Visul atomilor - de Cristian Presura by cristian presura

Visul Atomilor Cristian Presura April 2, 2014

One

Mircea lu˘a floarea de pe pervazul ferestrei s, i o arunc˘a puternic pe jos, drept în fat, a profesoarei. - M-am s˘aturat, strig˘a el. Asta e închisoare, nu s, coal˘a. Vaza se sparse în buc˘at, i, împr˘as, tiate peste tot sub b˘ancile de s, coal˘a. P˘amântul negru al florii murdari instantaneu podeaua. Profesoara de matematic˘a se sperie. Nu se as, tepta la o astfel de react, ie. - Asta e rebeliune, zise ea. Te pas, te nu corigenta, ci exmatricularea. Cum ît, i permit, i, m˘agarule? Fat, a lui Mircea era ros, ie s, i încordat˘a. Sub cutele c˘am˘as, ii se profilau nis, te mus, chi puternici, în stare s˘a r˘astoarne zece catedre dac˘a era nevoie. Profesoara se d˘adu instinctiv un pas înapoi. Mircea îs, i mai potoli mânia s, i zise: - V-am spus c˘a s, tiu, mai dat, i-mi un sfert de or˘a s, i v˘a ar˘at c˘a rezolv exercit, iile, zise Mircea. - Mircea, nu suntem la piat, a˘ s˘a negociem. Ai avut o or˘a pentru test, gata, ora a trecut. Nu este corect s˘a ît, i dau t, ie o or˘a mai mult, ce ar zice ceilalt, i colegi? - Nu m˘a intereseaz˘a ce zic ei. Ce dac˘a stau mai mult? Nu este ideea s, colii s˘a ne învet, e? Eu v˘a pot ar˘ata c˘a am înv˘at, at, atâta doar c˘a am nevoie de mai mult timp. 3

Profesoara se mai linis, ti s, i se as, ez˘a pe scaun. - La alte s, coli poate ai primi timp suplimentar, zise ea, îns˘a nu la noi. S, coala noastr˘a este printre cele mai bune din oras, s, i noi ne mândrim cu asta. Aici se face educat, ie serioas˘a. Du-te la s, coala de vizavi s, i ai s˘a g˘ases, ti profesori care dorm la catedr˘a, care vin la s, coala doar pentru salariu, copii care chiulesc s˘apt˘amâni întregi. Asta este starea normal˘a a s, colii românes, ti. Noi suntem un liceu de elit˘a s, i avem standarde s, i reguli. N-ai f˘acut exercit, iile în timpul dat, ghinion, pregates, te-te pentru s, ansa din var˘a, altfel repet, i anul. - Dar nu înt, eleg asta, zise Mircea. Pentru mine, scopul s, colii este s˘a ne învet, e, ori eu s, tiu. Ce dac˘a îmi ia mai mult timp decât colegii mei? Nu sunt într-o competit, ie cu ei. - Ba es, ti s, i vei fii toat˘a viat, a. Crezi tu c˘a vei primi mai mult timp la servici? - Dar atunci viat, a este ca s, i aceast˘a s, coal˘a, un stress continuu s, i eu nu vreau asta. Sunt mereu cu sabia deasupra capului, trec sau nu trec anul, iau note suficient de mari, sunt mai bun decât colegii mei? M-am s˘aturat, as, vrea s˘a vin la s, coal˘a cu pl˘acere. Aici nu vin cu pl˘acere. S, coala asta este previzibil˘a, mereu aceleas, i tip de lect, ii plicticoase, mereu aceesi sal˘a s, i aceeas, i profesori, mereu aceleas, i r˘aspunsuri la întreb˘ari. De ce trebuie mereu s˘a alegem raspunsuri predefinite la întreb˘ari? De ce nu putem r˘aspunde as, a cum vrem noi, chiar dac˘a altfel? Costa mai mult timp? OK, care este problema, r˘aspunsul va fi original. Nu asta trebuie s˘a ne invate s, coal˘a, s˘a gândim pentru noi? De ce nu poate fi s, coal˘a c˘a filozofia, s˘a pun˘a doar întreb˘arile iar r˘aspunsurile s˘a le d˘am noi? - Înainte de a gândi pentru voi, zise profesoara, scoala trebuie s˘a v˘a dea cunos, tint, ele necesare, altfel vet, i gândi prost. 4

- S, i pân˘a când trebuie s˘a adun˘am aceste cunos, tint, e? De ce s˘a nu ne oprim din alergare, de ce s˘a nu înv˘at, a˘ m s˘a le folosim chiar acum, altfel decât v˘a as, teptat, i dumneavoastr˘a? Mi se pare c˘a vou˘a nu v˘a pas˘a deloc de noi. Tot ce vret, i este ca noi s˘a lu˘am note mari, s˘a particip˘am la olimpiade, pentru ca apoi s˘a spunet, i ce s, coal˘a bun˘a este. Nu v˘a pas˘a dac˘a suntem fericit, i, de fapt vret, i ca s˘a obt, inem rezultate bune chiar dac˘a suntem nefericit, i. Profesoara îl privi pe Mircea drept în ochi. - S, i cum crezi c˘a am putea fi altfel cea mai bun˘a s, coal˘a din oras, ? Vrei s˘a l˘as˘am copiii s˘a fac˘a ce le pace, când vor s, i dup˘a cum îi taie capul? O s˘a ias˘a haos. Disciplina n-a fost rea niciunde s, i s˘a s, tii, aici la noi la s, coal˘a este disciplin˘a s, i noi ne l˘aud˘am cu asta. Apoi, uitându-se la floarea de pe jos, ad˘aug˘a: - Iar indisciplina asta a ta o s˘a te coste exmatricularea. Profesoara ies, i pe us, a˘ , iar Mircea r˘amase încremenit în spat, iu. Nu s, tia ce s˘a fac˘a s, i îi era fric˘a de ce va urma. Profesoara sigur se va duce la director iar el trebuie s˘a r˘aspund˘a pentru gestul f˘acut la mânie. Era sup˘arat, pe el, pe s, coal˘a, pe tot. F˘ar˘a s˘a se gândeasc˘a, pas, ii îl purtar˘a în afara s, colii. *** Dup˘a cearta cu profesoara de matematic˘a, Mircea nu mai avea chef s˘a se duc˘a acas˘a. De fapt, nu mai avea chef s˘a se duc˘a niciunde. Îs, i las˘a picioarele s˘a calce pietrele grele din pavaj, într-o direct, ie aleatoare. Le urm˘area formele b˘atute de ploaie s, i de picioare de oameni disp˘arut, i cu mult înainte lui. Marea metropol˘a se preg˘atea de noapte, iar centrul ei foia de un du-te vino neîncetat. “M˘acar de s-ar opri în mis, carea lor, gândi el”. “Oare nu v˘ad cât de inutil este totul, cât de mult 5

se mint?”. Ar fi vrut ca s˘a fie abordat de un trecut, s˘a fie întrebat ce se întâmpl˘a de este as, a de trist. Fat, a i se l˘asase în jos, mus, chii ei îs, i încetaser˘a activitatea, ca s, i cum niciodat˘a nu trebuie s˘a mai construiasca un zâmbet. Noaptea se l˘as˘a încet peste oras, s, i peste sufletul lui. “Sfârs, itul este aproape”, gândi, doar câteva zeci de ani, o sut˘a maxim. O sut˘a de veri s, i apoi tot acest du-te vino se va destr˘ama definitiv, pentru el cel put, in. B˘arbatul acela cu geaca albastr˘a s, i cu moaca de mafiot va deveni o colect, ie de oase. Fata aceea cu sânii s˘alt˘aret, i va fi un sac de viermi iar cers, etorul acela, mai mult ca tot, i, va fi un nimeni, un absolut nimeni de urma c˘aruia nici m˘acar Timpul nu-s, i va mai aduce aminte. Se simt, i apoi atras de cers, etor, de hainele lui murdare s, i de p˘arul sp˘al˘acit, de ochelarii rupt, i s, i de ochii ce c˘autau mereu trec˘atori. - Un leu, domnis, oar˘a, un leu pentru Ateneu, se auzi vocea cers, etorului. Atras de un gând n˘astrus, nic, Mircea se as, ez˘a us, or pe trotuar în dreapta lui. - Ha, înc˘a unul cu probleme psihologice! zise, cers, etorul. Prietene, dac˘a vrei un sfat despre sensul viet, ii, o consolare sau o vorb˘a frumoas˘a, trebuie s˘a pl˘ates, ti mai întâi. Nici o consultat, ie gratis, c˘a nu sunt Doctorul Phil. Surprins, Mircea caut˘a în buzunar o hârtie din cinci lei, pe care o puse în tava din fat, a cers, etorului. - De ce crezi c˘a am nevoie de consiliere?, întreb˘a el, oarecum surprins. Cers, etorul îl prvi direct în ochi. - Prietene, sunt doar dou˘a tipuri de oameni care se opresc s˘a discute cu mine, polit, is, tii s, i depresivii. Tu, evident, nu es, ti polit, ist Mircea nu r˘aspunse. - Un leu, un leu pentru Ateneu, continua cers, etorul. 6

