Papa Francisc în „pelerinaj” în „Grădina Maicii Domnului

PAPA FRANCISC î „PELERINAJ” ÎN „GRĂDINA MAICII DOMNULUI” Amin tiri despr e un pel erina j de n eui tat…

„Vin în România, țară frumoasă şi primitoare, ca pelerin şi frate… Vin la voi pentru a merge împreună. Mergem împreună când învățăm să păstrăm rădăcinile şi familia, când avem grijă de viitorul copiilor şi al fratelui care ne stă alături, când trecem dincolo de teamă şi suspiciuni, când lăsăm să cadă barierele care ne separă de alții.”

Cu un an în urmă, între 31 mai și 2 iunie, Papa Francisc a efectuat o vizită apostolică în țara noastră; a venit „într-o țară frumoasă și primitoare, ca frate și pelerin” în „grădina Maicii Domnului”, așa cum a spus Papa în videomesajul trimis românilor în ajunul vizitei sale.

Papa Francisc – „pelerin în România”, într-o „ţară frumoasă și primitoare”: la terminarea vizitei, Papa avea să menționeze din nou acest lucru: „Am venit în această țară frumoasă și primitoare, am venit ca frate și pelerin, pentru a vă întâlni. V-am întâlnit pe voi, am întâlnit atâta lume, pentru a face o punte între inima mea și a voastră. Şi acum mă întorc acasă, mă întorc îmbogățit, ducând cu mine locuri și momente, dar mai ales ducând cu mine fețele voastre. Fețele voastre vor colora amintirile mele și vor popula rugăciunea mea.”

Pentru Papa orice călătorie apostolică este „un pelerinaj autentic spre sanctuarul viu al poporului lui Dumnezeu”. O idee absolut simplă, care însă oferă o viziune imediată a motivelor pentru care, în Biserica contemporană, este de neimaginat ca un Episcop al Romei să nu iasă dintre zidurile Vaticanului. După o frumoasă expresie lansată deja de Sfântul Ioan Paul al II-lea, „Roma nu mai este la Roma, dar tocmai pentru că este inima unei Biserici pelerine, a devenit pelerină și ea pe străzile lumii.”

De la început Papa ne-a chemat „să mergem împreună”, ceea ce duce cu gândul tot la ideea de pelerinaj. Etapele călătoriei apostolice-pelerinaj au fost: București – Șumuleu Ciuc – Iași – Blaj. Peste tot Papa a întâlnit „fața” familiei lui Dumnezeu care cuprinde copii, tineri, soți, persoane consacrate, persoane în vârstă din diferite regiuni și tradiții. „Duhul Sfânt ne adună pe toți și ne ajută să descoperim frumusețea de a sta împreună, de a ne putea întâlni împreună, pentru a merge împreună” (Papa Francisc la Iași, 1 iunie).

Orice călătorie a Sfântului Părinte poartă cu sine privilegiul cunoașterii

directe și fără intermediari a unor locuri, persoane, popoare, limbi, culturi, credințe diferite, chiar peisaje… Este un mod de a privi mai bine înlăuntrul vieții unui popor, cu fețe și obiceiuri diferite, pentru a ajunge la sufletul omului, la dimensiunea de familie, la ființa unei națiuni. Iar Papa reușește să facă acest lucru.

Cu ocazia călătoriilor apostolice, Papa își vizitează „parohia”, care este lumea întreagă, pentru a întâlni oamenii acolo unde ei trăiesc, pentru a vesti Evanghelia și a-i întări în credință, cu ritmurile și timpurile Bisericii de astăzi. De fapt, aceasta este misiunea veșnică a lui Petru, într-un efort continuu de a se „face vecin”, dar vecin cu adevărat al fiecărui om, și s-a văzut acest lucru „pe viu” cu ocazia vizitei Papei Francisc în România, întâmplător sau nu, prin refuzul de a folosi mașina blindată, tocmai pentru a ajunge la inima fiecărui om.

