Biserică și societate BIOETICĂ
Mamele surogat – un subiect delicat Text: Monica Râpeanu
M
amele surogat sau mamele purtătoare sunt acele femei care acceptă (pe baza unui contract) sau aleg să poarte în pântecul lor și să aducă pe lume un copil pentru un cuplu care, din anumite cauze, nu poate avea copii. Mama surogat poartă și aduce pe lume copilul care a fost conceput fie prin fertilizare in vitro și apoi transferat în uterul ei, fie a fost conceput prin inseminare artificială cu sperma tatălui și, în acest caz, mama surogat este și mama biologică a copilului datorită legăturii genetice. În cele mai multe cazuri, aceste femei sunt convinse să-și închirieze practic uterul și să nască un copil contra unei remunerații. Ele renunță totodată la orice drept parental asupra copilului. Acest tip de „maternitate” se mai numește și maternitate substitutivă. 14
ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2020
A apela la o mamă surogat este o practică din ce în ce mai răspândită care, în lipsa unor reale dezbateri publice pe acest subiect, este promovată în numele „compasiunii” față de cei care nu pot avea copii. Adevărata compasiune însă nu ar ascunde adevărul, și anume că această practică a devenit o afacere globală, o industrie extrem de profitabilă care se ridică la miliarde de dolari pe an și care constituie o nouă modalitate de a exploata femeile, în special pe cele mai vulnerabile, și de a face trafic cu ființe umane deoarece îi transformă pe copii în bunuri comerciale. Nu e un secret că apelează la mamele de închiriat nu doar cupluri infertile sau care se confruntă cu alte probleme medicale, ci și cupluri gay, persoane singure și chiar femei care nu doresc să ducă o sarcină din anumite motive (carieră în
plină ascensiune etc.). Dorința de avea un copil este una naturală, cât se poate de firească, iar infertilitatea reprezintă cu siguranță o încercare extrem de dură și provoacă o mare suferință. Dorința de a avea însă un copil „cu orice preț” și prin orice mijloace are la bază o viziune egoistă: copilul nu mai este văzut ca dar, ci ca un produs. Indiferent de metoda prin care o femeie devine mamă purtătoare (inseminare artificială sau FIV), ea este utilizată pentru a coopera într-un act procreativ în afara ordinii naturale. Mama surogat (chiar și aceea care se oferă pur și simplu să ajute un cuplu din altruism) își încalcă astfel propria demnitate umană, lăsându-se folosită ca simplu instrument și încalcă, de asemenea, și demnitatea copilului care urmează să se nască și pe care îl va priva în mod intenționat, imediat după naștere, de continuarea acelei legături materne naturale din timpul sarcinii – o legătură pe care medicii o încurajează și promovează în mod consecvent. Așadar, când vorbim despre maternitatea surogat vorbim despre o instrumentalizare nu doar a mamei surogat, dar și a copilului, care nu este văzut ca dar și ca rodul actului specific al iubirii conjugale a părinților – ci mai degrabă ca un produs ce poate fi comandat, proiectat și livrat. În multe țări, această practică este strict interzisă prin lege (spre exemplu în Franța), iar în altele, ea a fost legalizată. Acolo unde maternitatea surogat a fost interzisă de la bun început sau ulterior, au fost luate serios în considerare întrebările și pericolele pe care maternitatea substitutivă le generează. România, în schimb, este una din acele țări care se confruntă cu un vid legislativ în acest sens. La ora actuală, nici
