Societate

Inimă lângă inimă SOCIETATE

Venerabilul Patrick Peyton spunea că „familia care se roagă împreună rămâne împreună”. Rugăciunea este un mod de a consolida legământul căsătoriei, dar şi legătura dintre părinţi şi copii, de a întări relaţiile de rudenie.

Text: Pr. Fabian M ăriuţ

Dintre rugăciuni amintim consacrarea la Inima lui Isus și la Inima Mariei. Prin consacrare inimile se unesc cu Inima Milostivă a lui Isus și cu Inima Neprihănită a Mariei pentru a trece încercările, a respinge ispitele, dar și pentru a dobândi pace, liniște, bucurie.

Un mare cinstitor al celor două Inimi, Sfântul Ioan Paul al II-lea ne-a lăsat o mărturie memorabilă: „Dacă, în timpurile noastre, creștinismul trebuie să se facă remarcat îndeosebi prin «arta rugăciunii», cum să nu simţim nevoia reînnoită de a rămâne mai mult timp, în conversaţie spirituală, în adoraţie tăcută, într-o atitudine de iubire, înaintea lui Cristos prezent în Sfântul Sacrament?” (Ecclesia de Eucharistia, nr. 25).

Începutul adevăratei devoţiuni însă are loc în iunie 1665, când la Paray-leMonial Isus i s-a arătat unei călugăriţe, Sfânta Maria Margareta Alacoque. Isus i-a spus aceste cuvinte: „Privește această inimă care a iubit atâta oamenii, care nu a omis nimic, care s-a consumat și a murit pentru a le da mărturia iubirii sale. Dar, în schimb, primește numai nerecunoștinţă, insulte, sacrilegii, răceală și dispreţ cu care este tratată în această taină a iubirii…”

Consacrarea la Inima Neprihănită ne arată strânsa legătură dintre Maica Domnului și Isus. „Maria păstra toate acestea în inima sa” (Lc 2,19.51). Păstra „taina iubirii” în inima sa.

Inima care se asemănă cel mai îndeaproape cu Inima lui Isus e cea a Neprihănitei, și din acest motiv Liturgia Bisericii ţine împreună cele două sărbători una după alta și una lângă alta. Consacrarea este un semn exterior al voinţei interioare de a împlini voinţa lui Dumnezeu și de a ne uni inimile noastre cu cele două Inimi.

Ne este binecunoscut Tratatul despre adevărata devoţiune către Preacurata Fecioară Maria al Sfântului Ludovic Maria Grignion de Montfort. În el misticul francez promovează „totala consacrare lui Isus prin Maria” din care a izvorât o întreagă tradiţie de viaţă spirituală. Devoţiunea cuprinde o multitudine de rugăciuni, litanii, lecturi. O parte însemnată dintre ele se află în volumul de rugăciuni Benedictus pe care îl recomandăm călduros fiecărei familii. Din opera lui Montfort s-a inspirat Sfântul Ioan Paul al II-lea când a ales motoul său papal: Totus tuus, o Maria!

Inimii Neprihănite şi Inimii lui Isus îi încredinţăm inimile de soţi, de părinţi, de copii, ca ele să rămână unite: inimă lângă inimă, inimă la inimă.