2 minute read
Din catehezele Papei
Invocația „Facă-se voia Ta” DIN CATEHEZELE PAPEI
În continuarea catehezelor despre rugăciunea „Tatăl nostru”, Papa Francisc s-a oprit asupra celei de-a treia invocaţii: „facă-se voia Ta”. Voinţa lui D umnezeu este binele omului, viaţa şi mântuirea lui, aşa cum ne-a arătat Isus. D oamne, răstoarnă planurile lumii, transformă săbiile în brăzdare şi suliţele în seceri; nimeni să nu se mai pregătească în arta războiului!
Advertisement
În cadrul catehezei din 20 martie 2019, Papa Francisc s-a oprit asupra celei de-a treia invocații din rugăciunea „Tatăl nostru”: „facă-se voia Ta”. Această invocație împreună cu primele două, „sfințească-se numele Tău” și „vie Împărăția Ta”, formează un triptic. În episodul întâlnirii lui Isus cu Zaheu, Isus declară: „pentru că Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut” (Lc 19,10). Aceasta este voința lui Dumnezeu, cea pentru care ne rugăm să se facă. A căuta și a mântui ceea ce este pierdut, aceasta este voința lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu este ambiguu, nu se ascunde în spatele enigmelor, nu a planificat viitorul lumii într-un mod indescifrabil. Dumnezeu este clar.
Text: Iulia Cojocariu
Dacă nu înțelegem aceasta, riscăm să nu înțelegem sensul celei de-a treia invocații din rugăciunea „Tatăl nostru”. Biblia este plină de expresii care vorbesc despre voința pozitivă a lui Dumnezeu cu privire la lume. În 1Tim 2,4, Sfântul Paul scrie că Dumnezeu „vrea ca toţi oamenii să se mântuiască și să ajungă la cunoașterea adevărului”. Aceasta este voința lui Dumnezeu: mântuirea omului, a oamenilor, a fiecăruia dintre noi. Dumnezeu vrea să ne atragă la El și să ne facă să înaintăm pe calea mântuirii. Dumnezeu este aproape de fiecare dintre noi prin iubirea Sa, pentru a ne lua de mână și a ne conduce la mântuire.
Invocaţia „facă-se voia Ta” nu este o invitaţie să ne înclinăm capul într-un mod servil, ca și cum am fi sclavi. Dumnezeu ne vrea liberi, iar iubirea noastră pentru El ne eliberează. Rugăciunea „Tatăl nostru” este rugăciunea fiilor, a fiilor care cunosc inima tatălui lor și care sunt siguri de planul său de iubire. Această rugăciune este plină de convingere arzătoare în Dumnezeu, care ne vrea binele. Este o rugăciune curajoasă și chiar combativă, pentru că există în lume prea multe realităţi care nu sunt după planul lui Dumnezeu. Această rugăciune aprinde în noi iubirea lui Isus pentru voinţa Tatălui, o flacără care duce la transformarea lumii prin iubire. Ne rugăm pentru că avem încredere că Dumnezeu poate și vrea să transforme realitatea, fiind învingător al răului prin bine.
Isus în grădina Ghetsemani a făcut experienţa angoasei și s-a rugat astfel: „Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine, dar nu voinţa mea, ci a ta să fie!” (Lc 22,42). Isus este strivit de răul lumii, dar se abandonează cu încredere în oceanul de iubire al voinţei Tatălui. Din iubire, Dumnezeu ne poate face să mergem pe cărări dificile, să experimentăm răni și spini dureroși, dar nu ne va abandona niciodată. Va fi mereu cu noi, alături de noi, în noi. Pentru un creștin aceasta este mai mult decât o speranţă, este o certitudine. Găsim exprimat acest lucru în parabola despre necesitatea de a ne ruga mereu (cf. Lc 18,7-8).
