie cu mediul încon‑ jurător, Feng Shui acoperă şi aspectul muncii, spa iului de lucru din via a noastră, ca fiind de o reală importan ă în rând cu celelalte aspecte – odihna, hrana.

Cei mai mul i dintre noi petrecem cel pu in opt ore pe zi la serviciu. Cu toate că nu întotdeauna suntem în postura de a face schimbări fundamentale sau de a alege clădirea unde să lucrăm, este posibil să aducem unele modificări care să favorizeze captarea acelor energii benefice pentru a avea succes în carieră şi în afaceri. De altfel, este un lucru de bun sim să aranjăm spa iul de lucru fie la serviciu, fie acasă, astfel încât acesta să devină mai plăcut, mai sănătos şi mai aducător de prosperitate. Şi în cazul clădirilor şi încăperilor unde se desfăşoară activită i lucrative se poate utiliza metoda aspira iilor Pa Kua suprapu‑ nând latura cunoaştere‑carieră‑mentori peste zidul din planul construc iei, care con‑ ine intrarea principală. Astfel, în zona bunăstării (care se referă la bani şi la finan e) situată în col ul/partea din stânga sus pe planul Pa Kua este oportun a se amplasa biroul contabilului, casierului sau preşedin‑ telui firmei. În zona căsătoriei, care, în cazul firmelor, se referă la rela ii şi armonie între membrii unei echipe, ar putea fi plasat departamentul de rela ii publice sau resurse umane.

Serviciul sau compartimentul care se ocupă de angajări va avea mai mult succes în zona „copii”, care presupune contactul cu persoane tinere. „Mentorii” sunt oameni care pot oferi sfaturi utile. Această zonă este indicată pentru o sală de conferin e, unde se pot asculta sugestiile unor astfel de oameni. „Cunoaşterea” este loca ia legată direct de studiu. Dacă într‑o casă este locul ideal pentru păstrarea căr ilor, într‑o firmă se va

44

afla compartimentul de calificare şi perfec‑ ionare.

Mergând mai departe în aranjamentul interior al birourilor (încăperilor firmei), plasarea mobilierului poate urmări de asemenea aspira iile Pa Kua. Bunăstarea, faima sau cariera sunt sectoarele cele mai indicate pentru plasarea biroului de lucru. Aşezarea biroului este deosebit de importantă. Ar trebui să se stea cu fa a spre uşă sau cel pu in cu o vizibilitate bună a intrării, iar dacă acest lucru nu este posibil se poate folosi o oglindă pentru a nu vă mai întrerupe din lucru, întorcându‑vă să vede i cine intră în cameră. Este important şi ca cei care intră să vă poată vedea chiar de la uşă, în caz contrar este posibil ca momen‑ tele promovărilor sau proiectelor speciale să treacă „nevăzute” pe lângă cei „invizibili”.

Cu toate că trebuie să privim către intrare, biroul nu ar trebui să fie orientat ostentativ spre uşă pentru a nu crea confruntarea, inti‑ midarea şi respingerea poten ialilor clien i.

Rezultatul optim se ob ine cu un birou aşezat într‑un unghi favorabil, fa ă de intrare.

De asemenea, este benefic ca în spatele scaunului de la birou să fie un perete care conferă stabilitate şi sprijin şi nu o fereastră ce determină nesiguran ă.

Situa iile de Shar generate de existen a unor col uri de ziduri (încăperi în formă neregulată, de L de exemplu) pot fi reme‑ diate prin plasarea unor ghivece cu plante sănătoase.

Nu este potrivită o pozi ie a biroului în fa a unui zid gol deoarece determină frustrare şi nervozitate prin faptul că nu se poate vedea ce se petrece în spate. Pentru remediere se poate atârna o oglindă pe zid sau tablouri, sau imagini pitoreşti, în culori vesele, care să atragă energia Ch'i. În încăperile cu mai multe birouri, dacă

august - septembrie 2011

se poate, este bine ca toate persoanele din acel spa iu să vadă intrarea principală. Dacă în încăperea respectivă există un număr mic de birouri acestea pot fi aşezate diagonal unul fa ă de celălalt, simulând octogonul Pa Kua. Şeful sau şefa biroului va trebui să ocupe cea mai favorabilă pozi ie, de obicei col ul cel mai îndepărtat de intrare. Totodată acesta trebuie să evite o schemă de aranjare similară profesorului fa ă de elevi (fa ă în fa ă) pentru a nu sugera confruntare. În limita posibilului cablurile electrice şi telefonice să nu fie vizibile.

Spa iul de lucru trebuie să fie foarte bine şi egal luminat, iar sălile mari cu birouri multiple ar fi bine să fie colorate foarte subtil.

Nu trebuie să uităm că cel mai important lucru este ca o încăpere să arate şi să fie cât mai confortabilă şi că un birou aşezat într‑o pozi ie bizară, doar pentru a aplica strict

august - septembrie 2011

unul dintre îndemnele Feng Shui, va afecta negativ ansamblul încăperii şi curgerea energiei Ch'i.

Dacă nu se pot aduce îmbunătă iri pozi iei biroului în încăpere, atunci cu siguran ă se pot utiliza aspira iile Pa Kua şi deasupra mesei de lucru. De exemplu, în zona bunăstării (col ul din stânga sus cum privim din locul în care stăm) se pot aşeza simboluri ale bunăstării: obiecte metalice, monede, obiecte de culoare aurie. În sectorul familiei sau al copiilor poate exista o fotografie cu familia. În partea din dreapta jos telefonul poate să vă folosească prin apelarea celor care să ofere sprijin, acelora care vă sunt mentori.

Vă doresc să culege i roadele celor semănate, energie Ch'i din plin, iubire, lumină şi armonie.

Mirela CONSTANTINESCU

45

Coltul verde , Familia: Orchidacee Înăl imea: 30‑90 cm Expunere: lumină indirectă Udare: medie Cultivare: dificilă

Orhideea

Orhideea este o floare de o frumuse e extraordinară, care transmite un mesaj uni‑ versal de dragoste, în elepciune, rafinament şi credin ă.

Ea înveseleşte zeci de mii de locuin e şi reprezintă o pasiune pentru zeci de mii de oameni.

Dacă la început erau aproape imposibil de reprodus în afara habitatului pădurii tropicale (motiv pentru care se vindeau extrem de scump, fiind accesibile numai persoanelor foarte bogate), astăzi sunt practicate culturi de orhidee la nivel industrial ca urmare a înmul irii artificiale.

Considerată ca fiind una dintre cele mai frumoase flori exotice, orhideea se poate încadra perfect oricărui decor. Florile, disponibile într‑o mare varietate de culori, având diametrul de 5‑10 cm şi care persistă până la 6 săptămâni, sunt farmecul acestei plante. Fiecare plantă poate produce chiar mai mult de 3 pedunculi într‑un an. Însă, pentru a te bucura de ea, trebuie să îi oferi condi ii adecvate şi îngrijire potrivită.

Lumina: Orhideele care nu beneficiază de lumină suficientă nu vor înflori.

Cel mai bun loc de creştere a orhideelor sunt pervazele. O fereastră cu expozi ie sudică este locul ideal, cea cu expozi ie vestică poate fi următoarea variantă urmată apoi de cea estică şi nordică.

Orhideele iubesc locurile luminate, dar se tem de razele de soare directe şi curen ii de aer.

Nu expune i orhideele direct la soare, deoarece se produc arsuri sub forma unor pete pe frunze sau frunze îngălbenite.

46

Temperatura: Iarna adoră temperaturile de 14‑16oC, iar vara pe cele de 22‑24oC. Tempe‑ ratura este un element de bază în înflorirea orhideelor. Varia iile de temperatură induc înflorirea şi de aceea este indicat să fie pozi ionate pe pervaze unde există varia ii de temperatură.

