Romania Mare, nr. 1121

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

INTERNET: http://www.revistaro-mare.ro e-mail prm2002ro@yahoo.com

Redactor-ºef: CORNELIU VADIM TUDOR

Director fondator: EUGEN BARBU

Acum, s-a pornit tãvãlugul...

* TRAIAN BÃSESCU E TERMINAT, POPORUL ROMÂN I-A PUS CRUCE * TOT GREUL LUPTEI CU BANDA LUI DE CRIMINALI L-AM DUS NOI, PATRIOÞII ªI JUSTIÞIARII DIN P.R.M., CARE AM PÃTIMIT CUMPLIT * NUMAI VADIM MAI POATE SALVA ÞARA ASTA NEFERICITÃ * CINE NU ÎNÞELEGE ASTA, PRELUNGEªTE AGONIA POPORULUI ROMÂN! AªA VÃ PLACE ISTORIA?

Un savant teolog din Italia pretinde cã L-a filmat pe Isus Christos, agonizînd pe cruce!

Dacã am cunoaºte principalele evenimente ale istoriei omenirii ºi dacã am reuºi sã facem o cartelã perforatã destinatã unui calculator, aparatul ar scoate un program profetic relativ exact. Dacã am putea înregistra ºi înmagazina într-un soi de ferite sau posturi de televiziune imaginile trecutului (este ceea ce face cu mag-

netoscopul pentru imaginile din trecutul apropiat – n. a.), acelaºi calculator ar fi, poate, capabil, pornind de la acest început de film, sãºi imagineze continuarea scenariului ºi sã elaboreze imaginile din viitor. (continuare în pag. a 23-a) ROBERT CHARROUX

RESTITUIRI

sau pensionari, am ajuns peste noapte celebritãþi naþionale ºi mondiale. ªi nu prin merite deosebite, prin opere cãrturãreºti, prin discursuri politice antologice, prin fapte de vitejie sub drapel - ci pentru cã decembrie 1989 ne-a prins într-o conjuraþie, ori am luat trenul din mers. (continuare în pag a 11-a) CORNELIU VADIM TUDOR Ianuarie, 1994

SPIONI ªI AGENÞI STRÃINI Departe e vara...

POEÞI UITAÞI

Mi-e foame, mi-e sete!

Mi-e foame, mi-e sete!

Nu de fete, Nici de vin, nici de poame.

Mi-e sete, mi-e foame De bani – ºi de glorie!

Of, ce bine e cînd ai parale!

Cînd suni francii-n buzunar, Te simþi fulg, ca un cãluºar, Îþi vine sã chiui, sã sari, Sã-ncinzi niºte sîrbe ºi niºte geamparale, Sã dúduie duºumeaua de angarale!

Ieri s-au prezentat la Poliþia Capitalei cîþiva politicieni ºi generali care, prin glasul unui reprezentant ales în mod amical, au declarat: - Am venit sã ne predãm. Sîntem agenþi strãini, din niºte obscuri lucrãtori cu gura

O, de-aº avea cîteva hîrtii – numai cinci: Sã-i cumpãr taichii o pereche de opinci, Maicã-mii fustã ºi papuci.

Sã duc nepoþeilor bomboane, Cã sînt vîrtoºi – ºi iuþi, cã nu poþi de picior sã-i apuci!

Naºului, dar de Anul Nou, O panã de foc ºi-o cãlimarã.

E poet mare, îºi iubeºte ca pe-o amantã þara ªi-o sã mã cunune.

Cu ºapte-opt sute, Sã-nºfac ultimele cãrþi apãrute, Goale în geam – ca-n harem niºte cadîne.

Dulce e un pol Pe inima goalã.

Un sutar Þine de cald ca un pieptar.

O þãrãncuþã albastrã Te-nfierbîntã ca o nevastã!

Dar o mie, S-o pãstrezi în portofel scumpã ca o fotografie De la iubitã, ori cînd erai de douãzeci de ani.

C-o mie, Sã-i cumpãr unei femei line o pãlãrie, Sã i-o aºez pe cap – ca o coroanã.

Ultimul cearºaf Sã-l fac praf, Cu prietenii mei la o beþie.

Sã nu-mi rãmînã nici pentr-o liturghie!

Bani, Ce bine e sã ai bani!

Bani!

Dar de-aº avea gologani Cît au acei oþomani

Cu ºube ºi tîmpiþi?

O, de-aº avea ruginiþi Cît risipeºte Dumnezeu seara pe cer, I-aº minuna pe toþi copiii care umblã goi pe ger.

I-aº îmbuiba, sã crape, toþi milogii, Aº da drumul slugilor, tuturor – Sãrãcimea stricã estetica lumii – Poeþilor þãrii, palate de ghiaþã, Aº da la casele lor pe toate feteleacelea ale strãzii, Care plîng dupã ora trei dimineaþa.

Soba mea, aº înfunda-o numai cu fiºicuri, Sã iasã draci din ea, ca dintr-un motor pus sub presiune!

Fetelor slute le-aº gãsi miri sã se cunune.

Aº sãtura toþi morþii care-mi cer un covrig în vis, Aº cumpãra pentru toþi pãcãtoºii de-aici întregul paradis!

Gloria, gloria, Parºivã muiere, Cu sînii de mere ªi gurã de miere – Aº vrea sã ies cu ea-n trãsurã la plimbare, Sã m-arate lumea: Ãsta e Cutare!

Celor care m-au umilit ºi m-au vîndut,

Sã nu le rãspund la salut!

Chipul meu sã-l poarte domniºoare ºi cucoane, La brãþarã ºi-n medalioane.

Sã-mi jefuiascã fruntea la fiecare pas un fotograf, Femeile care nu-mi puneau nici o întrebare, Cînd eram numai un biet oarecare, Sã le stropesc cu noroi, sã le pudrez cu praf, Sã le refuz sãrutul meu, ca un autograf.

Sã admir în oglinzi propria-mi statuie ªi pe bulevarde tãbliþe cu numele meu.

Mã roade faima lui Wolfgang von Goethe, Vreau sã-ntunec Luceafãrul, Sã mã cunun c-o Mlãdiþã pur-sînge.

Gloria, gloria, Cocotã frumoasã, Ia-mã de braþ ºi du-mã sã tãinui cu Zeii la masã.

N-am bani nici pentr-o floare, nici pentr-o þigare, Glorie, nici pe-aceea de-a fi-nºelat o fatã mare...

NICOLAE CREVEDIA (1902-1978)

NR. 1121 z ANUL XXIII z VINERI 20 IANUARIE 2012 z 24 PAGINI z 3 LEI/30.000 LEI

ALBASNEGRU ROªU GALBEN

ROMÂNIA MARE

Pag. a 2-a – 20 ianuarie 2012

S ÃPTÃMÎNA PE SCURT

TVR, Realitatea TV ºi B1TV – de partea mardeiaºilor lui Bãsescu Pazvante Chiorul a ºters-o, sîmbãtã, cu elicopterul la Predeal, de unde a ordonat sîngeroasa represiune Jandarmeria trebuie desfiinþatã Nelu Ploieºteanu are un frate geamãn: Eugen Negrici Ion Alexandru Þiriac cultivã canabis

LA DESCHIDEREA EDIÞIEI. Iatã ce înseamnã un scriitor vizionar! În ultima sa carte, „Cele mai frumoase aforisme“, Corneliu Vadim Tudor scrie: „În zilele noastre, singurele forþe patriotice sînt galeriile sportive“ (pg. 134). Iar mai departe: „Românii nu au o culturã a protestelor sociale: acestea sînt ori prea apatice, ori prea sãlbatice“ (pg. 159). Dupã Mineriadã, avem ºi o Universiadã: proteste masive ale studenþilor! Acum pricepe ºi alcoolicul nebun Traian Bãsescu cã ºcoala româneascã NU produce tîmpiþi. Tîmpitul e chiar el. Posturile de Televiziune ºi-au dat arama pe faþã în aceste zile.

Oficinile bãsiste, îndopate cu bani mulþi, s-au fãcut de rîs într-un mod evident pentru toatã lumea: ne referim, îndeosebi, la TVR, Realitatea TV ºi B1TV. Nici n-are rost sã comentãm ceea ce lumea a vãzut ºi a auzit ea însãºi. Mai ales prãvãlia gheºeftarului Elan Schwarzenberg ºi a biºniþarilor Sergiu Toader ºi Cozmin Guºã a dat rãu cu mucii-n fasole, acuzîndu-i, ore-n ºir, tot pe... protestatari! Am reþinut, din numeroasele mizerii, o flegmã a bãtrînei lichele UTC-iste Mihai Tatulici: „Prea mulþi derbedei la manifestarea asta!“. Adicã oamenii care au ieºit în stradã pentru o viaþã mai bunã sînt derbedei. Bine cã nu i-a pãlmuit pe cei plini de sînge, aºa cum a fãcut profitorul ãsta neruºinat cu Nicu Ceauºescu. Un alt trompetist bãºinist, fostul corector Cristian Teodorescu, i-a acuzat pe aceiaºi „derbedei“ cã au venit cu „cãrãmida-n buzunar“ (?!), dar n-a suflat o vorbã despre gorilele, înarmate pînã-n dinþi, de la Jandarmerie. La B1TV treaba a fost ºi mai clarã: aceiaºi þucãlari ordinari, în frunte cu Robert Turcescu, Florian Bichir, Bogdan Ficeac (ãsta-i un Bogdan Chirieac intrat la apã).

Vineri seara, cineva din partea lui Andrei Bãdin ia dat numeroase telefoane preºedintelui PRM, sã intre în direct – Tribunul avea însã alte emisiuni, la Antena 1 (Acces direct) ºi România TV, transmiþînd insistentului producãtor sã revinã la 19,30.

Atunci, însã, s-a pomenit cu un SMS (?!) de la B1TV, cã s-au stricat liniile telefonice (?!). Era clar, japiþele vãzuserã, sau li se relatase ce a spus Vadim la România TV ºi s-au speriat. La Antena 3, umflatul, multimilionar în euro, Bogdan Chirieac e bãtut în cuie (sã-i dãm muie) – rinocerul cu ochii tulburi joacã la douã capete: a fãcut o avere colosalã prin fraudã (afaceri cu STS), bazîndu-se pe prietenia cu Dorin Cocoº (au fost camarazi de armatã, la bãtut þãruºi cu curul, pe fundul Dunãrii), prietenie care l-a fãcut s-o apere mereu pe escroaca Elena Udrea – dar acum Chirieac a simþit în nãrile rîtului de godac de unde bate vîntul ºi cã se clatinã ºandramaua, aºa cã a trecut de partea „boborului“. ªi Alessandra Stoicescu chiar îl crede? În platou era ºi Daniel Barbu care, pe cînd îl slugãrea pe Þapul bãtãuº de mineri ºi de alþi demonstranþi, tãcea mîlc. Acum, aºa-zisul profesor (?!), cu fundurile alea de sifon la niºte ochi de Sindromul Down, îi vîrã pe toþi oamenii politici în aceeaºi oalã. Dar cum se exprimã? Agramat: „Nici unul dintre politicienii care vorbeºte (sic!) la televizor“... Pînã la urmã, cel care a vorbit cel mai bine ºi cu mult bun-simþ a fost Cornel Dinu, care ºi-a asumat ºi niºte riscuri (e, totuºi, general de Poliþie!). Am lãsat la urmã, special, OTV-ul, fiindcã avem de-a face cu un caz clinic: ºi ªobolanul cu Rolls-Royce joacã la douã capete, dar cum o face? Ia bani de la acelaºi þigan burduhãnos, care îºi traficheazã nevasta, Dorin

Cocoº (a încasat, într-o primã tranºã, 1,5 milioane de euro, cã sã-ºi punã pe picioare „partidul“) – dar încearcã, cu deºtiul, ºi poziþia protestatarilor faþã de el: l-au mirosit, sau i-a dus de nas? În ideea asta vicleanã, puradelul din Caracal a dat o vîjîialã, vineri seara, în Piaþa Universitãþii, dar, dupã vreo 5 minute, s-a întors pe cãlcîie ºi a dispãrut. A doua zi, l-a trimis printre oameni pe idiotul congenital Radu Popa care, cu mãciulia aia de microcefal lovit cu bãtacul de þurcã, pãrea scãpat din borcanul cu formol de la Institutul „Mina Minovici“. Oamenii nu pot uita în ce hal a minþit parazitul ãsta (n-are nici o meserie, e incult ºi penal) cã l-ar fi vãzut pe Vadim Tudor beat (?!), la 3 dimineaþa, la Restaurantul Pescãruº - pentru abjecþia asta, îl sfãtuim sã-ºi þinã bine cocoaºa, sau sã se însoare cu bãtrînã croitoreasã de zdrenþe Romaniþa Iovan, care îl þinea de „peºte“.

Evacuarea Pieþei Universitãþii, prin forþã, la miezul nopþii de sîmbãtã s-a fãcut la ordinul direct al Chiorului, care trãgea la mãsea, în Vila lui Ceauºescu de la Predeal ºi îl dirija, prin telefon, pe ospãtarul Traian Igaº. Operaþiunea s-a desfãºurat ca la „manual“, fiind trasã la indigo dupã operaþiunea de evacuare a PRM din sediul central, exact acum 1 an (ianuarie 2011): la un moment dat, o gorilã a Jandarmeriei a strigat, ca ºi maimuþa ªomâldoacã, sã se evacueze piaþa (clãdirea) fiindcã, în caz contrar, va fi folositã forþa. În 4 ianuarie 2011, animalele de la Poliþie (ºantajate cu ºomajul ºi foametea) i-au sucit doamnei Ileana Simion mîna la spate ºi au ridicat-o pe sus, cu scaun cu tot. Dar, aºa cum zice o zicalã, „cel mai deºtept cedeazã“ – aºa cã preºedintele PRM a decis cã e mai înþelept sã nu expunã oamenii nevinovaþi, mai ales femeile, unor asemenea violenþe. Pãstrînd proporþiile, aºa au fãcut ºi demonstranþii din Piaþa Universitãþii. Oricum, Jandarmeria s-a sinucis ºi, la schimbarea regimului, ea va fi DESFIINÞATÃ, iar cãpeteniile ei vor intra la puºcãrie, asta e sigur. Eugen Barbu (pe care l-a evocat Cornel Dinu la Antena 3) obiºnuia sã spunã: „Jandarmeria e mama Securitãþii“. În sensul cã, în 1948, Securitatea s-a nãscut din transformarea Jandarmeriei. Dupã decembrie 1989, s-a produs procesul invers: Securitatea a redevenit ceea ce fusese, adicã Jandarmerie.

Ambele, instituþii represive, care n-au ce cãuta în lumea modernã. Este regretabil cã nici unul, dar absolut nici unul dintre realizatorii ºi participanþii la emisiunile de sîmbãtã nu s-a întrebat: unde-i Bãsescu la ora aia? Noi ºtiam, dar cine ne-a întrebat pe noi, mai are loc cineva de Chirieacii, Ciuvicii, C.T. Popeºtii ºi ceilalþi abonaþi permanenþi ai televiziunilor? Ei, bine, sîmbãtã, la orele 12,30, Beþivanul Naþional a zburat cu elicopterul, la fel ca Nicolae Ceauºescu, spre Vila lui...

Ceauºescu, de la Predeal! Acolo a stat lîngã el, ca o umbrã, Florian Coldea, de la SRI (ºtiþi care, golanul ãla care a dus valiza cu milioane de dolari, în Irak, în Cazul Omar Hayssam). În permanenþã, Bãsescu i-a dat ordine chelnerului Traian Igaº, dar ºi lui G.C. Maior, de la SRI, ºi altor lachei. Dar, hai sã mai luãm o pauzã ºi sã vã servim o ,,perlã” de Gîgã, auzitã tot sîmbãtã seara, la DIGI Sport: referindu-se la manifestãrile de bucurie ale antrenorului echipei de fotbal Saint Etienne, dupã o victorie în campionatul Franþei, un crainic a spus cã acesta ,,Bate pumnul cu aerul”. Miºto. Atunci, la ce ne mai mirãm cã România e þara unde s-a nãscut suprarealismul?

„ROMÂNIA MARE“

La TVR 3 s-a transmis o emisiune consacratã unui obscur critic literar din Craiova, pe nume Eugen Negrici. Specimenul e un þigan cu respiraþie tabagicã, semãnînd, uimitor, cu Nelu Ploieºteanu. Dar, în timp ce lãutarul îºi cîºtigã pîinea în mod cinstit ºi îi bucurã pe oameni cu mãiestria lui – negroidul Negrici a fãcut din rahat bici, pozînd în dizident ºi rezistent, cînd el nu-i decît un impotent. Cocoþat pe o scenã de teatru, unde fãcea pe conferenþiarul, în faþa cîtorva babe zãpãcite, acest guru judeþean slobozea niºte fîsuri penibile, cu pretenþii de cogitãri adînci. De exemplu: ,,Sîntem ºi o rasã latinã” (?!). Care ,,sîntem”, þigane? Adicã voi, rromii, vã trageþi de la Rroma, nu-i aºa? Din cînd în cînd, sfertodoctul ãsta lansa un cuvînt care îi place lui cum sunã: ,,cosmoid” (o datã a zis chiar ,,osmoid”, ca dovadã cã habar nare despre ce vorbeºte). Lansîndu-se într-o incursiune istoricã, neica-nimeni Negrici zicea cã, în 1964, el era foarte bucuros: ,,Puteam sã ne publicãm operele”. Ce opere, mã, prostule? Ce-ai publicat tu, în afara unor broºurele tembele, în care au fost îndesate, cu furca, articolaºe de ziar fãrã sare ºi piper? Pe ecran apãreau, periodic, poze ale þambalagiului Negrici, din care reieºea cã el e ºi vînãtor (?!), fiindcã avea un puºcoci în mînã, cu care omora niºte animale care nu i-au fãcut nimic – deh, el pozeazã în vedetã judeþeanã, a auzit cã ºi Mihail Sadoveanu fusese vînãtor, aºa cã vrea sãºi creeze, ºi el, o aurã de boier clasic. La un moment dat, parazitul ãsta intestinal se trezeºte cã îl atacã pe … Eugen Barbu! Care ar fi fãcut ,,porcãrii” scriitorilor români (?!), dar noroc cu el, tizul lui, care l-a salvat ºi nu i-a aruncat cãrþile la coº (aºa cum îi cereau alþii). Uº, cioarã! Ce ,,porcãrii” a fãcut marele scriitor Eugen Barbu mã, cretinule? Nu ne referim la geniul sãu de romancier, nuvelist ºi scenarist de film – ci doar la calitatea de redactor-ºef al publicaþiilor ,,Luceafãrul” ºi ,,Sãptãmîna”, el fiind cel mai mare descoperitor de talente ºi ferment literar din întreaga Istorie a culturii române. Amintiþi-vã de celebra colecþie ,,Luceafãrul”, unde ºi-au publicat cãrþile de început Nichita Stãnescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Adrian Pãunescu, Ana Blandiana ºi alþi tineri scriitori, cei mai mulþi reuniþi în Cenaclul Labiº. Amintiþi-vã cîte premii a decernat Eugen Barbu sub egida revistei ,,Sãptãmîna”, nu numai scriitorilor, ci ºi savanþilor, muzicienilor, pictorilor, sculptorilor, actorilor, regizorilor, istoricilor (Cella Delavrancea, Gh. Eminescu, George Calboreanu, Ana Aslan º.a.). Nu-þi e ruºine mã, limbricule, sã bãlãcãreºti memoria unui ,,monstru sacru” al Culturii Naþionale? Cine eºti tu? Ce-ai fãcut în viaþã? Ai stat pe cracã, rebegit, ca orice cioarã, ºi ai cîrîit în pustiu. Aºa faci ºi acum, dar nu polifonic, ci cacofonic: ,,Adicã cînd”; ,,Presiunea psihologicã care deturneazã în lacrimi” etc. Halal ,,profesor universitar”! Vai de studenþii ãia ai tãi!

