Actualitate
România la Congresul UPU de la Addis-Ababa În perioada 3-7 septembrie 2018 a avut loc, la AddisAbaba (Etiopia), cel de-al doilea Congres Extraordinar al Uniunii Poştale Universale (UPU), delegația României la acest eveniment fiind condusă de Maria-Manuela Catrina, secretar de stat în Ministerul Comunicațiilor şi Societății Informaționale. Cel de-al doilea Congres Extraordinar face parte din procesul de reformă în derulare a Uniunii Poştale Universale. După mai mult de 40 de ani de discuții, reforma Uniunii Poştale Universale a fost în cele din urmă adoptată, delegații la Congres aprobând o serie de propuneri menite să ducă la
eficientizarea şi accelerarea procesului decizional şi la îmbunătățirea gestionării resurselor, conducând, în final, la sporirea rolului şi relevanței Uniunii Poştale Universale. Deciziile adoptate vin să întărească progresele înregistrate în ultimii ani în cadrul agenției specializate a Națiunilor Unite pentru sectorul poştal. Cu aceeaşi ocazie, în perioada 6-7 septembrie 2018, a avut loc şi Conferința Ministerială Strategică, eveniment pe parcursul căruia au fost evaluate gradul şi modul de implementare a Strategiei Poştale Mondiale adoptate la Istanbul, în 2016, în contextul recunoaşterii sectorului poştal
OP Năsăud va găzdui manifestarea dedicată zilei de 9 octombrie
Ziua Poştei la OP Năsăud Ziua Mondială a Poştei va fi marcată în sala „Virgil Şotropa” a Oficiul Poştal Năsăud 1 (OJP Bistriţa-Năsăud) printr-o manifestare organizată de Asociaţia Filatelică şi Numismatică „Poşta Năsăudeană”, în colaborare cu Cercul Filatelic „Iuliu Moisil” şi Cercul Cultural „Virgil Şotropa”. Este cea de-a 12-a ediţie a evenimentului, care anul acesta va îmbina momentele dedicate istoriei poştale cu cele specifice Centenarului Marii Uniri. Din ceea ce ne-a comunicat Valer Petrehuş, diriginte al OP Năsăud 1 până la începutul acestui an şi preşedinte al Asociaţiei „Poşta Năsăudeană”, manifestarea „Ziua Poştei 2018” va începe la ora 15.00 a zilei de 9 octombrie, va conţine momente artistice, expozeuri dedicate importanţei Poştei din provinciile româneşti înainte şi după Unire, istoriei poştale, Marii Uniri, o expoziţie de pictură şi, la final, discuţii cu „vechii şi noii pensionari”, printre aceştia din urmă numărându-se şi Valer Petrehuş, pensionat la începutul acestui an.
drept partener de încredere în cadrul economiei globale. Conform unui comunicat al MCSI, pe 6 septembrie, în deschiderea evenimentului, Manuela Catrina a susținut o declarație ministerială. În ziua următoare, secretarul de stat din cadrul MCSI a participat, alături de omologi din Elveția, Kenya şi Etiopia, la cel mai dinamic panel al sesiunilor de dezbateri, „Reglementarea în era Inovației Digitale”. Cu acest prilej au fost puse în discuție probleme de actualitate şi de interes în domeniul digi-
9
tal, fiind exprimate şi argumentate opinii inovatoare referitoare la acest proces. Maria-Manuela Catrina a avut, de asemenea, întâlniri bilaterale cu Secretarul General al Biroului Internațional al Uniunii Poştale Universale, Hussein Bishar, precum şi cu Ministrul Comunicațiilor şi Tehnologiei Informației din Etiopia, Ubah Mohamed Hussein, întrevederi care au oferit oficialului român posibilitatea de a prezenta şi discuta evoluția sectorului comunicațiilor din România în ansamblul său.
