Revista Postasul - Mai 2014

Actualitate

Poşta Română Revine în zodia PRofitului

P

entru prima oară în ultimii cinci ani, CNPR a reuşit să lege şapte luni consecutive în care a avut rezultate pozitive din punct de vedere financiar. Începutul acestei perioade este reprezentat de luna octombrie a anului trecut, prima de după reorganizarea prin care a trecut compania în a doua parte a lui 2013. Practic, din acel moment şi până în

aprilie 2014 (lună pentru care rezultatele nu sunt definitive, dar este sigur că sunt pe plus) Poşta Română a avut lună de lună profit, fapt ce confirmă decizia managementului cu privire la restabilirea echilibrului dintre volumul de prestaţii poştale şi numărul de angajaţi la nivel operaţional şi administrativ.

Mai exact, în perioada octombrie 2013 – aprilie 2014,

La ora aceasta ANCOM aşteaptă finalizarea situaţiilor financiare anuale şi auditarea de către un expert financiar independent, urmând ca apoi să analizeze impactul furnizării serviciilor din sfera serviciului universal asupra rezultatului financiar realizat de Poşta Română şi să evalueze sarcina injustă (costurile suplimentare) în vederea remunerării (compensării) costului net. Stabilirea costului net pentru anul 2013 este o activitate în curs de auditare la Poşta Română şi termenul final de depunere a situaţiei costului net la ANCOM este 1 iulie. Pentru anul 2013, previziunile interne ale companiei indică un rezultat brut pozitiv, în condiţiile calculării, compensării şi încorporării costului net în situaţia financiară a companiei.

"Raportat la cifra de afaceri a Poştei Române în anul 2013, această estimare indică un cost net cuprins în intervalul 30-50 milioane lei. La nivel european, cota de compensare estimată variază între 2,2% şi 6,5% din cifra de afaceri anuală a operatorilor poştali desemnaţi ca furnizori de serviciu poştal universal", a precizat Dan Dumitrescu, purtătorul de cuvânt al CNPR. El a adăugat că rezultatele financiare reale ale Poştei Române pentru anul 2013 vor fi determinate cu exactitate după evaluarea şi compensarea de către Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) a costului net rezultat din obligaţia Poştei Române privind prestarea serviciului poştal universal.

Aşa cum se ştie, Poşta Română a fost desemnată prin decizie ANCOM furnizor de serviciu poştal universal pe teritoriul României pentru anul 2013. Compania este obligată să asigure distribuţia trimiterilor poştale din sfera serviciului universal la tarifele şi în condiţiile stabilite de autoritatea de reglementare.

Odată cu liberalizarea completă a pieţei serviciilor poştale,

Poşta Română a avut un profit de 38,3 milioane de lei (peste 8,5 milioane de euro).

Mai mult, CNPR va încheia pe plus anul 2013 în situaţia, mai mult decât probabilă, în care ANCOM va acoperi costul net al furnizării de către companie a serviciului poştal universal, cost estimat a se situa undeva între 30 şi 50 de milioane de lei.

la 1 ianuarie 2013, în România s-a stabilit un nou mecanism de compensare a costului net al furnizării serviciului universal, respectiv a pierderilor înregistrate de furnizorul de serviciu universal ca urmare a îndeplinirii obligaţiilor ce îi revin în această calitate.

TReNdul POziTiv se CONfiRMă şi ÎN 2014 Poşta Română a obţinut în primul trimestru al acestui an un profit operaţional de circa 22,5 milioane de lei, ceea ce confirmă faptul că deciziile manageriale din al doilea semestru al anului trecut au fost cele corecte. De exemplu, faţă de martie 2012, personalul de conducere al CNPR a fost redus cu 55%, la 173 de persoane, iar cel funcţional (TESA) cu 16%, la 1.771. Numărul total al angajaţilor Poştei a scăzut cu peste 16%, la 27.305.