Una peste alta, foarte puþinii telespectatori ai postului TVR 3 au putut vedea prostia în stare purã: un þigan îmbãtrînit în rele, vînãt ºi acru, pozînd în George Cãlinescu, conferenþiind, stabilind ierarhii literare etc. O sfãtuim pe realizatoarea emisiunii, Mirela Giodea, data viitoare sã-i închine un medalion altui Parpanghel din Bãnie, care e ceva mai cinstit ºi mai distractiv: Jean de la Craiova.

A doua zi, tot la TVR 3, Studioul din Craiova ne-a arãtat un fund de muiere destul de foarte apetisant: era o pacientã în bikini negri, care stãtea pe burtã ºi se lãsa masatã cu tot felul de aparate de cãtre o tînãrã pe nume Oana Maria Corîci, care pe urmã o întorcea cu faþa-n sus ca pe o broascã þestoasã, o împacheta în tot felul de muºamale, o nãclãia cu uleiuri ºi alifii, dar aia nu-ºi arãta faþa, ca sã nu o recunoascã bagabonþii pe stradã ºi sã vrea ºi ei. Totuºi, nouã ne-a plãcut emisiunea, fãcîndu-ne sã ne întãrim convingerea (ºi nu numai convingerea!) cã în Craiova sînt femei f.f. frumoase. Am rîs de ne-am prãpãdit atunci cînd am vãzut în ,,Ziarul Financiar” (editat de Mediafax Group, adicã de Adrian Sârbu) acest titlu, pe pagina 1: ,,Þiriac Jr.: Intrãm puternic pe agriculturã ºi mai cumpãrãm încã cel puþin

„ROMÂNIA MARE“ 2.000 ha”. Ha? Ha-ha-ha! ªi ce cultivaþi voi acolo, tinere Þiriac Jr.? Cumva canabis? Sau opium?

Daniela Crudu a dat pe gaura gurii ei ca o cireaºã o vorbã mare: ,,Deºteptãciunea mea n-are limite”. Absolut corect. În curînd, vei fi primitã în Academie (Secþia ,,Giugiulirea bîrzoiului”).

Priviþi încã o mostrã a felului în care face gazetãrie Grigore Carti-Anus: în ,,Adevãrul”, pg. 46, apare titlul ,,Marian Iancu a vîndut Timiºoara la bucatã”, dar dupã numai 2 pagini, mai precis în pg. 48, se poate citi titlul ,,Marian Iancu vinde Poli Timiºoara la bucatã”. Acest Cap de Bibilicã, Anus Carti-Anus, nu ºtie care e diferenþa dintre timpii verbelor: una e sã vîndã ºi alta e situaþia în care vinderea s-a ºi consumat. Îl mai þineþi minte pe cioflingarul din Ploieºti Mircea Vasilescu? Ei, bine, repetentul a devenit preºedintele Fundaþiei Sörös în România! Adicã sluga mafiotului evreo-maghiar. Dar mangafaua respectivã este ºi redactor-ºef la fiþuica lui Andrei Pleºu, ,,Dilema Veche” (bãga-le-am cucutã în ureche). Mãi, cum se leagã lucrurile… Bagabontul ãsta de M. Vasilescu, care n-are nici un talent, de nici o culoare, suge la douã oi (cel puþin): Dinu Patriciu ºi George Sörös. Foame mare… În ,,Adevãrul” de vineri, 13 ianuarie, apare un interviu-fluviu (ciºmea) cu Ion Caramitru. Care minte, ca de obicei, fiindcã îl are pe dracul în el: ,,Securitatea a anchetat felul cum recitam «Glossa»”. Care Securitate? Pãi, aia pentru care lucra el, atrãgînd-o pe o lucrãtoare a Ambasadei Marii Britanii într-o Casã conspirativã ºi înregistrînd-o, pe ºest. Nu-þi e, mã, ruºine? N-ai obosit sã tot mãnînci rahat, de zeci ºi zeci de ani?

Bulangiu ai fost, te-a dat în gît Madame Clarence.

Biºniþar, la fel. Terorist, oho – tu ai dat ordin sã se tragã cu tunul în clãdirea Securitãþii, de peste drum de CC al PCR ºi CC al UTC, ca sã disparã dovezile compromiþãtoare despre tine ºi ceilalþi conspiratori, dar, ce oroare, ai distrus Biblioteca Centralã Universitarã! O altã minciunã a acestui inconºtient, care crede cã nu mai trãiesc oameni ce cunosc adevãrul ºi îl pot pune la punct: cicã profesorul de limba românã pe care l-a avut el la Liceul ,,Mihai Eminescu” din Capitalã, Vladimir Dogaru, ,,Era invalid, pierduse un picior în rãzboi”. Nu, bã, sclerozatule sîsîit, nu pierduse nici un picior! Era invalid, aºa e, dar nu i se amputase piciorul, atîta lume îºi aminteºte de el, mai ales cã era fratele preºedintelui Cultelor. ªi o cacofonie jenantã: ,,Teatrul Bulandra a fost în turneu, în ‘79, în America cu (sic!) «Scrisoarea pierdutã»”… În acelaºi numãr al fostei ,,Scîntei” apare bîlbîiala unui oarecare T.O. Bobe, la rubrica intitulatã ,,Cãrþile de cãpãtîi ale personalitãþilor”. Ce ,,personalitate” o fi acest Bobe? N-a auzit nici mã-sa de el! Aha, cicã ar fi scriitor. Anonimul ãsta cu nume ºi faþã de bobinã uzatã pretinde cã, pe vremea lui Ceauºescu, vînzãtoarele de la librãrie îl îmbiau cu ,,Ion Brad, Ion Lãncrãnjan sau Dinu Sãraru”. E o minciunã, desigur, nu îmbia nici o vînzãtoare, pe nimeni, mai ales cã volumele celor 3 scriitori se epuizau destul de repede. Acest Bobe e un fripturist de teapa lui Cãrtãrescu, vînãtor de burse peste hotare ºi mestecãtor de fraze stupide, cu pretenþie de ,,literaturã post-modernã”. Aflãm cã ultima carte a sa se intituleazã ,,Contorsionista”, fiind ,,o colecþie de opt povestiri” (poate ,,culegere”, nu ,,colecþie”), apãrutã la Editura Humanitas. În acest caz, de ce nu s-o intitula ,,Contor Sionista”?

Pe pagina alãturatã, a aceleiaºi maculaturi stupide, prin care Dinu Patriciu spalã bani, odrasla legionarului Apolzan, N. Manolescu, îl laudã, din nou, pe evreul stalinist Ov. S. Crohmãlniceanu.

Care i-a fost profesor. Acesta e destinul celor mai mulþi avortoni de legionari: pentru a face carierã, sau gudurat pe lîngã evrei. Uitaþi-vã hal de exprimare la cineva care se dã prof. univ. dr. ºi mare critic literar: ,,cãrþile de debut ale lui Marin Preda ºi Nina Cassian”. Formularea corectã e: ,,Ninei Cassian”, adicã la genitiv. Memoria îi joacã feste Rãþoiului Castrat, fiindcã el scrie cã, în 1980, revista ,,Innostrannaia literatura” a criticat romanul ,,Delirul”, de Marin Preda. Exclus:

Pag. a 3-a – 20 ianuarie 2012

romanul a apãrut în 1975, deci era absurd sã izbucneascã un astfel de scandal dupã 5 ani! În realitate, ruºii au protestat chiar atunci, în 1975.

Infectã poziþia foii ,,Click!”, care le reproºeazã judecãtorilor de la Curtea Constituþionalã: ,,Neaþi lãsat cu 150.000 de maidanezi pe strãzi!”.

Autoare, o oarecare Marina Dohi. ªi ce-ai fi vrut fã, doamnã, sã-i ucidã? Numai la asta te duce capul? Vrei, neapãrat, sã nu-i mai vezi pe cîinii ãºtia? N-ai decît sã te spînzuri, cã tot faci umbrã pãmîntului degeaba. Foarte corect ºi sugestiv raþionamentul preºedintelui Curþii Constituþionale, Augustin Zegrean, care i-a invitat pe adepþii lichidãrii bietelor animale sã-ºi imagineze scena de coºmar a unui cîmp plin de cadavrele a 200.000 de cîini – fiindcã asta ar fi însemnat validarea acelei legi criminale. κi poate asuma societatea româneascã povara unui asemenea pãcat, a unui astfel de mãcel fãrã precedent în lumea civilizatã? Titlul sãptãmînii a apãrut în acelaºi ,,Click!”: ,,A plonjat de la 120 de metri direct în penis!”. Asta-i o divã porno, Dylan Rider (26 de ani), din SUA, care s-a lansat cu coarda ºi a reuºit sã atingã cu gura sexul unui ,,actor”, care o aºtepta la aterizare. Carevasãzicã, coarda a sãrit cu coarda!

Mare scofalã! Pãi, în România existã cîteva persoane care pot ateriza, de la înãlþimi ºi mai mari, drept în penis, dar nu aºa, cu gura, ci cu alte orificii: Elena Udrea, Sorina Plãcintã, Roberta Anastase, Monica Macovei, Cozmin Guºã, Naomi º.a. Pro TV ne-a anunþat ceva lugubru: ,,Medicii au fost nevoiþi sã-i scoatã lui Mircea Lucescu tot sîngele din organism” (?!). Aoleu!

Toþi cei 7 litri? ªi ce i-au bãgat în loc? La un magazin din Brooklin (New York) au fost expuºi în vitrinã niºte cercei reprezentînd zvastica. Dar un consilier al Primãriei, Steve Levin (dupã nume, evreu) i-a atras atenþia proprietarului cã aduce un afront ,,tuturor evreilor din lume”. Numai cã negustorul nici nu vrea sã audã, replicînd: ,,Oamenii ãºtia sînt lipsiþi de culturã”. Aºteptãm ca Israelul sã bombardeze New Yorkul, normal.

Ziarul „Libertatea“ titreazã mare, pe pagina 1: „Aºa i-au demascat anchetatorii pe cei 31 de subofiþeri mafioþi – Poliþistã deghizatã în curvã“. Noi ºtim foarte multe poliþiste care nici mãcar nu trebuie sã se deghizeze, fiindcã, vorba aia, se citeºte pe faþa lor cã este niºte curve, care-i problema? Tot în „Libertatea“ poate fi vãzut titlul: „Americanii se luptã cu rozãtoare de 1 metru, aduse, din neglijenþã, de vapoarele din Africa. ªobolanii uriaºi au invadat New Yorkul!“. Da? Pãi cel mai uriaº dintre ei, de 1,75 m, e Radu Ioanid! Andrei Pãunescu îºi continuã, voiniceºte, opera de curãþire a buruieniºului audio-tv. În rubrica „Emisiunile trece, perlele rãmîne“, din revista „Flacãra lui Adrian Pãunescu“, tînãrul ºi talentatul publicist ne delecteazã cu urmãtoarele spicuiri: „Indiferent cine face datoria, sînt cîteva state care plãteºte“ (Traian Bãsescu, Realitatea TV); „Sã scap de aceastã femeie maleficã care... urãºte ºi cã m-a fãcut, cu ajutorul vrãjitoarei Melissa“ (Oana Zãvoranu, Kanal D); „Dinamo are nevoie de cel puþin minim 3-4 transferuri“ (Gigi Neþoiu, Antena 3); „La mine e o masã ºi-un scaun“ (handicapatul Radu Banciu, Radio Sport FM); „Într-o improvizaþie de moment“ (Radu Cãlin Cristea, Realitatea TV); „Nu avem o culturã a calitãþii versus banii care îi plãtim“ (Antena 3); „Se pare cã cauza“ (Realitatea FM); „Ne conduce cei care au fost la fãrã frecvenþã“ (Antena 3); „Este un tip mai superior“ (Antena 1); „Poate sigur cã regimul vã þinea sub control, domnule Greþcu“ (Adrian Cioroianu, Realitatea TV); „Sã pierdem timpul degeaba?“ (Prima TV). Un titlu incorect, în „Libertatea“: „Pentru ºeful UDMR Sfîntu Gheorghe – Iubirea de þarã e similarã unui viol“. Nu, el n-a zis aºa; el l-a citat pe „un poet român“ (Vadim), care a spus cã „Dragostea cu sila se cheamã viol“, ceea ce e cu totul altceva. În „Libertatea“ poate fi vãzut acest titlu: „Cristi ºi Alina Borcea au revenit în þarã dupã patru luni ºi jumãtate petrecute la Miami, Statele Unite ale Americii. El a muncit,

ea a dormit!“. Hai, nu mã-nnebuni! Ce-a muncit ãsta în America? A cãrat butelii? Din ce în ce mai enervant de necinstit numitul Florian Bichir! În ruºinea presei româneºti, „Excrementul zilei“, rãspopitul s-a pomenit cã îi ia apãrarea, din nou, porcului de Bãsescu, care, vezi, Doamne, n-a fãcut altceva decît sã provoace „o dezbatere publicã“ pe tema Legii Sãnãtãþii. Da? Atunci cînd l-a forþat pe Raed Arafat sã-ºi dea demisia el asta fãcea, invita la o discuþie publicã inofensivã? ªi cînd a închis, discreþionar, peste 70 de spitale, deau murit oameni, tot la dezbatere publicã invita? Încã o mîrºãvie a acestui bãiat revoltãtor de incorect: „Cu excepþia postului public de televiziune (TVR – nota red. R.M.) ºi a B1TV, restul mass-mediei (sic!), cel puþin vizuale, a deturnat sensul discuþiei“. Cîtã abjecþie! Care o fi fost sensul ãsta, Bichire, pe care numai tu ºi puºlamalele vîndute, de la TVR ºi B1TV, l-aþi sesizat? Titlul textului pupinbãsist sunã aºa: „Politicienii ucid sãnãtatea!“. Ca sã vezi... Noroc cu Dracul Chior, care o þine-n viaþã. ªi încã ceva, Bichire: nu mai face cacofonii! „Publicã. Care“ sunã jenant pentru cineva care tipãreºte cãrþi. Duminicã seara, Irinel Columbeanu a aterizat, ºi el, în Piaþa Universitãþii, printre protestatari. Piticul Somnorilã era îmbrãcat într-o hainã de blanã foarte scumpã, care îi sfida pe oamenii nevoiaºi de acolo.

La ce-o fi venit ãsta? O fi, ºi el, vreun nedreptãþit?

Dorea sã protesteze contra lui Bãsescu? El, care face afaceri bãnoase cu Elena Udrea? Ce jigodie!

Bine i-a fãcut nevastã-sa cã ºi-a luat copilul ºi a plecat unde-a vãzut cu ochii. Nãpîrstocul a fost nevoit, rapid, sã-ºi ia tãlpãºiþa, fiind bumbãcit.

Un titlu amuzant în ziarul „Naþional“: „Mai mulþi social-democraþi îi pregãtesc o surprizã de proporþii. Lui Ponta i se rupe PSD-ul!“. Da? Ni se fîlfîie! Un titlu penibil, în fiþuica bãsistã „Curentul“: „Coreea de Nord va amnistia «condamnaþi» la aniversarea liderilor sãi morþi“.

Alo, bã, proºtilor: morþii nu se aniverseazã, ci se comemoreazã! Boschetarul politic Vladimir Tismãneanu iar n-are loc de Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor ºi „România Mare“.

Unde îºi lasã icrele sulfuroase pistruiatul ãsta fãrã prepuþ? În „Evenimentul zilei“, desigur. Din pãcate pentru odrasla cãlãului stalinist Leonid Tismineþki, nu dã nimeni nici mãcar doi muci pe denunþurile sale, care provoacã milã. Ne-a picat în mînã un exemplar din ziarul „Ziua“ (nr. din 12/13 decembrie 2009). Ce credeþi cã am citit acolo? O oarecare Cornelia G. Popescu a scris o micã inepþie despre o inepþie ºi mai mare: un aºazis sondaj realizat de Institutul Român pentru Evaluare ºi Strategie (IRES). Titlul: „Traian Bãsescu, cel mai sincer candidat“ (la alegerile de la finalul anului 2009). El a fost urmat de Mircea Geoanã, Crin Antonescu, Sorin Oprescu ºi Corneliu Vadim Tudor. Ce chestie! Prin urmare, atunci cînd a jurat, cu mîna pe Biblie, cã nu l-a pocnit pe acel bãiat de 12 ani, Pazvante Chiorul a fost cel mai sincer om dã pã suprafaþa mapamondului mondial! Cine e patron la cocina IRES? Nimeni altul decît þiganul hoþ Vasile Dâncu! Fireºte cã borfaºul a primit bani pentru minciunile astea, popularizate doar de „Ziua“ – care, la scurt timp, a ºi decedat! A încetat din viaþã, la vîrsta de 68 de ani (cancer) fostul ministru þãrãnist de Finanþe Mircea Ciumara. Este cel care a rostit nefericita frazã „Mai bine sã moarã acum 1.000 de oameni, dar sã salvãm“ etc. etc. Regretãm, sincer, dispariþia lui.

Dumnezeu sã-l ierte. „Libertatea“ de luni scrie cã Teodosie este „Mitropolitul Tomisului“.

Eroare, acesta este Arhiepiscop, nu Mitropolit.

LA ÎNCHIDEREA EDIÞIEI. Duminicã searã, atunci cînd a plecat de la domiciliu cãtre Casa Scînteii, preºedintele PRM a observat cum locuinþa sa era supravegheatã de doi agenþi ai „poliþiei politice“, aflaþi în douã maºini. Atunci, Tribunul ia scos pe cei doi „hingheri“ afarã ºi i-a bãtut cap în cap, azvîrlindu-i în Dîmboviþa. (Desigur, nu s-a întîmplat chiar aºa, dar nu-i exclus ca o asemenea scenã sã aibã loc în viitorul apropiat)...

ALCIBIADE

Pag. a 4-a – 20 ianuarie 2012

„ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse Maestrul Florian Lungu ºi lumea jazz-ului românesc Florian Lungu a fost unul dintre cei mai buni elevi ai mei!

Cu mine a studiat, temeinic, armonia, contrapunctul, orchestraþia ºi formele muzicale. Amîndoi am orchestrat capodopera lui Claudio Monteverdi ,,Orfeu ºi Euridice”. (Se ºtie cã sublima ,,Artã a fugii”, de Bach, ºi profunda creaþie a lui Monteverdi ne-au fost lãsate în ,,reducþie de pian”, urmînd ca fiecare interpret care le tãlmãceºte sã-ºi creeze orchestraþia proprie.) Florian Lungu mi-a atras atenþia prin talentul sãu de compozitor ºi, în acest sens, menþionez, mai ales, o Sonatã pentru pian, opus în care autorul continua, cu succes, arta lui Prokofiev. El a mai studiat ºi cu rãscolitorul maestru Aurel Stroe - creator intrat în istoria muzicii noastre încã din timpul vieþii sale atît de dramatice - care l-a apreciat în mod deosebit pe tînãrul sãu discipol. Iatã principalele repere biografice ale lui Florian Lungu, cunoscut realizator de emisiuni de radio ºi televiziune, compozitor, muzicolog ºi profesor, prezentator de concerte ºi festivaluri, promotor al jazz-ului: Florian Lungu s-a nãscut la 5 ianuarie 1943, la Bucureºti.