– octombrie – Ziua Mondială a Poştei Pentru al 49-lea an la rând, planeta sărbătoreşte, pe 9 octombrie, Ziua Mondială a Poştei. Această zi vine să marcheze semnarea actului constitutiv al Uniunii Poştale Universale (UPU), eveniment ce a avut loc la Berna (Elveţia), în 1874. La acea vreme, Congresul UPU a fost propus de guvernul german pentru a examina proiectul său de uniune poştală la nivel european şi s-a reunit la data de 15 septembrie 1874, la Berna (Elveţia). În 9 octombrie, după 14 şedinţe lungi şi extrem de tensionate, actul constitutiv al Uniunii Poştale a putut fi semnat. Acesta urma să intre în vigoare pe 1 iulie 1875. Cum la vremea Congresului din 1874 Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti nu îşi câştigaseră independenţa, aderarea lor la UPU, lângă Turcia, pe picior de egalitate cu aceasta, a fost considerată o demonstraţie de independenţă. Cel care a reprezentat ţara noastră la Berna a fost George Lahovari (1838-1909), director general al PTT (Poştă-TelegrafTelefoane) din Principatele Unite la acea vreme. Comunitatea internaţională a dedicat ziua de 9 octombrie poştaşilor începând cu anul 1969. Decizia a fost luată la cel de-al 16-lea Congres al Uniunii Poştale Universale, desfăşurat la Tokyo între 1 octombrie şi 14 noiembrie 1969. În prezent, Uniunea Poştală Universală este un organism aparţinând Organizaţiei Naţiunilor Unite, la care sunt afiliate administraţii poştale din 192 de ţări. Aşa se face că Ziua Mondială a Poştei este practic o sărbătoare planetară, mai ales că vorbim de cel mai mare angajator din lume, UPU estimând că, în 2017, în sistemul poştal lucrau peste 5 milioane de oameni.
POªTAªUL477 ¦ 5
Eveniment
Un poştaş a ajuns în această vară pe Mont Blanc, cel mai înalt vârf din Europa! Cel care a reuşit să escaladeze piscul alpin înalt de 4.810 este Tudor Matei, dirigintele Oficiului Poştal Cislău (OJP Buzău), care este totodată ghid montan şi preşedinte al asociaţiei sportive Zenit Cislău. Matei a reuşit performanţa în dimineaţa zilei de 6 august, alături de alţi cinci alpinişti din cadrul asociaţiei a cărei activitate o coordonează. Traseul urmat de alpiniştii buzoieni
Situat la graniţa dintre Franţa şi Italia, Mont Blanc (sau Monte Bianco în italiană) este cel mai înalt punct din Europa, dacă excludem mai multe vârfuri din Munţii Caucaz din Rusia, lanţ muntos care desparte „Bătrânul Continent” de Asia. Pentru poştaşul buzoian, escaladarea acestui vârf reprezenta un vis vechi din adolescenţă, pe care a reuşit, iată, să şi-l împlinească la onorabila vârstă de 55 de ani. Şi mai interesant este că, deşi este montaniard de mic copil şi ghid montan autorizat de trei decenii şi jumătate, pentru Tudor aceasta a fost prima escapadă de acest gen în afara ţării. S-a pregătit însă intens pentru ea prin Munţii Făgăraş. Expediţia propriu-zisă pe Mont Blanc s-a derulat între 2 şi 9 august: „Am plecat şase oameni din ţară, pe 2 august după-amiaza. Ascensiunea a început pe 4 şi s-a terminat pe 7 august. Am avut noroc de o vreme formidabil de bună în zilele de 6 şi 7, atunci
când am urcat şi am coborât de pe vârf. Pe 8 august vremea s-a stricat şi trei aplinişti italieni au murit în timp ce urcau pe Mont Blanc”, povesteşte Matei. Momentul culminant a fost atins în cursul zilei de 6 august. La ora 2.45 poştaşul şi ceilalţi colegi de ascensiune au plecat de la refugiul Gouter, situat la 3.817 metri, spre ţinta mult visată. În momentul în care au ajuns pe gheţar, pe la 4.200 de metri altitudine, s-au împărţit în trei echipe a câte doi oameni, legaţi între ei printr-o frânghie. „Eu şi colegul meu, Laurenţiu Mircea – singurul dintre noi care mai escaladase Mont Blanc-ul, am ajuns primii în vârf, pe la 9.20. La jumătate de oră după noi a venit a doua echipă, iar a treia a sosit pe la 10.30, aşa ca am petrecut aproape o oră şi jumătate pe Mont Blanc. Erau cam -10 grade, a trebuit să mă înfofolesc bine. Vederea de pe vârf este magnifică, uluitoare, mai ales că am avut norocul să prindem o fePOªTAªUL477 ¦ 13
Eveniment
,,