Apa: Apa în exces este principalul factor care conduce la moartea orhideelor. Acestea preferă o perioadă de uscăciune între două perioade de umiditate. Nu uita i că ele în mediul natural trăiesc că ărate pe crengile copacilor şi ploaia nu cade direct pe ele. În plus, majoritatea speciilor sunt adaptate să reziste la perioade destul de lungi de secetă, atunci când plouă foarte pu in, timp de mai multe săptămâni.

Pentru udare, folosi i apă la temperatura medie (pentru ca planta să nu intre în şoc termic şi să îi cadă bobocii) şi fără calcar. Dacă este udată cu apă mai rece de 10oC, rădăcinile vor muri. Atunci când uda i orhideea, nu uda i şi frunzele şi evita i să lăsa i apa să stagneze în farfurioară. Când atmosfera este uscată şi caldă, atunci este permis să pulveriza i apă pe frunze, dar nu uda i florile pentru că se pătează.

O altă op iune este să pune i ghiveciul pe un strat de pietricele men inut mereu umed.

Ghiveciul nu trebuie să stea în apă, el va fi înăl at astfel încât baza acestuia să fie la nivelul superior al pietricelelor, deci să nu aibă contact cu apa.

Când uda i orhideea, face i‑o fără nici un fel de re inere. Scufunda i ghiveciul (care trebuie să fie prevăzut cu numeroase orificii de drenaj) într‑o găletuşă cu apă. Ţine i ghiveciul

august - septembrie 2011

în apă mai multe secunde; repeta i opera‑ iunea. Ideea este să vă asigura i că substratul este complet saturat cu apă.

După ce a i îmbibat ghiveciul cu apă, lăsa i‑l să se scurgă bine de surplusul de apă.

Unii specialişti recomandă ca pentru udarea orhideei să folosi i numai apă de ploaie. Ei bine, pute i folosi şi apa de robinet, cu condi ia ca aceasta să nu fie prea dură şi să o lăsa i să stea de seara până diminea a.

Atunci când nu sunte i siguri dacă e cazul să uda i orhideea sau nu, mai bine vă ab ine i.

Ritmul mediu de udare este de o dată pe săptămână, adică la 7 zile.

Cultivarea: Orhideele preferă ca substrat un amestec de scoar ă de copac, lemn de ferigă, plută, turbă, cărbune şi nisip. Pute i folosi amestecuri gata preparate din comer sau pute i folosi scoar a de copac simplă.

Deoarece rădăcinile acestora au nevoie obligatoriu de lumină, acestea se vor cultiva în vase transparente. Capacitatea vasului trebuie bine dimensionată deoarece cu cât vasul este mai mare, cu atât perioada de creştere a rădă‑ cinilor este mai mare în detrimentul păr ilor aeriene adică a formării pedunculilor cu flori.

Când pedunculii sunt suficient de lungi, lega i‑i de be e sub iri, verticale, pentru a‑i împiedica să cadă sub greutatea florilor.

Transplantarea se face la interval de 2‑3 ani şi este determinată de degradarea substratului ca urmare a udărilor la care este supus, ce antrenează tasarea lui. În această situa ie rădăcinile nu au aer şi nu pot respira. Dacă nici drenajul nu mai func ionează, umiditatea care se crează antrenează moartea rădăcinilor prin putrezire şi asfixiere.

Transplantarea nu trebuie aplicată nicioda‑ tă, cu excep ia cazurilor de urgen ă, în timpul înfloririi, deoarece va compromite serios viitorul plantei.

Scoaterea plantei din vas în vederea transplantării trebuie să fie cât mai pu in dureroasă pentru plantă. În cazul în care rădăcinile au aderat de pere ii vasului se preferă spargerea lui pentru a se evita ruperea sau rănirea lor.

Planta se cură ă de rădăcinile moarte, de frunze şi tulpini uscate, eventual de păr ile

august - septembrie 2011

bolnave, după care toate tăieturile făcute se flambează sau se pudrează cu cărbune vegetal.

După transplantare, în decurs de 2‑3 săptă‑ mâni, nu se udă. Apa este asigurată prin folosirea unui substrat umezit în prealabil şi totodată printr‑o umiditate atmosferică ridicată (se realizează prin pulverizarea plantei şi a substratului de pământ de la suprafa ă în fiecare diminea ă).

Reproducere: Planta se multiplică prin divizare după perioada de înflorire. Scoate i‑o din ghiveci cu grijă şi căuta i punctul în care se divide şi separa i‑o cu fermitate. Por iunile de plantă, care trebuie să aibă cel pu in un vlăstar, se plantează într‑n vas cu un volum mai mare decât rădăcina plantei.

Men ine i compostul umed, într‑un loc umbros, până când rădăcinile încep să crească.

Boli şi dăunători: Dacă atmosfera este prea uscată, planta poate fi atacată de păianjenul roşu care se elimină prin tratarea cu substan e antiparazitare.

Putregaiurile de origine micotică, datorate ciupercilor, se manifestă prin putrezirea rădăcinilor şi pete negre pe spatele frunzelor.

Acestea se pot trata prin stropirea cu fungicide.

Putregaiurile bacteriene se manifestă prin apari ia de pustule mari pe frunze, urmate de un pu‑ tregai moale pe toată suprafa a lor. Trebuie tăiate imediat păr ile atinse de boală pentru a se evita contaminarea plantelor vecine, iar pe tăieturi se aplică o pudră de hidroxid de cupru. Se scade uşor temperatura şi umiditatea pentru a se diminua extinderea bolii.

Lăsa i‑vă seduşi de frumuse ea or‑ hideelor şi ve i sim i dragostea pe care o transmit acestea.

Gabriela BOTICI

47

(

(

Sanatate

FEBRA Trebuie subliniat de la început că febra, în sine, este o armă de apărare a organismului, deci un simptom, nu o boală, care ajută organismul să‑şi mobilizeze imunitatea în vederea luptei cu „duşmanul”, indiferent care ar fi acesta.

Mai concret, ea are capacitatea de a coagula (anihila) proteina virală sau microbiană, la 40°C, dar fără a afecta proteina umană.

Pentru a în elege mai bine modul în care ac ionează această armă de apărare îmi permit o compara ie din basmele noastre, când „zmeul cel rău” trimite buzduganul cu mult timp înainte la locul unde este captivă prin esa răpită, ca masa să fie gata, nici prea caldă, nici prea rece. În această poveste, febra joacă rolul buzduganului.

Febra şi/sau subfebrilitatea au caracteristici care sunt foarte importante şi necesare în identificarea cauzei acesteia. Astfel, febra poate fi oscilantă, „gotică”, adică creşte seara şi scade diminea a. Acest tip de febră oscilantă este caracteristic virozelor (virozei respiratorii, virozei intestinale, etc.) În cazul men inerii aceleiaşi valori ridicate pe tot parcursul zilei, adică febra este „în platou”, însemnă că este de natură microbiană.

Aici începe povestea identificării diag‑ nosticului care, în func ie de simptome (cu transpira ii, fără transpira ii, dureri cu iradieri în regiunea abdominală) poate fi: o infec ie în gât, angină, bronşită, infec ie urinară, o boală eruptivă a copiilor, enterocolită, în epătură de insectă (căpuşe), malarie ( ân ar). În general părin ii îmi spun: „nu observăm nici un fel de simptome”. În acest caz, în momentul apari iei febrei, când încă nu ştim de ce natură este aceasta, stimulăm imunitatea administrând din 30 în 30 de minute Formula 1 (antivirotică) alternativ cu Formula antimi‑ crobiană. Se administrează până la dispari ia febrei. Se pot administra şi antitermice alopate, nu este nicio problemă. Nu este influen ată negativ imunitatea, deoarece tratamentul homeopat şi cel alopat sunt compatibile, ele

48

mergând în aceeaşi direc ie, dar cu participări diferite.