- Care Ateneu domnule?, întreb˘a un trec˘ator, mint, i cu neursinare - As, a m˘a cheam˘a pe mine, Ateneu, zise imperturbabil cers, etorul. Ce treab˘a ai matale cum m˘a cheam˘a? Ia uite la ei, mai sunt s, i arogant, i. . . Apoi, întorcându-se c˘atre Mircea, ad˘aug˘a: - Ia zi fiule, cu ce te pot ajuta? Mircea nu r˘aspunse imediat. Privi cum, de la nivelul solului, lumea arata altfel. Oamenii p˘areau mai mult o colect, ie de pantofi decât una de fet, e, ai fi zis c˘a cei mai fericit, i erau pantofii, i-au p˘ac˘alit pe oameni în a fi plimbat, i dintrun loc în altul. “Da, îs, i zise Mircea, pantofii sunt fericit, i, oamenii nu”. Se întoarse c˘atre cers, etor: - Viat, a, spune el, nu are sens. Tot, i oamenii a˘ s, tia se mis, ca automat, f˘ar˘a s˘a vad˘a cum sunt purtat, i de pantofi. - S, i tu, nu es, ti s, i tu ca ei?, întreb˘a cers, etorul. Mircea îs, i l˘as˘a privirea în jos. - Acum nu sunt, nu vreau s˘a fiu. As, vrea s˘a stau aici pân˘a mâine dimineat, a˘ s, i s˘a nu m˘a ridic de jos decât atunci când s, tiu unde s˘a merg. Cers, etorul se opri în a mai agita tava cu bani s, i îl privi pe Mircea cu atent, ie. B˘aiatul st˘atea se plâng˘a. - Probleme cu o fat˘a?, intreb˘a el. - Nu, cu s, coala, suspin˘a b˘aiatul. - Pfuu, m-ai linis, tit, dac˘a era cu fete nu s, tiam ce s˘a fac. As, a cu s, coala, f˘a s, i tu ce am f˘acut s, i eu: înjur˘a profesorii s, i pleac˘a de acolo, la ce ît, i trebuie? “Da, se gândi Mircea, la ce îmi trebuie?”. Se las˘a purtat de gând s, i se simt, i mai linis, tit. Nu trebuie s˘a fac˘a s, coal˘a, dac˘a el nu vrea, poate renunt, a. Este mai liber decât credea. Fat, a i se mai lumin˘a. - Nu zic c˘a e bine, continua cers, etorul, îns˘a s, coala nu face decât s˘a s˘adeasc˘a în tine ambit, ii s, i dorint, e. Uit˘a-te la mine, 7

eu am renunt, at la ea s, i nu îmi doresc nimic. Ce s˘a îmi doresc, s˘a iau premiul Nobel, cu ce? S˘a m˘a angajez în cl˘adirea aia mare cu lumini din fat, a˘ , cine s˘a m˘a ia?. S, tii cum zicea a˘ la de dormea toat˘a ziua, renunt, a la dorint, e s, i vei g˘asi fericirea! - Mircea se întoarse c˘atre el “Buddha, vrei s˘a zici? - Cam as, a ceva. - Dar el nu dormea, ci medita, spuse Mircea. - Ba, c˘a eu as, fi dormit în locul lui. . . , Dar, m˘a rog, fiecare cum vrea. Tava zorn˘ai din nou. Mircea începu s˘a simt˘a r˘acoarea nopt, ii. - Pot împrumuta put, in jeaca pe care o purtat, i? Cers, etorul p˘aru mirat. Jeaca era veche, rupt˘a s, i murdar˘a peste tot. - M˘a, nu pleci cu ea? zise el. E singura pe care o am. - Nu, ce interes am? zise Mircea. Cers, etorul, reluctant, o d˘adu jos. Mircea o puse imediat pe el. Pe lâng˘a un sentiment instantaneu de c˘aldur˘a îl inund˘a s, i un miros greu. - Dup˘a câte v˘ad, jeaca asta nu a prea v˘azut mas, ina de sp˘alat. Cam miroase, zise Mircea. - As, a e, zise cers, etorul. Pute, pute, d˘a-i c˘aldut, a˘ ! Auzi, continu˘a el, ia matale tava c˘a eu m˘a duc s˘a-mi caut ceva de îmbucat. Vezi s˘a nu pleci de aici cu vesta mea, c˘a te ia mama dracului! Mircea d˘adu afirmativ din cap s, i privi cum cers, etorul se îndep˘art˘a. Se uit˘a din nou la acel du-te vino neîncetat de oameni s, i pantofi s, i se simt, i mai linis, tit. “Nu trebuie neap˘arat s˘a merg la s, coal˘a, chiar nu trebuie” îs, i spune. Lumea îl privea ciudat, c˘aci p˘area bine îmbr˘acat s, i îngrijit, îns˘a avea jeaca murdar˘a s, i o tav˘a în fat, a˘ . Nu primea nici un ban.

Dup˘a un timp, cers, etorul veni cu doi covrigi s, i se as, ez˘a lâng˘a el. - V˘ad c˘a n-ai avut succes. Ia s, i tu un covrig, poate es, ti nemâncat. Mircea îmbuca put, in s, i apoi se ridic˘a în picioare. Cers, etorul îl interoga: - Gata?, s, tii unde s˘a mergi? - Nu, dar s, tiu unde s˘a nu merg, r˘aspunse Mircea s, i d˘adu s˘a plece. - Stai m˘a, unde pleci cu jeaca mea? zise cers, etorul. Mircea zâmbi s, i se dezbrac˘a de ea. Cers, etorul lu˘a jeaca s, i caut˘a în buzunarul ei de la piept. De acolo scoase o foaie de hârtie s, i, spre suprinderea lui Mircea, un stilou cu penit, a˘ de aur. Apoi scrise ceva pe foaia de hârtie: - Uite, ai aici o adres˘a, zise cers, etorul. În caz c˘a mai ai nevoie de consiliere psihologic˘a, asta e locul unde s˘a mergi. Mircea lua cu neîncredere foaia de hârtie s, i o baga automat în buzunarul de la blugi. “Ce tip ciudat, îs, i spuse”, s, i plec˘a f˘ar˘a s˘a mai priveasc˘a înapoi. *** Dup˘a miezul nopt, ii, Mircea ajunse acas˘a. P˘arint, ii îl as, teptau îngrijorat, i în sufragerie. - Unde ai fost Mircea pân˘a acum? Am stat aici ca pe ghimpi. De ce nu ai dat un semn de viat, a˘ ? De ce nu ai r˘aspuns la telefon? - Scuze, nu m-am gândit la asta, r˘aspunse Mircea. - Bine, bine, insist˘a mam˘a, dar tu ît, i dai seama cât am fost îngrijorat, i, chiar as, a? Mama se întoarse c˘atre sot, ul ei: - S, i tu, ce stai as, a, de ce nu zici nimic? Nu vezi cât de târziu a venit? 9

- Linis, tes, te-te nevast˘a, zise b˘arbatul, nu e prima oar˘a când vine târziu s, i nu e prima oar˘a când nu s, tim unde e. Apoi, întorcându-se c˘atre b˘aiatul s˘au: - Ce e drept Mircea, m˘acar puteai s˘a dai un semn de viat, a˘ , ceva. S, tii c˘a te las, îns˘a am hot˘arât c˘a îmi spui unde pleci s, i, mai ales, c˘a las, i telefonul deschis. Ce sens are s˘a port, i telefonul dup˘a tine, dac˘a nu îl t, ii deschis? - Suze, tat˘a, s-a desc˘arcat bateria. - Da, mereu t, i se descarc˘a bateria, zise tat˘al. La mine de ce nu se descarc˘a? Mircea se uit˘a la el, apoi cobora privirea în jos: - Pentru c˘a tu nu ai iPhone, ai unul vechi de mii de ani. S, tii ceva, tat˘a, s˘a o l˘as˘am balt˘a, acum ai chef de ceart˘a s, i eu nu vreau s˘a vorbesc. Apoi d˘adu s˘a plece. Tat˘al îl întoarse din drum; - M˘acar promite-mi c˘a nu se mai întâmpl˘a, ce vrei, s˘a verific eu mereu dac˘a ai bateria înc˘arcat˘a? - Promit, zise Mircea cu n˘aduf s, i plec˘a în camera lui. - As, a es, ti tu, moale, zise mama c˘atre sot, ul ei. Tu nu vezi c˘a nu te ascult˘a? L-ai pierdut complet din mân˘a, face ce vrea s, i nu ne spune nimic. . . - Mai nevast˘a, ce s˘a fac? Ce, vrei s˘a îl t, in închis în cas˘a? Bine c˘a a venit acas˘a, r˘aspunse tat˘al. Cumva, tat˘al se simt, ea us, urat. Putea fi mai r˘au. B˘at˘ai, droguri, câte nu auzise s, i el. Cel put, in acum, b˘aiatul era acas˘a s, i în sigurant, a˘ . “De ar trece mai repede adolescenta asta, gândi el”. Apoi lu˘a telecomanda în mân˘a, c˘autând o emisiune în care îs, i putea face uitate îngrijor˘arile u. Mircea ajunse la el în camer˘a s, i se arunc˘a în pat. “Nu m˘a mai duc la s, coal˘a”, îs, i spuse. “Ce pot s˘a îmi fac˘a, s˘a m˘a bage la închisoare?”. Îs, i baga telefonul în priz˘a s, i începu s˘a îs, i verifice mesajele necitite.