A urmat studiile muzicale la Conservatorul ,,Ciprian Porumbescu” (actuala Universitate Naþionalã de Muzicã) din Bucureºti, între anii 1960 ºi 1966, sub îndrumarea profesorilor Victor Giuleanu (teorie – solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Dan Constantinescu ºi Tiberiu Olah (compoziþie), Aurel Stroe (orchestraþie), Emilia Comiºel (folclor), Adriana Sachelarie (istoria muzicii). Dupã absolvirea Conservatorului ºi satisfacerea serviciului militar cu termen redus, a activat, mai întîi ca profesor, la Liceul de Muzicã din Giurgiu (1966-1967), apoi în calitate de redactor, la Secþia creaþie-repertoriu (1967-1970) ºi de redactor/realizator de emisiuni, la Secþia de muzicã uºoarã ºi jazz (din 1970 pînã în prezent) din cadrul Societãþii Române de Radiodifuziune. În paralel, a fost profesor asociat la Universitatea Naþionalã de Muzicã, din Capitalã (1990-1996; 2005 pînã astãzi) ºi la Academia de Muzicã ,,Gheorghe Dima”, din Cluj (19972000), precum ºi lector de Istoria jazz-ului, în cadrul Universitãþii ,,Tibiscus”, din Timiºoara (din 2005).

A prezentat majoritatea festivalurilor de jazz (Bucureºti, Sibiu, Braºov, Cluj, Iaºi, Costineºti, Craiova, Satu Mare, Timiºoara, Arad, Gãrâna, Lugoj, Jimbolia, Piatra Neamþ) ºi a concertelor de jazz ºi blues, din Capitalã ori din alte centre culturale ale þãrii (din 1977 pînã în prezent); a susþinut comunicãri ºtiinþifice, referate, conferinþe, expuneri ilustrate audio-video în cluburi de jazz; a realizat mai mult de 7.000 de emisiuni radio de jazz, dar ºi altele, dedicate stilurilor pop, rock, muzicii electronice, creaþiilor simfonice ºi corale etc. Dintre ciclurile de emisiuni radiofonice, s-au impus, de-a lungul anilor, cele realizate sub titlurile: Jazz românesc, Jazz Portret, Jazz Lexicon, Jazz Club, Stereo Jazz, Jazz ºi Swing, Discografia marilor interpreþi de jazz, Noapte de jazz, Interpreþi români de jazz, Jazz pe… româneºte, Album de colecþie, Pur ºi simplu.. jazz!, Fascinaþia sunetului, Estrada duminicalã. Dintre ciclurile de emisiuni TV, sînt de menþionat: Jazz Alive, Jazz Fan (în colaborare cu Mihai Godoroja), Panoramic Jazz, Estival Jazz, Marele Jazz, iar din 2004 pînã în mai 2006, emisiunile Jazz Restitutio, difuzate, sãptãmînal, pe TVR Cultural. Din aprilie 2009, a revenit pe micul ecran împreunã cu Mihai Godoroja, ambii semnînd emisiunile sãptãmînale ,,Unora le place”, difuzate pe TVR2. În acelaºi timp, Florian Lungu a rãspuns ºi rãspunde de înregistrãrile speciale de jazz, realizate de diverºi muzicieni în studiourile Radiodifuziunii, precum ºi de înregistrãrile live, preluate de la manifestãri de gen. Împreunã cu Mihai Godoroja, a organizat, din aprilie 2009, serialul sãptãmînal de concerte ,,Blue Monday”, de la Clubul ,,Hard-Rock Café”, din Bucureºti.

A semnat ºi publicat mai mult de 4.000 de articole, studii, eseuri, cronici muzicale, portrete etc., în publicaþii precum: ,,Muzica”, ,,Viaþa studenþeascã”, ,,Echinox”, ,,Flacãra”, ,,Informaþia Capitalei”, ,,Sãptãmîna”, ,,Scînteia”, ,,Contemporanul”, ,,Radio România”, „Panoramic TV”,

MICROSIOANE ISTORICE

Restaurantul cîinilor Cînd Cucoana, Seniorita, Madama sau Diva, Starleta sau Vedeta au plecat, întîia oarã, la plimbare, pe bulevard sau la ªosea, cu cîinele lor de companie, condus în lesa argintatã, ele trebuie sã fi trezit mirarea admirativã a celorlalþi ,,plimbãreþi” ºi chiar pasiunea acestora pentru sãrutatul mîinilor galante, de-ale cãror farmec ºi mîngîiere se bucurau doar patrupedele. Nu mai vorbim de dulcea moþãialã a animãluþelor, dormitînd alene, în iarbã, între picioarele bãncii pe care se aºezau parfumatele lor stãpîne ºi picioarele acestora.

Pe aceeaºi bancã s-ar fi grãbit, cu lãcomie, sã se aºeze bãrbaþii rãpiþi de farmecele divelor, mulþi dintre ei fiind dispuºi oricînd sã þinã în braþe ºi preþioasele patrupede.

Atît de mult s-a înmulþit numãrul acestor cavaleri, încît

,,Melos”, ,,Vox Pot Rock”, ,,Formula AS”, ,,Libertatea”, ,,Curentul”, ,,Cotidianul”, ,,Monitorul de Iaºi”, ,,Ziarul de Iaºi”, ,,Steaua” (Cluj), ,,Astra” (Sibiu), ,,Actualitatea muzicalã”, ,,Cuvîntul”, ,,Cultura”, ,,Sunete”, ,,Evenimentul muzical”, ,,Art & Roll”. În ultimii 6 ani, a publicat, sãptãmînal, în ,,Cronica Românã”, ,,Independent” ºi ,,Ziua”. A scris prezentãri (note de copertã) pentru majoritatea discurilor de jazz editate în þarã ºi numeroase programe de salã pentru concerte ºi festivaluri de gen.

A realizat programe ºi proiecte muzicale pentru Fundaþiile ,,Multi Art”, ,,Holograf”, pentru Centrul de proiecte culturale al Primãriei Capitalei ,,ArCuB”, a organizat concerte în cadrul serialelor ,,Perpetuum Jazz”, ,,Marele Jazz” ºi festivalurile ,,Estival Jazz”, ,,Intel Jazz” etc. A iniþiat ºi a întemeiat, împreunã cu Johnny Rãducanu, Mircea Tiberian, Dan Mândrilã º.a., Asociaþia Românã de Jazz (1990); a propus ºi a concretizat, pentru ,,Electrecord”, selecþiile repertoriale ale colecþiilor discografice ,,Jazz Restitutio” (împreunã cu Marius Popp) ºi ,,Jazz Diaspora”; a creat orchestraþii pentru discurile Electrecord, din seria ,,Istoria jazz-ului”.

Florian Lungu este membru al Uniunii Compozitorilor ºi Muzicologilor din România. A scris muzicã simfonicã, de camerã, muzicã uºoarã. Din aceastã ultimã categorie, amintim piesele instrumentale ,,Antract” (1962), ,,Bossa nova” (1964), cîntecele ,,S-a înserat” (970), ,,Fata ºi mingea” (1970) – ambele, pe versuri de Cecilia Silvestri, ,,Cînd te-am întîlnit (piesã instrumentalã, 1971), ,,Ne-am regãsit” (versuri de Constantin Sãbãreanu, 1972), ,,Sãrbãtoarea soarelui“ (versuri de Cecilia Silvestri, 1972), ,,Fabula” (pe versurile aceleiaºi autoare, 1973). A compus muzicã de jazz, gen ilustrat prin piesele: ,,Linii ºi puncte” (1962), ,,Trifoiul cu 5 foi” (1973), ,,Cercuri” (1974), ,,Dansul obcinelor” (1976), ,,Festi-DixieJazz” (1976) etc. A semnat volumul ,,Disco Ghid Rock” (Editura Muzicalã, Bucureºti – Ediþia I, 1977 ºi Ediþia a II-a, 1979, în colaborare cu Daniela Caraman-Fotea), ,,Jazz Calendar” (Editura Intel Print Service, Bucureºti, 1995). În ultimii ani, în calitate de realizator de emisiuni la Societatea Românã de Radiodifuziune, a fost recunoscut drept un ,,profesionist de excepþie”. Consiliul Naþional al Audiovizualului i-a decernat, în anul 2002, ,,Premiul de excelenþã pentru întreaga activitate desfãºuratã în domeniul audiovizualului”, iar Preºedinþia României i-a acordat, în acelaºi an, Ordinul ,,Meritul Cultural în rang de Cavaler”. *** Florian Lungu a intrat în ,,suita de aur” a maeºtrilor jazzului românesc, alãturi de Mihail Andricu, George Sbârcea, Marius Popp, Richard Oschanitzky, Johnny Rãducanu, Mircea Tiberian ºi Dan Mândrilã, la care o adaug pe neîntrecuta maestrã a genului, Aura Urziceanu. În ceea ce mã priveºte, îi urez fostului meu elev, Florian Lungu, succes deplin la realizarea volumului ,,Istoria jazz-ului românesc”.

Sînt convins cã acest opus va deveni o biografie obligatorie în cadrul Istoriei lumii Euterpei, pe fond spiritual daco-roman.

Ca ,,motto” la opera lui Florian Lungu aº alege aforismul lui Richard Wagner: ,,Nu pot cuprinde spiritul muzicii altfel decît în iubire”…

DORU POPOVICI P.S. 1 – M-a întristat profund gestul coaliþiei aºa-ziselor ºefe din cadrul SRR, alcãtuitã din mediocrele Sorina Goia, Oltea ªerban-Pârîu ºi nulitatea Liliana Staicu, de a-l da afarã pe maestrul Florian Lungu din ,,cãmãruþa” sa – pe care o putem numi ,,istoricã” –, un spaþiu în care au fost introduse mii de documente despre muzica de jazz, reprezentînd munca de o viaþã a acestui om, care ºi-a dedicat existenþa lumii melodiei din România. La fel m-a întristat ºi alungarea din aceeaºi ,,cãmãruþã istoricã” a excelentei muziciene Rodica Sava, cea care ne-a oferit capodopera ,,Muzicieni de azi, muzicieni de mîine”. În cuprinsul celor 500 de pagini ale lucrãrii ei, sînt comentate debuturile tinerilor interpreþi din cadrul Societãþii Române de Radiodifuziune, în frunte cu cîntãreþele de talie mondialã Angela Gheorghiu ºi Ruxandra Donose. Lucrurile sînt cu atît mai grave, cu cît, aºa cum se a trecut neobservatã gluma potrivit cãreia, dacã femeile erau fericite, odatã, sã ducã în lesã viþei, acum, ele conduc, nepãsãtoare, boi în toatã firea. Moda a evoluat selectiv, femeile adorînd cîinii prelungi ºi înalþi, cu care îºi împãrþeau sandviciurile prin parcuri, mîncînd cît sã le treacã foamea ºi lor, ºi companionilor din lesã. Au apãrut, însã, inventatorii preocupaþi de bunãstarea cîinilor cu stãpîn, astfel cã, la New York, a luat fiinþã, de curînd, ,,Restaurantul cîinilor”, unde preþioasele patrupede sînt rãsfãþate cu tãvi încãrcate de sandiviciuri ºi vase largi umplute nu cu apã, ci cu… bere, bãuturã pe care acestea o sorb cu mare plãcere. Berea respectivã e fabricatã în mod special pentru cîini, ea conþinînd nu doar malþ, ci ºi o serie de ingrediente menite sã le creeze bunã dispoziþie. Nu e vorba, în nici un caz, de vreo substanþã alcoolizatã, utilizarea unui astfel de ingredient putîndu-se dovedi nu doar riscantã, ci ºi de prost gust.

Dimpotrivã, berea pentru cîini le potoleºte animalelor

ALBUMUL CU POZE RARE Marele romancier american William Faulkner scriind, direct la maºinã, un scenariu pentru Hollywood.

ºtie, dupã publicarea acestui volum excepþional, Rodica Sava a murit de cancer. Cîtã lipsã de omenie la aceste personaje, ajunse în postura de ,,ºefe” în Societatea Românã de Radiodifuziune. De fapt, din istoria acestei instituþii – în care cel ce semneazã aceste rînduri a muncit, timp de 60 de ani, în dialog cu ETERNITATEA - face parte ºi jignirea adusã maeºtrilor care au slujit-o admirabil, în frunte cu nemuritorii Mihail Jora, Theodor Rogalski, Dumitru D. Botez, George Sbârcea, Dumitru Capoianu, Mircea Basarab, Nicolae Coman, Ion Vanica, Paul Jelescu, Radu ªerban ºi alþii.

P.S. 2 – ªi pe regretata Rodica Sava, ºi pe Florian Lungu, dupã ,,mazilire”, i-am primit în biroul meu…

Pe apele deznãdejdii Anul 2012 a început cu ceaþã. O ceaþã densã. Satul rãsunã de zgomotul petardelor. Altãdatã se auzeau colindele ºi pluguºorul, cîntate de urãtori cu gîndul ºi inima la rodnicie.

Acum, românii au luat obiceiul petardelor. Pentru cã vrem sã fim ºi noi „moderni ºi civilizaþi“, ca în Apus. Aºa am ajuns la apus de soare ºi am pãtruns în bezna atroce a suferinþei. La televizor, pe mai toate posturile, doar stupizenii. Practic, n-ai ce sã urmãreºti. Nu tu muzicã de calitate, nu tu scenete pline de umor. Unde or fi marii noºtri cîntãreþi? Unde au dispãrut Dan Spãtaru, Aurelian Andreescu; dar Amza Pellea ori Dem Rãdulescu? S-au ascuns într-o stea, cum ar spune Florin Piersic, care nici el nu mai e zãrit, de Revelion, pe micile ecrane. Ne mulþumim cu manele ºi cu scenete de prost-gust.

Avem noi nevoie de artã, de arta adevãratã? Totul curge lin pe plaiurile mioritice. ªi prostia, ºi prostul gust ies vitejeºte în faþã. ªi mergem înainte, ca Ivan, din bancul cu soldatul rus, care putea sã înainteze cu þigara aprinsã ºi prin apã. ªi noi, cuprinºi de apele deznãdejdii, nu mai luãm în seamã cã riscãm sã ne înecãm. Poate deja ne-am înecat ºi plutim, eroic, spre marea cea neagrã a infernului. Am vrut sã auzim teribila urare venitã de sus, cu rezonanþe atît de adînci în sufletul rãnit al românilor: Sã trãiþi bine! Dar nu se aud decît plînsul poporului ºi geamãtul nãscut din lipsa oricãrei speranþe.

Am intrat în Noul An, care se anunþã mai aspru ºi mai trist decît cel vechi. O iarnã mohorîtã, fãrã zãpadã. Deocamdatã.

Dar cu apãsãtoare griji ºi cu nesiguranþa zilei de mîine.

Colindele noastre aproape cã nu se mai aud prin satele bîntuite, acum, doar de manele ºi de pocnetul petardelor înºelãtoare. Poate doar prin unele localitãþi de munte mai rãzbate, îndurerat, glasul poetului. Cine ne-a adus în situaþia dramaticã de acum? Cine s-a rãzboit cu acest popor nevinovat, fãrã sã-l întrebe, fãrã sã ia în seamã nãzuinþele ºi dorurile lui?

Cine ne încalcã dreptul de trãi liberi ºi decent într-o Þarã dãruitã de Dumnezeu cu toate bogãþiile?

Tãcere. Parcã, de prin ramuri verzi de brad, se iscã un îndemn desprins din cîntecul nevinovat, sensibil ºi nemuritor al poetului: ,,Sculaþi, voi, boieri mari! Se-aratã zorii./ Voci tragice pe vînturi se aprind./ Treziþi-vã, vã vin colindãtorii,/ Acuzatorul, asprul lor colind!“ ªi deodatã, ceaþa densã pare a se retrage uºor, speriatã.

GH. MILITARU setea ºi, apoi, le ºi învioreazã. Aºa încît, pe o cãldurã mare, ea devine chiar necesarã. De data aceasta, nu doamnele ºi domniºoarele sînt cele aºteptate sã-ºi aducã în lesã animalele preferate, ci domnii, dornici sã-ºi întîlneascã, la ,,Restaurantul cîinilor”, prietenii, stãpîni, ºi ei, ai unor astfel de patrupede. Ar mai fi de spus cã, acolo, se nasc prietenii între oameni ºi cîini, fie cã aceºtia stau la aceeaºi masã, fie la mese alãturate. Oricum, autorii acestei invenþii au avut grijã ca restaurantul sã fie înzestrat cu tot ce este necesar.

Dolari sã fie! Inspiraþii întreprinzãtori spun cã le-a venit ideea înfiinþãrii restaurantului dupã ce covrigãria pentru cîini, pe care o deschiseserã anterior, a mers ca pe roate. Acum, restaurantul pentru cîini, de la New York, este primul de acest gen din lume. Sticla de bere care se toarnã în bolul patrupedelor costã 3 dolari (aproximativ 9,5 lei noi).

VASILE BÃRAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 20 ianuarie 2012

Atitudini Polemici La ziua lui Eminescu, Luceafãrul nostru (1) Întotdeauna, la ziua de naºtere a Poetului nostru naþional, se pot spune ºi scrie o mulþime de lucruri, frumoase desigur, despre geniul sãu fãrã pereche, dar ºi despre numeroasele virtuþi ale Poporului Român, din care el s-a nãscut ºi pe care l-a preamãrit mereu, dimpreunã cu întreaga lui Istorie.

România ºi oamenii ei, aºezaþi de Dumnezeu în binecuvîntata Grãdinã a Maicii Domnului, au constituit principalul izvor de inspiraþie al poetului, dar ºi argumentele supreme pe care M. Eminescu le-a folosit în lupta social-politicã.

La 15 ianuarie, zi de sãrbãtoare a românilor de pretutindeni, îmi aduc aminte de îndemnul profesoarei mele de limba ºi literatura românã din liceu, care, aproape la fiecare orã a sa, ne îndemna: „Înainte de a vã spune pãrerea cu privire la un scriitor ºi opera acestuia, voi, începãtorii, este bine sã reamintiþi aprecierile marilor înaintaºi“.

Aºa încerc, ºi eu, sã fac acum, reamintind, foarte pe scurt, ce au scris cîþiva dintre marii noºtri scriitori, poeþi ºi critici literari despre Eminiescu, la asemenea moment aniversar.

