Bioetică

M amele surogat – un subiect delicat

Mamele surogat sau mamele purtătoare sunt acele femei care acceptă (pe baza unui contract) sau aleg să poarte în pântecul lor și să aducă pe lume un copil pentru un cuplu care, din anumite cauze, nu poate avea copii. Mama surogat poartă și aduce pe lume copilul care a fost conceput fie prin fertilizare in vitro și apoi transferat în uterul ei, fie a fost conceput prin inseminare artificială cu sperma tatălui și, în acest caz, mama surogat este și mama biologică a copilului datorită legăturii genetice. În cele mai multe cazuri, aceste femei sunt convinse să-și închirieze practic uterul și să nască un copil contra unei remunerații. Ele renunță totodată la orice drept parental asupra copilului. Acest tip de „maternitate” se mai numește și maternitate substitutivă.

Text: Monica Râpeanu

A apela la o mamă surogat este o practică din ce în ce mai răspândită care, în lipsa unor reale dezbateri publice pe acest subiect, este promovată în numele „compasiunii” față de cei care nu pot avea copii. Adevărata compasiune însă nu ar ascunde adevărul, și anume că această practică a devenit o afacere globală, o industrie extrem de profitabilă care se ridică la miliarde de dolari pe an și care constituie o nouă modalitate de a exploata femeile, în special pe cele mai vulnerabile, și de a face trafic cu ființe umane deoarece îi transformă pe copii în bunuri comerciale.

Nu e un secret că apelează la mamele de închiriat nu doar cupluri infertile sau care se confruntă cu alte probleme medicale, ci și cupluri gay, persoane singure și chiar femei care nu doresc să ducă o sarcină din anumite motive (carieră în plină ascensiune etc.). Dorința de avea un copil este una naturală, cât se poate de firească, iar infertilitatea reprezintă cu siguranță o încercare extrem de dură și provoacă o mare suferință. Dorința de a avea însă un copil „cu orice preț” și prin orice mijloace are la bază o viziune egoistă: copilul nu mai este văzut ca dar, ci ca un produs.

Indiferent de metoda prin care o femeie devine mamă purtătoare (inseminare artificială sau FIV), ea este utilizată pentru a coopera într-un act procreativ în afara ordinii naturale. Mama surogat (chiar și aceea care se oferă pur și simplu să ajute un cuplu din altruism) își încalcă astfel propria demnitate umană, lăsându-se folosită ca simplu instrument și încalcă, de asemenea, și demnitatea copilului care urmează să se nască și pe care îl va priva în mod intenționat, imediat după naștere, de continuarea acelei legături materne naturale din timpul sarcinii – o legătură pe care medicii o încurajează și promovează în mod consecvent. Așadar, când vorbim despre maternitatea surogat vorbim despre o instrumentalizare nu doar a mamei surogat, dar și a copilului, care nu este văzut ca dar și ca rodul actului specific al iubirii conjugale a părinților – ci mai degrabă ca un produs ce poate fi comandat, proiectat și livrat.

În multe țări, această practică este strict interzisă prin lege (spre exemplu în Franța), iar în altele, ea a fost legalizată. Acolo unde maternitatea surogat a fost interzisă de la bun început sau ulterior, au fost luate serios în considerare întrebările și pericolele pe care maternitatea substitutivă le generează. România, în schimb, este una din acele țări care se confruntă cu un vid legislativ în acest sens. La ora actuală, nici

acest domeniu nu este – încă – reglementat legal, deși au fost elaborate mai multe proiecte de lege în ultimii ani. Asta nu înseamnă că la noi nu există cupluri care apelează la mame surogat, la agenții sau clinici care se ocupă cu obținerea de copii prin maternitatea substitutivă.