Frumos, greu, periculos – aceasta este ordinea în care am perceput ascensiunea pe Mont Blanc. A meritat din plin efortul fizic şi investiţiile materiale, m-a călit enorm ca alpinist. Pe drumul spre vârf este o porţiune de vreo 30 de minute de mers pe o creastă cu o lăţime de 40 de centimetri. De o parte a cărări este Italia, pe cealaltă Franţa. Dacă, Doamne fereşte!, pici în prăpastie, e mai bine să pici pe partea franceză, pentru că ei asigură gratis intervenţia în caz de accidente, pe când italienii îţi decontează cheltuielile la final operaţiunii se salvare... Asta dacă mai au cui să se adreseze...” Tudor Matei despre ascensiunea pe Mont Blanc
reastră de vreme bună şi senină. Intensitatea trăirilor este deosebită atunci când vezi lumea de pe «acoperişul» Europei”. Odată pozele făcute şi momentul celebrat, misiunea celor şase nu s-a încheiat, pentru că urma coborârea. „De multe ori coborârea este mai grea decât ascensiunea. Şi asta pentru că intervine oboseala, dar şi mulţumirea că ţi-ai atins scopul şi, pe cale de consecinţă, atenţia nu mai este aşa de mare. Musculatura picioarelor este esenţială în alpinism şi aceasta se întreţine prin escaldat şi coborât, nu prin alergat sau pedalat pe bicicletă. În plus, şansa are rolul său într-o astfel de aventură. De altfel, o colegă de-a noastră a fost la un pas de tragedie, câteva stânci desprinse pe aşa numitul Culoar al Morţii fiind la un pas să se prăvale peste ea”. Cei şase membri ai Clubului Zenit au revenit teferi şi nevătămaţi la refugiul Gouter la 16.45, după 14 ore de mers prin Alpi.
Bolovanii, principala ameninţare Prima ascensiune atestată a vârfului Mont Blanc a fost realizată de Jacques Balmat şi Michel Paccard şi a avut loc pe 8 august 1786, ea marcând debutul alpinismului contemporan. Prima femeie care a atins vârful a fost Marie Paradis, în anul 1808. Theodore Roosevelt, cel ce avea să fie preşedinte al Statelor Unite, a condus de asemenea o expediţie - în timp ce se afla în „luna de miere” - atingând vârful în 1886. În prezent, vârful este escaladat zilnic, pe durata sezonului de vară, de aproximativ 200 alpinişti amatori şi poate fi considerat o ascensiune destul de uşoară pentru cineva bine antrenat şi obişnuit cu altitudinea. Chiar şi în astfel de condiţii, Mont Blanc face multe victime, mai ales în perioadele cele mai aglomerate, cu precădere în luna august. Anul trecut 16 persoane au murit în timp ce escaladau Mont Blanc. Traseele necesită cunoştinţe de alpinism, un ghid (sau un
Membrii expediţiei în acţiune
alpinist cu experienţă) şi echipament adecvat, deoarece includ treceri delicate şi zone unde cad pietre. Traseul clasic, cel urmat şi de echipa lui Tudor Matei, începe de la „Cuibul vulturilor" (2.500 m), cum este numit punctul terminus al trenuleţului cu cremaliera:Tramway du Mont-Blanc. Ascensiunea până la refugiul „Tête Rousse” (3.167 m) durează 2-3 ore şi nu prezintă dificultăţi tehnice. De la „Tête Rousse” până la refugiul Goûter (3.817 m) traseul traversează o zonă stâncoasa dificilă din punct de vedere tehnic, însă datorită numeroaselor cabluri de oţel montate, aceasta este accesibilă fără a necesita echipament special. Riscul cel mai mare este datorat căderilor de pietre. Etapa durează 3-4 ore. Mai sus de „Goûter” traseul continuă pe gheţar, ascensiunea durând aproximativ 6-7 ore şi ea trebuie începută dimineaţa devreme, cel târziu la ora 5.00, spre a avea timp să te întorci la refugiu pe lumină.
Dinastia poştală Matei Tudor Matei face parte dintr-o „dinastie” de poştaşi. Bunicul său a fost factor poştal zeci de ani în Cislău, ieşind la pensie în 1970. Tatăl, Ştefan, a lucrat în cadrul companiei ca mânuitor de valori, cei doi fiind chiar colegi de serviciu vreme de doi ani, între 1986 şi 1988, pe diverse curse poştale din judeţul Buzău. În martie 1990, Matei a devenit dirigintele OP Cislău, în cadrul căruia lucrează şi soţia sa, Claudia. Fiica lui Tudor, Veronica, a terminat Liceul de Poştă Gh. Airinei din Bucureşti şi are calificarea de operator poştal, însă nu a profesat, deocamdată, în acest sector.