Este de remarcat, mai întîi, amploarea care se dãdea evenimentului. Toate ziarele ºi gazetele de tot felul, revistele, mai ales cele literare, acordau pagini întregi aniversãrii, publicînd materiale de înaltã þinutã. Acestea erau semnate de cei mai valoroºi oameni de condei ai vremii. Iatã, de pildã, ce au

Liliana Spãtaru – poeta mãrturisilor obiºnuite O poezie tandrã, în felul ei, cultivã Liliana Spãtaru, din Braºov, în placheta ,,Sã mã ascund în semne” (2007). Însã aceastã tandreþe se datoreazã, în primul rînd, prospeþimii unor teme cunoscute în literaturã. Dar numai atît nu este suficient pentru a-i contura un portret liric cît mai aproape de adevãr, în care sã se reflecte esenþa poeziei sale, ºi nu doar niºte stãri, trecute, în grabã, în revistã, prin registrul stop-cadru al versului ce se revarsã din convulsiuni lirice ºi meditaþii majore, pentru a înãlþa, în final, un strigãt de bucurie, aºa cum se vede în poezia ,,Sînt” (pag.29). Parcurgînd-o integral, cititorul nu are cum sã nu ne dea dreptate, iar noi nu avem cum sã nu ne asociem intenþiilor poetei de a fi originalã, aidoma tristeþii ce rãzbate din poezia lui George Bacovia. Dar, sã citim poemul: ,,Sînt strigãt de cocor singuratic,/ Sînt ecou în deºert, un nor enigmatic,// Sînt cîntec de cuc, rãmas fãrã pui/ ªi frunza ce umblã hai-hui,// Sînt vîntul ce-ºi tot cautã liniºtea/ Uitatã pe o floare de colþ undeva,/ Lîngã drum, copacul./ Sînt priveliºtea anotimpurilor.// Sînt nor, sînt cocor, sînt cuc fãrã pui,/

Liga Mareºal Antonescu despre actul de la 23 august 1944 (2) În Actul de acuzare al Ligii figureazã ºi acþiunea desfãºuratã de gruparea condusã de ex-regele Mihai, de subminare a tratativelor purtate la Stockholm, în anii 19431944, de Mareºalul Ion Antonescu, prin ministrul român Fred Nanu, cu ambasadoarea sovieticã, doamna Kolontay, în vederea ieºirii României din rãzboiul antisovietic, în cursul cãrora acesta a reuºit sã obþinã, pas cu pas, condiþii avantajoase Statului Român. Un alt aspect pe care Liga îl invocã drept acuzã la adresa fostului rege Mihai ºi a cercurilor Palatului îl constituie conlucrarea acestora cu reprezentanþii Partidului Comunist Român, în acþiunea de subminare a planului Mareºalului Ion Antonescu vizînd scoaterea României din rãzboiul antisovietic, fapt care a conferit comuniºtilor români un rol mai mare, în aceste demersuri, raportat la ponderea lor realã pe scena politicã a þãrii, în detrimentul partidele istorice. Unul dintre colaboratorii comuniºti ai ex-regelui Mihai în acþiunea de pregãtire a arestãrii Mareºalului Ion Antonescu – se aratã în material a fost, pe lîngã Lucreþiu Pãtrãºcanu, Emil Bodnãraº, alias ,,inginerul Ceauºu“, cel care, în perioada interbelicã, a condus veritabile reþele de spionaj sovietic. Dupã izbucnirea rãzboiului, el s-a refugiat în Uniunea Sovieticã, iar în primãvara anului 1944, NKVD-ul l-a paraºutat pe teritoriul românesc. Aºa se face cã, în organizarea de cãtre ex-regele Mihai a loviturii de stat de la 23 August 1944, NKVD-ul a jucat un rol important. În condiþiile în care Armistiþiul cu Uniunea Sovieticã fusese acceptat de cãtre Stalin, care se temea cã rezistenþa Armatei Române pe linia Focºani – Galaþi ar fi întîrziat „marºul spre Berlin“ al trupelor sovietice cu cel puþin 6 luni, fapt confirmat de telegrama doamnei Kolontay cãtre Mareºalul Antonescu, sositã în dimineaþa zilei de 23 august, conspiratorii din jurul ex-regelui Mihai, la ordinul sãu, l-au arestat pe Mareºal în dupã-amiaza zilei de 23 august 1944, cînd acesta se prezentase în audienþã la rege, în vederea încheierii Armistiþiului cu URSS. Prin aceastã loviturã de Palat, ex-regele Mihai ºi persoanele din jurul sãu – se aratã, în continuare, în materialul întocmit de Ligã - au sãvîrºit un act grav de trãdare naþionalã, care a avut ca urmare: capitularea necondiþionatã a României în faþa Uniunii Sovietice,

scris, printre altele, Tudor Vianu ºi George Cãlinescu, la aniversarea a 110 de ani de la naºterea marelui poet.

Tudor Vianu a publicat articolul intitulat „Eminescu“.

Acesta începe astfel: „Însemnãtatea lui Mihai Eminescu în dezvoltarea literaturii române provine nu numai din valoarea mesajului adresat de el Poporului Român, dar ºi din înalta conºtiinþã artisticã prin care a organizat acest mesaj, l-a fãcut sã rãsune adînc ºi sã ajungã departe. În aceastã epocã, Eminescu reprezintã tipul unui artist literar care nu se încrede numai în oportunitatea sa, ci el cerceteazã cu trãinicie, trece cu simþ critic dintr-o etapã în alta a procesului de creaþie, revine asupra primei însemnãri a cugetãrii sale ºi o îmbunãtãþeºte, pînã cînd atinge forma perfectã, adicã aceea în faþa cãreia cititorul simte cã nu se putea spune mai bine ºi nu se putea spune altfel“.

Considerîndu-l un „poet dintre cei mai laborioºi“, în articolul sãu, Vianu se referã ºi la „intensitatea lucrãrii poetice a lui Eminescu“, analizînd apoi cîþiva termeni din fiºierul „Dicþionarului Limbii Eminesciene“, la care au lucrat mulþi ani cercetãtorii ºi specialiºtii din cadrul Institutului de Lingvisticã, din Bucureºti. „Este interesant de vãzut – scrie T. Vianu – cîte sensuri fundamentale dã Eminescu unor cuvinte pe care le foloseºte în opera sa“.

George Cãlinescu, în articolul sãu, intitulat simplu „Luceafãrul“, subliniazã cîteva idei despre care, fãrã îndoialã, au luat cunoºtinþã, la vremea respectivã, toþi cei ce l-au iubit pe marele poet ºi i-au preþuit opera. Reamintim

cîteva dintre acestea, mai ales pentru tinerii de astãzi.

Probabil cã, în cei 22 de ani care s-au scurs de la evenimentele din decembrie 1989, ei au auzit sau citit multe despre Mihai Eminescu, inclusiv aberaþii ºi mistificãri grave, prin care s-a încercat nu numai defãimarea marii personalitãþi a poetului, ci ºi lezarea demnitãþii Poporului Român. „Acum 110 ani, la 15 ianuarie 1850, stil vechi – scria George Cãlinescu – s-a nãscut Mihai Eminescu, întîia stea într-adevãr falnicã a poeziei noastre, care, urcîndu-se pe firmamentul culturii, atestã în veci prezenþa Poporului Român în sistemul valorilor universale“. Mai departe, în acelaºi articol, G. Cãlinescu sublinia urmãtoarele: „Eminescu a avut, de asemenea, mereu ideea cã simþirea poeticã cea mai adevãratã, în limba cea mai sãnãtoasã ºi mai potrivitã, o are poporul în stare de «forme vii, mãdioase ºi încîntãtoare». Îi repugna literatura cosmopolitã, scrierea fadã, fãrã sucul vieþii... tot ceea ce e fals ºi superficial, lipsit de adevãr... Eminescu, în esenþa lui, este un poet erotic, simplu, direct, tulburãtor de profund, studiind, ca toþi marii poeþi, dragostea din perspective cosmice, în concepþia pozitivã ori polemicã a iubirii care, prin lãrgire, se poate aplica la toate aspectele existenþei sociale. Eminescu e un poet care, deplasîndu-se mereu, împreunã cu generaþiile, spre viitor, rãmîne întotdeauna, în proporþii voite, în pas cu prezentul, oricîte erori ideologice ar fi fãcut pentru timpul în care a trãit“. Într-adevãr, citind sau recitind o astfel de analizã, oricine îºi dã seama cã George Cãlinescu a fost un critic ºi un istoric literar de excepþie. Pãcat cã, de la o vreme, tot mai rar se vorbeºte ºi se scrie despre el ºi despre impresionanta lui operã.

(va urma) VASILE ION DUMITRU

Asemenea frunzei, asemenea vîntului.// Sînt lumina conturului toamnei,/ Sînt dorul cuvintelor în rama icoanei”.

Dacã o analizãm numai prin prisma acestei poezii, putem spune cã Liliana Spãtaru suferã de o sinceritate a mãrturisilor obiºnuite, la care orice speranþã, întru demitizarea cuvîntului suprem, este specificã poeziei naturii dar ºi bunului gust într-ale exprimãrii. Poezia sa însemnînd, dupã exemplul pe care îl vom da, o continuitate a sentimentelor modeste. Poezia ,,La tine rob” (pag. 47) aduce o simplificare a unor versuri ce par a fi preluate dintr-o rugã, cu vaste ramificaþii, cînd vine vorba de om ºi de rostul lui în lume. Dar, sã lãsãm, mai bine, poezia sã vorbeascã: ,,Sînt dezlegat, sînt liber. Robia primãverii// Nu m-a cuprins, cînd tu mai rechemat/ La viaþã, pe poarta albã a învierii/ Sã intru fãrã teamã.

Pe drumul neumblat.// Sã mã cuprindã valul iubirii în mister/ de lebãdã. Iubire în amurg./ Pe lacul adormit între pãmînt ºi cer/ Sã mã trezesc cu aripi, la tine sã ajung.// La tine rob. Cuvînt aducãtor/ De ramuri noi ºi de speranþã vie,/ Culmi neatinse de viaþã-mi rug de dor,/ Lumina Învierii trecutã-n Poezie!”.

Dînd ceva mai înapoi filele acestei plachete, vom gãsi, la pag. 18, excelentul poem ,,Între douã cuvinte”, cu trimitere spre analizã ºi onestitate. Un fel de interogare profundã, prin care poeta se întreabã cine este, de unde vine ºi ce cautã în lumea poeziei, o poezie pe care o scrie cu înfrigurare. Ea vrea

sã afle dacã mai are rost sã lupte cu balaurii sorþii, dacã existã vreo ºansã sã scape din ghearele lor. Este un poem al disperãrii, al lacrimii fierbinþi, al durerii: ,,Trãim între douã mistere/ Prinºi între cer ºi pãmînt./ Oricît am strãbate-n tãcere/ acest labirint, într-un cuvînt./ Tot nu am ºti cine sîntem/ Nici care-i vina noastrã de a fi/ Nici ºi de ce, cîteodatã, ne strîngem/ la capãtîiul rugãciunilor gri./ Trãim între douã cuvinte,/ Surprinºi de temeri ºi semne?”. Dupã lectura acestor versuri, am fi tentaþi sã spunem cã placheta ,,Sã mã ascund în semne” s-ar putea înscrie în lirica ,,demonstrativã” a acestor vremuri, în care poeþii scriu mai mult pentru ei decît pentru public, dacã poeta ar fi mai atentã la trierea poeziilor, înainte sã le punã în paginã. Vedem, însã, cã, în ciuda greutãþilor cu care se confruntã, la fel ca tot românul, ea se bucurã, cu fiecare zi trãitã, de farmecul luminii, fãrã de care întregul sãu peisaj liric nu ar putea exista. ªi e firesc sã fie aºa, cîtã vreme versurile poetei apar bine sudate, prin trãiri elegiace. Ele ne poartã cu gîndul la codrii noºtri, la poienile însorite, la frumuseþea naturii, sub toate formele ei. Vom spune, totuºi, cã, pentru a deveni o voce liricã importantã, Liliana Spãtaru trebuie sã se aplece cu mai mult curaj asupra substanþei poeziei.

ION MACHIDON Preºedintele Cenaclului ,,Amurg sentimental”

pierderea unei armate de 170.000 de militari, care au fost luaþi prizonieri de cãtre Armata Roºie, ºi supunerea Poporului Român la un regim crunt de cãtre ocupanþii sovietici. Or, planul Mareºalului Ion Antonescu prevedea încheierea Tratatului de Pace cu Uniunea Sovieticã numai dupã obþinerea unor condiþii avantajoase pãrþii române: pãstrarea independenþei naþionale, redobîndirea Transilvaniei de Nord º.a. Antonescu l-a informat, în cursul zilei de 22 august 1944 ºi în dimineaþa zilei urmãtoare, pe ministrul german Clodius în legãturã cu aceste aspecte, precum ºi cu faptul cã, pentru a-ºi asigura sprijinul Poporului Român în aceastã hotãrîre, i-a primit în audienþã, în dimineaþa zilei de 22 august 1944, pe Ion Mihalache, Gh. Brãtianu ºi Iuliu Maniu. Într-o a doua audienþã, el i-a cerut lui Gh. Brãtianu sã-i aducã consimþãmîntul scris al lui Dinu Brãtianu ºi Iuliu Maniu pentru întreprinderea unei asemenea acþiuni.

Mareºalul Antonescu a declarat, atunci, cã nu þine sã vinã la Putere, fiind dispus sã o cedeze Opoziþiei.

Motto: „Români, Unirea este îndeplinitã. Acest fapt mãreþ, dorit de generaþiile trecute, aclamat de corpurile legiuitoare, chemat cu cãldurã de Noi, s-a recunoscut de Înalta Poartã, de Puterile Garante ºi s-a înscris în datinile Naþiunilor. Dumnezeul pãrinþilor noºtri a fost cu Þara, a fost cu noi: El a întãrit silinþele noastre prin înþelepciunea poporului ºi a condus Naþiunea cãtre un falnic viitor. În zilele de 5 ºi 24 ianuarie aþi depus toatã a voastrã încredere în Alesul Naþiunii, aþi întrunit speranþele voastre într-un singur Domn. Alesul vostru vã dã astãzi o singurã Românie. Vã iubiþi Patria, veþi ºti dar a o întãri. Sã trãiascã România. Dat în Iaºi la 11 Decembrie 1861 Alexandru Ioan I“ – Monit. Oficial al Þãrii Româneºti, nr. 271/ 11 decembrie 1861

ordin juridic, mai exact, de ordin legislativ. Comisia Centralã era compusã din 8 munteni ºi 8 moldoveni; dintre aceºtia, 4 erau aleºi de Adunarea electivã ºi 4 numiþi de Domn. Dacã o Adunare întîrzia cu desemnarea lor, Comisia nu putea lucra.

Dacã o Adunare era dizolvatã, rãmîneau în Comisie membrii desemnaþi de acea Adunare, pînã ce noua Adunare desemna alþii; se înþelege, însã, cã ei nu aveau autoritatea necesarã în perioada de provizorat.

Erau, apoi, însemnate greutãþi în procesul de elaborare a legilor. Fiecare Adunare, împreunã cu Domnul, întocmea legile de interes local. Acestea trebuiau supuse Comisiei Centrale, care era datoare sã verifice dacã ele nu contravin Convenþiei, am zice azi, sã le confirme sau sã le infirme constituþionalitatea. Întocmirea legilor de interes general prezenta ºi mai mari dificultãþi: Proiectul trebuia elaborat de Comisia Centralã ºi votat de fiecare Adunare. Dacã textele adoptate difereau – ceea ce era de aºteptat cã se va întîmpla aproape totdeauna – ele erau înaintate Comisiei Centrale; aceasta fãcea un nou proiect, pe care-l trimetea iarãºi Adunãrilor; de aceastã datã ele nu mai puteau decît sã-l adopte sau sã-l respingã în întregime. Numai atunci cînd textele erau identice se putea întocmi mai uºor legea.

Aceastã structurã juridicã pãrea sã fi fost înscrisã în Convenþie anume spre a împiedica desãvîrºirea Unirii. Din aceastã cauzã, mecanismul Statului funcþiona greoi, nu se puteau aplica principiile Convenþiei ºi nu se puteau înfãptui reformele atît de necesare.

Existau ºi alte dificultãþi, de naturã administrativã ºi organizatoricã. Nu era omogenitate în conducere, deºi exista un singur Domn; nu era uniformitate în legislaþie, în administraþie, în justiþie. Comunicaþiile erau anevoioase; de aici, întîrzieri în rezolvarea problemelor, discontinuitãþi în procesul de consultare dintre guverne, atît de necesar pentru bunul mers al treburilor þãrii; de aici, poate, ºi viaþa parlamentarã mult prea agitatã, ºi instabilitatea guvernelor.

Toatã existenþa Statului dovedea zilnic necesitatea cît mai grabnicã a Unirii.

Mai presus de toate, însã, era voinþa întregii suflãri româneºti de a desãvîrºi Unirea, era arzãtoarea dorinþa de a vedea împlinit acest ideal ce începuse sã prindã viaþã, dar care fusese înnãbuºit de diplomaþia europeanã.

Situaþia creatã prin Convenþie prezenta mari neajunsuri pentru mersul Statului, chiar în forma pe care o avea prin alegerea aceluiaºi Domn. Unele din aceste neajunsuri erau de

(va urma) Colonel (r) CRISTACHE GHEORGHE Doctor în Istorie

(va urma) Colonel mag. (r) VINTILÃ BARBU Doctor în Drept

150 de ani de la proclamarea României ca stat naþional (2)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 20 ianuarie 2012

Afarã cu bozgorii ºovini ºi mafioþi din conducerea Statului Român!

Românii sub ocupaþia UDMR Consiliul Judeþean Covasna (UDMR) a dat „dispoziþie“ conducerii primãriei Aita Mare (UDMR) sã reamplaseze panoul inscripþionat „Þinutul Secuiesc“ la intrarea în aceastã localitate dinspre Braºov. Curtea de Apel Braºov a dat o hotãrîre, definitivã ºi irevocabilã, în iulie 2011, prin care se impunea demontarea panoului, amplasat, în vara anului 2008, de cãtre reprezentanþi ai UDMR, cu autorizaþie de construcþie ilegalã, care semnifica borna de hotar a aºazisului Þinut Secuiesc. Reprezentanþii Consiliului Judeþean (UDMR) au declarat cã pe parcursul acestui an vor amplasa astfel de panouri la toate intrãrile în judeþ, atît dinspre Bacãu, cît ºi dinspre celelalte judeþe (Vrancea ºi Buzãu), sub pretextul cã se face publicitate pentru turism. Dupã cum

PDL continuã trãdarea intereselor naþionale (5) Este momentul sã ne întrebãm: de unde inocularea în conºtiinþa copiilor ºi a tinerilor maghiari, nãscuþi ºi trãitori în inima României, a ideilor iredentist-revizioniste, care conduc, mai departe, la un ºovinism, rar întîlnit pe faþa Pãmîntului, împotriva Poporului Român? Cine le lanseazã?

Cine dã lecþii elevilor ºi tinerilor, din închipuitul Þinut Secuiesc? Existã tendinþa, extrem de periculoasã, ca ideile iredentist-revizioniste sã se extindã ºi în alte judeþe ale României, decît cele cunoscute din Transilvania.

Din pãcate, „izvorul“, nucleul de unde se lanseazã aceste idei, se gãseºte chiar în interiorul Guvernului, aºa-zis român, din care fac parte ºi Marko Bela, Borbely Laszlo, Kelemen Hunor º.a. O notã din „Jurnalul Naþional“ (4 noiembrie 2011, pg. 9), intitulatã interogativ „Care e problema cu Þinutul Secuiesc?“, titlu preluat dintr-o declaraþie a „demnitarului“ maghiar Laszlo Borbely, încearcã sã-i convingã pe etnicii maghiari, de toate vîrstele, cã acest þinut existã. Glãsuieºte numitul „demnitar“: „... existã ºi nimeni nu poate pune sub semnul întrebãrii acest lucru (lucrãturã, dom’le Borbely – n. m.), aºa cum existã Þinutul Moþilor, aºa cum existã Þara Bîrsei, aºa cum existã Oltenia sau alte regiuni istorice“. ªi zice în continuare, cu tupeu: „Daþi-mi voie sã vã pun ºi eu o întrebare, nu trebuie neapãrat sã-mi rãspundeþi. Care-i problema cu acest Þinut Secuiesc? Sã-mi explice cineva care-i problema. Îl bãgãm în traistã ºi ducem undeva acest þinut? Care-i problema? Eu cred cã este o problemã artificialã, creatã de unii politicieni, care în 2011 încã mai cred cã pot face o campanie

se ºtie, la intervenþia conducerii PRM, a domnului preºedinte Corneliu Vadim Tudor, panoul cu aceeaºi inscripþie, amplasat la intrarea în localitatea Chichiº, dinspre Braºov, a fost demontat. Acum, profitînd cã sînt la guvernare, tratîndu-i ca pe o cîrpã de ºters pe ºeful trãdãtor al statului Traian Bãsescu ºi pe prim-ministrul Emil Boc, ungurii au trecut la amplasarea bornelor de hotar ale aºazisului Þinut Secuiesc (unguresc). Unii conducãtori de partide, precum cel al PC (Voiculescu), abia acum s-au gîndit sã-i transmitã ºefului statului o aºa-zisã scrisoare deschisã despre soarta tragicã a comunitãþii româneºti din Covasna ºi Harghita. Dar cînd au guvernat împreunã cu nãpîrcile din UDMR, de ce nu au luat poziþie contra atrocitãþilor acestora împotriva Neamului Românesc? La fel ºi PSD-PNL. Toþi iau lãsat sã facã ce au vrut. Numai PRM-ul a luat atitudine.

