Invocația „Facă-se voia Ta

Ce a schimbat pandemia în noi?

Sunt istovit de [atâta geamăt], /în fiecare noapte mă zvârcolesc în patul meu / şi cu lacrimile mele scald aşternutul meu. / Mi s-au împăienjenit ochii de indignare, / am îmbătrânit între toţi asupritorii mei. / D epărtaţi-vă de la mine toţi cei care săvârşiţi nelegiuire, / căci a auzit D omnul glasul plângerii mele! (Ps 6,7-9)

Aapărut pandemia. Am fost nevoiți să ne izolăm. Perioada de izolare s-a prelungit și a generat probleme tot mai greu de depășit în familii, în societate.

Pe lângă frământările de fiecare zi legate de gestionarea dificultăților ivite, se trezesc crâmpeie de gând care caută să înțeleagă ce se întâmplă și de ce... cât timp mai durează această situație și ce ar fi să facem noi ca ea să înceteze. Unii evocă și vinovății (mai ales pe ale altora).

Încordarea nervoasă crește pe zi ce trece și se transformă în neliniște, în zbucium, în suferință, iar ameliorarea se lasă așteptată.

Autorul Psalmului 6 a avut parte, într-un moment al vieții sale, de o experiență limită pe care a evocat-o

Text: Pr. Tarciziu Șerban

cu neliniște, evocare ce s-a transformat mai apoi în rugăciune: Ai milă de mine, Dumnezeule, căci am ajuns fără putere; vindecă-mă, Doamne, că-mi tremură oasele și sufletul mi-i tare zbuciumat... Sunt istovit de atâta geamăt, în fiecare noapte mă înec în plâns în patul meu și cu lacrimi scald așternutul meu. Mi s-au împăienjenit ochii de durere, am îmbătrânit între toţi dușmanii mei. Iar atunci când n-a mai putut suporta și-a înălțat glasul către Dumnezeu și a strigat: Iar tu, Doamne, până când…?

Ajuns în această stare deplorabilă, psalmistul înțelege că ceea ce i se întâmplă are legătură cu viața lui de dinainte. De aceea, deși consideră că ceea ce i se întâmplă este meritat, el contează pe Milostivirea divină pentru a-și recăpăta sănătatea și pacea interioară: Doamne, în mânia ta, nu mă mustra și, în furia ta, nu mă pedepsi... Întoarce-te, Doamne, mântuiește sufletul meu, salvează-mă pentru milostivirea ta. Pentru a-i dovedi lui Dumnezeu că intervenția Lui nu va rămâne fără efect, autorul lasă să se înțeleagă că va începe o viață nouă, care va fi o laudă în cinstea Lui. De aceea nu s-ar cuveni ca tocmai acum să-i ia viața de pe pământ, bineștiind că nimeni dintre cei morţi nu-și amintește de El; în locuinţa morţilor, cine îl preamărește?

Nu peste mult timp a simțit că rugăciunea lui a fost ascultată. De aceea va mărturisi cu multă recunoștință: A auzit Domnul cererea mea, Domnul a primit rugăciunea mea. Să se rușineze și să se tulbure toţi dușmanii mei; să se retragă și să se rușineze îndată.