Pe ce lume traim?

Pe ce lume traim?

Cristian Presura December 10, 2015

"Treziti-va!", le strig oamenilor de pe strada. "Voi nu vedeti ca va inselati?". Trecatorii se uita la mine ca la un nebun. Nu stiu ca am doua facultati si un doctorat in fizica, luat la o universitate de prestigiu, sub supravegherea unui premiant Nobel. "Piatra pe care calcati nu e piatra, pamantul nu e pamant, nimic nu este asa cum credeti voi ca este!".

Mesajul meu nu impresioneaza pe nimeni.

Orasul e plin de nebuni si de profeti, iar lumea nu mai face diferenta dintre ei. Parul lung si dezordonat nu ma avantajeaza. Un trecator se cauta de bani, sa-mi dea cativa lei. Ma indrept catre el si ii spun: "Nu-i asa ca iti iubesti copiii, si ca crezi in valoarea absoluta a dragostei catre ei?". "Da", imi raspunde, simtindu-se agresat. "De ce crezi asta?" il intreb. "Tu nu vezi ca viata te-a acaparat complet in visul ei?".

Apoi continui, aproape strigandu-i: "Iti spun tie, ia toate credintele tale si arunca-le la gunoi! Nu te lasa inselat, crezand ca stii ce e bine, ca ti-a vorbit ingerul sau ca stii ce e piatra din fata ta. Nici unele dintre astea nu sunt adevarate. Piatra, iti spun, nu e facuta din atomi ce seamana cu sisteme planetare, si nici din bile care ar fi particule elementare. Toate acestea sunt reprezentari ale nestiutului din fata ta, pe care tu il numesti piatra. Si, daca nici macar nu stii ce este piatra, cum poti spune ca stii gandul lui Dumnezeu, cum poti spune ca stii tu

1

ce e bine si ce e rau? Iti zic, trezeste-te din visare si vezi-ti goliciunea cunoasterii!".

Omul isi scoate mana din buzunar, si se indeparteaza repede. Ceilalti trecatori ma ocolesc. In ecranele magazinelor se vad televizoare pe care ruleaza talk-showuri cu aceeasi invitati, vorbind despre subiecte irelevante si inutile. Lumea isi omoara timpul, uitandu-se la ecranele cu sticla, la niste oameni care nu au facut nimic in viata lor, dar care acum vorbesc ca si cum ar fi experti, in domenii ce sunt tot atat de indepartate de ei ca si galaxia Andromeda. In fundal canta o manea: "Sunt motor cu reactor/jupanu jupanilor/ si-am un creier supersonic/ce gandeste electronic...". Imi vine sa rad, dar azi nici manelele nu imi ridica moralul.

Ma simt invins, si ma asez pe scara murdara de metrou. Poate ca ar trebui sa pun diploma de doctorat langa mine, o placa mare de carton pe care scrie "Bulla promotionis, lectoribus salutem". As atrage atentia, asa cum fac cersetorii cu cartoanele lor pline de mesaje, adeseori scrise cu greseli gramaticale. Macar cei bogati, pe care ii vad purtand la mana o inventie de-a mea, de care nu stiu, m-ar intreba ce inseamna inscriptia in latina. Le-as povesti ca sunt mii de inventatori care muncesc pentru confortul lor, nestiuti de nimeni, ca sunt mii de ganditori care macina cunostintele acumulate pentru a le da integra. Dar ce sens ar avea?

Oamenii chiar nu sunt interesati sa stie pe ce lume traiesc. Toate cunostintele mele despre lume sunt in zadar, ele nu au nici o valoare, pentru nimeni.

Desigur, o astfel de scena este numai in imaginatia mea. Sincer, as vrea sa fac asta, dar nu pot. Nu ma lasa costumul pe care il port, imaginea publica pe care mi-am construit-o. Ma gandesc insa des la scena, pentru ca nu reusesc sa sparg bariera catre publicul larg, ca cei mai multi comunicatori de stiinta.

Unii dintre ei aleg calea subiectelor exotice, pentru a ajunge la ascultatori. Gauri negre, supernove, sau planete extrasolare ce ar fi reproduceri identice ale Pamantului. Subiectele astea ne stimuleaza

2

imaginatia, iar ele sunt dorite de publicul larg. Adevarata realitate, confruntarea cu conceptele de baza ale fizicii, nu sunt cautate.

De aceea, fizica a ajuns o materie seaca, evitata de elevi si ignorata de publicul larg. Este paradoxal, pentru ca fizica este cea mai importanta dintre stiinte, este fundamentul de intelegere al lumii inconjuratoare.

Iar rezultatul ei este cu totul extraordinar: fizica ne invata ca, la fiecare nivel al cunoasterii, realitatea isi schimba infatisarea. Studiind-o, inveti ca natura este un actor nevazut, ce isi da jos cate o masca (din miile pe care le are), cu fiecare incercare a noastra, fara sa-i aflam infatisarea adevarata.