Pentru aceasta, „secãturi“ din alte partide l-au acuzat de extremism. Dar ele ce-au fãcut? Au contribuit la dezastrul economic, social ºi naþional al Statului Român, susþinîndu-i pe reprezentanþii UDMR în „opera“ de alungare a românilor de la locurile lor de muncã ºi din aceste judeþe.

Ipocrizia acestor indivizi nu are margini. Ei îºi aduc aminte de sãracii români numai în anii electorali, pentru voturi. ªi sã nu uitãm cã în acest an vor avea loc alegerile locale ºi parlamentare.

De ce Statul Român a ajuns în halul acesta, românii simþindu-se strãini în Covasna ºi Harghita? Este bine cã posturile TV Antena 1 ºi 3 mai transmit situaþia tragicã a românilor din aceastã zonã ocupatã de UDMR, care confirmã în totalitate poziþia conducerii PRM.

ºi sã mai cîºtige 0,5% din voturi“. Laszlo Borbely considerã, de asemenea, cã sintagma de „stat naþional“ ar trebui eliminatã din Constituþie, „întrucît acest concept este perimat“. Este placa pe care o auzim de 22 de ani, trîmbiþatã de cãtre toþi liderii acestei organizaþii revizioniste, numitã ilegal UDMR. Denumirea de „Þinut Secuiesc“, inexistentã în Geografia României, elevii, tinerii maghiari din Transilvania, dupã vrerea revizioniºtilor unguri, trebuie sã o ºtie, pînã ºi în visele lor, ca fiind realã.

Trebuie sã cunoaºtem ºi cine face politica ºi propaganda liderilor udemeriºti, tinerilor învãþãcei din ºcolile de pe cuprinsul judeþelor Covasna, Harghita ºi o parte din Mureº.

Pentru cã profesori ºi învãþãtori din judeþele menþionate cînd dau interviuri unor posturi de Televiziune stîlcesc cuvintele, iar cînd se recomandã nu auzim nici un nume românesc, ci numai nume ungureºti. Fãrã îndoialã, ei în ºcoli le predau elevilor ce le dicteazã revizioniºtii unguri din Guvernul României. Cum reacþioneazã membrii PDL din Guvern, ce-ºi spun români, faþã de aceastã situaþie? Simplu de rãspuns. În nici un fel, ceea ce este egal cu un act de trãdare a Intereselor Naþionale. Guvernul actual, ca ºi cele precedente, se preface cã n-a auzit de alungarea profesorilor români din mai toate ºcolile din aºa-zisul Þinut Secuiesc.

Aceeaºi atitudine, de trãdare a Intereselor României, o are ºi Traian Bãsescu, preºedintele þãrii ºi dirijorul, pe faþã, al Guvernului. Liderii actualei Puteri, români ºi unguri, ar trebui sã ºtie cã se apropie vremea cînd vor fi întrebaþi ºi vor da socotealã pentru tot rãul catastrofal fãcut þãrii ºi Poporului Român.

Nu s-a luat nici o mãsurã faþã de alungarea dascãlilor români din judeþele Harghita, Covasna ºi Mureº. Unii dintre

aceºti nãpãstuiþi s-au trezit, dupã 1990, cu mobila scoasã din apartament ori cu scrisori de ameninþare. Se pregãtea minuþios segregarea învãþãmîntului românesc, sub oblãduirea guvernanþilor români ºi a unor autoritãþi de paie. În încheierea episodului, este necesar ºi corect sã arãtãm absurditatea comparaþiei pe care o face Laszlo Borbely, punînd alãturi de „Þinutul Secuiesc“ – Þara Bîrsei, Þinutul Moþilor ºi Oltenia. Îl putem întreba direct, pe acest ungur iredentist, dacã în aceste ultime 3 þinuturi româneºti localitãþile ºi strãzile au indicatoare ºi plãcuþe cu denumiri bilingve, dacã pe clãdiri ºi case fluturã steaguri, inventate, pentru fiecare provincie, dacã în biserici se cîntã tot niºte imnuri potrivite locurilor sau, ºi mai grav, dacã în þinuturile, „þãrile“ enumerate se cere, obsesiv, autonomie. Cred, de altfel, cã, dupã separarea elevilor români de cei maghiari, în ºcolile cu predare în limba maghiarã se pune un accent diabolic pe învãþarea temeinicã a noþiunilor de geografie ºi istorie cu denumiri maghiarizate, probabil, chiar mai mult decît pe însuºirea limbii materne. Bineînþeles cã românii, iubitori de þarã ºi de neam, cunosc faptul grav cã profesorii unguri de geografie ºi istorie au schimbat ºi schimbã continuu denumirea din românã în maghiarã a localitãþilor, a numelor marilor personalitãþi din trecutul istoric al Poporului Român, precum ºi multe alte denumiri strãvechi ale locurilor ºi evenimentelor de pe teritoriul României.

Pentru iresponsabilul preºedinte al þãrii ºi guvernanþii incapabili, strãini de Interesele Naþionale ale României, pun, îndreptãþit, întrebarea: Ei, toþi, reprezentanþii Puterii actuale, in corpore, în ce þarã trãiesc ºi cãrui neam aparþin?

Ungurii noºtri, stãpînii noºtri!

BÃTÃLIA DINTRE GêTILE MAFIOTE PDL - UDMR PENTRU CONTROLUL FONDURILOR DIN SÃNÃTATE Traian Bãsescu a avut miercuri seara, 11 ianuarie, la Vila Lac 2, în jurul orelor 22, o discuþie pe tema noii Legi a Sãnãtãþii cu Kelemen Hunor ºi Marko Bela. Sursele noastre spun cã discuþia a durat circa o orã ºi jumãtate. Ungurii i-au spus Matrozului cã nu vor susþine legea, dacã actualul director al Casei de Asigurãri de Sãnãtate, Laurenþiu Duþã, nu va fi înlocuit din funcþie cu un membru UDMR. Bãtãlia dintre UDMR ºi PDL pentru controlul fondurilor CNAS este una care se desfãºoarã de mai bine de 2 ani, iar Laurenþiu Duþã (un apropiat al lui Adriean Videanu) nu a putut fi urnit pînã acum de la conducerea instituþiei. ªantajul la care se preteazã UDMR în acest moment are douã mize, ambele cu implicaþii financiare uriaºe, pe termen lung.

Prima priveºte controlul „banilor negri“ proveniþi din achiziþionarea la preþuri mult umflate a unor anumite tipuri de medicamente. A doua rezultã chiar din efectele noii legi, în momentul în care aceasta va fi adoptatã. Fondurile colectate de CNAS sub formã de contribuþii de sãnãtate, într-un viitor apropiat, vor fi direcþionate spre firmele private de asigurãri de sãnãtate, care vor prelua cea mai mare parte a acestor contribuþii, transformînd sãnãtatea românilor într-o piaþã de sute de milioane de euro anual. În acest context, giganþii internaþionali ai asigurãrilor doresc sã acapareze cît mai mult din contribuþiile românilor, ceea ce va duce, implicit, la încercarea de a-ºi impune sau menþine propriul om în fruntea CNAS. De altfel, chiar FMI îi condiþioneazã, în secret, lui Traian Bãsescu împrumuturile - în funcþie de adoptarea legii, pentru cã, o datã adoptatã aceastã lege, Jeffrey Franks va dori ca viitoarea piaþã a asigurãrilor de sãnãtate, cu valori ce însumeazã sute de milioane de euro anual, sã devinã cifrã de afaceri pentru marile companii de asigurãri americane ºi evreieºti. În acest context, scandalul generat de Traian Bãsescu, prin intrarea, beat mort, în direct la televiziune, pentru a se lua de Raed Arafat, este ºi o miºcare menitã sã distragã atenþia de la „tunul“ financiar care se pregãteºte cu banii ce ar trebui sã fie destinaþi pentru sãnãtatea românilor.

(va urma) RADU PÃDURARIU

ULTIMA ORÃ

„Calul troian” al lui Traian Bãsescu în Ministerul Sãnãtãþii a fost dat afarã, dupã 2 zile, de cãpeteniile UDMR (?!)

Demiterea traseistului Tudor Ciuhodaru din funcþia de consilier onorific al ministrului Sãnãtãþii, în care fusese numit cu doar 2 zile în urmã, este un avertisment dat de capii UDMR lui Traian Bãsescu. Surse din cadrul organizaþiei iredentiste maghiare – care joacã un adevãrat ceardaº al ºantajului cu Matrozul Chior – ne-au informat cã, nemulþumiþi de rezultatele discuþiei avute de Kelemen Tudor Ciuhodaru Hunor ºi Marko Bela cu Traian Bãsescu, miercuri seara, 11 ianuarie, la Vila Lac 2 – ungurii au decis cã, pentru a fi luaþi în serios, este nevoie sã-i dea acestuia un avertisment public. În acest context, cãpeteniile UDMR au hotãrît sã îl demitã joi, 12 ianuarie, la prima orã, pe UNPR-istul Ciuhodaru din funcþia de consilier onorific al ministrului Sãnãtãþii. El fusese plantat acolo de Matroz tocmai pentru a urmãri miºcãrile ungurilor, sub pretextul sarcinii de a organiza serviciul medical de urgenþã ºi a comunica opiniei publice, ca un specialist, ce înseamnã noua Lege a Sãnãtãþii. Sursele noastre afirmã cã demiterea lui Ciuhodaru ºi-a atins scopul, enervîndu-l la culme pe Traian Bãsescu, care a aflat de la televizor de izgonirea calului sãu troian. Înfuriat, el l-a cãutat pe Kelemen Hunor de vreo trei ori, pentru a-ºi vãrsa nãduful telefonic, dar ungurul s-a dat la fund, aºteptînd, probabil, sã-i treacã tãtarului supãrarea.

Protest în legãturã cu slugãrnicia fãrã margini a Guvernului Emil Boc faþã de acþiunile antiromâneºti ale UDMR Românii din Spania protesteazã vehement faþã de amplasarea stemei Ungariei pe frontispiciul Liceului Marton Aron din Miercurea Ciuc, dupã ce în luna septembrie 2011 stema Ungariei a fost amplasatã ºi pe faþada Liceului Salamon Ernö din Gheorgheni, tot în judeþul Harghita. Considerãm cã obrãznicia extremiºtilor maghiari din UDMR, PCM sau PP nu mai poate fi toleratã. Declaraþiile preºedintelui UDMR, Kelemen Hunor, ministru al Culturii în Guvernul Emil Boc, cu privire la acest subiect, trãdeazã aceeaºi mentalitate retrogradã, de tip „Csibi Barna”, ºi se înscrie în aceeaºi gamã de acþiuni precum cele ale organizaþiilor neo-fasciste de la

Jurist GICÃ AGRIGOROAIE

Budapesta, „Jobbik” ºi „Garda Maghiarã”. Dacã ar fi sã luãm în considerare logica UDMR ºi a ministrului Kelemen Hunor, atunci ar trebui repus pe soclu Lenin, reamplasatã pe clãdirile publice stema comunistã a URSS ºi reamplasatã zvastica nazistã pe toate clãdirele unde aceasta s-a aflat în timpul ocupaþiei germane, asta pentru a nu discrimina ºi celelalte puteri ocupante ale teritoriului românesc. Este denunþatã slugãrnicia fãrã margini a Guvernului Emil Boc faþã de extremismul maghiar din România, avînd în vedere atitudinea de tip „cîinii latrã, caravana trece” a acestuia. Aceastã slugãrnicie face posibilã crearea în judeþele Covasna ºi

Harghita a unei situaþii aberante ºi revoltãtoare, în care suveranitatea Statului Român este împãrþitã cu Ungaria.

Atitudinea Guvernului Emil Boc faþã de activitatea antinaþionalã a UDMR reprezintã o bãtaie de joc la adresa jertfei supreme a Armatei Române din timpul celor douã rãzboaie mondiale, atunci cînd zeci de mii de ostaºi români au murit pentru a elibera Transilvania de ocupaþia horthystã, cînd au fost îndepãrtate tocmai aceste simboluri iredentiste, care înfloresc acum sub Guvernarea Emil Boc. Se face apel cãtre toate forþele politice ºi societatea civilã din România, care mai au demnitate naþionalã ºi respect faþã de Istoria noastrã, sã protesteze faþã de aceste sfidãri impardonabile venite din partea Uniunii Democrate Maghiare din România sau a altor organizaþii extremiste maghiare.

DAN TÃNASÃ, Madrid

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 20 ianuarie 2012

Maghiarii Tökés ºi Kelemen se înþeleg ca turcii Dupã ce s-au zbãtut sã-ºi impunã limba maternã în ºcoli, în administraþia publicã ºi pe toate gardurile, maghiarii au ajuns sã nu se mai înþeleagã ei între ei.

Supãrat cã-i atacã UDMR-ul, Kelemen Hunor îl lasã pe László Tökés sã toace în gol.

Considerat multã vreme de maghiari ca un adevãrat stindard al luptei pentru drepturile etniei, pastorul reformat László Tökés a ajuns sã predice în pustiu pentru udemeriºti, chiar ºi atunci cînd pretinde ca maghiarimea sã aibã parte de locuri parlamentare rezervate. Ca dovadã, nici n-a ajuns bine solicitarea lui Tökés la preºedintele Bãsescu, cã liderul UDMR, Kelemen Hunor, a ºi catalogat demersul drept o iniþiativã science-fiction: „O astfel de idee nu poate fi pusã în practicã (introducerea principiului «proporþionalitãþii etnice» – n.r.), sîntem convinºi cã electoratul nostru, comunitatea maghiarã, are forþa de a intra în Parlament ºi nu este nevoie de astfel de artificii. (…) Eu cred cã este de domeniul SF-ului, ºi nu de domeniul politicii reale ceea ce a propus Tökés. Nu ne-am consultat cu dînsul pe marginea acestei idei, deci nu o susþinem”.

Deºi exprimat în românã, refuzul este atît de clar, încît nici mãcar insistentul Tökés nu se poate face cã nu-l înþelege.

Dupã comasare, vine ºi redesenarea colegiilor Odatã expediat pastorul în domeniul SF-ului, liderul UDMR a revenit la oile sale, care þin morþiº sã rãmînã în „staulul” guvernãrii ºi dupã alegeri.

Alãturi de PDL, dacã se poate, din moment ce PSDul nu prezintã suficiente garanþii în ochii liderului udemerist: „Cînd nu are nevoie de tine, te aruncã foarte repede la o parte”. Ca urmare, maghiarii ºi democraþii, secondaþi, fãrã îndoialã, de uneperiºtii lui Gabriel Oprea, sînt gata acum sã redeseneze colegiile electorale. „Rãmîne doar stabilirea colegiilor ºi dacã vrem sã modificãm colegiile uninominale, sã le redesenãm, acest lucru poate fi fãcut”, a confirmat Kelemen Hunor interesul partidelor din coaliþie pentru retrasarea graniþelor stabilite de PSD ºi PNL, înainte de alegerile din 2008 ºi în dezavantajul PDL. Operaþiune care, o datã fãcutã de actuala Putere, va uºura USL-ul de cîteva dintre procentele care bucurã astãzi ochii Opoziþiei, atunci cînd se uitã la sondaje. Evident, PSD ºi PNL ignorã pericolul, prinse cum sînt cu cafteala pe propriile candidaturi ºi cu vînarea pesediºtilor, respectiv a liberalilor, nealiniaþi încã voinþei celor doi lideri, Ponta ºi Antonescu.

SIMONA BÃDULESCU

Dan Voiculescu îl acuzã pe Traian Bãsescu cã tolereazã discriminarea pe criterii etnice Graþie înþelegerilor subterane dintre Traian Bãsescu ºi grupãrile maghiare radicale, din cei 119 angajaþi ai Primãriei din Sf. Gheorghe nici unul nu este de origine românã, afirmã preºedintele de onoare al PC, Dan Voiculescu, într-o Scrisoare Deschisã adresatã ºefului statului. „Domnule Preºedinte, În cei 7 ani de mandat, în care aþi fãcut înþelegeri oculte cu liderii radicali maghiari (conform recentei declaraþii publice a domnului László Tökés, în 2007, anul suspendãrii, aþi convenit împreunã o strategie secretã de promovare a intereselor partidelor maghiare), nu aþi realizat nimic semnificativ pentru românii minoritari în propria þarã, supuºi unor discriminãri sistematice, în special în judeþele Harghita ºi Covasna (...) Înþeleg cã, pentru dumneavoastrã, nimic nu se comparã cu plãcerea lecturii transcrierii unei convorbiri telefonice. Însã, vã amintesc cã, pe lîngã micile plãceri ale vieþii, un preºedinte are ºi obligaþia de a analiza responsabil toate informaþiile furnizate de instituþiile specializate ale Statului. Cu toate acestea, obsesia dumneavoastrã pentru numere mari ºi voturi multe v-a determinat sã pãrãsiþi cîteva zeci de mii de români pentru a obþine susþinerea cîtorva sute de mii de maghiari. Acest calcul cinic, care v-a asigurat avantaje electorale, i-a condamnat pe români la izolare, umilinþã ºi disperare. Un singur exemplu: conform datelor recensãmîntului din 2002 (cele din 2011 nu sînt încã accesibile), din cei 61.512 locuitori ai Municipiului Sf. Gheorghe, 46.121 (74,9%) erau de etnie maghiarã ºi 14.131 (22,9%) de etnie românã. În ciuda acestei proporþii, din cei 119 angajaþi ai Primãriei Municipiului Sf. Gheorghe, ale cãror Declaraþii de Avere pot fi accesate pe site-ul instituþiei, nici unul nu este de etnie românã! Aceastã situaþie nu poate fi întîmplãtoare. Raportul de 119 la 0 implicã intenþia evidentã de a interzice, pe criterii etnice, accesul la o funcþie publicã într-o instituþie a Statului Român“, scrie Voiculescu, în Scrisoarea Deschisã remisã redacþiei. (R.G.)

ªi alte publicaþii ne dau dreptate

Au ajuns ºi ungurii sã-l citeze pe Vadim...

Draghe Levente Peter,

Dacã autoritãþile forþeazã maghiarii sã iubeascã Statul Român aºa ceva se numeºte viol

Am tot reflectat dacã meriþi sã te iau în seamã.

Nu voiam, însã m-au iritat ieºirile tale nedemne prin presa maghiarã. Aºa cã-s obligat sã te bag, sã te bag, sã te bag în seamã. Dupã ce ai cîntat imnul Ungariei, la meciul de pe 16 decembrie 2011, în calitatea ºi în tricoul de „tricolor“, te-ai smiorcãit prin media maghiarã cã eºti hãrþuit pe Internet. „Nu ºtiu care e problema cu adevãrat! Eu sînt maghiar ºi am intonat imnul Ungariei!“, zici.

Adicã un popor de idioþi, românii, trebuie sã te creadã cã tu nu ºtii în ce haine erai îmbrãcat la meci... Românu’ are o vorbã glumeaþã: „Fir-ai al dracu’, cu cine te-a îmbrãcat de dimineaþã!“. Tu chiar nu ºtii cine te-a-mbrãcat pentru meciul de hockey România - Ungaria? Nu ºtiai la ce echipã joci? Naivule! Ghiocelule! Trandafiraºule! Ce candid eºti, îmi piºe ochii de mila ta! Mã supãrã nu ca român, ca european - gestul vostru colectiv.