A doua zi începu vacant, a˘ de var˘a. C˘aldura puse st˘apânire pe o oras, ul cimentat s, i Mircea alese s˘a doarm˘a ziua s, i s˘a fie treaz noaptea. Nu a react, ionat la invitat, ii de tab˘ar˘a, ca alt˘adat˘a, nu a preferat s˘a mearg˘a la bunicii îndep˘artat, i, de care nu se simt, ea legat. În schimb, a ales s˘a îs, i petreac˘a nopt, ile în fata jocurilor de computer. Mama lui se plângea c˘a jocurile lui sunt violente, îns˘a el se simt, ea bine împus, când în stânga s, i în dreapta cât încape noaptea. Îl pl˘acea regula jocului care nu îl depuncta atunci când murea, ci primea puncte în funct, ie de mort, ii pe care îi f˘acea. În felul a˘ sta putea s˘a ia orice fel de riscuri, de fapt, cu cât lua mai multe riscuri cu atât era mai de succes. Cu fiecare nou˘a misiune începea o s, ans˘a nou˘a. Nu avea timp s˘a se gândeasc˘a sau s˘a fac˘a strategii, trebuia doar s˘a trag˘a cât mai repede s, i cât mai precis, evitând în acelas, i timp focul inamicilor. Jocul îl acapara într-o as, a de mare m˘asur˘a c˘a îl visa în timp ce dormea. În ciuda observat, iilor p˘arint, ilor, el se simt, ea bine s, i în sigurant, a˘ . Dup˘a fiecare b˘at˘alie era în viat, a˘ , dup˘a fiecare lupt˘a se simt, ea liber s, i gata s˘a o ia de la început. Nici el nu s, tiu de ce îl fascina jocul s, i nici nu vroia s˘a s, tie. Pe neasptate, vara trecu s, i Mircea primi cu o s˘apt˘amân˘a înainte de începerea s, colii o scrisoare acas˘a. F˘ar˘a s˘a s, tie el, mama a deschis scrisoarea s, i aproape a les, inat pe canapea. Mircea fusese declarat repetent prin neprezentare la examenele de restant, a˘ . S, tirea lovi casa ca s, i cum ar fi venit sfârs, itul lumii. La aflarea ves, tii, Mircea se închise în camera lui. A sperat c˘a, uitând, acest moment nu va veni. Realitatea era îns˘a iminent˘a, indiferent de dorint, ele s, i visele lui. Mama lui b˘atu în us, a camerei, furioas˘a: - Mircea, deschide, ît, i spun! - Pleac˘a de aici, veni r˘aspunsul din spatele us, ii. - Mircea, cum vorbes, ti as, a cu mine? B˘arbate, zise ea întorcându-se înspre sot, ul ei, uite ce ai f˘acut din el. Un 11

repetent. Tu ai f˘acut asta, tu s˘a desfaci, zise ea mânioas˘a. - Mircea, te rog eu, deshise us, a, zise sot, ul pe un ton rug˘ator. Nu ît, i fac nimic, vreau doar s˘a st˘am de vorb˘a. - S, i ce s˘a vorbim?, zise Mircea. Nu vreau s˘a vorbesc, pleac˘a de aici, nu insista. Tat˘al lua o pauz˘a, nu s, tia ce s˘a fac˘a. - S˘a vorbim despre viat, a˘ . Uite, Mircea, nu este un cap˘at de lumea dac˘a es, ti repetent, s, tiu c˘a ît, i este greu, vreau s˘a fiu cu tine în acest moment greu. Dup˘a o alt˘a pauz˘a de linis, te, cheia us, ii se auzi în clant, a˘ . Tat˘al deschise us, a s, i îs, i g˘asi fiul întins cu fat, a la perna. - Cum s-a întâmplat? De ce nu mi-ai spus c˘a ai restant, a˘ ? S, i, mai ales, de ce nu te-ai dus? - De ce s˘a m˘a fi dus?, r˘aspunse Mircea. Oricum, renunt, la s, coal˘a. - Ce faci? Cum as, a? - Da, spuse Mircea, ce sens are s˘a m˘a dun într-un loc în care m˘a simt numai stresat, numai nefericit? - S, i ce crezi c˘a fac eu la servici? spuse tat˘al. Oriunde te-ai duce o s˘a ai astfel de momente. Mircea se întoarse cu fat, a c˘atre tat˘al s˘au. - Dac˘a nu ît, i place serviciul, renunt, a la el! Cine te obliga s˘a te duci acolo? - S, i cu ce s˘a ît, i pun de mâncare fiule pe mas˘a? Ce crezi tu, c˘a îmi e us, or? - Acum d˘a vina pe mine c˘a t, ie nu ît, i place la servici. . . De ce m-ai f˘acut, care e vina mea? Tat˘al îs, i d˘adu seama de gres, eal˘a. - Nu e vina ta, tot ce vreau s˘a spun este c˘a în viat, a lucrurile nu vor fi mereu pe placul t˘au, c˘a trebuie s˘a le înfrunt, i b˘arb˘ates, te chiar s, i atunci când ît, i sunt împotriv˘a. Asta nu e o solut, ie, s˘a fugi. C˘a doar nu o fi s, coala aia un calvar tot timpul. . .

- Ce s, tii mata? S˘a te duci în fiecare zi cu frica de un test neas, teptat. S˘a vezi pe tabla formule despre care te întrebi la ce ît, i vor fi de folos, s˘a vezi profesori gata s˘a ît, i dea o not˘a mic˘a dac˘a nu t, i-ai f˘acut temele. Câte din lucrurile ce le înv˘at, am la s, coal˘a sunt utile în viat, a˘ ? Fizica, geografia economic˘a, algebra? Spune s, i mata, înv˘at, a˘ m la s, coal˘a lucruri care nu se sunt utile? Nu, iar de lucrurile de care avem nevoie nu ne atingem. Tat˘al interveni. - Care lucruri? D˘a-mi un exemplu. Mircea p˘aru put, in pus în încurc˘atur˘a. - Fericirea de exemplu, cum s˘a fim fericit, i. - Hai m˘ai Mircea, p˘ai dac˘a fericirea s-ar putea înv˘at, a dup˘a un manual, tot, i am fi fericit, i. Tu ce crezi, c˘a fericirea este ca o minge de aur pe care o g˘ases, ti s, i apoi o ei în brat, e? Am mai discutat despre asta, fericirea este o stare intern˘a. Pentru a o atinge ai nevoie de mult efort. Fericirea nu este un lucru, este o stare, de aceea este greu de obt, inut. Ce are îns˘a de-a face fericirea cu dorint, a ta de a nu te mai duce la s, coal˘a? Mircea ar fi vrut s˘a îi povesteasc˘a de întâmplarea cu cers, etorul, îns˘a se abt, inu. - P˘ai are, pentru c˘a la s, coal˘a nu îi intereseaz˘a fericirea mea, îi intereseaz˘a doar notele mele. Ei se simt bine atunci când obt, in note mari, chiar nefericit fiind. Oare nu es, ti s, i tu as, a? Nu vrei s˘a te lauzi cu mine, c˘a uite ce b˘aiat des, tept ai? Hai recunoas, te, nu te doare ca eu m˘a simt nefericit, te doare c˘a te faci de râs c˘a eu repet anul. Tat˘al nu r˘aspunse. Nu s, tia ce s˘a r˘aspund˘a, copilul avea part, ial dreptate s, i îi era rus, ine de asta. Mircea observ˘a asta s, i continu˘a pe acelas, i ton. - Nu m-ai înv˘at, at tu s˘a-mi caut visele s, i s˘a mi le urmez? M˘a ajut˘a s, coal˘a aici? Nu, m-ai degrab˘a m˘a încurc˘a. M˘a înregimenteaz˘a într-o list˘a de cursuri pe care s˘a le urmez, m˘a 13

învat, a˘ s˘a fiu un robot într-o societate de robot, i. Trebuie s˘a dau aceleas, i r˘aspunsuri pe care le-au dat s, i cei de dinaintea mea, s˘a fac acelas, i lucru pe care le-au f˘acut s, i ei. Nu vezi? S, coala ne transform˘a într-o colect, ie de robot, i care elimin˘a toat˘a individualitatea din noi. Îndr˘aznes, te s˘a fii altfel s, i nu numai profesorii o s˘a ît, i dea note mici dar s, i colegii o s˘a râd˘a de tine. Ce s˘a caut eu la o astfel de s, coal˘a, s˘a devin un robot ca ceilalt, i, gata de a fi o rotit, a˘ într-un sistem? S˘a recit mereu poeziile scrise de alt, ii, când tu mi-ai explicat c˘a fiecare om trebuie s˘a-s, i scrie singur povestea viet, ii sale? Gata, plec de la s, coal˘a s, i îmi scriu povestea viet, ii mele, dup˘a cuvintele s, i versurile pe care eu le aleg. - Mircea, s, tii c˘a sunt de acord în mare cu ce spui. Dar nici as, a, s˘a renunt, i la s, coal˘a. Ce slujb˘a ît, i vei g˘asi apoi, cum vei câs, tiga bani s˘a pui mâncarea copiiilor t˘ai pe mas˘a? S, i eu am visat c˘a tine, dar a trebuit s˘a renunt, . - Da, zise Mircea, s, i ai ajuns s˘a mergi la un servici care nu ît, i place. Unde sunt visele tale? Nu vezi c˘a tu singur ai pierdut? Cum pot, i s˘a mi te dai exemplu? “Am visat, dar am renunt, at”. Ce vorba e asta? E vina ta, eu nu vreau s˘a mi se întâmple. Tat˘al v˘azu c˘a nu o scoate la cap˘at s, i se simt, i pe moment pierdut. Oare nu are Mircea dreptate? Oare a gres, it alegând acest servici plictisitor numai pentru un salariu mai mare? Dar a f˘acut-o pentru Mircea. Iar fiul lui nici nu vede asta, e nerecunosc˘ator. Mircea parc˘a îi citi gândurile. - Nu vreau s˘a spun c˘a nu apreciez ce ai f˘acut pentru mine, zise Mircea. Toate câte ai f˘acut. Mai t, ii minte când mi-ai povestit cum s-a descoperit legea induct, iei magnetice? Cu acei magnet, i permanenti s, i cum mergeau fizicienii dintro camer˘a în alta f˘ar˘a s˘a observe efectul, pentru c˘a era prea târziu? Toate marile descoperiri au fost f˘acute întrun mod involuntar, în joac˘a, copil˘aros aproape. Tot, i marii 14