Diminea a, bolnavul, adult sau copil, „îşi demască diagnosticul” şi ştim de ce natură este febra, adică aflăm cine a trimis „buzduganul” din poveste.

Când nu ni se oferă nimic din punct de vedere al simptomatologiei, dar presupunem că poate fi o boală eruptivă caracteristică co‑ pilăriei, se administrează o priză de Sulfur iodat CH‑7 care ajută erup iei să iasă, amelio‑ rând starea generală. De asemenea, când există febră fără alte simptome (aşa numitul vid de simptome), administrăm Ferrum phosphori‑ cum CH‑7 – una‑două prize/zi, timp de 2‑3 zile, deoarece acesta este remediul congestiilor localizate (boli ale căror denumiri au sufixul „ită”: cistită, amigdalită, conjunctivită, otită, apendicită, colită, rinită, etc). Între timp, pa‑ cientul „îşi demască diagnosticul”, apar simptome caracteristice unei afec iuni, cum ar fi dureri în gât, şi vom administra remedii corespunzătoare fiecărei boli şi anume: pentru amigdalită (de ex. Phytolacca CH‑9, Corp amigdalian CH‑9, Streptococcinum CH‑9, etc); pentru mic iuni dese şi cu usturimi, deci infec ie urinară, cu frison (intervenim cu For‑ mula 6b şi Formula 7, înso ite de Coliba‑ cillinum CH‑9, Cantharis CH‑9, Formica rufa CH‑7 – în cazul urinei urât mirositoare). Între timp beneficiem de consultul şi diagnosticul medicului specialist sau de analizele de laborator, unde testul de sânge ne poate pune pe drumul cel bun (diagnostic): o viroză, o rujeolă, o mononucleoză, o „febra fânului”, o sinuzită, enterită, etc. Orice semn este important pentru homeopat: dacă îi este sete bolnavului, câtă apă bea, cât de deshidratat este, cât de uscată este limba. Şi cum toate aceste informa ii nu se pot ob ine prin telefon, este necesar consultul bolnavului la cabinet, altfel nu‑mi pot asuma responsabilitatea. Şi dacă‑l credem pe celebrul profesor ho‑ meopat George Vithoulkas (şi trebuie să‑l cre‑ dem!) vindecarea (febra) se datorează Puterilor Superioare. Se întâmplă uneori ca lucrurile să fie organizate de inteligen e superioare. Ne pătrund uneori şi ne indică remediul.

Dr. Rodica BREBENARU

august - septembrie 2011

Farmacia naturii În august, sănătatea coboară din munţi Deşi este vremea vacan elor, a soarelui arzător şi a bucuriei ultimei luni de vară, natura se pregăteşte de... iarnă. Cele mai puternice fructe şi legume terapeutice apar acum, ca un ajutor oferit tuturor vie uitoarelor pământului, pentru a se proteja împotriva anotimpului rece. Iar între ele, afinele ocupă un loc de frunte. Cu fructul lor ca nişte mărgele negre, brumate, înglobează în ele toată energia solară captată pe platourile muntoase pe care cresc. Sunt fructe specifice marilor înăl imi, dar oferite special, parcă, pentru a completa hrana destul de săracă a oamenilor de munte. O por ie de afine valorează cât 3‑4 casete cu vitamine, cu specifica ia că vitaminele A, E, F, PP şi B (B1 şi B2) con inute de afine sunt mult mai uşor de asimilat, deoarece sunt în formula naturală. Cât despre ac iunile terapeutice, lista lor impresionează atât prin mărime, cât şi prin efectul neobişnuit al acestor alimente‑ medicament sau, mai bine zis, medicamente‑ aliment, care sunt afinele. Fructul proaspăt de afin, dar şi cel uscat, ajută la regenerarea vaselor de sânge, la normalizarea glicemiei şi la regenerarea purpurei retinei, creşte sensi‑ bilitatea fotoreceptorilor de la nivelul ochiului, neutralizează infec iile din intestin, dilată uşor vasele coronare, protejează organismul contra radioactivită ii. Mirtilina, o substan ă con i‑ nută de fructe şi frunze, penetrează celula bacteriei şi îi slăbeşte vitalitatea, iar adminis‑ trată intern, scade glicemia. Pigmen ii care dau nuan ă albăstruie fructului protejează corpul împotriva radioactivită ii şi reglează anumite procese imunitare. Din lista de afec iuni în care se folosesc cu succes fructele de afin am selectat câteva, dar, înainte de a le cunoaşte, să aflăm câteva lucruri despre soiul afinelor care se folosesc şi cum se prepară acestea.

Ce fel de afine sunt recomandate „Industria fructelor de pădure” este de dată ceva mai recentă, dar deja se face sim ită şi în supermarketurile noastre, sub forma unor caserole cu afine, care se păstrează un timp incredibil de îndelungat. Secretul pentru ca afinele să ajungă la distan e mari în bună stare

august - septembrie 2011

este să fie trimise când încă nu sunt coapte complet, pe de o parte, iar pe de altă parte, de cele mai multe ori li se mai administrează şi o doză bună de radia ii. Adăuga i că mai sunt crescute cu tot felul de chimicale şi ve i ob ine un tablou suficient de descurajant încât să evităm aceste „bunătă i” de import. Alte „falsuri” apărute pe pie ele noastre sunt afinele mai mari de câteva ori decât cele obişnuite, destul de bune la gust, dar fără aroma specifică fructului natural, cules din flora spontană de munte. Acestea sunt afine de cultură, cultivate în ultima vreme şi în România, în satele de la poalele Mun ilor Făgăraş, de unde sunt apoi livrate în toată ara şi, mai ales, la export. Afinele de cultură autohtone sunt mult mai sănătoase decât suratele lor importate la caserolă, deşi au un procent de vitamine, pigmen i, minerale mai redus decât afinele de munte, culese direct din flora spontană, micu e şi cu gust intens, care sunt cele mai bogate în vitamine şi vor fi căutate cu predilec ie pentru a ob ine rezultate terapeutice.

Mod de administrare De la bun început trebuie spus că substan ele vindecătoare (cum ar fi pigmen ii care dau culoarea albastru‑închis afinelor şi care au totodată şi un efect puternic antioxi‑ dant) se găsesc exclusiv în afinele proaspete, precum şi în cele uscate la temperaturi scăzute şi, într‑o măsură ceva mai mică, în cele congelate, nu însă şi în cele preparate termic.

Ca atare, pentru a ob ine efecte terapeutice, ne vom orienta doar spre consumul fructelor proaspete, netrecute prin foc.

Afinele în consumul obişnuit Doza minimă pentru a ob ine beneficii de pe urma administrării acestor fructe este de 150 grame pe zi. Aceasta este şi por ia zilnică minimă recomandată de nutri ionişti pentru toate fructele de pădure, fie că este vorba de fragi, coacăze negre sau zmeură. Numai în această doză fructele încep să aibă efectele scontate de prevenire a bolilor. Pentru a

51

vindeca însă anumite afec iuni este necesar să mărim mult cantitatea ingerată şi să stabilim un anumit interval de timp de administrare.

Cu alte cuvinte, avem nevoie de o cură, despre care vom vorbi în continuare.

Cura cu afine Zilnic se consumă 200‑400 grame de afine, în mai multe reprize, cu aproximativ 30 de minute înaintea meselor principale. Se mănâncă fructele bine spălate, din care s‑au îndepărtat toate păr ile stricate sau intrate în fermenta ie (pentru a evita deranjamentele gastro‑intestinale). O cură cu afine durează minimum 7 zile şi maximum 1 lună, dar de cele mai multe ori este limitată de timpul în care găsim aceste fructe proaspete, care nu este mai mare de trei‑patru săptămâni.

Câteva boli ce pot fi prevenite cu ajutorul afinelor Boala canceroasă ‑ o substan ă con inută în afine, numită acid elagic, are un puternic efect antioxidant, împiedicând apari ia muta iilor şi malignizarea celulelor din organismul uman.