Mãi, dacã tu nu iubeºti România ºi te consideri maghiar - deºi secui eºti! - de ce jucaþi în echipa României ºi cîntaþi imnul Ungariei? Nu este asta lipsã de fair-play? Sau „furt de identitate“, care în SUA se pedepseºte cu temniþã grea? Dar ce, acolo, mexicanii cer autonomia Californiei? Ei vorbesc oficial engleza, sînt la ºcoli eminamente

englezeºti! Chiar nu „inþelegi draghe ke sînteþi depeºiþi“? Cã gîndiþi anacronic, feudal? Nici mãcar cavalereºte, ci ºmechereºte! Unde e pentru voi Europa? În Þinutul Secuiesc? Sînteþi penibili ºi lipsiþi de onoare, repet, de vreme ce acceptaþi sã jucaþi în culorile României ºi ziceþi cã sînteþi maghiari. Secui sau maghiari? Cã nu-i totuna!

Un ungur din Ungaria ar trebui sã roºeascã de jenã! Aºa e de bun-simþ. V-a îmbrãcat cineva cu sila în tricolor, v-a luat cu arcanul la Naþionalã?

Sînteþi intrigaþi cã românii pe care i-aþi pãcãlit jegos vã amendeazã pe net. “Dar, ce am fekut!?“, întrebaþi parºiv ºi peltic în ignoranþa voastrã jucat ingenuã. Aud cã ai o prietenã româncã. Nu þi-e ruºine de ea pentru ce ai fãcut? Zici cã nu ºtii româneºte, dar în ce limbã te iubeºti cu ea, în secuie? Atunci, ai de grijã, cã dacã faci cu ea un copil sã iasã musai secui...

Ruºine, Levente! Faceþi Ungaria Europeanã ºi pãmîntul acesta românesc - care v-a primit ºi vã suportã ifosele anacronice - de rîsul lumii! Oameni fãrã de þarã! Noi sîntem români! Voi sînteþi ºovini!

GEORGE STANCA (Text reprodus din ziarul „Click“, nr. din 11 ianuarie 2012)

Mesaj din SUA CÃTRE DOMNUL TRAIAN IGAª, MINISTRUL DE INTERNE

Domnule ministru, Mã adresez dvs. într-o situaþie deosebitã, solicitinduvã un rãspuns corespunzãtor: mai precis, ce mãsuri au fost luate pentru pedepsirea vinovaþilor care au încãlcat suveranitatea ºi Constituþia României, au insultat Poporul Român ºi au sfidat legile þãrii? În primul rînd, este vorba despre cele petrecute în sportul românesc, respectiv la Naþionala de Hochei a României. Au fost implicaþi tineri sub 18 ani, dar care, desigur, primiserã sfaturi de la familiile lor. E vorba de educaþia primitã ºi de ura contra românilor ºi a României, þara unde trãiesc, fiind cetãþeni români, chiar dacã de etnie maghiarã. Ce mãsuri au luat Federaþia de Hochei ºi, desigur, Ministerul de Interne, cînd preºedintele acestei Federaþii s-a fotografiat cu steagul secuiesc, care nu este recunoscut oficial? Mai este acesta preºedintele Federaþiei de Hochei din România? Cum a fost condamnat huliganul maghiar care a agresat un reporter român – Roxana Amzar – pe patinoarul de la Miercurea-Ciuc (localitate,

Liderul UDMR Sf. Gheorghe, Antal Arpad, crede cã acþiunea prin care autoritãþile române îi forþeazã pe maghiari sã iubeascã Statul se numeºte „viol“. „Din pãcate, se poate observa faptul cã, intrînd într-un an electoral, vom avea foarte multe discuþii pe tema etnicã. Unii vor dori sã foloseascã din nou aceastã carte etnicã în campania electoralã. În acest context, dã-mi voie sã citez pe cineva, un poet român, care a spus cã iubirea cu forþa se numeºte «viol». Acest lucru pot sã-l spun ºi eu“. Antal Arpad „Dacã autoritãþile din România încearcã sã ne oblige sã iubim Statul cu forþa, asta înseamnã «viol»“, a spus Antal, potrivit Mediafax. Liderul UDMR Sf. Gheorghe crede cã maghiarii vor aprecia autoritãþile române dacã acestea ar promova politici favorabile comunitãþii maghiare. „Haideþi sã facem în aºa fel încît noi sã apreciem acest stat pe baza politicilor pe care le face în favoarea comunitãþii maghiare. Dragostea cu forþa se numeºte viol, inclusiv cînd vorbim despre relaþia Statul Român-comunitatea maghiarã“, a conchis Antal Arpad.

dupã cîte ºtiu, aflatã în România)? Ce sancþiuni au fost date bãtãuºilor maghiari care au agresat un jucãtor român de hochei? La meciul dintre România ºi Ungaria, membrii echipei române au intonat Imnul de Stat maghiar, majoritatea jucãtorilor români fiind de etnie maghiarã, ce aveþi de spus despre toate acestea? Pe siteul Federaþiei Române de Hochei scrie numai în limba maghiarã. Preºedintele Federaþiei, de asemenea, de etnie maghiarã, domnul Barna Tanzos, nu este interesat ca limba românã sã fie prezentã pe pagina de Internet.

Cum comentaþi aceastã mizerie? Hocheistul român junior Corneliu Marinescu, din lotul naþional, a fost bãtut de etnici maghiari din aceeaºi echipã, chiar de Ziua Naþionalã a României. Cum comentaþi acest fapt ºi ce mãsuri s-au luat? Domnul Eduard Panã, unul din cei mai valoroºi hocheiºti români, a declarat cã autoritãþile îi lasã pe unguri sã facã ce vor, discriminîndu-i, efectiv, pe români în propria lor þarã. Cum comentaþi aceastã declaraþie? Optsprezece cluburi de hochei din România solicitã imediat schimbarea FRHG, instituþie controlatã de maghiari. Cum comentaþi acest fapt?

Steagul Ungariei a fost arborat la Primãria comunei Mãdãraº, din judeþul Harghita, încãlcîndu-se grav Constituþia. Ziarul „Click” din 15 decembrie 2011 ne face cunoscut, prin intermediul secretarului Federaþiei Române de Hochei, Alexandru Nistor, cã aceste atitudi-

ni discriminatorii la adresa românilor nu sînt o noutate, fiind încurajate de preºedintele Barna Tanzos. Tot domnia-sa menþioneazã cã acþiunile de discriminare la adresa românilor în propria lor þarã sînt muºamalizate.

Cum de mai este preºedinte acest domn, Barna Tanzos?

Domnule ministru, Rãspunsul dvs. va fi popularizat în Diaspora românã, care, de fapt, aºteaptã mãsuri faþã de cele de mai sus. De asemenea, se va face cunoscutã aceastã situaþie, oficial, Parlamentului European (fiind vorba de discriminare) ºi se va informa ºi Departamentul de discriminare al ONU ºi, bineînþeles, întreaga presã din România. Considerãm cã aspectele menþionate încalcã grav legile þãrii, Constituþia României, discriminîndu-i, pur ºi simplu, pe români în propria þarã. Dacã actuala Administraþie a României acceptã aceste acþiuni - ºi se pare cã le acceptã ºi poate chiar le aplaudã - aceasta constituie un act de mare trãdare.

Sperãm cã lucrurile menþionate vor fi analizate de dvs. în modul cel mai serios ºi cu maximã rãspundere.

Cu deosebitã stimã.

ANTON LIXÃNDROIU 19 decembrie 2011 ADRESA U.S.A.: P.O.BOX206 Rosvelt Island N.Y. N.Y. - 10044 U.SA ADRESA ROMÂNIA: P.0.BOX2, Domneºti – Judeþul Ilfov - 07709

Pag. a 8-a – 20 ianuarie 2012

„ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Societatea civilã ºi perspectivele ei în dezbatere criticã (3) Ipoteza ca societatea civilã în sine sã reprezinte binele general este, din douã motive, greºitã. Chiar dacã militanþii unui grup civil considerã cã ei se angajeazã pentru binele general, rãmîne discutabil în ce constã, în fond, acesta. Aerul curat þine de interesul general, la fel ºi preþurile mici pentru energie. Acelaºi lucru s-ar putea spune ºi despre libertatea comerþului mondial ºi despre asigurarea locurilor de muncã sau despre libertatea presei ºi a expresiei.

Organizaþiile nonguvernamentale, care se consacrã unui singur complex de probleme, nu sesizeazã nimic altceva în afara programului lor. Ele nu sînt preocupate pentru gãsirea unui consens între pãreri divergente privind binele public. Controversele privind interesul comunitãþii nu au loc între societatea civilã ºi unele persoane rãuvoitoare, ci în interiorul acesteia. Nu trebuie subestimat rolul pe care îl au interesele economice concrete, chiar ºi în cadrul societãþii civile. Existã, fireºte, grupãri care se angajeazã pentru principii ºi valori mai elevate, fãrã caracter materialist. O mare parte dintre acestea urmãresc þeluri particulare bine definite, sau orientate spre impunerea nemijlocitã a unor interese materiale.

O societate civilã puternicã întãreºte democraþia Ideea este ademenitoare. Adesea o societate civilã viguroasã reprezintã un sprijin valoros pentru dezvoltarea democraþiei. Ea poate demonstra statului care îi sînt limitele, sã aibã grijã ca interesele cetãþenilor sã fie luate în seamã, sã sprijine participarea la procesul politic. Existã însã ºi indicii cã o societate civilã puternicã poate slãbi

considerabil sfera politicã. Într-un eseu, cãruia unii i-au dat titlul ironic „Bowling with Hitler“, Sheri Berman (Princeton University) a fãcut o analizã lucidã a rolului pe care l-a avut societatea civilã în Republica de la Weimar. În Germania anilor ’20 ºi ’30, asociaþiile luaserã un avînt neobiºnuit de mare în viaþa societãþii. Mulþi germani fãceau parte din uniuni profesionale sau asociaþii culturale, instituþii enumerate printre principalii piloni pe care se sprijinã societãþile civile pro-democratice. În lucrarea sa, Berman constatã însã cã aceastã societate civilã, deosebit de activã, nu numai cã nu a contribuit la consolidarea democraþiei ºi a valorilor liberale – ci, mai mult, le-a subminat. Instituþiile politice fiind slabe, ele nu au putut sã rãspundã la cerinþele venite din partea numãrului mare de grupãri civice, determinîndu-le pe acestea sã se alãture altora, populiste, ºi, în final, Partidului Naþional-Socialist. În cele din urmã, naziºtii au folosit reþeaua complexã a societãþii civile, care le-a înlesnit organizarea aparatului politic într-un timp foarte scurt.

Dar ºi în democraþiile consolidate, cu instituþii politice puternice, existã motive bine întemeiate pentru a trata cu circumspecþie ideea potrivit cãreia „cu cît aria de cuprindere a societãþii civile este mai mare, cu atît este mai bine“. Încã din anii ’60, experþii au avertizat cã numãrul excesiv al grupãrilor de interese din democraþiile ajunse la maturitate ar putea paraliza funcþionarea instituþiilor reprezentative, producînd o „distorsionare“ în favoarea „celor organizaþi“. În anii ’90 s-au înmulþit avertismentele referitoare la pericolul unei „demoscleroze“.

Nici pentru aceasta nu existã o garanþie. Japonia este, de multe decenii, o democraþie stabilã ºi, cu toate acestea, societatea civilã a þãrii este în continuare relativ slab dezvoltatã, mai ales în privinþa grupãrilor civice preocupate de probleme ecologice ºi de protecþia consumatorului, de drepturile omului ºi ale femeilor. Pînã ºi în Franþa, un stat cu vechi tradiþii democratice, societatea civilã nu ocupã

ALBUMUL CU POZE RARE

Celebrã curtezanã din Secolul XIX: frumoasa Lola Montez, amanta Regelui Bavariei, Ludwig I. decît un loc modest în raport cu statul centralizat, a cãrui poziþie este foarte puternicã. Unii observatori politici din Statele Unite sînt de pãrere cã þãrile unde participarea cetãþenilor la procesul politic este puþin evoluatã reprezintã democraþii atrofiate, pentru cã le lipseºte ceea ce americanii considerã mãsura optimã de angajament civic. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

O piesã de mare valoare în colecþia de documente istorice a preºedintelui PRM

APELUL PENTRU RIDICAREA UNUI MONUMENT ÎN BUCUREªTI, ÎNCHINAT LUI MIHAIL KOGÃLNICEANU – Printre semnatari: Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Gh. Brãtianu, Pamfil ªeicaru –

Cum a fost condamnat Eugen Ionescu, de cãtre Curtea Marþialã, la „6 ani închisoare naþionalã pentru ofensa naþiunii” (?!)

30 mai 1946. Eugen Ionescu este judecat în absenþã de cãtre Secþia I a Curþii Marþiale a C. II A., prezidatã de colonelul Filip.

Sentinþa e urmãtoarea: „5 ani închisoare naþionalã pentru ofensa armatei; 6 ani închisoare naþionalã pentru ofensa naþiunii; 5 ani închisoare corecþionalã”. În plus, „Curtea a decis sã facã demersuri pentru a cere extrãdarea condamnatului din Franþa”.

(Text apãrut în „Semnalul”)

Un pamflet nedrept al lui George Cãlinescu...

BÃTRÎNI DE BANI GATA Dl. Iuliu Maniu a plecat la Sibiu. Dl. Iuliu Maniu va veni la Bucureºti în cursul sãptãmînii. Dl. Iuliu Maniu a renunþat a mai veni la Bucureºti. (...) Dl. Dinu Brãtianu a plecat la Florica. Dl. Dinu Brãtianu s-a întors de la Florica.

Dl. Dinu Brãtianu nu s-a întors încã de la Florica. (...) Ce viaþã plãcutã, ce viaþã patriarhalã! Dar ce sînt aceºti bãtrîni faþã de care destinele au fost aºa de darnice? Vã spun eu ce.

Sînt bãtrîni de bani gata.

G. CÃLINESCU („Naþiunea”, 25 iulie 1946)

Pag. a 9-a – 20 ianuarie 2012

„ROMÂNIA MARE“

AVERTISMENTUL EMINESCU Azi, cînd Forþele rãului, materializate în Conspiraþia neoimperialistã mondialã, în ura lor patologicã ºi iresponsabilã faþã de naþiunile lumii – principala permanenþã a istoriei! – ºi faþã de Statele naþionale, faþã de Omul însuºi, ca fiinþã superioarã a Planetei, au ajuns mult prea departe, încît, din imprudenþã sau, poate, ca test, ele îºi afirmã deschis planul himeric al aºa-zisei Noi Ordini Mondiale („ordinea“ bolnavilor de avere, de putere, de dominaþie), rememorarea unor drame sau tragedii pilduitoare care au însoþit existenþa unor personalitãþi româneºti de primã mãrime, autentice „suflete în sufletul neamului“, identificîndu-se cu el, poate veni ca un avertisment de cea mai mare importanþã pentru soarta naþiunii însãºi, cît timp încã nu s-a ajuns la „ceasul“ final. Un astfel de demers nu urmãreºte inducerea unei spaime apocaliptice, el are drept scop conºtientizarea rãului suprem pînã la care sar putea ajunge, dacã nu se întreprind mãsuri ferme de prevenire.

Au apãrut semnale de alarmã ale unor specialiºti care ºtiu multe ºi care ºi-au asumat curajul ºi riscul de a spune lucrurilor pe nume. Cu bunã credinþã, ei au oferit soluþii de depãºire a situaþiei-limitã la care s-a ajuns la nivel planetar; fireºte, ºi la nivelul fiecãrei naþiuni în parte, autorii concentrîndu-se asupra situaþiei României.

Mai nou, generalul (r.) Gheorghe Dragomir, care a lucrat o viaþã întreagã în spionaj ºi contraspionaj, deci un bun cunoscãtor al unor aspecte mai puþin accesibile oamenilor obiºnuiþi, dupã douã volume în care aduce un omagiu meritat confraþilor sãi – „Recviem pentru spioni“, vol. I-II, Ed. România în lume, Bucureºti, 20082009 – ºi-a extins analiza la Suprastatul pentru care lideri politici ºi parlamente, inclusiv din Româna, au semnat ºi au hotãrît „aderarea“ ºi „integrarea“ þãrilor lor, în cartea „Europa cu capul în stele ºi cu trupul însîngerat“, apãrutã la aceeaºi editurã, în 2011. De asemenea, doi sociologi, profesori doctori, Tudor Olimpius Bompa ºi Dumitru Porojan, ºi-au asumat, la rîndul lor, rãspunderea, curajul ºi riscul de a face dezvãluiri pe aceeaºi temã, în cartea „România - acum ori niciodatã!“ (Ed. Ericson, Bucureºti, 2010), în finalul cãreia autorul oferã ºi „Un model de guvernare care salveazã România”.

Interviuri ale unor istorici care îºi conºtientizeazã rãspunderea profesiunii, precum academicienii Florin Constantiniu ºi Dinu C. Giurescu, apãrute în presã, postate ºi pe Internet, dar ºi luãri de poziþie ale altor specialiºti în domenii importante se constituie în semnale de alarmã în acest sens. Cãci scade, alarmant, nivelul de trai al omului de rînd, peste tot, în lume, inclusiv la noi; sporeºte, în mod semnificativ, datoria externã a Statelor naþionale, puþine active economice importante ºi resurse naþionale au rãmas neînstrãinate, prin aºa-zise privatizãri la „investitori strategici“ din exterior, sau acaparate de giganþii transnaþionali, prin viclenia ºi priceperea „asasinilor economici“; creºte gradul de insecuritate al Omului, ca fiinþã liberã, astfel proclamatã în Epoca modernã, dar ºi gradul de obedienþã al factorilor de decizie din Statele vizate de aceste Forþe ale rãului faþã de „Înalte Porþi“, care „monitorizeazã“ atent lumea prin tehnologii sofisticate.

Eu însumi, ca istoric, am analizat ºi am reflectat îndelung asupra evoluþiei istorice pînã la zi, concentrîndu-mã asupra situaþiei în plan naþional, într-o lucrare ºtiinþificã, apãrutã recent, cu titlul „O nouã introducere în epoca modernã, cu privire specialã la istoria naþionalã“ (Ed. Proema, Baia Mare, 2010), în cuprinsul cãreia ofer ºi o soluþie de depãºire a situaþiei-limitã la care s-a ajuns, cu speranþa cã forþele pozitive existente la nivel planetar îºi vor concentra ºi concerta eforturile în acest sens.

Privitor la România, m-a impresionat puternic cartea unui lider politic, fost senator, cunoscãtor în detaliu al subiectului pus în pagini ºi sintetizat în titlul: „Holocaustul împotriva românilor“ (Ed. GEDO, ClujNapoca, 2011, 688 pg.). Un obiectiv al dezastrului cu mai multe componente, una mai distrugãtoare decît alta.

Chiar aºa? Atacarea permanentã, pînã la distrugere, a valorilor naþionale reprezentative sã fie oare un indiciu al unui atac final asupra naþiunii însãºi, pentru care aceste valori au fost ºi sînt spirite tutelare?