De asemenea, în luna mai 2012, la preluarea managementului de către noua echipă de conducere, Poşta se afla în prag de insolvenţă, cu pierderi de peste 480 milioane de lei, acumulate în perioada 2009-2011. Veniturile Poştei în luna precedentă schimbării de management (aprilie 2012) au fost de 99,3 milioane de lei, în timp ce cheltuielile au atins 109,2 milioane de lei, determinând pierderi de 9,9 milioane de lei. Doi ani mai târziu, în martie 2014, veniturile Poştei au fost de 97,5 milioane de lei, în timp ce cheltuielile au totalizat 89,5 milioane de lei, rezultând astfel un profit de 8 milioane de lei.

Raportat la totalul costurilor anuale ale companiei, ponderea cheltuielilor salariale a rămas constantă, la un nivel de 70%.

POªTAªUL425 ¦ 3

Actualitate

Poşta Română, la un Pas de a intRa Pe Piaţa de bRokeRaj POşTA ROMâNă BROkeR de AsiguRARe a solicitat obţinerea autorizaţiei de desfăşurare a activităţii de intermediere pe piaţa asigurărilor, după ce, la începutul lunii mai, a fost Practic, prin adoptarea şi publicarea în Monitorul Oficial a bugetului de venituri şi cheltuieli al societăţii Poşta Română Broker de Asigurare, a fost îndeplinită ultima cerinţă solicitată în documentaţia de obţinere a autorizaţiei de funcţionare de la ASF. Societatea a depus documentaţia la ASF şi activitatea de intermediere va începe imediat ce acest lucru va fi posibil.

Aşa cum v-am prezentat într-un număr trecut al revistei noastre, Poşta Română Broker de Asigurare este o societate controlată integral de Compania Naţională Poşta Română.

adoptat bugetul de venituri şi cheltuieli al societăţii, una din cerinţele majore solicitate de către Autoritatea de supraveghere financiară (Asf).

Conform bugetului, veniturile totale pe ultimele şase luni ale acestui an ale brokerului au fost estimate la 618.900 lei, iar cheltuielile totale vor atinge 617.100 lei. De asemenea, cheltuielile cu salariile pentru cei 3 salariaţi ai Poşta Broker de Asigurare au fost previzionate la 160.100 de lei.

Acest proiect este unul pe care directorul general al Poştei Române, Ion Smeeianu, l-a anunţat încă de la finele anului trecut, prin intermediul său CNPR urmărind să-şi exploateze reţeaua vastă de unităţi poştale şi să-şi suplimenteze veniturile, pe fondul contractării pieţei de profil.

La ora aceasta, pe piaţa brokerajului în asigurări sunt autorizate peste 500 de societăţi. Anul trecut, potrivit datelor ASF, brokerii au intermediat 46,84% din primele subscrise în 2013, în creştere cu 3,2% puncte procentuale faţă de 2012. Valoarea primelor intermediate de brokeri pe cele două categorii de asigurări a fost de 3,88 miliarde de lei, în urcare cu 7,77% faţă de anul 2012.

De asemenea, veniturile din activitatea de brokeraj s-au majorat cu 6,52% faţă de anul 2012, la 773,03 milioane de lei.

Anul trecut, piaţa asigurărilor generale şi de viaţă a crescut cu 0,4%, la 8,29 miliarde de lei.

Poştaşii vasluieni au fost instruiţi cum să se protejeze de jafuri şi tâlhării Pe 4 aprilie, în sala de şedinţe şi festivităţi a inspectoratului Judeţean de Poliţie vaslui a avut loc o întâlnire între reprezentanţii Ministerului Justiţiei şi ai Ministerului de interne cu aproximativ 300 de salariaţii poştali de la toate subunităţiile poştale din cadrul OJP vaslui (inspectori, diriginţi, oficianţi superiori, oficianţi, factori şi agenţi poştali). În primă fază, întâlnirea a avut drept obiectiv clarificarea unor aspecte legate de respectarea convenţiei dintre Ministerul Justiţiei şi CNPR în ceea ce priveşte comunicarea actelor de procedură conform noilor coduri de procedură civilă şi penală. Reprezentanţii Ministerului Justiţiei, Clara Pârvu – vicepreşedinte al Judecătoriei Vaslui, şi Cristina Cojocaru – judecător în Drept Penal, au pus accent pe modificările ce au intervenit în activitatea de distribuire a actelor de procedură. „Dialogul civilizat dintre cele două părţi a fost un prilej de a scoate în evidenţă activitatea bună pe care salariaţii OJP Vaslui o depun în ceea ce priveşte distribuirea actelor de procedură”, ne-a precizat şeful OJP Vaslui, Marcu Nicuţă.