Se in cure cu afine pe timpul verii, pe parcursul cărora se consumă câte 300 de grame de fructe proaspete pe zi, vreme de măcar trei săptămâni. Alte fructe de pădure care previn boala canceroasă şi cu care se poate face cură în timpul sezonului estival sunt murele, fragii şi coacăzele negre, toate fiind bogate în acelaşi principiu activ anti‑tumoral ‑ acidul elagic.

Boala coronariană şi infarctul miocardic ‑ o por ie de 300 de grame de afine con ine resveratrol mai mult decât un litru de vin roşu de cea mai bună calitate. Aşadar, consuma i afine cu încredere ‑ vor preveni depunerea colesterolului şi trigliceridelor pe artere, vor preveni formarea trombilor şi blocarea irigării cu sânge a muşchiului cardiac.

Colesterol şi trigliceride mărite ‑ o jumătate de kilogram de afine consumat zilnic asigură mai mult de 50% din necesarul de fibre alimentare de care are nevoie organismul uman şi care ajută la reducerea nivelului colesterolului şi al trigliceridelor din sânge. La persoanele care consumă vreme de câteva săptămâni afine în doze suficiente se produce o scădere a nivelului colesterolului total şi al

52

colesterolului negativ (LDL) în medie cu peste 10%.

Reumatism ‑ cercetătorii americani de la Universitatea de Medicina Harvard au făcut un studiu gigant pe nu mai pu in de 27.000 de femei, pentru a vedea impactul alimenta iei asupra afec iunilor articulare. Conform acestui studiu, afinele şi murele (cele două con in pigmen i similari) sunt printre cele mai bune antireumatice. Pentru tratarea artritei reuma‑ toide, a artrozei, a bolilor reumatice în general, se recomandă cura de afine sau mure, în care se consumă minimum 300 de grame de fructe pe zi, pe o perioadă de minimum 4 săptămâni.

Constipa ie, diaree ‑ da, a i citit bine, aceste fructe pur şi simplu tratează ambele afec iuni ale tranzitului intestinal. Contra constipa iei, se consumă afinele proaspete, câte 300 de grame în fiecare zi, diminea a, pe stomacul gol.

Enzimele, fibrele şi acizii organici din afinele proaspete accelerează tranzitul intestinal şi cură ă întreg colonul de reziduuri. În cazul diareei, se recomandă afinele uscate (mini‑ mum 10 grame zilnic). www.formula‑as.ro

august - septembrie 2011

Psihologie

Cât de europeni suntem?

LA JUDECATA DE PE URMĂ A ROMÂNILOR Am folosit sintagma judecata de pe urmă şi nu judecata de apoi pentru că a doua expresie are ceva definitiv şi este oricum rezervată Zeului... Ori judecata de pe urmă implică mintea cea mai de pe urmă a românului, cea atât de adâncă, după ce s‑a contaminat cu experien a durerii, a pierderii sau a suferin ei încât poate fi considerată un fel de în elepciune amară şi esen ializată a acestui neam. Cine şi când ar trebui să facă această judecată? Probabil că orice român, în momentele de limită ale existen ei sale, ca un fel de cuminecare rituală prin puterea gândului drept şi frumos. Oare şi noi, tinerii, avem dreptul să practicăm acest exerci iu de sinceritate, la capătul căruia un Robert Turcescu nevăzut ne acordă bila albă sau bila neagră? Răspunsul meu este că mai ales tinerii ar trebui să fie judecătorii supremi, şi aceasta din mai multe motive: Vă aduce i aminte cântecul tragic „Unde ni‑s colindătorii?” al lui Liviu Tudan?

Imediat după controversata Revolu ie din 1989, un clip filmat în atmosfera halucinantă a unei lumi zdrobite, în preajma sărbătorilor de Crăciun, prezenta cohorte de tineri îmbrăca i imaculat, care păşeau ritualic spre sacrificiul suprem, pentru a restitui unei na ii demnitatea sa pierdută, pe care precau ia adul ilor laşi sau resemna i o transformaseră în pactul cu puterea ori cu Diavolul, cum vre i să‑i zice i... Vă aduce i aminte de litania mioritică a tânărului ciobănel care comută spre planul metafizic cutremurătoarea dramă a omorului fratricid, transformat în ritualul cosmic al mor ii senin asumate? Lui, acestui ciobănel moldovean, i‑am putea găsi un corespondent aproape mitic în tânărul Orfeu, cel care a plecat de pe meleaguri tracice spre Hades, pentru a

august - septembrie 2011

răscumpăra, din ara umbrelor, iubirea pierdută. Re‑găsită şi re‑pierdută apoi pentru eternitate, pentru că Orfeu a fost ori prea trac, ori prea tânăr şi îndrăgostit şi a încălcat consemnul, privind înapoi spre preafrumoasa lui Euridice. Ca un blestem, tinere ea acestei na ii trebuie să‑şi asume şi acum aceeaşi op iune tragică între bila albă şi bila neagră a istoriei, să judece cu mintea sa cea mai de pe urmă şi să ia hotărârea supremă: are România un destin sau nu?

Este românul în mod etern condamnat să fie doar reactiv şi să‑i facă al ii istoria? Trăieşte el în mod real în afara istoriei sale, aşa cum afirma nu demult la televiziune Octavian Paler?

Pe de altă parte, se pare că avem deja datorii foarte mari fa ă de Occident, fa ă de Europa cu precădere. Ce ar fi însemnat Maiorescu fără germanitatea educa iei sale, sau Eminescu fără experien a sa vieneză sau berlineză? Şi ce‑am fi fost noi fără reîntoarcerea lor şi a atâtor altora la ara de origine? Cum ar fi descoperit Eliade faptul că bazinul carpato‑dunărean are cea mai fabuloasă memorie colectivă a miturilor lumii, dacă n‑ar fi avut curajul călătoriilor ini iatice din Tibet şi până în cele mai îndepărtate col uri ale lumii, spre izvoare? Şi totuşi, nu în elegem de ce un Cioran ‑ eruditul tehnician al disperării de nuan ă francofonă ‑ sau un Ionescu ‑ dramaturgul care a încercat să extragă esen a unui sens din oceanul absurdului existen ial ‑, nu au mai dorit să‑şi revadă ara natală, deşi după Revolu ie acest lucru a fost aşteptat izbăvitor de milioane de români. Ne‑a rămas în contrapartidă extraordinarul exemplu al acelui Socrate balcanic şi divin‑metafizic, Petru Ţu ea, ori a promotorului ideii de

53

Psihologie „cantonament cultural”, filosoful de la Pălitiniş, Constantin Noica, de sub streşinile min ii căruia izvorăsc lin apele specialistului în îngeri, Andrei Pleşu sau cele ale dialecticianului limitei, Gabriel Liiceanu.

La o judecată dreaptă, cu mintea noastră cea mai de pe urmă, vom descoperi câtă dreptate avea Lucian Blaga când vorbea, în singurul său roman – Luntrea lui Caron – de faptul că românii au un mod ciudat de a se apăra de teroarea istoriei, retrăgându‑se în preistorie...

Ne‑am lăsat rusifica i şi cu elitele intelectuale decapitate fără un foc de armă, remarca amar lebăda mută din Lancrăm, redescoperind astfel o nouă formă de supravie uire, prin ceea ce creatorul psihanalizei, Sigmund Freud, a identificat a fi mecanismul regresiei. În bolile psihice majore, în nevroze, în bolile obişnuite sau atunci când dormim, libidoul (concept asimilabil în fapt unei energii psihice unificatoare) se retrage spre forme revolute de echilibru, revenind spre nepieritorul sine inconştient, cel care de ine for a de a fi elementul propulsor al vie ii.

