UNIVERSUL FAMILIEI SOCIETATE
Sângele dragostei În cea de-a treia invocaţie din binecunoscuta rugăciune „Sufletul lui Cristos” spunem: „Sângele lui Cristos, aprinde-mă de dragoste.” Mai mult ca în tot restul anului, luna iulie este dedicată Preţiosului Sânge al Mântuitorului. Text: Pr. Fabian Măriuţ
Î
n 1849, Papa Pius al IX-lea, la sfatul lui Giovanni Merlini, un călugăr din rândul ordinului Preapreţiosului Sânge al lui Cristos, a instituit o sărbătoare universală dedicată Sângelui Mântuitorului în prima duminică din iulie. Sărbătoarea marca încheierea asediului la data de 2 iulie 1849 şi întoarcerea papei din exil. Ulterior sărbătoarea a fost mutată în prima zi din iulie. Odată cu reforma liturgică săvârşită de Conciliul Vatican II, această sărbătoare a fost desfiinţată, recomandându-se de-a lungul lunii iulie celebrarea la alegere a Sfintei Liturghii în cinstea Preţiosului Sânge. În spiritul invocaţiei mai sus amintite, sângele devine semnul dragostei fără de margini a lui Isus. Pentru mulţi dintre sfinţi, Sângele
lui Cristos a fost un izvor de înaintare spirituală. Sfânta Ecaterina de Siena, care îşi începe mereu epistolele cu expresia „vă scriu în preţiosul sânge al lui Cristos”, i se adresa unuia dintre preoţi: „Înecaţi-vă în sângele lui Cristos cel Răstignit, lăsaţi-vă pironiţi cu el pe cruce, ascundeţi-vă în rănile sale, îmbăiaţi-vă în sângele lui Cristos cel Răstignit.” Acesta este limbajul care încălzeşte inimile misticilor. Cuvintele marii mistice mă duc cu gândul la o expresivă imagine luată din spiritualitatea germană, aceea a mirilor înveșmântaţi într-o picătură de sânge. De fapt, Crucea lui Isus este asemenea unei balanţe. Pe de o parte este talgerul pe care se află Euharistia şi pe de altă parte este talgerul pe care se află mirii cu mâinile împreunate a rugăciune,
Această devoţiune înflăcărează inimile, aprinde iubirea, stimulează dărnicia şi dăruirea reciprocă de sine a soţilor, asemenea lui Cristos care s-a dăruit până la ultima picătură de sânge.
22
ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2020
contemplând coasta străpunsă de suliţă din care ies sânge şi apă, semn al Bisericii. De o parte şi de alta a crucii atârnă, rămânând în echilibru, Euharistia, noul şi veşnicul legământ, şi Cununia, legământul de iubire dintre un bărbat şi o femeie. Şi în una şi în alta se află sângele, semnul vieţii care se dăruieşte, al iubirii care se revarsă. Sângele este de culoarea roşu aprins, semn că e plin de oxigenul care întreţine viaţa. La fel şi Sângele lui Cristos, semn al dăruirii totale şi al gratuităţii iubirii, întreţine viaţa duhovnicească. Devoţiunea faţă de Preţiosul Sânge al Mântuitorului îi ajută pe soţii creştini să înţeleagă cu inima şi cu mintea că legământul lor de iubire este un izvor de har.