,,
M-am născut cu pasiunea de a colinda munţii. Am în sânge treaba asta. Ţin minte că, în clasa I, am fugit de acasă şi am colindat vreo două-trei zile codrii din împrejurimile Cislăului. Pentru mine, muntele reprezintă tot ceea ce este mai sublim, mai gingaş şi mai curat pe pământ. El mă obligă să dau din mine tot ce este mai bun şi să-mi cunosc limitele. Mă face să fiu mai bun, mai hotărât şi mai încrezător în forţele mele” Tudor Matei despre relaţia pe care o are cu muntele
Tudor (al doilea din stânga), alături de colegii de ascensiune, pe Mont Blanc
Scrisoarea unui poştaş ca a cucerit Mont Blanc „Une grande vie est une pensee de jeunesse realisee par l’age mur” ( „O mare viaţă este un gând de tinereţe împlinit de vârsta maturităţii”) Alfred de Vigny, poet şi dramatug francez
Dacă la început ascensiunea pe Mont Blanc a fost un gând frumos, iată că acesta s-a transformat în realitate în vara anului 2018. Teoretic, oricine poate ajunge pe Mont Blanc, înalt de 4.810 metri. Practic, nu este aşa de simplu. Pe lângă cunoştintele de alpinism clasic, trebuie să ai o pregătire fizică şi psihică adecvate turelor lungi de iarnă, deoarece ascensiunea pe Vf. Mont Blanc, din ziua asaltului, poate să dureze între 12 şi 15 ore de marş continuu. Iar în ziua summit-ului este posibil să prinzi vreme destul de rea: vânt, ceaţă sau furtună… Numai cine a luat parte la o asemenea ascensiune poate să înţeleagă atracţia pe care o exercită muntele asupra sa. Cucerirea Mont Blancului solicită din partea alpinistului mult curaj, îndrăzneală, agerime, stăpânire de sine şi, nu în ultimul rând, îl răsplăteşte pe acesta cu peisaje de o stranie frumuseţe. Cine a ajuns pe vârf şi a gustat din farmecul unei asemenea ascensiuni, nu poate sa nu fie captivat şi cucerit pentru totdeauna de frumuseţea şi grandoarea Masivului Mont Blanc. De ce urcam, noi, alpiniştii, pe vârfuri greu accesibile? Pentru că ascensiunea pe un asemenea vârf, cum este şi Mont Blanc, răspunde unei necesităţi a spritului omenesc, “aceea de înfruntare cu necunoscutul, pornire nobilă care stă la baza cunoaşterii ştiinţifice a lumii şi a cuceririi naturii”. Ascensiunea pe Mont Blanc nu o să ne aducă elogii, deoarece nu reprezintă o performanţă alpină deosebită, dar, pentru mine, a reprezentat împlinirea unui vis din tinereţe. Şi sunt bucuros că am putut, în calitate de salariat al Companiei Naţionale Poşta Română, să arborez sigla acestei respectabile şi minunante companii pe Mont Blanc. Că am făcut bine sau nu, asta nu pot să ştiu, dar aşa am considerat că trebuie să fac. Să duc cât mai departe numele şi imaginea POŞTEI ROMÂNE… Cand am ajuns pe Mont Blanc, în data de 6 august 2018, la ora 9:20, gândurile mele s-au îndreptat spre cei dragi mie, dar şi spre persoanele din conducerea OJP Buzău, pe care le respect şi cărora le mulţumesc, şi pe această cale, pentru tot! Cum a fost această ascensiune? Frumoasă, grea şi, nu în ultimul rând, periculoasă. Da, periculoasă! Este bine că totul s-a terminat cu bine, dar să nu uităm că acest traseu de pe Mont Blanc a fost, este şi va rămâne unul dintre cele mai periculoase trasee alpine din Europa. Da, poţi să mori pe Mont Blanc, mai ales pe culoarul Gouter (Culoarul Morţii), aşa cum poţi să mori şi pe munţii din România. Dacă mi-a plăcut? Da. Foarte, foarte mult… Şi da, m-aş mai întoarce pe Mont Blanc, dar nu aş mai urca pe acelaşi traseu. Pentru mine, ca salariat CNPR, faptul ca am dus numele şi am arborat sigla “POŞTA ROMÂNĂ” pe cel mai importante vârf alpin reprezintă o realizare şi o mândrie personală. Şi pot spune cu mâna pe inimă: Da, mă mândresc că lucrez la Poşta Română! Cu respect, Tudor Matei, diriginte OP Cislău (OJP Buzău)
POªTAªUL477 ¦ 15