Dacă vom sta strâmb şi vom judeca drept, cu mintea noastră cea mai de pe urmă, vom constata nu numai faptul că Lucian Blaga a descoperit în za urile inconştientului individual matricea formativă, elementul fundamental care explică specificul cultural al crea iilor popoarelor, descoperire aproape nebăgată în seamă de specialiştii în suflet, adică de psihologi.

Această viziune pozitivă, remaniată, despre puterile lăuntrice ale inconştientului dezvoltată de Blaga avea să fie desăvârşită într‑un mod profund original de Mircea Eliade, cel care a vorbit de un cu totul alt tip de regresie, mai credibilă, mai frumoasă şi mai necesară spiritului european decât cea propusă de ateul Freud.

Românul a vorbit într‑o manieră măiastră despre timpul profan şi timpul sacru, despre eterna pendulare a omului între cei doi poli, om care fără dimensiunea sa religioasă este despuiat de chiar sensul suprem al existen ei sale. Timpul dintâi este considerat un timp sacru pentru că el este unul întemeietor de sensurile devenirii. El nu este nicicând şters din memoria colectivă, pentru care sărbătorile religioase au rolul de a suspenda prin ritual timpul profan şi reveni la origini, la timpul zămislitor de sens, adică la timpul întemeierilor. Un alt fel de regresie decât cea freudiană, care ne repune în acord cu cea mai înaltă dimensiune spirituală a fiin ei noastre şi ne face parteneri divini ai

54

august - septembrie 2011

Crea iei originare. Se pare deci că „regresia” românească are de spus un lucru funda‑ mental Europei şi lumii, pentru că o înva ă să redescopere complicatul drum spre începuturi. În acest sens noi, românii, nici nu mai aspirăm să fim doar europeni, pentru că suntem deja universali: suntem un popor cu un trecut multimilenar, chiar dacă istoria noastră ca na iune se măsoară doar în secole.

Nu am ajuns niciodată să înflorim în adevăratul sens al cuvântului, deşi au existat Basarabi, Brâncoveni, Cantacuzini, Ştefani sau Cantemiri, Avram Iancu sau Horii, Bălceşti sau Mihai Viteazul, care au inut doar temporar în cumpănă roata unei istorii până acum potrivnică, al cărei fir roşu îl constituie cel mai adesea chiar jertfa de sânge. Dar pentru că ei s‑au topit în textura acestui neam, alături de legendarul Orfeu, de mioriticul ciobănaş moldovean, de gânditorul de la Hamangia şi de tragicii colindători ai Revolu iei din ’89, anticipăm că ei constituie veritabila noastră rezervă secretă, care va trebui să iasă cândva la lumină cu for a gheizerului sau a izbucului...

Sau poate cu for a Păsării Măiastre a lui Brâncuşi!

Aşadar, noi nu suntem doar europeni, pentru că europeni am fost dintotdeauna.

Noi suntem chiar mult mai mult decât atât, suntem o rezervă secretă a Europei, căreia multă vreme i‑am fost doar poartă estică şi scut uman în calea năvălirilor. În multe privin e noi suntem lamura, partea cea mai bună, pentru că suntem de inătorii memoriei originare şi avem ştiin a regresiei întemeietoare a începuturilor. Mărturie în acest sens stă chiar măria sa, limba română, uriaş depozit de latinitate şi de vorbire limpede şi pură, pu in coruptă de vremea care a vremuit fără să‑i altereze esen a generatoare de sensuri. La judecata de pe urmă a fiecărui român s‑ar putea să luăm deciziile capitale după chipul şi asemănarea noastră: mai mult unt, Coca Cola, fast‑food

august - septembrie 2011

şi „mer ane” (ce cuvânt oribil!), sau ‑ dimpotrivă ‑ să refacem drumul ini iatic al lui Eminescu, Eliade sau Noica. Ori poate al lui Ştefan Hruşcă, al cărui exemplu are o for ă de neimaginat, pentru că exemplul său este atât de aproape de noi: după ce a redescoperit colindul românesc pentru genera ia lovită de amnezia comunistă s‑a retras în Canada, din motive pe care nu le în elegem. Suspendat între două lumi, Hruşcă parcă nu‑şi mai găseşte drumul, deşi atunci când timpul regresează spre sărbătorile de iarnă, el ne inundă de fiecare dată cu frumuse ea originară a colindelor sale...

Eu cred că, un arheolog care va veni spre noi dinspre viitor, încercând să descopere vestigiile actuale ale unei Europe dispărute după o tot mai posibilă nouă eră glaciară, se va minuna îndelung în fa a vertebrelor romboidale de la Târgu Jiu. Le va pune una lângă alta, una peste alta şi va descoperi finalmente COLOANA, axul viu al lumii celei de dedesubt şi a celei de deasupra.

Pentru a în elege şi mai bine minunea, el va încerca să desluşească sub surâsul de Giocondă neolitică vorbele mute ale Cumin eniei pământului, cea zămislită tot de Brâncuşi. Dacă va putea să în eleagă în adâncime tăcerea ei deasă ca o umbră multi‑ milenară, atunci îşi va fi dat seama că în col ul cotit al Carpa ilor s‑a aflat cu adevărat mitica Hiperboree sau, după spusa textelor sfinte, iterate şi de Papa Paul al II‑lea, Grădina Maicii Domnului.

Aşadar, cu mintea cea mai de pe urmă a românului care sunt, concluzionez că suntem una dintre foarte vechile rădăcini ale Europei, care are enorm de mare nevoie de români, pentru că noi nu am apucat încă să ne spunem cântecul. Povestea noastră este povestea magnoliei care stă la pândă cu bogă ia corolei sale de minuni, somând să vină primăvara.

Psiholog Aurel Ion CLINCIU

55

)

Stiati ca... , , ... fotografia a fost inventată de către chinezi, în secolul al IV‑lea î.Ch.? Aceştia foloseau un dispozitiv numit ulterior camera obscură. În cea mai simplă formă a sa, aceasta era o cutie întunecată, cu o gaură de ac la un capăt, pentru a lăsa lumina să intre. Când lumina trecea prin gaură, proiecta o imagine răsturnată pe partea din spate a cutiei. Ca să înregistreze imaginea, un artist o desena pe hârtie. ...prima fotografie reuşită a fost produsă în lunile iunie/iulie ale anului 1827 de către Joseph Nicéphore Niépce. Acesta a folosit un material care se întărea în momentul în care era expus la lumină. Această fotografie a necesitat o expunere de opt ore. Pe 4 ianuarie 1829 Niépce a fost de acord cu un parteneriat propus de Louis Daguerre. Cei doi francezi considerau că trebuie să existe o metodă de a capta imaginile fără a fi nevoie să le desenezi sau să le pictezi. Niépce era inventator, Daguerre artist şi scenigraf. Lucrând împre‑ ună, ei au reuşit „fixarea” permanentă a unei imagini pe o suprafa ă sensibilă la lumină.

Niépce a murit la numai patru ani după încheierea acestui parteneriat, dar Daguerre a continuat experimentele. Curând a descoperit o modalitate de dezvoltare a fotografiei, reducând timpul necesar expunerii de la opt ore la doar o jumătate de oră. Descoperirile lui Daguerre au deschis era fotografiei. ...în 1853, omul de ştiin ă englez William Fox Talbot a creat o procesare fotografică folo‑ sită şi astăzi? El a descoperit că îmbrăcând hâr‑ tia cu un compus al argintului şi expunând‑o apoi la lumină, se crea un negativ al imaginii.

Cu ajutorul negativului, puteau fi imprimate nenumărate imagini pozitive. Al i inventatori au adaptat principiile fotografiei descoperite de Talbot şi Louis Daguerre şi le‑au folosit în camera obscură. Punând plăci fotografice sensibile la lumină în spatele camerei obscure, putea fi capturată o imagine negativă, iar mai târziu developată şi imprimată. ...cel mai vechi negativ cunoscut se numea „Calotype” şi a fost inventat de William Henry

august - septembrie 2011

Fox Talbot în august 1835? Acesta era mic şi de slabă calitate, dar până în anul 1840 a fost treptat perfec ionat, iar în 1844 a reuşit realiza‑ rea unei fotografii numite „Condeiul naturii”.