exploratori s, i inventatori au fost nis, te copii. Ce ne învat, a˘ îns˘a pe noi la s, coal˘a? S˘a nu mai fim copiii! S˘a fim “oameni mari”, s˘a fim serios, i. Ceea ce au descoperit ei din joac˘a trebuie s˘a înv˘at, a˘ m noi într-un mod riguros s, i plictisitor. Fizic˘a la s, coal˘a este metoda de a for?a într-un mod plicticos cunoa?terea unui fapt care a fost descoperit involuntar s, i într-un mod entuziast. . . Cum vor ei s˘a fim creativi, dac˘a nu ne mai las˘a s˘a fim copiii? Nu, desigur, nu vor asta, ne vor nis, te robot, i. Ei bine, eu refuz! Tat˘al nu mai s, tiu ce s˘a zic˘a. Îs, i aduse aminte cât de frumos era Mircea când era mic. Cât de mult s-a jucat cu el, orele petrecute împreun˘a în jocurile de s, ah, filmele v˘azute împreun˘a, mingea b˘atut˘a afar˘a pe terenul de joac˘a. În ultimul timp îns˘a Mircea p˘area un alt om, ca s, i cum cineva necunoscut îi luase locul. Copilul s˘au disp˘aruse s, i locul îi fusese luat de un vl˘ajgan plin de mus, chi, restras în camera sa s, i perdut în jocurile de computer. Tat˘al se simt, i coples, it s, i pierdut. Unde gres, ise? Câteva lacrimi începur˘a s˘a se formeze în colt, ul ochilor s, i nu îs, i mai putu potoli plânsul înn˘abus, it. Ca s˘a nu îl vad˘a Mircea, îs, i duse mâna peste ochi. - Ce faci, plângi? Îl întreb˘a Mircea. Se innmoi dintr-o dat˘a. Tat˘a, ai peste patru zeci de ani, de ce plângi? - Ce crezi, spuse tat˘al, c˘a dac˘a ai peste patruzeci de ani nu mai plângi? Ei bine, afla c˘a m˘a simt pierdut, m˘a simt c˘a am ratat totul cu tine, c˘a n-am f˘acut nimic. Îmi pare r˘au, nu s, tiu în ce direct, ie s˘a o iau. Mircea simt, i nevoia s˘a îl consoleze, dar nu s, tia cum. Tat˘al continu˘a. - M˘a simt ca un copil, ca unul care a c˘azut un examen la s, coal˘a. S, tii Mircea, s˘a-t, i spun un secret. Nu exist˘a adult, i. Eu nu m˘a simt adult s, i nu n-am simt, it niciodat˘a. Eu m˘a simt ca s, i în adolescent, a˘ , nes, tiind ce e lumea asta în care m˘a aflu s, i nes, tiind ce este mai bine. Cred c˘a s, i atunci când m˘a voi 15

pensiona, tot as, a m˘a voi simt, i. As, a m˘a simt acum. Ca un copil care a luat o not˘a proast˘a, care a c˘azut examenul de p˘arinte. Nu vrei s˘a te r˘azgândes, ti? Uite ce e, repet, i anul, asta este, pot s˘a tr˘aiesc cu asta. Îns˘a luni s˘a te duci la s, coal˘a. Mircea nu s, tiu ce s˘a r˘aspund˘a. Se întinse din nou pe pat, cu fat, a la perna. Vru s˘a adoarm˘a instantaneu, s˘a îs, i curet, e creierul de toate gândurile negre, s˘a uite de tot calvarul. Tat˘al lui îl v˘azu s, i îi respecta alegerea. Se retrase încet, închizând în t˘acere us, a. *** ultima zi de vacant, a˘ , Mircea se trezi cu o greutate pe suflet. Îs, i aduse aminte de promisiunea pe care s, i-o f˘acuse, aceea de a renunt, a la s, coal˘a. Pe de alt˘a parte, discut, ia cu tat˘al s˘au r˘am˘asese în fir de p˘ar. S, tia c˘a tat˘al s˘a se as, teapt˘a ca el s˘a merg˘a a doua zi la s, coal˘a, pe de alt˘a parte s, i-a promis c˘a nu o va mai face. Ar fi vrut s˘a amâne ziua cât de mult, s˘a opreasc˘a c˘aderea nopt, ii, dac˘a s-ar putea. Ca s˘a îs, i fac˘a de lucru, începu s˘a aranjeze lucrurile care z˘aceau împr˘as, tiate vrais, te prin camer˘a. Îi atrase atent, ia o foaie de hârtie într-unul dintre sertare. Pe ea st˘atea scris˘a adresa pe care o primise de la cers, etor. Aproape automat, o b˘aga în buzunarul de la spatele blugilor. Apoi mai aranj˘a put, in hainele din dulap s, i, atunci când îl apuc˘a foamea se duse în buc˘at˘arie. Dup˘a ce mânc˘a ce g˘asi prin frigider vru s˘a evite discut, ia cu p˘arint, ii, as, a c˘a îs, i puse geaca pe el, cât, iva bani în buzunar s, i plec˘a s˘a bat˘a la întâmplare str˘azile marii metropole. Nu se f˘acuse înc˘a ora prânzului. F˘ar˘a s˘a vrea, lu˘a din nou adres˘a din buzunar s, i o citi, întrebându-se “Unde o fi localitatea asta?”. Se urc˘a aproape automat în primul autobuz care mergea spre gara de Nord. De câte ori ajungea acolo, se simt, ea bine, ca s, i cum acel du-te vino de c˘al˘atori 16

îi spunea mereu c˘a nu e singurul suferind pe aceast˘a lume. Mii s, i mii de alt, i oameni îs, i duc necazurile s, i nemult, umirile în trupurile ascunse de hainele pe care le poart˘a. Era convins c˘a, dac˘a ar da la o parte hainele pe care le poart˘a s, i pielea ce le ascundea organele, ar putea m˘asura durerea din stomac sau dorul pe care îl poart˘a. La gar˘a îs, i lu˘a un covrig s, i începu s˘a citeasc˘a numeroasele direct, ii spre care se îndreptau c˘al˘atorii. Îi veni o idee n˘astrus, nic˘a s, i se îndrept˘a spre oficiul de informatii: - Nu v˘a sup˘arat, i, unde este localitatea aceasta? s, i ar˘at˘a biletul de hâ - Este în Oltenia, îi r˘aspunse funct, ionara, trebuie s˘a luat, i trenul de la peronul doi. Trenul pleac˘a peste o or˘a. Mircea se îndep˘art˘a cu un pas de s, trengar, ca s, i atunci când era copil s, i f˘acea ceva interzis. Trenul era deja tras pe peron. Îl privi put, in s, i apoi consult˘a din obis, nuint, a˘ titlurile de ziare. “De ce nu?” îs, i spuse aproape cu voce tare, ca s, i cum gândurile lui vorbeau între ele ca pe o scen˘a de teatru. S, i, f˘ar˘a s˘a stea prea mult pe gânduri, se duse la casa de bilete s, i ceru un un bilet de tren. Îs, i mai lua cât, iva covrigi s, i se urc˘a în tren. Orele trecur˘a repede, des, i drumul fu lung. Dar se simt, ea lliber s, i mai ales mult, umit c˘a s, i-a urmat gândul. “Oare ce s˘a se afle acolo?” se întreb˘a s, i curiozitatea îi zgând˘area sufletul într-un mod pl˘acut. Avea un gând, avea o as, teptare, în sfârs, it mergea într-o direct, ie pe care el a ales-o. Oamenii din compartiment se schimbau destul de des s, i el le-ar fi spus tututor marea lui aventur˘a. Ei nu p˘areau îns˘a interesat, i, se aruncau imediat în cititul ziarului sau într-un somn furat între dou˘a stat, ii. Atunci când trenul ajunse în localitatea indicat˘a pe biletul de hârtie, Mircea ajunse târziu, obosit s, i înfometat. Se d˘adu jos din tren s, i întreb˘a direct de adres˘a. Fu îndrumat s˘a se 17

