SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI
Invocația „Facă-se voia Ta” În continuarea catehezelor despre rugăciunea „Tatăl nostru”, Papa Francisc s-a oprit asupra celei de-a treia invocaţii: „facă-se voia Ta”. Voinţa lui Dumnezeu este binele omului, viaţa şi mântuirea lui, aşa cum ne-a arătat Isus. Text: Iulia Cojocariu
Î
n cadrul catehezei din 20 martie 2019, Papa Francisc s-a oprit asupra celei de-a treia invocații din rugăciunea „Tatăl nostru”: „facă-se voia Ta”. Această invocație împreună cu primele două, „sfințească-se numele Tău” și „vie Împărăția Ta”, formează un triptic. În episodul întâlnirii lui Isus cu Zaheu, Isus declară: „pentru că Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut” (Lc 19,10). Aceasta este voința lui Dumnezeu, cea pentru care ne rugăm să se facă. A căuta și a mântui ceea ce este pierdut, aceasta este voința lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este ambiguu, nu se ascunde în spatele enigmelor, nu a planificat viitorul lumii într-un mod indescifrabil. Dumnezeu este clar.
Dacă nu înțelegem aceasta, riscăm să nu înțelegem sensul celei de-a treia invocații din rugăciunea „Tatăl nostru”. Biblia este plină de expresii care vorbesc despre voința pozitivă a lui Dumnezeu cu privire la lume. În 1Tim 2,4, Sfântul Paul scrie că Dumnezeu „vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea adevărului”. Aceasta este voința lui Dumnezeu: mântuirea omului, a oamenilor, a fiecăruia dintre noi. Dumnezeu vrea să ne atragă la El și să ne facă să înaintăm pe calea mântuirii. Dumnezeu este aproape de fiecare dintre noi prin iubirea Sa, pentru a ne lua de mână şi a ne conduce la mântuire. Invocaţia „facă-se voia Ta” nu este o invitaţie să ne înclinăm capul într-un mod servil, ca şi cum am fi sclavi.
Doamne, răstoarnă planurile lumii, transformă săbiile în brăzdare şi suliţele în seceri; nimeni să nu se mai pregătească în arta războiului!
Dumnezeu ne vrea liberi, iar iubirea noastră pentru El ne eliberează. Rugăciunea „Tatăl nostru” este rugăciunea fiilor, a fiilor care cunosc inima tatălui lor și care sunt siguri de planul său de iubire. Această rugăciune este plină de convingere arzătoare în Dumnezeu, care ne vrea binele. Este o rugăciune curajoasă şi chiar combativă, pentru că există în lume prea multe realităţi care nu sunt după planul lui Dumnezeu. Această rugăciune aprinde în noi iubirea lui Isus pentru voinţa Tatălui, o flacără care duce la transformarea lumii prin iubire. Ne rugăm pentru că avem încredere că Dumnezeu poate şi vrea să transforme realitatea, fiind învingător al răului prin bine. Isus în grădina Ghetsemani a făcut experienţa angoasei şi s-a rugat astfel: „Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine, dar nu voinţa mea, ci a ta să fie!” (Lc 22,42). Isus este strivit de răul lumii, dar se abandonează cu încredere în oceanul de iubire al voinţei Tatălui. Din iubire, Dumnezeu ne poate face să mergem pe cărări dificile, să experimentăm răni şi spini dureroşi, dar nu ne va abandona niciodată. Va fi mereu cu noi, alături de noi, în noi. Pentru un creştin aceasta este mai mult decât o speranţă, este o certitudine. Găsim exprimat acest lucru în parabola despre necesitatea de a ne ruga mereu (cf. Lc 18,7-8). IUNIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
23
