SPIRITUALITATE RECENZIE
Provocare la lectură Text: Monica Broşteanu
V
olumul Părintelui TarciziuHristofor Şerban, Iluzie şi libertate (Romani, 1–8), este un adevărat eveniment editorial. E vorba de un comentariu extrem de aplicat şi de limpede la cea mai importantă epistolă a Sfântului Paul (deocamdată doar la primele opt capitole, dar vor urma şi celelalte într-un al doilea volum). Niciun creştin nu poate să ignore această scriere paulină, sub pretext că e prea dificilă. Vorbind despre primii ei destinatari, autorul cărţii ne provoacă arătând că epistola „e adresată unor oameni care proveneau din cercuri şi orientări foarte diferite. Între ei, s-ar putea să fi existat câţiva ştiutori de carte. Mai toţi însă îşi câştigau existenţa prin truda zilnică. De aceea e surprinzător faptul că Apostolul se încumetă să le scrie utilizând un vocabular foarte elevat, folosind concepte teologice, 26
ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2020
cristologice şi ecleziale de mare fineţe. Se pare însă că oamenii aceia atât de simpli, prin participarea la viaţa liturgică de la sinagogă, au dobândit […] o cunoaştere a învăţăturii atât de înaltă, încât pot pricepe aceste texte.” Şi creştinul de azi aude adesea în biserică fragmentele cele mai importante; mai rar sunt explicate şi în omilii, care de multe ori aleg să comenteze doar Evanghelia. O a doua invitaţie pe care ne-o lansează autorul constă într-o foarte amănunţită structurare a întregului text, plasată la început, un adevărat rezumat care dă o idee despre bogăţia teologică şi spirituală a epistolei. E de sperat că cititorul va fi convins să nu se mai mulţumească doar cu frânturi, ci să o parcurgă în întregime. Ghidul nu-l va dezamăgi: îi va lămuri expresiile mai dificile, îl va ajuta să aprofundeze un mesaj fără de care riscă să înţeleagă foarte
superficial întregul Nou Testament, chiar şi Evangheliile. Pe bună dreptate Apostolul proclamă încă de la început ca temă Evanghelia ca putere a lui Dumnezeu spre mântuire. Evanghelia, „vestea cea bună”, este că mântuirea e oferită în dar „oricărui om care crede”. Iubirea lui Dumnezeu e necondiţionată şi nemeritată; omul trebuie doar să fie receptiv prin credinţă; credinţa însă, la rându-i, e un dar supranatural. Ea îl aşază pe om în relaţia justă cu Dumnezeu, îl „face drept” nu în sensul că doar îi şterge păcatele, ci în sensul că îl face compatibil cu Cel cu adevărat Drept. Cei care au tot auzit că „Dumnezeu e drept întrucât răsplăteşte binele şi pedepseşte răul” au şansa să-şi corecteze această imagine simplistă, altfel nu vor atinge maturitatea vieţii în Cristos. Ştim că pentru a începe cu adevărat să înţelegem Noul Testament avem nevoie de o bună cunoaştere măcar a celor mai importante texte ale Vechiului Testament. Epistola către Romani subliniază magistral această articulare, iar prezentul comentariu ne ajută să desluşim unele formulări pauline extrem de dense, în care cuvântul parcă explodează sub intensitatea conţinutului. În acest scop, sunt investigate minuţios toate aluziile veterotestamentare din text, ba chiar şi elemente din tradiţia rabinică în care s-a format Apostolul. Cititorul trebuie să ţină alături textul epistolei, în traducerea, foarte fidelă, dar şi foarte atrăgătoare, a autorului (este textul cel mai dificil de tradus din întreg Noul Testament). Acest al treilea volum din colecţia „Universul Bibliei” inaugurată de Editura ARCB le luminează fericit pe celelalte două, datorate Comisiei Biblice Pontificale, pe care, de altfel, se şi sprijină.