Marele avantaj al metodei lui Talbot consta în faptul că putea fi realizat un număr foarte mare de fotografii, materialul pe care se realizau acestea fiind hârtia, un material uşor de găsit şi prelucrat. Dezavantajul era că toate imperfec iunile hârtiei erau imprimate în fotografie. Oricum, pe baza acestei metode se realizează şi acum fotografiile, desigur, cu toate perfec ionările făcute de atunci. ...fotografia instantanee cunoscută sub numele de Polaroid a apărut în anul 1948, fiind pusă la punct de dr. Edwin Land, la început în alb/negru, iar din 1962 în culori? ...în 1990, compania Kodak a prezentat publicului DCS 100 – primul aparat de fotografiat digital disponibil în comer ?

...cel mai scump aparat foto din lume e din 1923 şi func ionează perfect? Aparatul Leica 0, de produc ie germană, s‑a vândut la licita ie cu 1,15 milioane lire sterline. Este singurul din lume care are gravată pe capacul de sus ara de produc ie şi, în acelaşi timp, este primul aparat Leica 0 exportat vreodată. Doar 25 de aparate foto prototip, modelul Leica 0, au fost fabricate în 1923 de producătorul german Leica, cu doi ani înainte ca modelul să intre în linia generală de produc ie. Valoarea de pornire a licita iei a fost de 273.000 lire.

Lioara MAREŞ

Leica 0, 1923

57

Hapuri ardelene Reflecţii despre păsăretul poştal Alaltăieri bunica Lucre ia a avut ziua de naştere. A fost un eveniment de rezonan ă, dacă inem seama şi de amănuntul că, la număratul puzderiei de ani, mătuşica Lucre ia s‑a slujit, pentru prima oară, de prefixul 8. Şi cum sărbătorita ştia că poştaşul o să‑i aducă scrisoare de felicitare de la căpşunăreasa din Spania – adică de la fata dânsei, Mioara – a stat cu cafelu a caldă, pentru cărăuşul depeşelor.

N‑a trecut mult şi poştaşul a apărut la poartă.

– No, acuma‑i musai să intri la mine – a strigat băbu a de la fereastră – fiindcă‑i ziua de naştere a adresantei şi nu se face ca poştaşul să nu se desfete la o cafelu ă.

– Mătuşă Lucre ia, e o zi atât de însemnată, încât sub nicio formă nu se poate refuza invita ia. Iată că intru, să ne cafegim, dar la repezeală, mamaie, fiindcă abea sunt la jumătatea rondului la zi. Ai ceva oaspe i, ca altădată, din Spania sau din Grecia?

– N‑am, omule, sunt singură, cum îmi şade mie bine. Şezi, poştaşule, să‑ i odihneşti picioarele.

– Săru'mâna, bunicu o şi... câ i ani zici că s‑au adunat?

– Începând de azi sunt... optzecistă.

– Mul i înainte! S‑apuci... suta!

– Ce să fac cu suta, poştaşule? Abea‑i târăsc pe cei ce s‑au îngrămădit peste mine. În timp ce poştaşul soarbe cafelu a aburindă, mătuşica Lucre ia scoate dintr‑un plic albastru o ilustrată multicoloră, arătând un pâlc de îngeraşi înaripa i care poartă

58

buchete mari cu flori. De pe verso‑ul înflorat al cartonului, bunica Lucre ia citeşte, cu glas tare, o urare de suflet: „La mul i ani, mami! Să fii sănătoasă, ca să‑l po i sălta, mare şi voinic, pe nepo elul matale şi pe odorul meu, Mihăi ă. Te sărut, mami şi pupă‑l şi‑n locul meu pe Mihăi ă, de... 80 de ori! Mioara din Spania.”

– Nu‑l văd pe năzdrăvanul de Mihăi ă – observă poştaşul.

– L‑am dus la grădini ă – răspunde bunica. La prânz îl aduc acasă. Să ne sărbă‑ torim în doi. Ne‑am obişnuit să ne bucurăm şi uneori să ne întristăm, împreună. Nici nu ne dă prin gând de cum ar putea fi altfel.

– Comit o... indiscre ie... întrebându‑vă... cu ce vă... desfăta i la masa... festivă?

– Nu, vai! Am luat din hală un pache el cu spinări şi aripi de pui. Ciorbica şi fripturica sunt pe plită. După ce ne războim cu ele, le pune capac plăcin ica cu mere, care... a dat în sfârâite în cuptor.

Poştaşul se codeşte cam multişor până să întrebe: – Mătuşă Lucre ia, îmi aduc aminte că‑n anii din urmă, de... ziua matale şi a lui Mihăi ă, mai... primea i din Spania, ba şi din Grecia... pache ele cu... de toate. Întreb, mamaie... acum, la... 80 de ani, n‑au mai... picat... surprize cu...

– Dacă picau, matale, poştaşule, trebuia să‑mi aduci... avizul. Am în eles din scrisorile lor că şi‑n Spania, şi‑n Grecia bântuie spurcata şi sărăntoaca de criză şi că euroii sunt tot mai greu de adunat şi pe acolo. Aşa că eu caut să mă descurc cum pot,

august - septembrie 2011

din pensioara de urmaşă de la fi' iertatul meu om, odihnească‑n pace. Ei... chiar şi la o sărbătorică, Lucre ia musai să‑şi facă îmbucătura, cât gura, cât punga. Şi întrucât poştaşul dă să se ridice, mătuşa Lucre ia o cârmeşte spre un subiect neaşteptat, care mai mult ca sigur va lungi zăbava musafirului cu geantă.

– Dragă poştaşule, eu nu ştiu cum se face că, în ultima vreme, pe măsură ce criza ne vămuieşte tainele de bucate, Poşta spaniolă, ba şi cea grecească îmi umplu casa cu păsă‑ retul de curte şi cu alte vietă i domestice.

– Care păsăret, tanti Lucre ia!? – face ochii din cale afară de mari poştaşul.

– Zburătoarele de pe... timbrele poştale!

O, doamne, dacă aş avea în curte aripatele de pe mărci, da‑n carne, oase şi pene, aş putea oferi o masă de octogenară pentru pe pu in 20 de invita i, în cap cu poştaşul meu drag. Ia uite matale, poştaşule, la podoaba de galinacee de pe plicul de azi! Noi, românii, îi zicem „găina porumbacă”, în timp ce spaniolii îi spun, pe latineşte, uite: „Gallus bankivu domesticus”. Ehei, de s‑ar întrupa porumbaca, doamne ce supică aş scoate din ea! Şi cum s‑ar mânji pe guri ă Mihăi ă al lui bunica, cu pipo ica şi cu pulpi a... Aşa poştaşule, aşa, să ne ştergem amândoi la gură şi să‑nghi im în sec... Dar cum pre uieşti matale gâsca asta... latinească, de pe plicul spaniol din luna trecută? E vestitul „Anser domesticus”, descendentă a legendarelor gâşte sacre, care prin gâgâitul lor infernal au răscolit odinioară bătrânul Capitoliu. Mamă, ce l‑aş îneca pe jumătate în oală şi i‑aş rumeni în cuptor cealaltă jumătate...

– Mătuşă, te‑ascult cu mare... poftă şi îmi lasă gura apă.

– Cu apa din gură rămânem amândoi.

august - septembrie 2011

Uite şi o ră uşcă dolofană pe un plic mai vechi. O cheamă „Anas platyrhynchos”. Hai s‑o mâncăm şi pe asta, cu ochii, ca să nu ni se aplece.

– Mai ai şi alte specii de păsări... poştale?

