Sfântul Francesco Spinelli

Provocare la lectură

Volumul Părintelui TarciziuHristofor Șerban, Iluzie și libertate (Romani, 1–8), este un adevărat eveniment editorial. E vorba de un comentariu extrem de aplicat și de limpede la cea mai importantă epistolă a Sfântului Paul (deocamdată doar la primele opt capitole, dar vor urma și celelalte într-un al doilea volum). Niciun creștin nu poate să ignore această scriere paulină, sub pretext că e prea dificilă. Vorbind despre primii ei destinatari, autorul cărţii ne provoacă arătând că epistola „e adresată unor oameni care proveneau din cercuri și orientări foarte diferite. Între ei, s-ar putea să fi existat câţiva știutori de carte. Mai toţi însă își câștigau existenţa prin truda zilnică. De aceea e surprinzător faptul că Apostolul se încumetă să le scrie utilizând un vocabular foarte elevat, folosind concepte teologice,

Text: M onica Broşteanu

cristologice și ecleziale de mare fineţe. Se pare însă că oamenii aceia atât de simpli, prin participarea la viaţa liturgică de la sinagogă, au dobândit […] o cunoaștere a învăţăturii atât de înaltă, încât pot pricepe aceste texte.” Și creștinul de azi aude adesea în biserică fragmentele cele mai importante; mai rar sunt explicate și în omilii, care de multe ori aleg să comenteze doar Evanghelia.

O a doua invitaţie pe care ne-o lansează autorul constă într-o foarte amănunţită structurare a întregului text, plasată la început, un adevărat rezumat care dă o idee despre bogăţia teologică și spirituală a epistolei. E de sperat că cititorul va fi convins să nu se mai mulţumească doar cu frânturi, ci să o parcurgă în întregime. Ghidul nu-l va dezamăgi: îi va lămuri expresiile mai dificile, îl va ajuta să aprofundeze un mesaj fără de care riscă să înţeleagă foarte superficial întregul Nou Testament, chiar și Evangheliile.

Pe bună dreptate Apostolul proclamă încă de la început ca temă Evanghelia ca putere a lui Dumnezeu spre mântuire. Evanghelia, „vestea cea bună”, este că mântuirea e oferită în dar „oricărui om care crede”. Iubirea lui Dumnezeu e necondiţionată și nemeritată; omul trebuie doar să fie receptiv prin credinţă; credinţa însă, la rându-i, e un dar supranatural. Ea îl așază pe om în relaţia justă cu Dumnezeu, îl „face drept” nu în sensul că doar îi șterge păcatele, ci în sensul că îl face compatibil cu Cel cu adevărat Drept. Cei care au tot auzit că „Dumnezeu e drept întrucât răsplătește binele și pedepsește răul” au șansa să-și corecteze această imagine simplistă, altfel nu vor atinge maturitatea vieţii în Cristos.

Știm că pentru a începe cu adevărat să înţelegem Noul Testament avem nevoie de o bună cunoaștere măcar a celor mai importante texte ale Vechiului Testament. Epistola către Romani subliniază magistral această articulare, iar prezentul comentariu ne ajută să deslușim unele formulări pauline extrem de dense, în care cuvântul parcă explodează sub intensitatea conţinutului. În acest scop, sunt investigate minuţios toate aluziile veterotestamentare din text, ba chiar și elemente din tradiţia rabinică în care s-a format Apostolul.

Cititorul trebuie să ţină alături textul epistolei, în traducerea, foarte fidelă, dar și foarte atrăgătoare, a autorului (este textul cel mai dificil de tradus din întreg Noul Testament).

Acest al treilea volum din colecţia „Universul Bibliei” inaugurată de Editura ARCB le luminează fericit pe celelalte două, datorate Comisiei Biblice Pontificale, pe care, de altfel, se și sprijină.