urce într-un autobuz, ceea ce s, i f˘acu imediat. Ajuns la adresa corect˘a, descoperi în fat, a˘ o cas˘a frumos rânduit˘a, aflat˘a în spatele unor rânduri de flori. “Acum e acum, îs, i spuse”, s, i apasa soneria de la poart˘a. Peste put, in timp se îndrepta c˘atre el o femeie scund˘a, destul de în vârst˘a s, i cu un zâmbet linis, titor. - B˘aiatule, cu ce te pot ajuta? Întreb˘a ea. F˘ar˘a s˘a zic˘a nimic, put, in speriat, Mircea îi d˘adu foaia de hârtie pe care o primise de la cers, etor. Femeia zâmbi din nou s, i îi f˘acu semn s˘a intre. Îl duse în hol s, i, cu cea mai mare naturalet, e, îi spuse: - Descalt, a˘ -te aici. Ai venit chiar la timp, tocmai am pus masa, trebuie s˘a fii infomentat. Apoi, f˘ar˘a multe cuvinte, îl îndrum˘a spre sufragerie, acolo unde g˘asi o mas˘a plin˘a de bun˘at˘at, uri s, i un grup de tineri deja as, ezat, i în jurul ei. - As, eaz˘a-te aici, spuse gazd˘a, ar˘atându-i locul de la fereastr˘a. Apropo, cum te cheam˘a? - Mircea, veni r˘aspunsul. Gazda zambi din nou s, i se întoarse c˘atre unul dintre tinerii care se aflau la mas Dan, pot, i spune tu rug˘aciunea înainte de mas˘a? Tot, i mesenii se ridicar˘a, iar Dan spuse “Tat˘al nostru”. Mircea se simt, i put, in încurcat, nu era obis, nuit s˘a se roage înaintea mesei. Dup˘a ce se as, ezar˘a, gazda i se adres˘a: - Se vede c˘a nu es, ti obis, nuit s˘a spui rug˘aciunea înainte de mas˘a. Chiar s, i dac˘a es, ti ateu, nu este nimic r˘au în a mult, umi pentru ceea ce ai. Poate t, i se pare normal s˘a ai ceea ce tu singur ai muncit îns˘a, nu uita, munca ta este doar o parte infim˘a din ceea ce natura a construit f˘ar˘a ca tu s˘a realizei pe deplin asta. Ia gândes, te-te, ai fi putut face tu pomii s˘a creasc˘a fructe, dac˘a natura nu i-ar fi înzestrat cu aceast˘a propietate minunat˘a? 18

Mircea nu avea îns˘a chef de discut, ii filozofice. Era înfomentat s, i mas˘a îi zâmbea cu o ciorb˘a de peris, oare, cu o toc˘anit, a˘ de carne s, i m˘am˘aligut, a de mirosea pân˘a la vecini. Îs, i puse repede în farfurie s, i, f˘ar˘a s˘a se mai gândeasc˘a la situat, ia ciudat˘a în care se afla, începu s˘a m˘anânce. - S, i totus, i, zise b˘aiatul numit Dan, noi nu mult, umim Naturii într-un mod impersonal, noi mult, umim unui Dumnezeu cres, tin. Nu ar trebui s˘a rescriem rug˘aciunea? - Tu Dane, dac˘a vrei, rescrie rug˘aciunea pentru tine, zise gazda. Es, ti tân˘ar s, i ai tot timpul în fat, a s˘a caut, i adev˘arul suprem, s˘a vezi dac˘a trebuie s˘a îi mult, umim Naturii, lui Dumnezeu sau lui Allah. Eu sunt b˘atrân˘a s, i nu mai am acest timp. Ce-mi foloses, te mie s˘a mai caut în scrinurile vechi care este formula de mult, umire care s-ar potrivi tuturor? Eu as, a m-am trezit, cu aceast˘a form˘a de mult, umire s, i nu am am timp s˘a o r˘asucesc în toate p˘art, ile. Ce s˘a fac, un studiu s, tiint, ific sau teologic pe marginea ei, sau s˘a mult, umesc pentru mâncarea s, i put, inul timp care îmi mai este dat? Mircea se gândi aproape automat “Timpul, da, a˘ sta e ceva care ne este dat. Oare as, putea eu s˘a creez timp atunci când el nu exist˘a?”. Parc˘a citindu-i gândul, un b˘aiat scund de la cap˘atul cel˘alalt al mesei spuse: - Avet, i dreptate, ar trebui s˘a mult, umim nu numai pentru timpul primit, dar s, i pentru spat, iul în care ne mis, c˘am. Put, ine sunt lucrurile pe care le putem face noi oamenii, ca de exemplu as, ezarea unor semint, e în p˘amânt, as, teptând apoi c˘a ele s˘a creasc˘a în timpul s, i spat, iul dat, dup˘a nis, te legi s, i ele date. Mircea mai îmbuca câteva peris, oare s, i îs, i spuse în gând: “Cu stomacul plin, devenim filozofi”. Pe neas, teptate, printre discut, ii, masa se goli repede, semn c˘a buc˘at˘aria gazdei era apreciat˘a.

- Eu zic la sfârs, it s˘a mult, umim gazdei, spuse Dan. Indiferent cât de mare sau mic˘a a fost contribut, ia ei la construct, ia acestor bucare, trebuie s˘a fit, i de acord cu mine c˘a rezultatul a fost excelent. Gazda zâmbi s, i se întoarse c˘atre Mircea: - Hai s˘a ît, i ar˘at camera ta, sper s˘a ît, i plac˘a. Mircea se lu˘a dup˘a ea s, i descoperi o camer˘a nici prea mare, nici prea mic˘a. În camer˘a se afla un dulap mic, un birou, un pat s, i o noptier˘a. Pe pat se g˘aseau deja o pereche de pijamale frumos împachetate care, spre surprinderea lui Mircea, aveau m˘arimea potrivit˘a lui. Mircea vru s˘a întrebe gazd˘a cum de s, tiuse ea ce m˘arime are el s, i cum de era camera deja preg˘atit˘a. Gazda i-o lu˘a îns˘a înainte: - Trebuie s˘a fii obosit. Schimb˘a-te s, i bag˘a-te în pat. Toaleta este prima us, a˘ din hol, pe dreapta. Dac˘a ai nevoie de alte lucruri, m˘a g˘ases, ti în sufragerie în urm˘atoarele ore. Apoi plec˘a s, i închise us, a în urm˘a. Mircea se arunc˘a pe salteaua moale, cu fat, a˘ le perna. “Ce zi neobis, nuit˘a”, îs, i spuse. “De dimineat, a˘ eram acas˘a, acum sunt la sute de kilometri dep˘artare. Mai mult, p˘arint, ii nu s, tiu de mine, iar în fat, a˘ m˘a asteapt˘a numai necunoscutul. Chiar as, a, cum o fi s, tiut gazda s˘a m˘a as, tepte exact la ora mesei, cum o fi s, tiut ce m˘arime port la haine?”. Ciud˘at, enia situat, iei îl intriga dar s, i îi d˘adea un sentiment pl˘acut în acelas, i timp. Pentru prima dat˘a în viat, a lui era liber, plecat cu adev˘arat de acas˘a. Dup˘a ce îmbr˘ac˘a pijamelele se gândi la p˘arint, ii lui s, i la grijile pe care s, i le f˘aceau. Vroia s˘a le spun˘a c˘a este bine s, i c˘a este plecat, f˘ar˘a îns˘a s˘a le divulge unde este, altfel ar fi stricat frumuset, ea aventurii. Alese s˘a le trimit˘a un email de pe o pagin˘a de internet, as, a c˘a se duse în sufragerie. Acolo g˘asi gazda schimbând câteva vorbe cu Dan, b˘aiatul înalt. Mircea ceru politicos access la un laptop s, i îi scrie un email scurt tat˘alui s˘au, în care îi spunea c˘a a plecat de acas˘a s, i c˘a este 20

bine, nu trebuie s˘a îs, i fac˘a griji. Apoi închise laptopul s, i se l˘as˘a pe spatele canapelei, amet, it s, i obosit din întâmpl˘arile zilei. - Mircea, se vede pe fat, a ta c˘a es, ti obosit. Bag˘a-te în pat, mâine am s˘a te duc la domnul Pavel, directorul s, colii. Mircea tres˘ari. - Care s, coal˘a?, întreb˘a el, gândindu-se c˘a tocmai a fugit de acas˘a,s˘a scape de s, coal˘a. - Cum care s, coal˘a?, întreb˘a gazda. Cea pentru care ai venit. Doar nu ai f˘acut sute de kilometri s, i nu s, tii pentru ce? Mircea r˘amase mirat. Chiar nu s, tia despre ce s, coala e vorba. Gazda observ˘a dilema lui Mircea s, i îi spuse: - Acum nu trebuie s˘a despic˘am firul în patru. Mâine vei merge la domnul Pavel s, i vei l˘amuri situat, ia. Uite, ai aici un pahar de ap˘a, în cazul c˘a ît, i e sete la noapte. “Care s, coal˘a?” se întreb˘a Mircea. Dar nu mai simt, ea nevoia s˘a discute. Era obosit s, i cu stomacul plin, ar fi vrut s˘a se întind˘a în pat, ceea ce s, i f˘acu în urm˘atoarele minute. A doua zi de dimineat, a˘ , Mircea fu trezit de g˘al˘agia cocos, ului. Ce e drept, la bloc nu avea parte de experient, a asta, des, i s, i-ar fi putut instala o aplicat, ie pe iPhone cu cântecul cocos, ilor. Se duse la baie, apoi la buc˘at˘arie, unde îmbuc˘a nis, te unt cu gem. Dup˘a ce se schimb˘a, ies, i afar˘a, acolo unde gazda îl as, tepta cu cheile de la mas, in˘a. - Gata, b˘aiet, i? Hai urcat, i în mas, in˘a, ast˘azi v˘a duc s, i v˘a iau eu cu mas, ina, de mâine merget, i voi cu autobuzul. Mircea ezit˘a. Chiar asta îs, i dorea acum, s˘a vad˘a un director de s, coal˘a? Ar fi vrut s˘a fug˘a din nou, îns˘a evenimentele de ieri erau înc˘a proaspete în mintea lui, prea se potriveau una cu alta. Era mai ales curios, as, a c˘a decise s˘a mearg˘a, urcându-se în partea din spate a mas, inii. Mas, ina porni us, or de pe loc, semn c˘a s, oferul era unul linis, tit s, i f˘ar˘a grab˘a.