Felul în care a început, în acel an fatidic, 1883, ºi a continuat tragedia lui Eminescu – cel recunoscut drept geniul naþional al românilor, magul cãlãtor prin stele, poetul nepereche, soarele poeziei naþionale ºi prima jertfã politicã pe altarul Daciei –, scos cu brutalitate ºi

sadism din viaþa civilã, apoi din viaþa pãmînteascã, dupã care a urmat efortul celor interesaþi, de a-i ucide, în posteritate, opera, prin lansarea, pînã ºi în lumea academicã, a unor afirmaþii false ºi etichetãri înjositoare la adresa lui ºi, mai recent, a Neamului întreg cãruia el îi aparþine, sub „privirile tolerante“ simptomatice ºi poate neîntîmplãtoare ale regimurilor politice – toate acestea reprezintã dovada elocventã a nivelului pînã la care poate ajunge neobrãzarea celor crescuþi ºi îndoctrinaþi în urã. Este, totodatã, pentru Þara realã, cel mai serios avertisment în faþa perspectivei dezastrului.

Dar cum, dupã legile firii, apãsarea genereazã reacþia celor vizaþi, crima odioasã, premeditatã ºi sadicã pusã la cale împotriva lui Eminescu a ieºit la ivealã prin munca unor conaþionali, cercetãtori, care au cunoscut bine ºi omul, ºi opera, atunci ºi în posteritate, ºi au vãzut în el personificarea spiritului naþional. Datoritã lor cunoaºtem azi, chiar dacã nu cu toate detaliile, modul în care au acþionat asupra lui Eminescu, în anii 1883-1889, cei ce au hotãrît, pur ºi simplu, sã-l lichideze. Cercetãri în arhive ºi în presa timpului, dar ºi în publicaþii ulterioare sau în extras, reflecþii prilejuite de situarea operei sale, piesã cu piesã, în timpul ºi în mediul care i-au impulsionat apariþia – toate acestea au condus la concluzia corectã cã Eminescu, e drept, extenuat de munca la „Timpul“ conservatorilor, cum singur o spune, publicaþie pe care, însã, s-a strãduit sã ºi-o facã tribunã de luptã, n-a fost nici bolnav de sifilis, ºi nici nu ºi-a pierdut minþile, n-a înnebunit. Iar aceastã tezã a lui Titu Maiorescu, a unor colaboratori ºi „fani“ ai sãi, de atunci ºi pînã azi, cristalizatã la eventuala „sugestie“ a unor feþe mai înalte, dar oculte, „din umbrã“, a fost un fals pregãtit ºi întreþinut sã acopere crima. Presiunea spionajului imperial a pus în miºcare Guvernul însuºi. Datoritã cercetãrilor menþionate ºtim cã Eminescu a fost luat cu forþa, forþa poliþiei guvernamentale, dus la un spital special, internat într-o rezervã specialã, dat în primire unui doctor special, care ºtia ce are de fãcut ºi a acþionat în consecinþã, cu zel! Timp în care Titu Maiorescu, cel ce „semna“, se pare, ºi „regia“ acþiunii, îi pregãtea prima ediþie de poezii, numitã în continuare „ediþia Maiorescu“, într-un mod care sã se înscrie în „dosarul cazului“. Cunoaºtem ºi „mîna“ Forþelor Oculte, aportul lor, pus în evidenþã, deocamdatã, prin ediþia princeps a volumului intitulat „Poesii de Mihai Eminescu”, alcãtuitã nu dupã modul corect de pregãtire a unei astfel de ediþii, ci conform mesajului pe care aceasta trebuia sã-l transmitã „fraþilor“, oriunde s-ar afla (Dan Toma Dulciu, „Misterele gravurilor ediþiei Maiorescu“, Ed. Universitarã, Bucureºti, 2008). ªtim, aºadar, cã grafica ºi simbolurile criptice de pe prima copertã a cãrþii transmit „fraþilor” mesajul cã poetul, autor de poezii cu amoraºi, este deja direcþionat, sigur, spre ultimul sãu drum. Cã, în volum, poeziile sînt „aranjate“ astfel încît sã transmitã „singurul dor“ pe care, acum, în singurãtate, îl mai poate avea un om „terminat“, iar frontispiciile din pagini vor sã dea asigurãri celor interesaþi cã totul se aflã sub control.

Mai ºtim încã, din cercetãrile menþionate, cã „nebunul“, ieºit vremelnic din Sanatoriul special, are – fapt neprevãzut de autorii crimei! – inspiraþia ºi luciditatea sã compunã mai multe poezii, toate demne de talentul sãu recunoscut, între care capodoperele „Odã (în metru antic)“ ºi „Glosã“. Prima, „Odã (în metru antic)“, este cea mai reprezentativã pentru personalitatea lui Eminescu, ajuns în „ceasul de pe urmã“: el, nemuritorul zalmoxian, conºtientizînd ce i se pregãteºte, „învãþase“ totuºi sã moarã, iar în „ceasul“ sfîrºitului iminent are un ultim colocviu cu sine însuºi. Dupã o vagã speranþã cã sar putea trezi din propriul sãu vis chinuitor, se retrage în sine, într-o „nepãsare tristã“, ca sã poatã „muri liniºtit“.

Starea de „nepãsare tristã“ pe care ºi-o impune, o sintetizeazã în „Glosã“, iar rãspunsul cãtre cei ce l-au hulit îl dã în poezia „Criticilor mei“.

Ei bine, versurile acestei „Ode (în metru antic)“, inscripþionate pe o placã de marmurã ce strãjuieºte mormîntul lui Eminescu, de la Cimitirul Bellu, din Capitalã, sã le citeascã ºi sã reflecteze la sensul lor toþi cei ce vin aici în pelerinaj; s-ar spulbera, astfel, din inima tuturor iubitorilor de Neam, de Þarã ºi de Eminescu, „suflet din sufletul Neamului“, nedreptul ºi îndelung întreþinutul fals la adresa poetului. (Colaboratorul nostru greºeºte, fiindcã pe mormîntul de la Bellu sînt versuri din „Mai

am un singur dor“ – nota red. R.M.). Abia atunci ei vor fi în mãsurã sã-i condamne pentru totdeauna pe autorii josnicului fals, ºi poate cã vor reuºi s-o facã înainte ca „forurile“ sã se „miºte“ ºi sã-l scoatã din politica educaþionalã.

O bibliografie. Deschizãtori de drum „Un împãtimit de Eminescu“, cum i s-a spus, medicul neurolog Ovidiu Vuia – doctor în specialitatea sa, cu peste 100 de lucrãri la activ, ajuns în Germania, unde s-a ºi stabilit – a venit cu argumentul medical, decisiv, menit sã spulbere teza falsã asupra bolii lui Eminescu, identificînd cauza adevãratã a morþii acestuia: diagnostic greºit (sifilis ereditar), în consecinþã, tratament inadecvat care, în final, i-a provocat moartea.

Cartea lui Ovidiu Vuia – „Misterul morþii lui Eminescu“ –, scrisã în Germania ºi publicatã în Elveþia, la Editura Coressi, a fost editatã în România, în anul 1996 (Ed. Paco, Galaþi), prin grija altui român „împãtimit de Eminescu“, Gheorghe Sãrac, îndrãgitul interpret al romanþelor pe versurile poetului naþional („Integrala Eminescu“), cel care, ulterior, a cules ºi a editat el însuºi un volum de „Documente privind adevãrul despre boala ºi moartea lui Eminescu“ (Ed. Malasi, 2000).

Cartea nu putea fi publicatã în România înainte de 1989.

Argumentele lui Ovidiu Vuia sînt convingãtoare.

Om de ºtiinþã prin excelenþã, dar ºi cu un vast orizont profesional ºi o amplã culturã umanistã, dr. O. Vuia a avut o preþuire deosebitã pentru Eminescu: „Mi-a fost scris în cartea vieþii sã-mi închin zilele eforturilor de clarificare a bolii lui Eminescu. Consider aceste eforturi drept cel mai valoros demers al meu. Îl pun cu mult înaintea tuturor celorlalte“ (pg.85).

Ne amintim cã, înainte de 1989, pentru cartea „În cãutarea lui Eminescu, gazetarul“ (Ed. Minerva, 1983), publicatã la împlinirea unui secol de la anul fatidic, se pare cã autorul, Al. Oprea, a plãtit cu viaþa, printr-o moarte suspectã. Cartea, însã, a rãmas operã de referinþã. Prof. univ. dr. Nicolae Georgescu, un cunoscut eminescolog, cu „A doua viaþã a lui Eminescu“ (Ed. Europa Nova, Bucureºti, 1994), începea mai prudent, în vremuri tulburi, tatonarea acestui subiect, apoi a prins curaj ºi a deschis drumul abordãrii curajoase a lui Eminescu. În 1995, în „Cercul strîmt. Arta de a trãi în vremea lui Eminescu“ (Ed. Floare Albastrã, Bucureºti, 1995), el ne înfãþiºeazã un tablou rizibil ºi totodatã dramatic al epocii, iar în 2006 a dat un model al felului în care trebuie analizat un an din viaþa lui Eminescu, înainte de anul fatidic 1883, în cartea „Un an din viaþa lui Eminescu (martie 1881 – aprilie 1882)“, apãrutã la aceeaºi editurã, în 2006. Pe autor l-a preocupat ºi-l preocupã exegeza eminescianã. Dupã „Exegeza eminescianã“,de I. E. Torouþiu (Ed. Floare Albastrã, Bucureºti, 2002), N. Georgescu deschide noua exegezã eminescianã, cu douã volume impresionante ale lucrãrii „Eminescu ºi editorii sãi“, (vol. 1-2, aceeaºi editurã, Bucureºti, 2000).

Pornind de la Eminescu, sociologul Ilie Bãdescu ne introduce într-o tulburãtoare sociologie a popoarelor ºi a categoriilor sociale, analizatã în lucrarea „Sociologia eminescianã“, (Ed. Porto-Franco, Galaþi, 1994). Autorul introduce sociologia eminescianã între marile ºcoli sociologice, subliniindu-i pas cu pas originalitatea, dar ºi corectitudinea în analiza societãþii din acea vreme. Cartea oferã ºi îndeamnã, totodatã, la „cunoaºterea operei eminesciene“, care „este o contribuþie la cunoaºterea României eterne“ (pg.214), ea fiind foarte utilã pentru toþi cei care, azi ºi oricînd, înþeleg ºi pledeazã pentru depãºirea unei situaþii-limitã. De ce? Pentru cã „temelia judecãþilor“ lui Eminescu „este Neamul, ca organism al istoriei“ (pg.267, s. n.).

Un alt curajos deschizãtor de drumuri este profesorul Theodor Codreanu, autorul volumului „Dubla sacrificare a lui Eminescu“ (v. ed. a II-a, revãzutã ºi adãugitã, Ed. Serafimus, Braºov 1999).

Olteanul get-beget Tudor Nedelcea ne invitã sã-l cunoaºtem mai bine pe istoricul Eminescu, prin lucrarea sa, „Eminescu istoricul“ (Fundaþia „Scrisul românesc“, Craiova, 1998). Iar cu volumul intitulat „Eminescu ºi realsemitismul“ (Ed. Sitech, Craiova, 2010), acelaºi autor deschide drumul pe care cei interesaþi s-au strãduit sã-l înfunde.

Cu mari merite în editarea operei lui Eminescu, D. Vatamaniuc ne-a dat o antologie într-o problemã de importanþã deosebitã: „Mihai Eminescu. Chestiunea Evreiascã, Antologie, prefaþã ºi note“, Ed. Vestala, Bucureºti, 2000.

Acelora care vor ºi încep sã-l cunoascã pe Eminescu, tînãra Miruna Lepuº le aratã propria ei experienþã în acest sens, descrisã în volumul „Despre Eminescu ºi ce am învãþat, descoperindu-l“ (Ed. Vremea, Bucureºti, 2008).

Calea spre Eminescu rãmîne deschisã întru cunoaºterea corectã.

Conf. univ. dr. G. D. ISCRU

Pag. a 10-a – 20 ianuarie 2012

„ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Revista „Familia“ Pe 15 aprilie 1865, Iosif Vulcan (1841-1907), un tînãr ziarist ºi avocat de numai 24 de ani, adresa Prefecturii Poliþiei din Budapesta cererea pentru aprobarea editãrii unei reviste literare pentru românii din Transilvania. Revista avea sã se numeascã „Familia, foaie enciclopedicã ºi beletristicã cu ilustraþiuni“ ºi îºi propunea sã rãspîndeascã doar culturã, nu ºi politicã. Pentru început, publicaþia urma sã aparã de 3 ori pe lunã, în modestul tiraj de doar 300 de exemplare. La acea datã, Iosif Vulcan era un gazetar cunoscut în presa româneascã din Transilvania. El debutase la 18 ani în ziarul „Telegraful român“, din Sibiu. Cu timpul, numele lui va apãrea ºi în alte publicaþii, precum „Aurora românã“, „Umoristul“, „Concordia“, din Budapesta, ºi „Amicul ºcoalei“ (Sibiu). Dupã ce s-a tras numãrul de probã, respectînd pretenþiile cenzurii ungureºti, pe 7 iunie 1865 a apãrut primul numãr al „Familiei“. Revista avea 14 pagini, cu o copertã diferit coloratã, de la numãr la numãr, informaþii, note ºi ilustraþii, asta pînã la sfîrºitul primului an de apariþie. Dupã acea, coperta va oferi aceeaºi imagine, cu o familie burghezã practicînd toate artele liberale: tatãl citeºte jurnalul, mama ºi fiica brodeazã, un tînãr picteazã, o fatã cîntã la pian. În interiorul revistei exista o „Poºtã a redacþiunei“, ilustratã cu imaginea unui porumbel cu un plic în cioc, care aducea rãspunsuri încurajatoare pentru debutanþi. Tirajul crescuse la 1.000 de exemplare, dintre care 637 se duceau direct la abonaþi, bãrbaþi ºi femei deopotrivã.

Dupã dispariþia „Foii pentru minte, inimã ºi literaturã“, a lui Gheorghe Bariþiu, „Familia“ va fi cea mai însemnatã revistã româneascã din Transilvania, din a doua jumãtate a Secolului al XIX-lea, ºi se va adresa fiecãrei familii româneºti în parte, dar ºi familiei, mai mari, a tuturor românilor. Unul dintre meritele acestei curajoase publicaþii a fost acela cã ºi-a deschis paginile, cu precãdere, tinerilor din toate Provinciile româneºti. Eminescu citea revista în biblioteca gimnaziºtilor din Cernãuþi ºi îi plãceau aspectul ºi conþinutul ei bãtãios, puse în slujba Limbii ºi Culturii Române de pretutindeni. Din acest motiv a ales aceastã publicaþie, ºi nu alta, pentru a-ºi face debutul literar, care sa produs în numãrul 6, din martie 1866, cu poezia „De-aº avea“, semnatã Mihai Eminovici: „De-aº avea ºi eu o floare/ Mîndrã, dulce, rãpitoare/ Ca ºi florile de mai,/ Fiice dulci a unui plai/ Plai rîzînd cu iarbã verde,/ Ce se leagãnã, se pierde,/ Unduind încetiºor,/ ªoptind ºoapte de amor...“. Poezia era însoþitã de o epistolã de prezentare. În plus, în cazul cã Iosif Vulcan ar fi acceptat, necunoscutul din Cernãuþi se oferea sã devinã corespondent permanent din Bucovina. Dupã ce îi publicã poezia, Iosif Vulcan semneazã ºi o Notã redacþionalã: „Cu bucurie deschidem coloanele foii noastre acestui june de 16 ani, care, cu primele sale încercãri poetice trimise nouã, ne-a surprins plãcut“. Urma ºi un rãspuns la Poºta Redacþiei: „Cernãuþi. M. E. Þi-am trimis epistola privatã“. Acelaºi Vulcan îi va româniza numele, Eminovici, care i se pãrea avînd rezonanþe slave, în Eminescu. (De fapt, Eminowicz era versiunea nemþeascã a numelor Amin, Emin, Mina, la

care recurseserã austro-ungarii, care urmãreau asimilarea forþatã a românilor din Maramureº, Ardeal ºi Bucovina. La fel procedaserã ºi cu numele Porumbescu, devenit Golumbowicz – n. a.) Eminescu nu a protestat, ci a adoptat acest pseudonim ºi l-a folosit toatã viaþa. „Familia“ a fost singura revistã din Transilvania la care a colaborat Eminescu, în perioada 1866-1870 ºi mai tîrziu, în anii 1883-1884, publicînd, în paginile ei, 47 de poezii, 2 nuvele ºi mai multe articole, unele pentru prima oarã, altele în reluare. În lucrarea sa, „Eminescu ºi «Familia»“ (1974), cercetãtorul Lucian Drîmba, din Oradea, a identificat în cuprinsul revistei aproximativ 70 de contribuþii eminesciene. Printre ele se numãrã poeziile: „Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie“, „Junii corupþi“, „S-a dus amorul“, „Pe lîngã plopii fãrã soþ“, „Dintre sute de catarge“. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. De-a lungul timpului, „Familia“ a mai reprodus poemul „Luceafãrul“, apãrut în volumul îngrijit de Maiorescu (1883), ºi a publicat peste 200 de informaþii în legãturã cu viaþa ºi opera lui Eminescu, aproape 50 de articole, poezii, studii ºi amintiri închinate poetului, printre care „Raze de luminã“, de Veronica Micle, ºi „La Eminescu“, de Al. Vlahuþã. Dar, dupã cum se precizeazã în lucrarea „Iosif Vulcan, Publicistica“, apãrutã în 1983 la Editura „Facla“, din Cluj-Napoca, în care prefaþa, tabelul cronologic, notele ºi bibliografia sînt întocmite de Stelian Vasilescu, au fost ºi ani cînd Iosif Vulcan ºi „Familia“ par sã fi uitat cu totul de Mihai Eminescu.

Astfel, între 1874 ºi 1883 nu gãsim în paginile revistei nici o contribuþie semnatã de poet sau vreun articol despre viaþa ºi opera lui, ci doar scurte înºtiinþãri, ici ºi colo, despre cea mai publicat în „Convorbiri literare“ sau în legãturã cu evoluþia bolii. Care sã fi fost cauza? D. Murãraºu crede cã una dintre cauze ar fi fost dorinþa lui Vulcan de a nu rãni orgoliul lui B.P. Haºdeu (devenit colaborator statornic al „Familiei“), într-o vreme cînd purta polemici aprinse cu revista „Convorbiri literare“. Sã nu uitãm, adaugã reputatul eminescolog, nici cã, ani la rînd, Vulcan nu mai avea cuvinte de laudã pentru „Junimea“ ºi cã, din aceastã cauzã, îi considera poeþi mari doar pe D. Petrino, M. Milu ºi V.A. Urechia ºi nu dãdea vreo atenþie unor creaþii eminesciene de ultimã orã, precum „Împãrat ºi proletar“, sau „Melancolie“, apãrute în „Convorbiri literare“. În sfîrºit, la aceastã vremelnicã rãcealã se poate sã fi contribuit ºi faptul cã Slavici, prieten cu Eminescu, criticase valoarea revistei lui Vulcan ºi îi ceruse lui I. Negruzzi, dar ºi altora sã scoatã o altã revistã, care sã înmormînteze „Familia“.

Trecînd peste aceste momente, e de reþinut aspectul esenþial cã revista „Familia“ a fost alãturi de poet ºi la debutul lui, ºi în anii grei de boalã ºi de lipsuri materiale, de la sfîrºit.

Este bine de ºtiut cã „Familia“ s-a numãrat printre puþinele publicaþii ale vremii care au plãtit onorarii lui Eminescu.

