II. Eminescu fără frontiere Eminescu - identitate culturală
Pierșinaru Andreea, clasa a X-a C, premiul I la Concursul Național de Creație Literară „Mihai Eminescu”, profesor îndrumător Reiter-Sandu Ioana Despre Eminescu se pot scrie mii de pagini, încercându-se o imortalizare a personalității sale scriitoricești. Un fapt este cert: Eminescu nu este doar o statuie la care trebuie să depunem flori, ci este un poet viu, în continuă metamorfozare prin intermediul spiritelor cititorilor mai mult sau mai puțini specializați din vremurile ulterioare. Omagiul adus poetului este un imbold către autodepășire națională, iar prilejul aniversării datei de 15 ianuarie ar trebui să ne urmărească precum un ritual cotidian, fără riscul banalizării acestui act: „Este un reper festiv, dar despre cultură ar trebui să discutăm în fiecare zi, să o omagiem în fiecare zi” (Vișniec, 2021). Scriitorul Matei Vișniec, purtător la rândul său al unei datorii spirituale naționale peste frontiere, punctează necesitatea conștientizării aniversării lui Mihai Eminescu ca un act identitar, cu valoare etică și morală, dar și ca un fapt cultural fundamental unui popor civilizat. Omagierea se poate motiva prin aura de genialitate așezată asupra limbii române de către Mihai Eminescu prin creația sa totală. „Un fondator de limbă română” (Vișniec, 2021) fără doar desen realizat de Câmpeanu David Ștefan, și poate, dar ceea ce îl diferențiază pe Eminescu de alți mari 9A scriitori este modul original în care s-a desprins din eșalonul romantic și s-a delimitat prin inventivitate, prin repoziționare la nivelul formei și al conținutului ideatic. Titu Maiorescu sesizase încă din 1867, definind condiția poeziei, introducerea unui nou model în creația românească. Limbajul poetic dominat până atunci de Bolintineanu, Alecsandri, Ioan Heliade Rădulescu, se revoluționa prin „înălțimea gândului, ax puternic, în jurul căruia se strângeau imagini îndrăznețe(...) o experiență lingvistică nouă” (Bușulenga, 1979). G. Călinescu notează în Pagini de estetică (1990) capacitatea de a deveni autentic prin diferențe: „ceea ce este diferențiat este valoros. Teoria însă este complet eronată, fiindcă nu prin materie ne diferențiem de alții, ci prin totalitatea procesului structural” (Călinescu, 1990, p. 95). G.Călinescu ne transmite ideea că originalitatea este calea prin care un scriitor devine fundamental, iar această calitate constă în capacitatea de a folosi un material lingvistic uzual sub o formă genială. Cuvintele sunt aceleași adesea pentru mulți scriitori, dar puterea de structurare a acestora devine o artă pe care o deține doar un magician al scriiturii. Eminescu se înscrie în seria magicienilor estetici. „A pus coroana pe o limbă română care s-a format înaintea lui” (Vișniec, 2021).
ANOTIMPURI „ROSE” LTT
- 7-
ISSN 2783 - 9915 NR. 7 ANUL IV ISSN - L - 2783 - 9915
