UNIVERSUL FAMILIEI SOCIETATE
Paternitate şi libertate Tatăl îi conferă copilului simţământul de siguranţă şi impresia că domină lumea exterioară. El este cel care îi inspiră dorința arzătoare de a deveni asemenea lui. În schimb, lipsa sa ar crea în sufletul copilului un mare gol. Text: Pr. Fabian Măriuţ
S
crisoarea apostolică Patris Corde, prin care Papa Francisc a deschis Anul Sfântului Iosif la data de 8 decembrie 2020, poate fi considerată a fi o meditaţie asupra paternităţii. Punându-l în centru pe Sfântul Iosif, scrisoarea Sfântului Părinte ne arată că figura paternă este o parte esenţială a peisajului familial din toate timpurile. Prezența tatălui este temelia pe care se sprijină o serie de trăsături de caracter ale copilului. Dintre ele amintim încrederea în sine, capacitatea organizatorică, posibilitatea de a relaţiona cât mai mult cu cei din jur. Desigur, o prezenţă nefavorabilă ar putea aduce şi traume. În acest sens stau drept mărturie spusele lui J.P. Sartre în cartea sa Les mots: „Dac-ar fi trăit tatăl meu s-ar fi
culcat peste mine şi m-ar fi stâlcit. Din fericire, a murit de tânăr.” Când prezenţa tatălui e obscură sau negată, copilului îi este negată originea, ceea ce duce la o percepţie profund ştirbită asupra realităţii şi, în cele din urmă, în loc ca realitatea să trezească forţa dorinţei (primul nivel al libertăţii), aceasta e stinsă. În locul schimbului zilnic de iubire prin care tatăl îi încredinţează copilului o viziune asupra vieţii, iar copilul alege (al doilea nivel al libertăţii) întrucât e capabil de judecată, aflăm nesiguranţă şi absenţă. Soarta, deplina realizare de sine (al treilea nivel al libertăţii) devin inaccesibile. Iată de ce îmbolnăvirea libertăţii şi absenţa paternităţii merg mână în mână. Charles Peguy în ale sale Pagini alese ne lasă o mărturie despre
„Fiecare copil poartă mereu cu sine un mister, ceva inedit care poate să fie revelat numai cu ajutorul unui tată care respectă libertatea sa.” (Patris Corde, nr. 7)
22
ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2021
rolul tatălui în a-şi conduce fiul la libertate: „Un tată care-şi învaţă fiul să înoate într-un râu este împărţit între două sentimente. Pe de o parte, dacă îl susţine totdeauna şi prea strâns, copilul se va agăţa şi nu va învăţa niciodată să înoate. Dar şi dacă nu-l susţine la momentul just, copilul va înghiţi apă... acesta este misterul libertăţii omului, spune Dumnezeu, şi al guvernării mele asupra lui şi asupra libertăţii sale. Dacă îl susţin prea mult, nu mai este liber. Şi dacă nu-l mai susţin se scufundă. Dacă îl susţin prea mult, îi vatăm libertatea, dacă nu-l susţin îndeajuns îi vatăm mântuirea.” Libertatea creaturii este reflexul cel mai frumos care există în lume despre libertatea Creatorului.