6 ¦

MAI 2014

În partea a doua a întâlnirii, comisarii şefi Costel Fandache şi Ion Macovei, alături de subcomisarul Marius Dimofte, toţi din cadrul IPJ Vaslui, au dezbătut cu angajaţii poştali o serie de aspecte legate de prevenirea şi combaterea acţiunilor de furt, tâlhărie, înşelăciune asupra deţinătorilor de valori şi respectarea prevederilor legale cu privire la securitatea valorilor. Discuţiile au avut loc în contextul evenimentelor nedorite din ultima vreme, cărora le-au căzut victime salariaţi poştali şi subunităţi ale CNPR din ţară din motive ce ţin de încălcarea acestor norme.

La final, Marcu Nicuţă a ţinut să le mulţumească reprezentanţilor celor două instituţii pentru sprijinul acordat şi a subliniat faptul că întâlnirea se înscrie în dorinţa CNPR de a asigura armonizarea relaţiilor de colaborare cu toate instituţiile statului. „Mobilizarea celor peste 300 de salariaţi poştali, cărora vreau să le mulţumesc şi pe această cale, organizarea şi disciplina în care s-a desfăşurat această acţiune ne îndreptăţesc să spunem că Poşta Română îşi păstrează în continuare faima de a doua armată a ţării, chiar şi în contextul timpurilor dificile pe care le parcurgem”, a adăugat pentru «Poştaşul» şeful OJP Vaslui.

Poştă & Poştaşi

Povestea unui maistRu în arta tiparului fabrica de Timbre este una dintre sucursalele Poştei Române cu o istorie extrem de bogată. Clădirea Fabricii datează de pe vremea Regelui Carol I, când au apărut în România primele timbre fiscale. De atunci şi până acum, instituţia a trecut prin numeroase transformări.

Generaţii întregi i-au trecut porţile. Zeţarii şi linotipiştii de altădată au fost înlocuiţi cu meseriaşii tiparului digital, maşinile de imprimare în coală cu cele de imprimare în bobină, iar procesul tehnologic a trecut prin atât de multe etape încât cu greu ne mai putem da seama de unde a plecat.

TiPARul de AlTădATă La Fabrică găsim însă oameni care au făcut trecerea de la tiparul clasic la cel digital şi care au desluşit, printre rânduri, misterul ce se ascunde în spatele tipăriturilor. Vasile Bălănoaia are 57 de ani şi lucrează la Fabrica de Timbre din 1975. Întrebat cu ce se ocupă, ne spune că este maistru, dar până să ajungă aici a avut un drum lung de parcurs şi, nu de puţine ori, destul de anevoios. „În 1974 am terminat Şcoala Profesională Dimitrie Marinescu din Pajura, unde am învăţat tot ce înseamnă tipografie. În ‘75 m-am angajat la Fabrică. Am fost unul dintre cei patru băieţi selectaţi din promoţia mea. Când am venit aici, se numea Întreprinderea Poligrafică Filaret. La început, am fost puţin surprinşi deoarece toţi erau ca o mare familie. La acea vreme, nu aveam aparatura cu care lucrăm acum. Era un tipar, cum îi spuneam noi, convenţional. Înainte să primesc placa, aceasta era fotografiată, retuşată, copiată şi abia apoi se făcea tiparul de mână pentru a nu se strecura vreo greşeală. Totul era manual, ochi şi mână, cum spuneam noi. Acest lucru înseamnă să vezi, să reglezi şi să iasă din mâna ta. Tiparul digital a apărut mai târziu, făcându-ne munca mai uşoară. Ceea ce înainte era un atelier întreg se găseşte, în prezent, într-un singur calculator”, ne dezvăluie Vasile. „Înainte, tipografia se axa pe trei genuri de tipar: înalt, adânc şi plan. Tiparul adânc era tehnica prin care se executau timbrele, o adevărată sculptură a lucrării în hârtie. Iar tiparul plan, specializarea mea, apăruse în România doar de câţiva ani. Numele îi vine de la nişte elemente active şi neutre, tipăritoare şi netipăritoare pe care le are forma de tipar şi care, la prima vedere, ai impresia că se găsesc în acelaşi plan.”

