Societate

Sângele dragostei

În cea de-a treia invocaţie din binecunoscuta rugăciune „Sufletul lui Cristos” spunem: „Sângele lui Cristos, aprinde-mă de dragoste.” M ai mult ca în tot restul anului, luna iulie este dedicată Preţiosului Sânge al M ântuitorului.

Text: Pr. Fabian M ăriuţ

În 1849, Papa Pius al IX-lea, la sfatul lui Giovanni Merlini, un călugăr din rândul ordinului Preapreţiosului Sânge al lui Cristos, a instituit o sărbătoare universală dedicată Sângelui Mântuitorului în prima duminică din iulie. Sărbătoarea marca încheierea asediului la data de 2 iulie 1849 și întoarcerea papei din exil. Ulterior sărbătoarea a fost mutată în prima zi din iulie. Odată cu reforma liturgică săvârșită de Conciliul Vatican II, această sărbătoare a fost desfiinţată, recomandându-se de-a lungul lunii iulie celebrarea la alegere a Sfintei Liturghii în cinstea Preţiosului Sânge.

În spiritul invocaţiei mai sus amintite, sângele devine semnul dragostei fără de margini a lui Isus. Pentru mulţi dintre sfinţi, Sângele lui Cristos a fost un izvor de înaintare spirituală. Sfânta Ecaterina de Siena, care își începe mereu epistolele cu expresia „vă scriu în preţiosul sânge al lui Cristos”, i se adresa unuia dintre preoţi: „Înecaţi-vă în sângele lui Cristos cel Răstignit, lăsaţi-vă pironiţi cu el pe cruce, ascundeţi-vă în rănile sale, îmbăiaţi-vă în sângele lui Cristos cel Răstignit.” Acesta este limbajul care încălzește inimile misticilor.

Cuvintele marii mistice mă duc cu gândul la o expresivă imagine luată din spiritualitatea germană, aceea a mirilor înveșmântaţi într-o picătură de sânge. De fapt, Crucea lui Isus este asemenea unei balanţe. Pe de o parte este talgerul pe care se află Euharistia și pe de altă parte este talgerul pe care se află mirii cu mâinile împreunate a rugăciune,

Această devoţiune înflăcărează inimile, aprinde iubirea, stimulează dărnicia şi dăruirea reciprocă de sine a soţilor, asemenea lui Cristos care s-a dăruit până la ultima picătură de sânge.

contemplând coasta străpunsă de suliţă din care ies sânge și apă, semn al Bisericii. De o parte și de alta a crucii atârnă, rămânând în echilibru, Euharistia, noul și veșnicul legământ, și Cununia, legământul de iubire dintre un bărbat și o femeie. Și în una și în alta se află sângele, semnul vieţii care se dăruiește, al iubirii care se revarsă.

Sângele este de culoarea roșu aprins, semn că e plin de oxigenul care întreţine viaţa. La fel și Sângele lui Cristos, semn al dăruirii totale și al gratuităţii iubirii, întreţine viaţa duhovnicească.

Devoţiunea faţă de Preţiosul Sânge al Mântuitorului îi ajută pe soţii creștini să înţeleagă cu inima și cu mintea că legământul lor de iubire este un izvor de har.