Moș Crăciun în vizită
Rianna Lemne, clasa a IX-a E
A sosit din nou anotimpul rece, zăpada și frigul și-au făcut apariția, iar in curând și Crăciunul. Aștept cu nerăbdare Ajunul pentru a lua masa în familie și a ne bucura împreună de cadourile primite. De mică visam sa îl întâlnesc pe Moș Crăciun, însă odată cu timpul am început sa nu mai cred în existența lui. În urmă cu câțiva ani, obișnuiam să îmi imaginez cum ar fi să merg cu el să ajut la împărțirea cadourilor și să îmi petrec noaptea de Ajun pe sania cu reni zburători și cu ființele magice ale Crăciunului în care obișnuiam să cred. Evident că toate lucrurile acestea erau imposibile oricât de mult mi-aș fi dorit și aș fi sperat să fie adevărate. Crăciunul acesta stăteam pe canapea uitându-mă la un film, când am văzut pe geam o lumină zburătoare. Nu am băgat de seamă căci era Ajunul Crăciunului, iar eu trebuia să o ajut pe mama la pregătiri. Era noaptea în care Moș Crăciun își făcea apariția, iar eu m-am culcat ca în fiecare an, știind ca este doar o legendă. Noaptea târziu aud un zgomot din sufragerie. Oricât de speriată aș fi fost nu puteam să nu mă duc deoarece o parte din mine încă voia să creadă în mitul celui ce aduce cadouri tuturor copiilor. Mai mult decât atât, voiam sa-l văd, lucru ce m-a făcut să îmi doresc sa trag o privire la ceea ce se întâmplă. Nu mi-a venit să cred, era chiar Moș Crăciun. Am fost foarte surprinsă, am crezut că visez. Acesta mi-a spus că știe că am început de la un timp să nu mai cred în el. Astăzi a venit pentru a îndeplini dorința mea de când eram mică, dovedindu-mi astfel că nu este doar un mit, ci o ființă magică la fel ca spiridușii și renii săi. Totul era minunat, chiar de necrezut. Moș Crăciun m-a urcat pe acoperișul casei mele unde sania era împodobită cu diferite luminițe, cu toate cadourile pentru copii, împreună cu câțiva reni și spiriduși ce așteptau să ne facem apariția. Odată cu urcarea noastră în sanie, aceasta și-a luat zborul. Eram înspăimântată și totuși atât de bucuroasă că trăiesc cea mai frumoasă aventură. Toată noaptea am zburat, am privit cum moșul împărțea mii de cadouri și cum scria pe un bilețel fiecărui copil câte ceva pentru a fi sigur ca aceștia cred în existența sa. După o noapte lungă, era timpul să mă întorc acasă, deși mi-a fost greu să renunț la experiența minunată de care am avut parte. Trebuia să despachetez și eu, la fel ca toți copii cadourile pe care moșul le-a adus. Dintr-odată, o aud pe mama cum mă strigă, chemându-mă la brad. În acel moment mă trezesc. Am fost confuză, dar tot nu am vrut să cred că toată aventura de care am avut parte a fost doar un vis frumos. Am coborât să-mi despachetez cadourile. Pe cadoul meu era un bilet pe care scria să nu mă îndoiesc de existența moșului. Atunci mi-am dat seama că acesta chiar exista, indiferent dacă noaptea trecută a fost sau nu un vis. M-am dus la mama să îi povestesc tot ceea ce mi s-a întâmplat. Nu m-a crezut, dar eu tot voi continua să cred că ce am trăit în acea noapte a fost cât se poate de adevărat. Crăciunul acesta nu o să îl uit niciodată și cu siguranță nu voi înceta să cred în Moș Crăciun după experiența minunată din anul acesta.
ANOTIMPURI „ROSE” LTT
- 28 -
ISSN 2783 - 9915 NR. 7 ANUL IV ISSN - L - 2783 - 9915