Din păcate, se vorbește încă mult prea puțin la nivel internațional despre cazurile copiilor abandonați de către părinții contractanți deoarece s-au născut cu diferite dizabilități sau boli. Se întâmplă și ca unii dintre părinții beneficiari să se răzgândească și să renunțe la copil înainte ca el să se nască. Totodată, implicațiile mai mari, pe termen lung, ale surogației asupra femeilor sau/și copiilor rămân un subiect delicat și de cele mai multe ori evitat, iar riscurile, inclusiv cele medicale, sunt minimalizate. Există și țări unde maternitatea surogat este legată de rețelele de prostituție, din interiorul cărora sunt racolate mame purtătoare, și această realitate, din motive lesne de înțeles, nu este mediatizată.

Chiar dacă infertilitatea este inimaginabil de dificilă pentru cuplurile afectate, nu poate fi invocat „dreptul la copil” și nimeni nu este „îndreptățit” să obțină un copil prin orice fel de mijloace. Mai mult, așa după cum se specifică și în Donum vitae (instrucțiunea elaborată de Congregația pentru Doctrina Credinței în 1987 despre respectul față de viața umană care se naște și despre demnitatea procreației), maternitatea substitutivă reprezintă o lipsă obiectivă față de obligațiile iubirii materne, ale fidelității conjugale și ale maternității responsabile; ofensează demnitatea și dreptul copilului de a fi zămislit, purtat în sân, adus pe lume și educat de părinții săi; și mai creează o diviziune în detrimentul familiilor între elementele fizice, psihice și morale care le constituie.

Învățătura morală a Bisericii oferă îndrumare cuplurilor care suferă din cauza infertilității, nu pentru a legifera, ci pentru a lăsa adevărul să strălucească în momentele dificile. Aceste cupluri ar trebui asistate prin mijloace care să le respecte demnitatea și demnitatea copiilor. În Exortația apostolică postsinodală din 2016, Amoris laetitia (paragraful 179), Papa Francisc vorbește despre adopție, care este „o cale pentru a realiza maternitatea și paternitatea într-un mod foarte generos”, și îi încurajează pe cei care nu pot avea copii „să lărgească și să deschidă iubirea lor conjugală pentru a-i primi pe cei care sunt lipsiți de un context familial adecvat”.

În prima zi a acestui an, în predica la Sărbătoarea Sfintei Maria, Născătoare de Dumnezeu, tot Papa Francisc spunea următoarele: Din trupul unei femei a venit mântuirea pentru omenire: din modul în care tratăm trupul femeii înțelegem nivelul nostru de umanitate. De câte ori trupul femeii este jertfit pe altarele profane ale publicității, ale câștigului, ale pornografiei, exploatat ca suprafață de folosit. Trebuie eliberat de consumism, trebuie respectat și onorat; este trupul cel mai nobil din lume, a zămislit și a născut Iubirea care ne-a mântuit!

Maternitatea surogat este o formă de exploatare a femeilor; este despre uz și abuz, deci despre o realitate sumbră. Haideți să deschidem ochii, să reflectăm asupra cuvintelor Sfântului Părinte și să arătăm că ne pasă cu adevărat de soarta tuturor femeilor!

NU MATERN ITĂȚII SUROGAT

„[...] contrară demnității femeii, unității căsătoriei și demnității procreației persoanei umane este [și] maternitatea surogat. A implanta în uterul unei femei un embrion care îi este străin din punct de vedere genetic sau/și a o fecunda cu angajamentul de a-l încredința pe cel care trebuie să se nască unuia care a angajat-o înseamnă a fragmenta maternitatea, reducând gestația la o incubație care nu respectă demnitatea și dreptul copilului de a fi zămislit, purtat în sân, adus pe lume și educat de propriii părinți.” (Noua Cartă a Lucrătorilor Sanitari, nr. 31, traducere de Pr. dr. Mihai Pătrașcu, Editura Sapientia, Iași, 2017)

„Tehnicile ce provoacă o disociere a părinților, prin intervenția unei persoane străine de cuplu (donare de spermă sau de ovocit, împrumut de uter) sunt grav neoneste. [...] Ele trădează dreptul exclusiv [al soților] de a nu deveni tată și mamă decât unul prin celălalt.” (Catehismul Bisericii Catolice, nr. 2376)