Mastile sunt asezate una peste alta, tot asa cum foile de ceapa se ascund unele in fata celorlalte. Ceea ce credem ca e materie, aflam ca e facut din particule si mult vid. Ceea ce suntem convinsi ca e o particula, pe care ne-o imaginam ca o bila, aflam ca este o reprezentare mentala pentru un pachet de energie al unui camp universal.

Dupa atatia ani de studiu, am invatat ca nu stiu ce este lumea, iar cunoasterea a devenit, pentru mine, un nisip miscator. Dureros, nu numai pentru un fizician, dar si pentru fiecare dintre noi. De aceea, nimeni nu vrea sa confrunte acest adevar, lasadu-se furat de imaginea realitatii pe care si-a contruit-o mental. Preferam sa traim in visul cald al plapumii parerilor noastre, decat sa ne trezim la racoarea diminetii.

Nici macar pe sotia mea n-am convins-o sa citeasca lucrarile de fizica pe care le-am scris. Imi spune ca, pentru ea, nu conteaza daca piatra e facuta din bile sau din pachete de energie. Ea se comporta ca o piatra, si asta e tot ce are nevoie, atunci cand o arunca dupa mine. Argumentul este puternic, sa recunoastem. Totusi, desi piatra se comporta ca o piatra, asta nu inseamna ca sotia mea stie ce e acea piatra. Pentru ca nu stie nimic macar acest lucru, ar trebui sa fie mai putin convinsa de celelalte pareri ale ei, insa imi imaginez ca asa sunt toate sotiile.

Conceptia asta se gaseste peste tot in societate. Si tu, cititorule, ignori fizica pentru ca crezi ca stii ce e o piatra, si nu ai nevoie sa stii mai mult.

Vorbesti atunci de moarte, de sensul viatii, poate chiar si de Dumnezeu,

3

ca si cum ai sti despre ce e vorba, cand tu de fapt nici macar o piatra nu stii ce e.

In aceasta lucrare iti propun sa iei taurul de coarne, si sa te confrunti cu propriile tale credinte si necunoasteri despre lumea din jurul tau. Iti promit ca voi evita, pe cat posibil, stilul manualului de scoala, care nu este decat o colectie de texte sacre ce trebuie acumulate pentru nota.

Nu are sens o astfel de abordare; atata timp cat muschii ti se mai misca pe fata, ar fi pacat sa nu zambesti, iar atata timp cat creierul tau nu a dat inca in Alzheimer, ar fi pacat sa nu il folosesti.

Cauta si descopera cu mine lumea din fata ta, asa cum am cautat si eu adevarul. De la distanta anilor, imprieteneste-te si tu cu Einstein, mergand cu el pana la capatul cunoasterii. Eu iti voi face drumul cat mai usor, voi pava trotuarul cu cuvinte simple si cunoscute tie, iar peretii ii voi decora cu poze cat mai sugestive. O sa matur drumul de praful informatiei inutile, in asa fel incat sa auzi doar pasii tai si soapta lui Einstein.

De-a lungul calatoriei, vei intelege elemente de baza din concepte adanci are realitatii. Vei vedea cum fiecare obiect isi are timpul sau, care curge mai incet sau mai repede, asa cum si timpul tau este relativ.

Vei intelege de ce nu poti depasi viteza luminii si, in mecanica cuantica, vei vedea cum te afli, simultan, in toate locurile din univers, fara ca tu sa stii de asta. Toate aceste elemente de baza te vor ajuta sa intelegi si aspectele exotice in care esti interesat, ca gaurile negre sau principiul holografic, cel care spune ca lumea ar putea fi doar o simulare de calculator, ca in cunoscutul film "Matrix". Un vis, adica.

La sfarsitul calatoriei, te vei confrunta cu adevarul nestiintei tale, asa cum m-am confruntat si eu, asa cum se vor confrunta generatii de dupa tine. Paradoxal, cititorule, cu toate ca vei fi aflat multe lucruri despre lume, nu vei sti nimic despre natura ei. Vei deveni mai modest in parerile tale despre alte lucruri, dar vei descoperi bucuria libertatii alegerii. Caci, cu cat stim mai putin, cu atat este mai mare plaja alegerii.

Iar alegerile cele mai importante sunt calea de urmat in viata, dragostea pe care o impartasim si credinta la care avem dreptul. Toate 4

astea insa, le vei face in deplina cunostinta a necunostintei tale. Chiar daca este o calatorie prin fizica, la capatul ei vei intelege ca iubirea este o alegere constienta, si vei invata ca ai dreptul sa te lupti pentru dragostea si credinta ta. Chiar daca lumea este un vis, vei intelege ca ai dreptul sa ii dai un sens.

5