– Am! Uite – curcanul înfoiat, poreclit de olteni „Bismarc” şi pe latineşte „Meleagris gallopavo”. Doar din cele două aripi aş putea sătura doi‑trei meseni, de ziua mea...

Principalul, poştaşule, e că de la păsăretul poştal deprind, încet‑încet, antica latină, care, iată, greşit se sus ine că ar fi limbă moartă.

– Nu mi‑ai spus, mătuşă Lucre ia, Poşta grecească nu i‑a trimis vreo zburătoare?

– Grecii îmi trimit, când şi când, patru‑ pede domestice, cu nume tot latineşti. Uite, colea, o oaie merinos din vestita Arcadia, unde roboteşte tăticul lui Mihăi ă. Grecii îi zic „Ovis aries”. Ba am şi o stampă cu o bărboasă de „Capra hircus”. Şi uite‑aşa, prietene poştaş, încep să fiu expertă la latină...

Poştaşul se ridică şi pleacă să‑şi facă rondul la zi. La poartă mai felicită o dată pe bunicu a Lucre ia. Apoi, în drumul său lung şi cam anost, mereu acelaşi şi ieri şi azi, încet‑încet îi încol eşte în minte şi îl munceşte tot mai stăruitor, un gând, un... plan, tare frumos şi captivant... Da! Întors acasă se va odihni un ceas‑jumate. Apoi îşi va lua so ioara de bra ... Vor intra la o florărie. Ba şi la o cofetărie. Şi la ceasuri de amurg, o să sune la poarta mătuşii Lucre ia.

Ca prăznuirea celor... 80 de ani să se rânduiască în patru...

Poştaşule, să te aibă Cel de Sus în grija şi judecata Sa! Că parcă meri i ca, odată şi odată, să‑ i dormi veşnicia la dreapta Lui! Atila SOCACIU

59

(

Doua maini dibace

Bicarbonatul de sodiu remediu bun la toate

Folosit mai ales ca agent de afânare, bicarbonatul de sodiu a început să fie folosit pe scară largă după anul 1863, când Ernest Solvay a descoperit o modalitate mult mai economică de ob inere a acestuia.

Pe lângă calită ile sale de agent de afânare al făinei, bicarbonatul are şi alte întrebuin ări: poate fi folosit pentru cură enie, în cosmetică sau pentru a trata unele afec iuni.

Pentru cură enie De ce să folosi i bicarbonatul de sodiu în locul altor agen i de cură are? Datorită texturii uşor abrazive poate cură a orice suprafa ă, este un bun dezinfectant, nu are parfum, putând fi folosit şi de cei care au alergii, este ieftin, nu este toxic nici pentru oameni şi nici pentru mediu.

60

Sfaturi practice de utilizare a bicarbonatului de sodiu ca agent de cură are: dizolvat în pu ină apă îndepărtează pete‑ le de ceai sau cafea de pe obiectele din por elan; cură ă excelent grăsimea şi petele de pe chiuvete, blaturile din bucătărie, gresia sau faian a, crati e şi oale; poate înlocui lichidul pe care îl folosi i pentru a cură a wc‑ul: împrăştia i pe vasul de wc 3‑4 linguri de bicarbonat de sodiu, lăsa i să ac ioneze pentru 15 minute; freca i cu o perie.

Va cură a şi va elimina mirosul neplăcut; o solu ie din 2‑3 linguri de bicarbonat de sodiu şi 100 de ml de apă cură ă excelent interiorul frigiderului; bicarbonatul umezit uşor poate constitui o excelentă pastă cu care pute i cură a tacâmurile din inox;

august - septembrie 2011

în amestec cu o etul poate desfunda chiuveta; pentru a elimina mirosul neplăcut poate fi folosit pentru a cură a găleata de gunoi sau recipientele din plastic; pentru a cură a perdelele de la cabina de duş le pute i pune într‑o solu ie de bicarbonat de sodiu şi apă; amestecând 3 păr i de bicarbonat de sodiu cu o parte apă ob ine i o pastă care poate fi folosită pentru a cură a cuptorul de la aragaz sau cuptorul cu microunde; adăugat în compartimentul de detergent al maşinii de spălat îmbunătă eşte ac iunea detergentului folosit; poate fi folosit pentru a îndepărta zgârieturile şi urmele de creion de pe podele sau pere i; scoate diverse pete; o solu ie de bicarbonat şi apă cură ă excelent periile de păr; îndepărtează petele de pe manşete sau gulere; pentru a reîmprospăta culorile covoarelor presăra i bicarbonat de sodiu peste ele şi freca i uşor cu o perie uscată; o pastă din bicarbonat de sodiu şi o et poate fi folosită pentru a cură a orice tip de grătar.

Alte utilizări ale bicarbonatului de sodiu în gospodărie: 1. pus în cutiile cu nisip ale pisicilor îndepărtează mirosul neplăcut; 2. adăugat în apă prelungeşte via a florilor puse în vaze; 3. adăugat în scrumiere înlătură mirosul specific; 4. dacă lăsa i în frigider un recipient deschis în care ave i bicarbonat de sodiu nu va mai mirosi urât; 5. pune i pu in bicarbonat de sodiu în mănuşile de plastic pe care le folosi i în gospodărie, vor intra mult mai uşor pe mâini; 6. o solu ie din bicarbonat de sodiu şi apă poate fi folosită pentru a spăla fructele şi legumele; 7. amesteca i o parte bicarbonat de sodiu, cu o parte apă şi una de o et pentru a face o solu ie în care pute i pune periile cu care

august - septembrie 2011

vopsi i; nu se vor mai usca; 8. folosi i pu in bicarbonat pentru a îndepărta urmele de adeziv de pe geamuri; 9. bicarbonatul de sodiu presărat pe lângă casă împiedică invazia furnicilor şi a gânda‑ cilor.

Utilizări cosmetice 1. aplicat cu mişcări circulare pe fa a uşor umezită este un excelent tonifiant; 2. poate fi folosit ca tonifiant pentru întregul corp, fie simplu, fie amestecat cu pu in ulei de măsline; 3. adăugat în şamponul pe care îl folosi i uzual ac ionează ca un balsam pentru păr; 4. folosit simplu sau în amestec cu peroxid înlocuieşte cu succes pasta de din i (amesteca i 2 păr i bicarbonat cu o parte peroxid); 5. aplicat pe tălpi previne mirosul neplăcut; 6. este un excelent deodorant, îl pute i folosi fie pur şi simplu aplicat la sub bra , fie ca bază pentru un deodorant făcut în casă; 7. aplicat pe mâini elimină mirosuri persistente (de ex. mirosul de peşte); 8. ajută la îndepărtarea durerii în cazul în epăturilor de insecte; 9. adăugat în apa de baie a bebeluşilor ameliorează irita iile cauzate de scutece.

Pe lângă larga utilizare a bicarbonatului în bucătărie, acesta mai este şi un valoros reme‑ diu folosit în mai toate afec iunile. Bunicii noştri îl foloseau în stări gripale şi răceală, amigdalită, ulcer, boli femeieşti, miros neplăcut al picioarelor, irita ii ‑ până când, mai recent, s‑a descoperit că ar fi un leac chiar şi în tratarea cancerului.

Iată câteva boli care pot fi tratate cu ajutorul bicarbonatului de sodiu: guşa adenomatoasă, pinten osos, tumoare canceroasă, sinuzită, boli articulare, aritmii, conjunctivită, candida, amigdalita şi durerile în gât în general, „rău de maşină”, hipertensiune arterială, panari iu (inflamarea cu puroi a unui deget), ulcer, du‑ reri dentare şi prevenirea cariilor, umflături după muşcătura insectelor, acnee, irita ie sau orice altă erup ie neplăcută şi îmbunătă irea performan elor fizice.