Dup˘a un sfert de or˘a, mas, ina parc˘a în fat, a unei cl˘adiri ce nu aducea neap˘arat cu o s, coal˘a. Gazda îs, i lu˘a la revedere de la ceilalt, i b˘aiet, i s, i îl conduse pe Mircea la un birou de la primul etaj, acolo unde un b˘arbat scund s, i de vârst˘a mijlocie se afla în spatele unui birou de lemn. - Intrat, i, spuse el. Ce va aduce la mine, doamn˘a? - Ca întotdeauna, spuse gazda lui Mircea, un alt prieten al domnului S, erb˘anescu. Nu s, tiu unde l-a g˘asit, cred c˘a l-a adunat din capital˘a. - Cum te cheam˘a? întreb˘a directorul. - Mircea. - Frumos, un nume cu predestinat, ie de înt, elepciune s, i pace. S˘a ai parte de amândou˘a, zise el. - Pot s˘a plec?, întreb˘a gazda lui Mircea. - Desigur, spuse directorul, sper s˘a ne vedem cât de curând la dumneavoastr˘a acas˘a, s, tit, i cât de mult îmi place ciorba dumneavoastr˘a de peris, oare. - Cum s˘a nu? spuse gazda. Cât de curând, s, i închise us, a în urma ei. Directorul se întoarse înspre Mircea. - Desigur c˘a ai multe întreb˘ari, ca s, i mine de altfel. Din p˘acate, azi e o zi special˘a s, i nu putem sta mult de vorb˘a. S˘a l˘amurim îns˘a lucrurile cele mai importante s, i restul vine mai târziu, toate la timpul lor. Vii din capital˘a? - Da - Am înt, eles c˘a l-ai întâlnit pe domnul S, erb˘anescu? - Nu s, tiu despre cine vorbit, i, eu am primit adresa de la un cers, etor pe care m-am întâlnit, r˘aspunse Mircea. As, vrea s˘a v˘a întreb, unde m˘a aflu s, i de unde s, tie lumea din jurul meu de mine? Directorul se uite la el s, i îi r˘aspunse: - Te afli într-un loc despre care nu trebuie s˘a vorbes, ti, asta este cel mai important lucru. Iar lumea s, tie mai put, in despre 22

tine decât ît, i pot, i imagina, în afar˘a de faptul c˘a ai plecat de acas˘a, probabil f˘ar˘a acordul p˘arint, ilor, as, a e? - As, a e, dar le-am scris un email, r˘aspunse Mircea. - Foarte r˘au, s˘a nu se mai întâmple pe viitor f˘ar˘a s, tirea noastr˘a. - Dar ce este aceasta, o închisoare, armat˘a? Directorul râse. - Nu, nu este nici închisoare nici armat˘a. Din contr˘a, este locul cel mai liber pe care un elev s, i-l poate dori. Atâta doar c˘a avem câteva reguili stricte, iar cea mai important˘a dintre ele este s˘a nu vorbes, ti despre aceast˘a s, coal˘a, nici m˘acar cu p˘arint, ii t˘ai. Las˘a-ne pe noi se ne ocup˘am de comunicarea cu p˘arint, ii t˘ai, s, tim cum s˘a o facem mai bine. Dac˘a vrei s˘a vorbes, ti cu ei la telefon, dac˘a vrei s˘a îi vizitezi, totul se rezolv˘a, îns˘a las˘a-ne pe noi s˘a aranj˘am lucrurile astea, este prea periculos s˘a te l˘as˘am pe tine s˘a o faci. - Periculos pentru ce? - Periculos pentru a fi descoperit, i. Mircea r˘amase mirat. Aventura lui începea s˘a capete dimensiuni neas, teptate, ca într-un roman polit, ist ale c˘arei intrigi începeau s˘a se desfac˘a înc˘a de la început. - S˘a înt, eleg c˘a aceasta este o s, coal˘a care se ascunde de lume? Întreb˘a Mircea. - Da, as, a este. Atâta timp cât nu suntem dat, i în vileag. S˘a nu te mire îns˘a, cea mai mare parte a comunit˘at, ii acestui or˘as, el s, tie despre noi s, i p˘astreaz˘a secretul. De îndat˘a ce vom fi descoperit, i îns˘a, va trebui s˘a ne mut˘am din nou. - Dar de ce? Întreb˘a Mircea. Cine v˘a poate urm˘ari? Directorul se as, ez˘a pe fotoliu. - Întrebarea corect˘a nu este cine, ci mai degrab˘a “de ce”. Pot, i îns˘a începe s˘a te dumires, ti, participând chiar de azi la cursurile s, colii noastre. Hai dup˘a mine.

Curios, Mircea îl urm˘a pe director pe culoarul principal de la primul etaj, pân˘a când ajunser˘a în dreptul unei clase pe care scria “Fizic˘a”. - Te las aici, spuse directorul. Alege un loc într-o banc˘a s, i ne vedem mai târziu. Gazda ta va veni s˘a te ia dup˘a cursuri.

Two

La prima lui lect, ie, Mircea se as, ez˘a într-un loc undeva în spatele clasei. Undeva pe rândul din fat, a˘ îl recunoscu pe Dan, baiatul înalt de la gazda sa. Dup˘a câteva momente, îs, i f˘acu aparit, ia profesorul de fizic˘a. Era un b˘arbat scund, care îs, i ascundea privirile în spatele unor ochelari de culoare închis˘a. Elevii s-au as, ezat în banca iar profesorul, dup˘a ce a pus catalogul pe mas˘a, a venit în fat, a ei s, i s-a as, ezat pe ea, scrutând în t˘acere fet, ele în as, teptare ale elevilor. O linis, te adânc˘a contrasta cu g˘al˘agia din timpul pauzei, str˘apuns˘a doar de ochii din spatele ochelarilor, ce se mis, cau într-o parte s, i alt˘a împreun˘a cu sprâncenele, tr˘adând o oarecare agitat, ie în t, easta cu p˘ar lung din spatele lor. - S, tie cineva ce lect, ie este aceasta?, rupse profesorul t˘acerea. - De fizic˘a, veni un r˘aspuns din stânga. - Da, as, a, e. Ceva as, tept˘ari din partea voastr˘a?. - Plictiseal˘a, formule s, i dureri de cap, veni un r˘aspuns îndr˘aznet, din partea lu. Clasa râse spontan. - Sinceritatea se r˘aspl˘ates, te. S˘a nu uit, i s˘a îmi ceri s˘a ît, i adaug un punct la urm˘atoarea not˘a. S, i totus, i, continu˘a linis, tit profesorul de la în˘alt, imea catedrei, pot, i detalia? 25

- S˘a detaliez c˘aderea corpului liber pe panta înclinat˘a sau inutilitatea unei astfel de înv˘at, a˘ turi? r˘aspunse îndr˘aznet, Dan. Ne putet, i explica dumneavoastra de ce s˘a înv˘at, a˘ m nis, te formule încâlcite pentru ca s˘a nu le folosim apoi niciodat˘a? - Deci fizic˘a este plicticoas˘a? întreb˘a profesorul. - Da, este, spuse Dan. Studiem nis, te fenomene plicticoase cu nis, te unelte greoaie cum sunt formulele, pentru ca apoi s˘a nu mai folosim niciodat˘a ce am înv˘at, at. Nu vi se pare cea mai nefericit˘a combinat, ie? Vocea îi tremura deja. Mircea îl privi lung pe Dan, noul s˘au coleg. Înalt, cu p˘arul tuns, radia inteligenta s, i curaj, îns˘a s, i mult˘a emot, ie. “Îmi place”, îs, i spuse Mircea s, i anticipa scurt momentul pl˘acut din pauz˘a când va încerca s˘a s, i-l fac˘a prieten. Profesul de fizic˘a îi întrerupse reveriia: -Întorcând pe dos ce ai spus, tu ai vrea s˘a studiezi ceva pl˘acut, cu nis, te instrumente facile, iar ceea ce învet, i s˘a fie de folos în viitor. As, a e?. - Da, veni scurt r˘aspunsul. - P˘ai atunci învat, a˘ s˘a vr˘ajes, ti fetele. Clasa iar râse spontan. - E pl˘acut, facil s, i util pe viitor, ad˘aug˘a profesorul. Aici îns˘a, dragul meu, nu te vom înv˘at, a asta. În schimb, te vom înv˘at, a ce este Universul din jurul t˘au, lucrul a˘ sta plicticos unde tu respiri, iubes, ti s, i te mis, ti. Materia asta din jurul t˘au, care as, a de banal˘a c˘a ai uitat de existent, a ei des, i, f˘ar˘a ea, tu nici m˘acar nu ai fi venit în existent, a˘ . Te-ai gândit vreodat˘a s˘a mult, umes, ti P˘amântului c˘a te t, ine pe el, aerului c˘a îl pot, i respira? Te-ai întrebat vreodat˘a cum sunt ele f˘acute, dac˘a se simt bine sau dac˘a au nevoie de ajutorul t˘au? Linis, tea cuprinse iar întreaga clas˘a. - “Fizic˘a, dragii mei, este s, tiint, a lumii materiale din jurul nostru. Din ce este f˘acut˘a, cum funct, ioneaz˘a s, i dac˘a se 26