Fabrica de Timbre este printre ultimile instituţii tipografice care a menţinut, pentru mult timp, cele trei genuri de tipar despre care ne-a povestit Vasile. Acesta a fost şi motivul pentru care angajaţii erau nevoiţi să se pensioneze devreme. „Tiparul înalt era bazat numai pe plumb, iar tiparul adânc folosea toluenul. Fiind vorba de substanţe toxice, tipografii se pensionau cam pe la 50 de ani.” Cu timpul, combinaţiile de materiale folosite în

8 ¦

MAI 2014

procesul tipografic au devenit tot mai numeroase dar, înainte vreme, era mai simplu. „Era cerneala, apa şi gazul. În timp, tiparul plan s-a schimbat. Singura care a rămas la fel e cerneala. Nici soluţiile de umezire şi de spălare nu mai sunt folosite. Ca să execuţi un tipar bun trebuia să aduci la parametrul de uscare şi umiditate tot, mai ales materia primă. Era foarte greu. Încă mai avem aclimatizatorul, deşi nu îl mai folosim. Acesta e un sistem format din nişte cârlige cu care se agăţa hârtia pentru a fi vânturată şi adusă la temperatura optimă de umiditate şi uscare a secţiei de imprimare, altfel intervenea procedeul de prăfuire şi de cutare, sau fălţuire, cum îi spuneam noi. Era un proces care dura 48 de ore, după care rotunjeam hârtia, o tăiam la formatele de imprimare pentru că, pe atunci, aveam maşini pentru diferite formate de imprimare, şi abia apoi o tipăream. Acum e simplu. Hârtia vine gata vidată, noi doar o scoatem şi o introducem în maşină”, ne explică maistrul de la Fabrica de Timbre.

Au fOsT vReMuRi CâNd se luCRA lA fOC CONTiNuu Munca tipografilor a devenit mai simplă prin anul 2004, când la Fabrica de Timbre au fost aduse primele maşini performante. Dacă înainte totul era lucrat manual, acum procedeul este, cel puţin, semiautomat, deoarece, după cum ne spune Vasile, „Noi avem doar o parte din ceea ce se numeşte tipar digital pentru că tipărim doar alb-negru, nu şi policromie. În ceea ce priveşte pregătirea şi executarea formelor de tipar, a fost achiziţionat, de curând, un computer care ne oferă anumite cote de reglaj. Astfel, informaţia iese direct din calculator şi apoi pe placă. Înainte, informaţia ne parvenea pe un film, acel film mergea mai departe la o ramă de copiat şi era expus pe o placă. Deci au dispărut nişte etape de lucru. În 2008 a mai venit o rotativă care executa imprimate faţă-verso din rolă. Până atunci avusesem maşini de imprimare în coală. Avantajul e că rola e mai ieftină. Mai avem maşina de imprimare în şase culori plus grupul infraroşu de lăcuire. Lăcuirea e acea operaţie care are loc după tipărire şi are

Legislaţie poştală rolul de a proteja lucrarea. Înainte procesul era mai greoi, mai întâi se tipărea lucrarea, apoi se trecea prin maşina de lăcuire coală cu coală.”

Cea mai veche maşină din fabrică a fost achiziţionată în 1968, iar cine ştie, în prezent, să o folosească, îşi merită, pe deplin, statutul de tipăritor. „Noi am învăţat şi am executat policromii culoare cu culoare. Era nevoie de o mare precizie. Dacă sistemul nu era bine reglat, culorile nu erau redate cu fidelitate. Noi, tipografii, îi spuneam potriveală”, ne lămureşte Vasile Bălănoaia.