Aniversarea unui an de la vizita Sfântului Părinte Papa Francisc în România coincide cu o perioadă dramatică pentru omenire: pandemia de coronavirus care pare să fi paralizat orice trăire a sentimentului religios. Dar aceasta nu scade cu nimic din importanța mesajului transmis de Papa cu un an în urmă. Papa a fost foarte impresionat de ceea ce a văzut și a trăit în România, lucru mărturisit ulterior în diferite ocazii, și mai ales în audiența generală din data de 5 iunie 2019: „La sfârșitul săptămânii trecute am făcut o călătorie apostolică în România… În sinteză, așa cum anunța motoul călătoriei, am îndemnat «să mergem împreună». Şi bucuria mea a fost că am putut face aceasta nu de departe sau de sus, ci mergând eu însumi în mijlocul poporului român, ca pelerin în ţara sa. Diferitele întâlniri au evidențiat valoarea și exigenţa de a merge împreună fie între creștini, pe planul credinţei și al carităţii, fie între cetăţeni, pe planul angajării civile… Ca o comunitate catolică am celebrat trei liturghii euharistice. Prima, în catedrala din București, la 31 mai, sărbătoarea Vizitei Fecioarei Maria, icoană a Bisericii care merge în credință și în caritate. A doua Euharistie, la Șumuleu Ciuc, țintă pentru foarte mulți pelerini… Şi a treia celebrare a fost Dumnezeiasca Liturghie la Blaj, centru al Bisericii Greco-Catolice din România, cu beatificarea a șapte episcopi martiri greco-catolici, martori ai libertății și milostivirii care vin din Evanghelie… Deosebit de intensă și sărbătorească a fost întâlnirea cu tinerii și familiile ținută la Iași, vechi oraș și important centru cultural, răscruce între Occident și Orient. Un loc care invită să deschidem drumuri pe care să mergem împreună, în bogăția diversităților, într-o libertate care nu taie rădăcinile, ci extrage din ele în mod creativ. Şi această întâlnire a avut caracter marian și s-a încheiat cu încredințarea tinerilor și familiilor sfintei Născătoare de Dumnezeu.”

Și la un „pelerin de excepție” au răspuns zecile de mii de pelerini care populează „grădina Maicii Domnului”:oameni de toate vârstele, catolici și chiar mulți credincioși ortodocși, fără a se lăsa condiționați de diferențele comunitare sau confesionale, tineri, copii, numeroase familii, precum și bolnavi, nu s-au speriat de vremea mai puțin prielnică; au venit să-l vadă pe urmașul lui Petru, pe Papa Francisc, au venit să-l audă, să se lase surprinși de „surprizele Papei” (care nu au lipsit!), devenind astfel protagoniștii unui eveniment pe care nu l-au visat vreodată, dar pe care l-au trăit cu maximă intensitate. Era în fond un pelerinaj al credinței și al fidelității lor față de Papa de la Roma, un pelerinaj interior și exterior, toţi dând curs invitației „de a merge împreună” sub privirile Maicii Domnului, în a cărei grădină însuși Papa a venit în pelerinaj.

Papa Francisc a venit în România „ca un pelerin și frate”, într-o „țară frumoasă și primitoare”, și a plecat foarte edificat, încărcat cu multe impresii și amintiri frumoase, pe care deja le-a evocat în câteva rânduri. Iar credincioșii-pelerini au putut să trăiască adevărate momente de har: credința lor puternică i-a făcut să reziste eroic pe ploile torențiale care au fost abundente în timpul vizitei, credincioși care nu s-au speriat nici atunci când i-a lovit grindina. Iar răsplata a fost pe măsură: „minunea” soarelui strălucind din nou pe cer și în inimi a făcut ca mulțimile să fie mai bucuroase, mai pline de emoții la întâlnirea cu urmașul lui Petru, o întâlnire, o celebrare și o sărbătoare a credinței, pecetluită în final de apariția curcubeului la plecarea Papei Francisc de pe aeroportul din Sibiu.

Și în final concluzia Papei Francisc: „România este «grădina Maicii Domnului», și în această întâlnire am putut să-mi dau seama de aceasta, pentru că ea este o mamă care cultivă visurile fiilor, care le păzește speranțele, care aduce bucuria în casă. Este o mamă duioasă și concretă, care are grijă de noi. Voi sunteți comunitatea vie și înfloritoare, plină de speranță, pe care o putem oferi mamei. Ei, mamei, să-i consacrăm viitorul tinerilor, al familiilor și al Bisericii. Mulțumesc!”

† Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București