poate, cum a venit în existent, a˘ . S, i, da, limbajul ei este greoi. S˘a derivezi ecuat, ii, s˘a rezolvi integrale, nu este us, or. Dar dac˘a acea sta estecostul pe care trebuie s˘a îl pl˘atim pentru a afla adev˘arul despre lumea în care tr˘aim, oare nu merit˘a încerc˘am?. Gândit, i-v˘a, pentru ca s˘a cerem de mâncare în Frant, a, trebuie s˘a înv˘at, a˘ m limba francezilor, pentru ca s˘a ne înt, elegem cu adev˘arat unii pe alt, ii trebuie s˘a înv˘at, a˘ m un limbaj dincolo de cuvintele pe care le folosim. Mereu trebuie s˘a înv˘at, a˘ m limbaje noi, iar integralele s, i derivatele nu sunt altceva decât un limbaj al naturii, un limbaj prin care materia din jurul nostru ne spune cum funct, ioneaz˘a. Dac˘a Dumnezeu ar veni aici s˘a v˘a explice cum a f˘acut el lumea, în derivate s, i integrale, oare nu at, i fi curios, i? - Dumnezeu nu exist˘a! se auzi o voce din clas˘a. - Dumnezeu este aici doar un concept care ne ajut˘a s˘a ne canaliz˘am gândurile. Einstein spunea c˘a el cauta gândurile lui Dumnezeu. Înseamn˘a c˘a Einstein credea în Dumnezeu? Nu. Dar conceptul divinit˘at, ii îl ajuta s˘a îs, i canalizeze gândurile c˘atre principiile cu adev˘arat fundamentale ale lumii materiale, ca unificarea tuturor fort, elor sau natura timpului. Se preocupa Einstein de o form˘a particular˘a a c˘aderii corpului pe un plan înclinat? Nu, pentru c˘a, în sine, procesul este unul plicticos, ca s, i procesul prin care atomii din aerul de aici se lovesc precis de peret, i. Sunt îns˘a principiile fundamentale din spatele acestor procese cele pe care Einstein le c˘auta. De aceea spunea c˘a vrea s˘a fie cât mai aproape de mintea lui Dumnezeu, pentru a g˘asi aceste principii. Profesorul lua o pauz˘a mai lung˘a, as, teptând parc˘a o întrebare. - Îndr˘aznit, i s˘a vorbit, i, asta e lect, ie s, i nu inchizit, ie, zise el. Tu, fata cu p˘arul ondulat. Cum te cheam˘a? - Ana 27

- Zii, Ana - Dac˘a Einstein ar fi fi g˘asit principiile fundamentale ale lumii, ar fi putut construi înc˘a o lume? - Frumoas˘a întrebare! Ar fi putut? Nu s, tiu. . . Tu dac˘a ai alege un set de principii fundamentale consistente, ai putea construi acea lume? Nu pare evident. S˘a lu˘am cazul acestei lumi s, i s˘a numim câteva principii fudnamentale dup˘a care este construi, pentru a vedea apoi cum ar fi putut-o aduce Dumnezeu în existent, a˘ . Din ce e f˘acut˘a lumea asta? Profesorul privi din nou atent clas˘a, as, teptând r˘aspuns. - Din atomi, spuse cineva - Numai din atomi? Nu plutesc atomii a˘ s, tia în spat, iu s, i nu se deplaseaz˘a ei în timp? S˘a începem cu spat, iu s, i cu timpul. S˘a zicem c˘a Dumnezeu a creat spat, iul s, i timpul. Cum a f˘acut-o îns˘a? Trebuie s˘a fi pornit de la nimic. Dar cum arat˘a acel Nimic? T˘acere în clas˘a. - Nimicul nu are cum s˘a arate, pentru c˘a el este nimic, r˘aspunse Mircea. Zgomotul vocii sale îl sperie put, in. Nu îs, i d˘aduse seama c˘a se lasase purtat de firul argumentelor s, i uitase de sine. Profesorul de fizic˘a se uit˘a la el: - Corect, Nimicul este nimic, deci el nu are nici o proprietate s, i deci nu are cum s˘a arate. S˘a v˘a fac o confident, a˘ . Când eram adolescent ca voi, f˘aceam urm˘atoarea experient, a˘ . Îmi imaginam c˘a nu exist˘a nimic în Univers. Nimic neobis, nuit pân˘a acum, Universul era un spat, iu gol, la care eu, un observator extern, m˘a uitam. Avea trecut, avea viitor, doar c˘a spat, iul nu era “umplut” cu materie. Apoi îns˘a, încercam s˘a-mi imaginez c˘a nu exist˘a nici m˘acar atâta, nici m˘acar Universul gol, nici m˘acar spat, iu, nici m˘acar eu ca observator. Imaginat, i-v˘a s, i voi. Nimic nu exist˘a, nimic nu a existat s, i nimic nu va exista, 28

nici m˘acar ideea de nimic. . . Nu exist˘a nici m˘acar s, ans˘a acestui moment, nici m˘acar s, ansa unui moment oarecare. Exist˘a doar Nimicul, din care nimic nu poate apare, nici acest moment s, i nici un fel de moment. Pentru o fract, iune de secund˘a, nu cumva o cramp˘a, o durere, v˘a s˘ageteaz˘a ?zic inima? Momentul când realiz˘am c˘a în Universul nostru ar fi putut ca s˘a nu apar˘a nimic, nici m˘acar un moment de existent, a˘ , oricare ar fi el, nici m˘acar un punct de spat, iu. În aceast˘a frac?iune de secund? “vedem” un întuneric în?nit, în care nimic nu apare, în care nimic NU POATE s? apar?, în care nici eu nu pot s? apar, nici atomul din fa?a mea, nici un moment, nici m?car o idee. Pentru o practiune de secund? realiz?m ce înseamn? s? nu exist? nimic. T˘acerea cuprinse iar˘as, i clas˘a. Pe fetele unor elevi se vedea nedumerirea, pe a altora uimirea. Profesorul se lumin˘a la fat, a˘ , însemna c˘a cel put, in o parte dintre ei au realizat ideea conceptului de nimic. Apoi continu˘a: - Nimicul este unul dintre acele concepte care par innacesibile creierului nostru. Ni se pare natural c˘a exist˘a ceva. Existent, a îns˘a, este o minune. Orice fel de existent, a˘ . C˘aci, dac˘a existent, a noastr˘a are concepte ca spat, iu, timp s, i atomi, o alt˘a existent, a˘ poate c˘a are concepte pe care nici nu ni le putem imagina. Poate c˘a o alt˘a existent, a˘ se desf˘as, oar˘a într-un singur punct de spat, iu dar în infinite dimensiuni necunoscute ale sale, poate c˘a ea nu cont, ine not, iuni de obiect sau de individualitate ci de plenitudine, poate c˘a însus, i timpul are mai multe direct, ii sau poate c˘a acesta nu exist˘a. Imaginat, i-v˘a c˘a universurile acestea sunt acolo, pentru voi. Descoperit, i-le conceptele inimaginabile, construit, i-le principiile, aducet, i la lumina aceste Universuri! Din punctul acesta de vedere da, fizica Universului în care se întâmpl˘a s˘a tr˘aim noi este plicticoas˘a fat, a˘ de celelalte Universuri posibile, ea are doar câteva concepte de la care 29

pornes, te, ca cel de spat, iu, timp s, i atomi care umplu golurile din spat, iu. Des, i, trebuie s˘a spun, mai exist˘a un concept al acestei lumi pe care fizic˘a nu îl poate cuprinde. Avet, i idee care? Profesorul îs, i plimb˘a privirea prin clas˘a. Nimeni nu îndr˘aznea s˘a zic˘a ceva. S˘a fie Big Bangul, s˘a fie lumin˘a? Dup˘a un timp se auzi o voce din spatele clasei: - Dragostea, domn’ profesor. Clasa râse spontan, neas, teptându-se la acest r˘aspuns. - P˘ai da, as, vrea s˘a s, tiu s, i eu ecuat, ia iubirii, continu˘a elevul. - De ce? Pentru ca apoi s˘a modifici variabilele s, i s˘a fii iubit de cine vrei tu? Întreb˘a profesorul. Clasa se întoarse cu privirile c˘atre cel îndr˘aznet, . - De ce nu? zise elevul. - S, i cine e print, esa? întreb˘a o coleg˘a. Profesorul interveni. - Râdet, i voi, dar b˘aiatul a˘ sta are part, ial dreptate, des, i nu complet. O parte din variabilele ecuat, iei iubirii nu sunt greu de ghicit. În funct, ie de ele, mis, c˘arile prietenului nostru pot fi considerate previzibile. Din punctul a˘ sta de vedere, dragostea este o problem˘a mecanic˘a. Exist˘a îns˘a un punct unde dragostea iese din sfera fizicii s, i acesta e descrierea c˘aldurii pe care el o simte când este îndr˘agostit. Simt, irea dragostei sau simtitirea unui dureri, sau orice simt, ire vret, i voi, iese momentan din afara fizicii. Toate ecuat, iile Universului pe care le cunoas, tem descriu cum atomii se mis, ca în spat, iu s, i timp, îns˘a nu descriu cum ei pot simt, i dragostea sau durerea. Oamenii, spre deosebire de atomii descris, i de manualele de fizic˘a, simt aceste lucruri. De aceea, fizica este o s, tiint, a˘ infirm˘a a Universului, pentru c˘a ea descrie materia moart˘a, materia f˘ar˘a simt, ire. . .