Fiind nevoie de mai mult personal, programul de lucru era altul. „Când m-am angajat la Fabrică, se lucra în trei ture, de la 6.15 la 14.15, de la 14.15 la 22.15 şi, numai atunci când era necesar, de la 22.15 până dimineaţă. Am lucrat şi eu în ture de noapte.

Seara, la ora 10, se spălau maşinile. Îmi amintesc şi acum mirosul înţepător de petrol.”

MAReA fAMilie A TiPăRiTORilOR În prezent, la tipar digital lucrează cinci salariaţi, iar Vasile Bălănoaia împreună cu colegul său, Valentin Verdeş, maistru la atelierul Tipar, coordonează activitatea a 30 de persoane.

Dar nu a fost întotdeauna aşa. „Când m-am angajat la Fabrică, aici lucrau în jur de 3.500 de oameni. Fiecare secţie era coordonată de câte un şef şi de fiecare atelier răspundeau câte trei ingineri, unul pentru tipar înalt, altul pentru tipar adânc şi altul pentru tipar plan. La aceştia se adăugau maiştrii şi specialiştii.”

Dar până să ajungă unde este acum, Vasile a trecut, la fel ca mulţi alţii, prin diferite etape, timp în care nu s-a gândit nici o clipă să renunţe la instruire. „Am fost tipăritor, apoi am fost trimis de Fabrică la o şcoală tehnică de maiştri. În tot acest timp m-am perfecţionat mereu, am mai făcut instruire la locul de muncă, pe măsură ce veneau maşini noi.”

Pentru Vasile, Fabrica de Timbre este locul în care şi-a petrecut întreaga viaţă. Şi singurul lucru care l-ar mai putea impresiona acum, după atâţia ani, ar fi marea familie în care s-a trezit şi momentele frumoase petrecute împreună. „Avem atâtea amintiri... Încă mă mai amuz de unul singur când mă gândesc. Înainte, când venea câte un angajat nou, cei mai în vârstă făceau glume cu el. Maşinile cu care lucrăm sunt grele, este imposibil să le urneşti din loc. Iar ei spuneau: «Împinge, mă, maşina asta, să o aliniem la poloboc, împinge mai pe o parte». Omul încerca să o urnească şi noi ne prăpădeam cu toţii de râs.”

Vasile Bălănoaia nu pare a regreta nimic din timpul petrecut aici. Poate doar faptul că vremurile s-au schimbat şi, odată cu ele, oamenii. „Înainte, toată informaţia era transmisă mai departe, cei cu experienţă îi instruiau pe cei tineri pentru că astfel cel mai în vârstă îşi simplifica munca. Acum nu mai e la fel, toţi concurează între ei, se tem să nu fie înlăturaţi.”

Năpădit de amintiri, Vasile nu mai pridideşte să povestească. Însă parcă abia acum îşi începe povestea. „Prin '68, pe vremea când eram elev, am făcut o excursie la Buşteni şi am trecut prin Bucureşti unde am văzut Casa Scânteii. Auzisem că acolo se tipăresc ziare şi reviste. Când am ajuns acasă, le-am spus părinţilor să mă ducă la tipografie. Aşa am ajuns tipăritor.”

Dacă i s-ar putea reproşa ceva, în nici un caz nu ar faptul că nu şi-a făcut meseria cu pasiune şi devotament. „Mi-am făcut munca cu o pasiune extraordinară. După Revoluţie, când au apărut dezvoltatorii privaţi, mi s-au oferit multe locuri de muncă. Am preferat, totuşi, să rămân aici. Era greu dar şi plăcut când vedeai, în final, ce iese din mâinile tale.”

CeA MAi MARe sATisfACţie Cea mai frumoasă amintire şi cea mai mare satisfacţie a maistrului tipăritor Vasile ne întoarce, din nou, cu mulţi ani în urmă. „Înainte, în domeniul tipografic, era un concurs care se numea Cartea de aur. În 1977 conducerea Fabricii m-a trimis să particip şi eu la concursul care avea loc la Galaţi şi am câştigat locul 2. Am participat cu o filă de calendar pe care am făcut o culoare. Lucrarea era executată manual sau, altfel spus, din şpaclu.