Marinela PETRIŞOR

61

Cumpără Č™i citeČ™te revistele 2,49 lei NUMAI

Nr. 9/2

11 aug 011 – din

integrame

ust

ăescu

na Br

r Directo

106

Maria dator:

fon

Nr. 2/2011 2/2011 # 6,99 # 6,99 lei

se

gustoa

:

Reporta

j

IDEI P Direct

mâneș

oamen

i harn

uturile

ici!

Nr. 8

/201

pentru tine și familia ta

2,99 lei

Or

scu

te și ez cu lap

Ciorbă

pere

de pui Ă

T

l casei

Animale

Plante

t Deco ra cu mig Č›iuni făcute ală de tineri =

PYZaĂ›

la gr ec

]T ƒ -

]TNZWL

t Bulld og komon , borzoi sau dor – În grijirea lor

UP ƒ 4

OPT O

P LQL

NP]T ƒ

t Două pl ĂŽndrăg ante de vară ite de cititori

,YTX

LWP ƒ

lei

integrame

2]ÛO

Nr. 8 (70)

TYT

3,99 lei

/ 2011 Pre ĹŁ 3,99 LEI

tema lunii:

lei

ReČ›etele copilăriei 73

i de a-ți 16 ➢ 5 modur pul p. modela cor p. 28 de sezon ➢ 7 fructe ale bunei e ret ➢ 8 sec iții p. 64 dispoz uli pentru p. 72 reg 10 ➢ liniștit un somn

2011

TAME N

Meșteru

99

PreČ›: 2.99

I APAR

A MEA

2,99 lei2

sănătate

INÄ‚ Č˜

ĂŽngriji o grădm cu mult d ină ĂŽm e belČ™ug votament ată

p. 57

la cuptor

GRÄ‚D

p. 22

fasole Păstăi de

a Brăe

REMEDI I NATU RALE t Deco ct saschi ul de u ritmul reglează cardiac RENOVÄ‚ RI t Mod iďŹ ca balconu rea lui

1 PreČ› : 2.

49 lei

CASÄ‚,

GRÄ‚DIN

p. 62

p. 10

ENTRU

or: M arian

ti:

ro nesc l ardele • Č˜niĹŁe ole verde tă t cu fas • Cotle lce sau pican nesc nă du ve ca ldo To • mo de pui • Piept

Din ĹŁin

ia, Hărnic unei case ta e h c eti

/ VARÄ‚ (2) SPECIAL

entru

or fo ndat

CuriozitÄƒČ›i # Teste de cultură generală # Umor # Integrame # Rebusuri # Jocuri # Teste psihologice # Timp liber

actic roČ™ie ceapă aĹŁÄƒ de re“ • Dulce apte de pasă rzi ve • Tort „LaĹŁÄƒ de prune • Dulce

AB C Pr

2,49 lei

stă p

pentru tine și familia ta

lei

reĹŁete

O revi

lei

și cu

tă ai citi Cea m

49

2

6,99 lei

6 99

ia

Român ă din

st tă revi mpăra

rețete

ĂŽngheČ›ată cu trei straturi

Sc ri so ri

vară p. 6 lăceri de p. 62 ➢ Mici nep ii au zile critice baČ› ➢ Č˜i băr esivă p. 68 iraČ›ie exc ca să-l eviČ›i ➢ Transp gii ate str : tul ➢ Infarc

INTEGRAME SUDOKU REBUS 38 rețete!

p. 56 p. 32

xicația alim

entară

riilor – truc

uri

, ĂŽN FAMI CU DRAG

/ PreĹŁ 2,49

11:07:21

lei

Coperta

AM

PreČ›: 7,99 lei

1.indd 1

1MBDJOUF

ĂŽnc ep utu ril ĂŽn bu că tăr e ie

,

1,99 lei

Nr. 8 / 201

1

ai N um RO

UST 2011

NR. 8 /AUG

icelului

5/25/11

G u stoa s aducer e i a m int e

N 9 9 1,

DE CITIT,

coada șor

7,99 lei

LIE

REVISTÄ‚

Remediu:

VI OR IC A SU SA NU de sp re

l ia ec sp

Despre into

Arderea calo

la ma ma

Frigărui de peČ™te Č™i creveČ›i

F t TJIPMPHJ BQJJ t 1 B t 5FS STUB B *** QJJ t 7É $P t ćJF UB t "MJNFO

2,49 lei

M ân că ru ri gă tit e de mi cii bu că tar i Pr im el e ĂŽn ce rc ăr i ĂŽn bu că tăr ie Sa vo ar ea de ne ui ta a bu ca tel t or de

p. 78

ante i in t e re s ĂŽn t re bărali m e n t aČ›ie d e s p re p. 18

de sp re far va ca nĹŁe i me cu l la bu nic i

Salată cu sos de maioneză

2,99 lei

‌de la sărat, la dulce

fon Director

colorat! mea de cu Draga 7/18/11

2:44:45

D E VA R

PM

Un joc in teligen

coperta sudok

u_08_11

.indd 1

171

CA

REUR t pentru toată fa P LU S !a!8 K I mili 7/18/11

La găseČ™ti la orice oficiu poČ™tal!

SUDO

AKURO

12

Reviste editate de

1 6

K

t 8 K IL U LE R

Ä‚

i

âtă cea ur

reună doar ĂŽmp Se vinde

1

4 7 1 5 6 2 9 8 3 3 2 8 7 4 9 6 1 5 6 9 5 8 1 3 4 7 2 5 8 3 1 NO8ecUar9 e3 5 6 9 4 7 2 1 2 4 2 ĂŽn ďŹ 6 9 4 6 2 7 1 lună! 5 7 3 4 6 8 6 7 5 8 3 7 9 4 9 Ia-Č›1 1 2 i po 2 1 7 3 9 8 6 5 4ĂŽndeaccarerČ›uriai 5 3 6 2 7 1 3 8 5 7 8 4 5 9eastă 7 3 9 4 5 1 2 6 vacanČ›Äƒ! 2 1 4 86 4 3 1 9 8 2 9 5 8 8 5 2 6 6 4 7 2 6 3 3 7 1 9 1 5 7 5 9 8 4 1 6 4 9 1 3 3 7 8 3 8 6 9 2 8 3 5 9 4 2 4 7 2 7 5

i:

a RÄƒĹŁuČ™c

Nr. 2/2 01

i

ntru pitic

iĹŁa • Gărgăr o hi • Pinocc

oku

t 4 Killer

9 le

Poezii pe

4 Kakuro

ma

PLUS:

tare Adap eangă Ion Cr

Nu

stea Pove ului porc după

2,9

87 careuri S ud

u

a Brăesc

Marian dator:

Cartea de bucate

Pentru umplutură 1 kg struguri 4 ouă 750 g brânză cu smântână 250 g zahăr 2 plicuri praf de budincă

Preparare

Ingrediente

Pentru aluat 200 g brânză dulce 6 linguri lapte 1 ou 8 linguri ulei 100 g zahăr 400 g făină 1 plic praf de copt 1 lingură unt

)

)

Prajitura cu struguri 1. PENTRU ALUAT: scurgi brânza şi o mixezi cu zahărul, laptele, oul şi uleiul, apoi încorporezi făina cernută împreună cu praful de copt şi omogenizezi aluatul. Întinzi o foaie cu dimensiunea de 30x40 cm.

Ungi cu unt, apoi tapetezi cu aluat o tavă de 25x35 cm, ridicând aluatul şi pe pere ii tăvii.

2. PENTRU UMPLUTURĂ: speli strugurii şi culegi boabele de pe ciorchine. Ba i spumă tare albuşurile.

Mixezi brânza cu gălbenuşurile, 150 g zahăr şi budinca preparată.

3. Întinzi uniform crema ob inută peste aluat, apoi aşezi boabele de struguri şi presari zahărul rămas.

4. Coci prăjitura în cuptorul preîncălzit, la foc mijlociu, timp de 40‑45 de minute.

Re etă trimisă de revista „Practic în bucătărie”