Mircea r˘amase surprins. Un profesor de fizic˘a care începe prin a recunoas, te infirmitatea materiei pe care o pred˘a, as, a ceva n-a mai întâlnit. . . Îndr˘azni s˘a ridice vocea. - Deci recunoas, tet, i c˘a fizic˘a este plicticoas˘a. Un zâmbet ap˘aru pe fat, a profesorului. - Nu as, a de repede dragul meu, nu as, a de repede. Dac˘a fizic˘a ar fi doar s, tiint, a˘ atomilor mort, i în spat, iu, ca un fel de bile ce se mis, ca f˘ar˘a sens s, i care se cioncnesc între ele, atunci t, i-as, da dreptate. Da, fizica ar fi fost plicticoas˘a. Dar nu este as, a. S, tii de ce? - Nu, de ce? r˘aspunse Mircea. Profesorul începu s˘a se plimbe printre rânduri. - Pentru c˘a fizica nu descrie o colect, ie de bile care se mis, ca în spat, iu. Dac˘a ar fi fost as, a, atunci fizic˘a ar fi r˘amas doar mecanic˘a newtonian˘a. Vom vedea îns˘a cum, la fiecare nivel al realit˘at, ii, materia asta, as, a moart˘a cum e, ne aduce surprize. Atomii nu sunt nis, te bile colorate, cum poate ne-am închipui, ci sunt colect, ii de particule mai mici, electroni, protoni s, i neutroni. Electronii nu pot fi privit, i tot ca nis, te bile de o dimensiune dat˘a, ci mai degrab˘a ca nis, te manifest˘ari punctuale ale materiei, infinit de mici s, i f˘ar˘a form˘a. În mecanica cuantic˘a vom vedea cum aces, ti electroni nu se afl˘a precis într-o pozit, ie din spat, iu ci se afl˘a în acelas, i timp în toate locat, iile din spat, iu. Lucrul este posibil pentru ca electronii infinit de mici pot fi privit, i ca nis, te pachete discrete de energie ale unui câmp universal, pachete de energie prin care acest câmp se manifest˘a în toate locat, iile sale din spat, iu. Iar spat, iul nici el nu st˘a simplu s, i etern cum spunea Newton, ci poate fi dinamic, se poate curba s, i eventual discretiza. Toate aceste aspecte neobis, nuite ale materiei îmi spun mie un lucru: procesul de creat, ie din nimic, oricum ar fi avut loc, nu a fost us, or. Profesorul se întoarse la catedr˘a. 31

- Nu, zise el, fizica nu este plicticoas˘a, pentru c˘a ea ne arat˘a durerile facerii acestei lumi materiale în care ne mis, c˘am. M˘a întreb s, i eu câteodat˘a, dac˘a Dumnezeul cres, tin ar fi vrut ca s˘a vad˘a doar dac˘a noi suntem buni sau rai, nu near fi putut face din gelatin˘a? Sau din bile deplasându-se în spat, iu? Sau din abur? De ce a trebuit s˘a apeleze la o construct, ie as, a de complex˘a a Universului, cu aspecte as, a de surprinz˘atoare? De ce a avut nevoie de spat, ii dinamice, de ce a avut nevoie de particule cuantice care, as, a cum vom vedea, se pot g˘asi în acelas, i timp peste tot în spat, iu? De ce as, a de multe alte aspecte paradoxale s, i neobis, nuite ale acestui Univers material? Pentru c˘a i-a fost greu? Pentru c˘a “venirea din nimic” (ca s˘a o numesc as, a) este o minune pl˘atit˘a cu concepte de multe ori incomprehensibile mint, ii noastre? Mircea îndr˘azni s˘a întrerup˘a din nou s, irul de gânduri: - Deci fizic˘a nu este plicticoas˘a? - Nu, nu este, r˘aspunse profesorul, nici nu are cum s˘a fie. Atunci când asist˘am cu mintea noastr˘a la creat, ia Universului din nimic, atunci când descoperim concepte prin care lumea de zi cu zi a venit în existent, a, atomii pe care îi vedem s, i îi mirosim, spat, iul în care ne mis, c˘am, s, i atunci când vedem cât de neobis, nuite sunt aceste concepte, fizica nu poate fi plicticoas˘a. De la nimic la creat, ie, iat˘a drumul pe care fizica îl are în fat, a˘ . S, i dincolo de asta, dac˘a se pote. - Ce vret, i s˘a spunet, i, cum adic˘a dincolo, credet, i în paranormal? Întreb˘a o fat˘a din dreapta clasei. - Nu cred în paranormal, as, a cum înt, elegi tu paranormalul. Dar cred în concepte pe care fizica le va descoperi mai târziu s, i care vor fi cu totul neas, teptate. S˘a lu˘am nimicul de exemplu, un concept incomprehensibil mint, ii noastre, as, a cum am v˘azut. Din acesta apare existent, a. Pân˘a unde putem

merge îns˘a? Care este opusul nimicului pe care îl putem atinge? Mai mult, i elevi se preg˘ateau s˘a r˘aspund˘a, s, i profesorul ar˘at˘a c˘atre unul dintre ei. - Opusul nimicului este totul. - Totul, care nu poate fi înc˘a nici definit? zise profesorul. Eu as, zice c˘a opusul nimicului este infinitul. Poate cineva da un exemplu de infinit? - Numerele naturale, r˘aspunse un elev. Sunt infinite. - S, tii, spune profesorul, pe mine niciodat˘a nu m-a impresionat infinitul a˘ sta, pentru c˘a este virtual. Îmi poate da cineva un exemplu de infinit real? - Prostia, r˘aspunse îndr˘aznet, un b˘aiat din spate. Clasa izbucni din nou în râs. Profesorul interveni. - Eu m˘a gândeam la altceva, m˘a gândeam la stele. S, tit, i c˘a s-ar putea s˘a fie infinite în num˘ar? Mircea g˘asi ocazia s˘a intervin˘a din nou. - Nu are cum. Toat˘a lumea s, tie c˘a Universul a pornit dintrun Big Bang acum nu s, tiu câte miliarde de ani. Nu are cum s˘a fie infinit, pentru c˘a nu a avut timp s˘a ajung˘a infinit. - Dac˘a tu ît, i imaginezi Big Bang-ul c˘a pe o explozie “dintrun punct”, atunci ai dreptate. Îns˘a aceasta e doar una dintre cele dou˘a teorii posibile. A doua teorie spune c˘a Universul a fost infinit în spat, iu înc˘a de la început, când densitatea de materie era urias, a˘ . Acest Univers infinit de la început a explodat, creând un Univers cu materie mai rar˘a, cel pe care îl vedem noi azi. S, i Universul de început s, i cel de sfârs, it sunt îns˘a infinite, iar ceea ce noi numim Big Bang este doar o manifestare local˘a a aces, ti explozii, în zona noastr˘a de Univers. Ambele teorii, atât cea pe care ai numit-o tu, cât s, i aceasta pe care am numit-o eu, pot fi adev˘arate, iar fizicienii chiar nu s, tiu ast˘azi pe care s˘a o aleag˘a. Cu alte cuvinte, exist˘a

o s, ans˘a de 50 de procente ca Universul s˘a fie infinit în spat, iu. Putet, i s˘a v˘a imaginat, i as, a ceva? Din prima banc˘a, Dan interveni. - Vret, i s˘a spunet, i c˘a dincolo de stelele pe care noi le vedem pe cer se afl˘a alte stele, s, i în spatele lor alte stele, s, i as, a mai departe, la infinit, f˘ar˘a oprire? - Da, asta vreau s˘a spun. Acesta este conceptul de infinit real care m˘a fascineaz˘a s, i pe mine s, i pe care mi-l imaginez atunci când m˘a uit printr-un telescop. De fiecare dat˘a când îmi imaginez Universul infinit de stele m˘a trece un fior, ca s, i atunci când îmi imaginez nimicul. Universul poate fi as, a, infinit în spat, iu s, i nimeni nu ne-a întrebat pe noi, oamenii, dac˘a vrem s˘a fie as, a. Conceptul acesta de infinit real îmi spune c˘a, într-adev˘ar, în fizic˘a pot apare concepte dincolo de înt, elegerea noastr˘a. Asta vroiam s˘a spun, c˘a fizic˘a poate merge mai departe. Universul nu este f˘acut pentru ca noi s˘a îl înt, elegem. Noi, cu creierele noastre, înt, elegem cât putem din el. - Între nimic s, i infinit, ad˘aug˘a poetic o fat˘a. Aceasta este soarta noastr˘a. - Da, pot, i spune as, a. Plaja aceasta dintre nimic s, i infinit este în fond povestea fizicii. O poveste plin˘a de mir˘ari s, i de surprize. Nici nu cred c˘a se putea altfel. Pentru a veni în existent, a, materiei nu i-a fost us, or. Diversitatea conceptelor care acoper˘a aceasta plaj˘a este dovada acestui lucru. Despre aceasta îns˘a, în lect, iile urm˘atoare. Acolo vom descoperi, rând pe rând, conceptele aceasta speciale, începând cu mecanic˘a clasic˘a s, i terminând cu teorii cuantice ale câmpului. S, i, atent, ie, f˘ar˘a formule! Profesorul lua catalogul în mân˘a s, i se întoarse spre elevi. - O ultim˘a întrebare? - Cum r˘amâne cu ecuat, ia iubirii? O punet, i pe tabl˘a?

Profesorul se îndrepta pe tabl˘a s, i desen˘a repede o floare. Apoi, salutând clasa, ies, i afar˘a.