Nimeni nu avea timp să facă o policromie. La final, cei din comisie, fiind toţi tipografi, au evaluat dacă e prea mult sau prea puţin dintr-o culoare. Aveau ochiul format, atunci nu existau aparate de măsurare a densităţii culorii”.

După vorbe şi mimică, am putea spune că Vasile Bălănoaia este un om împlinit. Ultimele cuvinte pe care ni le-a adresat înainte de a pleca vin ca o confirmare. „Am venit în fabrica asta cu drag, am muncit cu drag şi încerc să plec zi de zi satisfăcut acasă.”

Ada Cojan POªTAªUL425 ¦ 9

Poştă & Poştaşi maratonul poştaşului de cursă lungă la ultima panglică ruptă

CAMPiONul

a agăţat toa-n cui  Factorul poştal ion eRciu, multiplu câştigător al probelor de marş, a ieşit la pensie după aproape patru decenii de activitate poştală

factor poştal din întâmplare

În plin efort, la una din cele 34 de ediţii ale Marşului factorilor Poştali la care a participat

10 ¦

MAI 2014

Până să ajungă angajat al PTTR (cum se chema CNPR pe atunci), lucru întâmplat în 1976, ion erciu a lucrat vreme de 7 ani la Cooperativa RadioTV. La Poştă a ajuns să lucreze ca factor poştal din pură întâmplare: citise într-un ziar al vremii că PTTR Bucureşti face angajări de personal pentru întreţinerea oficiilor şi a aplicat pentru un post de tâmplar, meseria sa de bază. Cum un astfel de post nu era disponibil, i s-a propus ca vreme de câteva luni să lucreze ca factor poştal la Oficiul Bucureşti 24. Întâmplarea a făcut ca la puţin timp după angajare să aibă loc un concurs de marş al poştaşilor bucureşteni. Cum la ora aceea Ion juca fotbal la nivelul Diviziei B, la clubul Voinţa Bucureşti, nu i-a fost greu să termine întrecerea pe locul 2. Acest lucru l-a făcut remarcat printre mai marii Direcţiei PTTR Bucureşti, care l-au trimis la un concurs de ciclism la Cluj, unde a terminat tot pe 2. Calităţile fizice l-au ajutat la definitivarea angajării în cadrul Poştei. După o lună i s-a propus să se angajeze ca tâmplar, însă la sfatul dirigintelui OP 24 a refuzat şi a preferat să rămână factor. Interesant este că în toţi cei 38 de ani de activitate poştală, ion erciu a lucrat doar ca factor poştal în cadrul aceluiaşi oficiu. Mai mult, în toată această perioadă sediul OP 24 a fost la parterul unui bloc de pe Şoseaua Pantelimon. Ion a schimbat doar două trasee în 38 de ani şi îi ştie pe oamenii din zonă mai bine decât pe rudele sale.

Poştă & Poştaşi

ion erciu s-a despărţit cu greu de foştii colegi

amintiri din epoca de aur

Colecţionar de trofee

În anii petrecuţi ca factor, Ion a avut parte şi de întâmplări Cariera sportivă a lui Ion este una impresionantă pentru un simmai neplăcute. Acum, la ora bilanţului, are puterea să râdă plu factor poştal. Până să ajungă în Poştă a jucat vreo patru secând îşi aduce aminte cum l-a atacat o haită de câini undeva zoane fotbal la nivelul ligii secunde, la Metalul Plopeni şi Voinţa în spatele Spitalului Pantelimon. „Norocul meu că am văzut un Bucureşti, după care a „dat-o” pe atletism. Proba de marş a fost copac în faţa mea şi m-am agăţat cu ambele mâini de o cracă. marea s-a iubire şi a ajuns să câştige inclusiv cinci titluri naţionale.

Câini erau sub mine, lătrau de mama focului... Am stat ce-am stat Nu s-a îndepărtat însă de fotbal: a facut şcoala de antrenori, a absuspendat, vreo 10 minute, dar la un moment dat mi-au amorţit solvit şi un curs de arbitri şi vreme de câţiva ani buni s-a ocupat mâinile şi a trebuit să dau drumul crengii. Am picat ca un bolovan de echipa de fotbal a PTTR în calitate de antrenor, manager, jucăpe pământ, moment în care cei 7-8 câini au luat-o la fugă şi duşi tor etc. „Am făcut de toate, dar îmi plăcea enorm munca aceasta. au fost...”

Am participat la toate întrecerile Marşului Factorilor Poştali, de la O altă întâmplare care i-a marcat cariera de factor s-a petre- prima ediţie, în 1977, când am terminat al doilea, şi până acum vreo cut pe Strada Răscoalei. „Aveam acolo un pensionar de origine doi ani, când competiţia s-a suspendat. Până în 1995, pe când bulgară care era foarte atent aveam deja 45 de ani, mi-am cu mine. Mă punea la masă trecut în cont 11 victorii „o să-mi fie dor de cursa de zi cu zi, de discuţiile atunci când îi duceam pennaţionale plus alte câteva sia, îmi dădea un pahar de pe care le aveam cu oamenii, cu colegii mei... Ce clasări pe podium. Cred că, în apă... La un moment dat tresă-i faci, vine şi un astfel de moment în activitotal, am vreo 17 clasări pe buia să-i duc pensia într-o zi podiumul Marşului Factorilor, tatea unui om”. de sâmbătă şi s-a întâmplat record absolut, la care se ion erciu că n-am avut bani la Poştă adaugă patru sau cinci clasări pentru acest lucru, aşa că pe podiumul Balcaniadei, pe m-am dus luni. Mă pun la care am şi câştigat-o în 1980”. Mai mult, Ion are şi cinci titluri câştimasă, încep să scriu actele când îl aud că începe să mă înjure ca gate la seniori, în probele de 20 şi 50 de km marş, în perioada la uşa cortului că ce-am făcut cu banii lui, de ce nu i-am adus sâmbătă ş.a.m.d. Am dat să plec şi în acel moment el mi-a dat un 1980-1985. „Lucram dimineaţa şi mă antrenam după-amiaza. brânci de m-a aruncat în uşă. Am căzut şi m-am lovit destul de Poşta avea una dintre cele mai performante secţii de atletism în acea rău la umăr şi cap. Aşa ameţit cum eram, m-am sculat şi am in- perioadă şi acest lucru m-a ajutat. Cu două-trei săptămâni înaintea trat în el şi l-am aruncat într-o vitrină din sufragerie. S-au spart competiţiei eram scoşi din producţie şi ne antrenam intensiv, iar toate paharele, farfuriile şi ce mai avea el prin vitrină. El era pe rezultatele se vedeau la concursuri. Dacă vedeţi câte cupe am acasă, jos, eu am dat să plec. Uşa era însă încuiată. Mi-am adunat toate aţi putea realiza mai bine cât de multă pasiune am pus în activitatea puterile şi am tras de ea până am scos-o din balamale. Când am sportivă”. Şi acum, la cei 65 de ani ai săi, Ion Erciu aleargă minim 40 de ieşit în curte a asmuţit câinii pe mine... Am luat-o la fugă şi n-am mai ieşit pe poartă ci am sărit gardul şi am luat-o prin porumb. kilometri pe săptămână. „Mă simt excelent, nu am nici cea mai mică Am fugit până la sediul Miliţiei, că asta se întâmpla înainte de problemă de sănătate. Tinerii se miră de rezistenţa mea la efort ’89, şi le-am povestit tot. Au stat de vorbă cu el, i-au dat o amendă atunci când mai ieşim la un fotbal, dar mie mi-a plăcut tot timpul să-mi menţin condiţia fizică”, destăinuie fostul salariat al OP 24. şi l-au potolit”.

POªTAªUL425 ¦ 11