Astfel, prin martie 1883, la o ºedinþã a „Junimii“, þinutã la Bucureºti, Eminescu îi înmîneazã lui Vulcan un grupaj de 7 poezii. Toate vor fi tipãrite în „Familia“, iar autorul lor va primi un onorariu de 100 de lei. În scrisoarea de mulþumire cãtre binefãcãtorul sãu, poetul va scrie: „Mult stimate domnule ºi amice! Mulþumesc pentru onorariul trimis –

Soprana Bianca Ionescu triumful speranþei Arta este creatã pentru a fi apreciatã. Cu munca faci ce vrei, cu talentul faci ce poþi, iar cu amîndouã – succesul îþi este garantat ºi, dacã ºansa e de partea ta, poþi dobîndi chiar ºi celebritatea. Orice om are momentul lui de glorie.

Succesul este opera celor tari ºi obsesia celor slabi. Educaþia ºi muzica nu sînt ºtiinþe exacte ºi, în aceste domenii, cînd faci lucrurile cu suflet, Dumnezeu are grijã sã te rãsplãteascã. Popularitatea nu înseamnã neapãrat valoare. În aceste vremuri nebune, muzica se aflã într-un rãzboi lipsit de glorie, în care primeazã comercialul ºi înºelãtoarea popularitate vremelnicã. De aceea e nevoie sã apreciem adevãratele valori, sã iubim marile voci pe care le avem.

Precum briliantul, muzica dureazã veºnic. Ambele trec proba timpului fãrã a fi alterate ºi fãrã a-ºi pierde din valoare. Întotdeauna, o ascensiune este, în artã, o eliberare, încã o treaptã cãtre perfecþiune, o înnobilare. Pe culmi, eºti stãpîn. Trebuie doar sã munceºti neobosit ºi sã fii hãrãzit cu o voce precum cea a sopranei Bianca Ionescu.

Ea s-a nãscut în Bucureºti ºi este absolventã a Conservatorului, la clasa Artei Florescu. Încã din anul IV de facultate, a intrat, prin concurs, la Teatrul Naþional de Operetã, unde îºi desfãºoarã activitatea ºi astãzi, ca prim-solistã. Bianca Ionescu este o femeie foarte frumoasã ºi se poate spune cã vocea ei, de sopranã liricã lejerã, este unicã prin prospeþime, claritate ºi naturaleþe. Deosebit de inteligentã, ea posedã un doctorat în muzicã ºi activeazã ca lector asociat la Universitatea ,,Spiru Haret”,

ALBUMUL CU POZE RARE

Secvenþã din capodopera lui Sergio Leone „A fost odatã America“ (1984): Elizabeth McGovern ºi Robert De Niro. Ce film! Ce muzicã! cel dintîi pentru lucrãri literare pe care l-am primit vreodatã... Te asigur, stimate amice, cã a fost pentru mine o rarã mîngîiere de a mã vedea remunerat dintr-un colþ de þarã atît de depãrtat al României, din Oradea Mare, cînd în þara mea proprie nu voi ajunge nicicînd sã însemnez ceva, excepþie fãcînd cercul restrîns al cîtorva amici. ªi-apoi, sã nu fiu pesimist?...“.

De-a lungul existenþei sale de aproape un secol ºi jumãtate, revista „Familia“ a fost gazdã primitoare ºi pentru alþi scriitori români aflaþi la debutul carierei lor. Dintre aceºtia îi amintim pe filozoful Miron Pompiliu (prieten cu Eminescu), G. Coºbuc (semna cu pseudonimul C. Boºcu), O. Goga, E. Isac, D. Zamfirescu, Cincinat Pavelescu. ªt. O. Iosif, I. Chendi ºi Veronica Micle. Dar ºi nume grele au publicat în „Familia“, precum: Alecsandri (cu poeziile „Hora Unirii“, „Sergentul“ ºi altele), Caragiale, Maiorescu, Slavici, Heliade, Bolintineanu. Puþinã lume ºtie cã ºi George Enescu ºi-a vãzut numele tipãrit în revista „Familia“. ªi încã de mai multe ori. Mare iubitor de muzicã, Iosif Vulcan a asistat la multe concerte ale lui Enescu ºi a remarcat marele lui talent încã de la început. Ca ºi în cazul lui Eminescu, el intuia un mare viitor tînãrului compozitor ºi interpret moldav: „Viitor mare îi surîde atît ca compozitor, cît ºi ca executant. Însã un talent menit a reforma muzica româneascã ºi a-i face renume în lumea mare“.

Dar admiraþia a fost una reciprocã. În 1904 se pusese la cale, la Oradea, o mare sãrbãtoare în onoarea lui Iosif Vulcan ºi a revistei sale. Aflat la Paris pentru studii, G. Enescu îl omagiazã pe maestru, trimiþîndu-i lucrarea „Odã lui Iosif Vulcan“, piesã pentru voce ºi pian în stil clasic, pe versurile studentului I.U. Soricu. ªi astãzi, sub conducerea lui Ioan Moldovan, revista „Familia“, din Oradea, joacã un rol important în viaþa culturalã a românilor ardeleni.

PAUL SUDITU

din Capitalã. De asemenea, a scris o carte despre opereta româneascã ºi, ca interpretã, are în pregãtire un CD cuprinzînd melodii cu tematicã de dragoste. Are rezidenþã în Franþa ºi este mama unui bãiat, Paul, cu care se mîndeºte. Crede cã muzica este cea care a ales-o ºi numai harul primit de la Dumnezeu este acela care i-a decis drumul în viaþã. De la 5 ani a cîntat în corul de copii al Operei Române ºi în corul Palatului Pionierilor, de la Palatul Cotroceni. Ulterior, a fost membrã a Corului ,,Song”, condus de regretatul Ioan Luchian Mihalea, iar dupã dispariþia lui, ea a preluat ,,Minisong”-ul, pe care îl conduce ºi în prezent, sub noua lui denumire - ,,Ministar”, aparþinînd Fundaþiei Bianca Ionescu. Pe scena Operetei, a jucat în toate spectacolele, rolurile interpretate de ea fiind apreciate atît de public, cît ºi de critica de specialitate.

A efectuat numeroase turnee, încununate de succes, în þãri precum America, Israel, Italia, Japonia, China, Germania, Franþa, Austria ºi din fosta Iugoslavie. A jucat în mai multe music-halluri, unde ºi-a pus în valoare multiplele calitãþi artistice. Bianca Ionescu mãrturiseºte cã are o viaþã personalã fericitã ºi împlinitã.

Este o fire sportivã: merge la sala de gimnasticã, practicã tenisul ºi este o ,,împãtimitã a volanului”. Îi place sã cãlãtoreascã în locuri exotice, dar este îndrãgostitã de oraºul Paris. Merge frecvent la teatru ºi, pentru a se destinde, alege atmosfera antrenantã a vreunei discoteci. O parte din timp ºi-o petrece pictînd ºi, în curînd, îºi va deschide o expoziþie de tablouri. ªi-a dorit cu ardoare o ,,casã la curte”; astãzi, dorinþa i s-a împlinit.

Este o femeie puternicã, o adevãratã luptãtoare ºi o bunã prietenã: se încãpãþîneazã sã creadã în oameni. Motto-ul sãu este: ,,Decît o companie nepotrivitã, mai bine singurã”. Bianca Ionescu este o femeie gospodinã ºi îi place sã se îngrijeascã ,,naturist”. Este ºtiut faptul cã pe femeile frumoase timpul le ajutã, nu le schimbã. Este ºi cazul Biancãi, pe care o apreciem ºi ca pe o femeie educatã ºi cultã. Benefica ºi instructiva culturã este un fenomen generos, care ne-a dãruit-o nouã, spectatorilor, pe minunata artistã liricã, soprana Bianca Ionescu.

SOFIA BRÂNDUª-ITTESCU

EVENIMENT EDITORIAL

La Editura Adevãrul Holding, din Bucureºti, a apãrut cel mai recent roman al îndrãgitului scriitor Dinu Sãraru. Exemplarul oferit redactorului-ºef al revistei noastre este însoþit de urmãtoarea dedicaþie: „Lui Vadim, soþiei ºi fiicelor lui – cu mare dragoste ºi cu speranþa într-o primãvarã frumoasã, ºi tînãrã, ºi întineritoare pentru noi toþi, în aceastã þarã, vitregitã încã de o de o istorie care ne þine mereu la rãscruce. Preþuirea lui Dinu Sãraru.

Ianuarie 2012, cînd împlinesc 80 de ani!!!“.

Pag. a 11-a – 20 ianuarie 2012

„ROMÂNIA MARE“

RESTITUIRI

SPIONI ªI AGENÞI STRÃINI (urmare din pag 1) – Luaþi-ne, arestaþi-ne, degradaþi-ne, sãraci am fost, azi sîntem bogaþi, linia a Il-a ºi linia a IlI-a au venit la Putere, dar recunoaºtem cã nu tocmai cinstit, ne mai vedem ºi noi, cîteodatã, cu niºte diplomaþi sau emisari strãini, mai ciripim unele chestiuni, cã, Doamne iartã-ne, lumea contemporanã e una a interdependenþelor...

A avut loc o asemenea scenã? Evident cã nu. Întrun secol care i-a dat lumii pe Mata Hari, Richard Sorge ºi Kim Philby, nu se putea petrece un asemenea gest de cavalerism ºi luciditate. Am visat totul. Un singur lucru n-am visat: reacþia bezmeticã a unor domni faþã de articolul „Becul de Alarmã“, apãrut în „România Mare“ de sãptãmîna trecutã. Ce v-a tulburat atîta, neicusorilor? Ce nu-i adevãrat acolo? Nu-i adevãrat cã unii tineri politologi au cãpãtat burse prin S.U.A. ºi s-au întors gata conspiraþi? Nu-i adevãrat cã soþia spionului Liviu Turcu, dupã exact 20 de ani de întrerupere a oricãrei relaþii colegiale, m-a vizitat la domiciliu, în vara lui 1989, mi-a îndrugat tot felul de baliverne, dar a plecat cum a venit, adicã debusolatã privind poziþia mea faþã de actul soþului ei? Nu-i adevãrat cã ºtiu cel puþin 4 ofiþeri care, în decembrie 1989, erau maiori în Armatã, iar în decembrie 1990 au ajuns generali? Cum s-a putut un asemenea salt, numai într-un an? Ce erau ei, ipostaze ale lui Napoleon Bonaparte în 1793, cînd a devenit general peste noapte? Pe cine credeþi cã pãcãliþi voi, bãieþi?

Mulþumiþi-I lui Dumnezeu cã nu mã ocup personal de biografia voastrã. A venit momentul sã precizez esenþialul: acel document nu-mi aparþine, nu l-am scris eu, este rodul muncii de investigaþie a unor oameni cu ºtiinþã de carte ºi cu simþul proporþiilor.

Sînt patrioþi români, care observã cu multã atenþie ºi durere ce se petrece în þarã, nu sînt oamenii S.R.I.ului, nici ai altui Serviciu Secret, sînt OAMENII MEI. E clar, domnule Radu Timofte? E clar, domnule Ion Talpeº? E clar, tinere Adrian Nãstase? V-aþi obiºnuit

Salutul – o formã de respect ºi de nobleþe (3) Poporul Român este un popor ospitalier, de aceea românii îi primesc cu drag pe cei ce le trec pragul ºi le adreseazã acestora, la plecare, invitaþia „Sã mai veniþi pe la noi!“ sau „Vã mai aºteptãm pe la noi!“, formule care exprimã bucuria primirii de oaspeþi, a întîlnirii cu cei dragi, rude sau prieteni.

Verbul „a saluta“ are ca sinonim expresia „a da bineþe“. Formula „bine-aþi“ (venit) s-a unit ºi s-a substantivizat: „bineþe“, semnificînd starea de bine, de libertate. În preajma sãrbãtorilor religioase din timpul anului, (mai ales de Paºte ºi de Crãciun), dar ºi în ajun de An Nou, multitudinea de gînduri bune transpuse în salutãri ºi în urãri atinge saturaþia. Constatãm mai multã sfinþenie invocatã decît în trecut, mai multã imaginaþie în formulãri, dar ºi o mai accentuatã golire de semnificaþie.

De Paºte, românii, în loc de „Bunã ziua“, se salutã cu formula „Christos a înviat!“, la care se rãspunde cu „Adevãrat a înviat!“, prin aceasta ei exprimîndu-ºi credinþa în viaþa veºnicã, de dupã moarte, dar ºi bucuria pentru renaºterea naturii, odatã cu venirea primãverii. În timpul sãrbãtorilor de iarnã, Crãciunul ºi Anul Nou, de regulã, sînt invocate, în salut ºi în urãri, sãnãtatea, relaþiile bune în familie ºi succesul copiilor. Înainte de 1989, „La

sã nu vã treacã nimeni pe dinainte, sã-l convocaþi la ordine pe cel care nu e aliniat vouã, vã apucã tremuriciul dacã cineva îndrãzneºte sã vã arate pisica, dar uite cã s-a ivit o forþã mai puternicã decît voi. Nu, nu sînt eu, e ADEVÃRUL. Bineînþeles cã nu mi-a trecut vreodatã prin cap sã cred cã Talpeº, Codiþã, Dijmãrescu, Nãstase sau alþii invocaþi în acel material ar fi spioni. Nici vorbã de aºa ceva. Dar în conjunctura ascensiunii lor, petrecutã prin muncã, s-au observat ºi unele destine parazitare, care deregleazã ecranul.

Atîta tot. Avem dreptul sã discutãm aºa ceva, domnule coleg Radu Timofte? În interviul acordat „Cronicii Române“, d-ta afirmi cã cineva, vreun as subteran, a vrut sã-l compromitã pe patronul „României Mari“, printr-un fals de proporþii, ºi cã mult mai nimerit era ca eu sã discut toate astea la Comisia de Apãrare ºi Siguranþã Naþionalã a Senatului, al cãrei membru sînt. Douã chestiuni, Radu mamii, Radule: 1) stai liniºtit, nu mã pãcãleºte nimeni, documentul e strict autentic ºi poate fi dezbãtut public, în transmisie directã la TV: dacã vrei, voi povesti ºi cum soþia unui simpatic conspirator l-a rugat pe amantul ei, în vara lui 1989, sã ducã la Moscova, unui general sovietic, o protezã dentarã, în care se aflau micro-filme ale Armatei; 2) ce-a devenit oare Comisia condusã de d-ta, o nouã Secþia de Presã a C.C. al P.C.R.?; calitatea mea de senator poate sã o înãbuºe pe aceea de ziarist, aºadar controlaþi voi, colegii mei, ce-am voie ºi ce n-am voie eu sã public în revistele mele? Nu þi se pare cã încalci libertatea presei ºi unul dintre drepturile fundamentale ale omului? ªi apoi, unde sã vin eu sã dau explicaþii sau informãri (?!), cumva într-un Parlament unde pot sã-þi enumãr 30 de personaje care sînt chiar agenþi? Am tratat interviul lui Radu Timofte ca pe o glumã. E a doua glumã în decurs de un an pe care acesta ºi-o îngãduie faþã de mine. Traseul e acesta: eu rostesc în Senat, sau public în gazetã unele consideraþii, dupã care vine „fãraºul cosmic“, super-agentul ºi supra-cenzorul meu Radu Timofte, ºi infirmã tot ce-am susþinut eu, cã nu-i adevãrat, cã nu se confirmã, cã sãracul Vadim, i-au jucat unii o festã. D-le Timofte, îmi eºti foarte agreabil, dar am uitat sã-þi spun un lucru: nu eºti ºeful meu, nu eºti controlorul meu, de comandanþi de detaºament care

sã-mi dea note la purtare m-am sãturat pînã peste cap, iar dacã vrei sã-þi mai rãspund vreodatã la salut, înceteazã cu aerul ãsta de super-cunoscãtor în domeniile ultrasecrete, pentru cã te faci de rîs; secretul de-aia e secret, sã-l afle ziariºtii înaintea ºefilor de comisii. Am reþinut grija unui general de a afla de unde am materialul, ca sã vadã ºi el, bietul om, filiera.

Hai cã-i tare, personajul chiar a nimerit din greºealã în iarmarocul spionilor, din moment ce e atît de naiv azi îi spun cine mi-a dat textul ºi mîine, cine ºtie - îl gãsesc pe om în ferpar, la Mica Publicitate, în nici un caz la „pierdut carnet de marinar“. Eu nu înþeleg: ce vor sã demonstreze cei care au extras din teribila revoltã popularã din decembrie 1989 o minunatã loviturã de stat? Cã n-au fost implicate forþe strãine? Cã ei nu erau conspiratori la prima sau a doua mînã? Cã n-au participat la criminalul proces al lui Ceauºescu?

Mi se va spune cã fãrã evenimentele alea eu nu aº mai fi fost ceea ce sînt azi. Dar ºi aici am unele remarci: 1) eu aº fi fost Vadim Tudor cu sau fãrã întîmplãrile alea sîngeroase, bun sau rãu cum sînt, talentat sau netalentat, Tribun Naþional (cum scriu unii oameni care exagereazã, desigur) sau fascist, golan, ceauºist (cum scriu cu atîta delicateþe domnii Emil Constantinescu, Nicolae Manolescu, Adrian Severin, Petre Roman ºi alþi propagandiºti de vazã); 2) aº fi preferat sã rãmîn pe loc, sã fiu un simplu reporter „Agerpres“, dacã prin asta aº fi salvat mãcar o singurã viaþã de nevinovat cãzut în acel decembrie, care de pe ecranul Istoriei s-a furiºat în mod banditesc pe ecranul simulatoarelor. Am fost surprins cum a putut Ion Talpeº sã coboare atît de jos încît sã publice o replicã în ruºinea presei româneºti, „Evenimentul zilei“, printre bibilici violate ºi penisuri tãiate, publicaþie datã în brînci afarã, pe scãri, ºi de Palatul Cotroceni, ºi de mai toate partidele ºi instituþiile care se respectã! Reacþia din „România liberã“ a lui Radu Feldman Alexandru a fost, ca de obicei, penibilã.

Ca o concluzie: cele douã tabele pe care s-a jucat în decembrie 1989 ºi ulterior (K.G.B. ºi CI.A.) au rãmas în picioare ºi azi. Iar un fost ºef al Securitãþii iese zilele trecute din puºcãrie ºi vine pe la redacþie, sã mã vãd cu el. Nu mã vãd, domnule, cu d-ta, pentru cã i-ai avut în mînã ºi i-ai lãsat sã ticãloºeascã þara asta!

mulþi ani!“ era urarea bunã la toate (aniversãri, onomastici, cãsãtorii etc.), ea fiind folositã ºi de Crãciun. Astãzi, la sãrbãtoarea Naºterii Domnului românii îºi adreseazã urarea „Crãciun fericit!“. O formã de salut întîlnitã tot mai frecvent la români este „Sãnãtate!“, sau „Sãnãtate multã!“, deºi sociologii sînt convinºi cã ea e folositã formal ºi cã persoana care o utilizeazã nu se gîndeºte nici pe departe la sãnãtatea celui cãruia i se adreseazã.

Cînd cineva nu-l are pe vreunul la inimã, nu-i rãspunde la salut, se face cã nu-l aude, semn cã nu-l are în graþiile lui.

Cînd cineva moare, oamenii vin sã-ºi ia rãmas bun de la el, iar cînd intrã în casa decedatului spun „Dumnezeu sã-l odihneascã!“, „Dumnezeu sã-l ierte!“, „Dumnezeu sã-l aibã în pazã!“, considerate formule prin care se adreseazã o rugãciune Tatãlui ceresc pentru a-l avea în grija Sa pe cel dispãrut. În general, formulele de salut poartã amprenta creºtinismului ºi vin sã demonstreze cã relaþiile umane se desfãºoarã în permanenþã sub prezenþa binefãcãtoare a lui Dumnezeu. ªi pentru cã am amintit legãtura strînsã între salut ºi religie sã mai amintim, ca o curiozitate, faptul cã membrii sectei „Oastea Domnului“ se salutã între ei prin formula „Slãvit sã fie Domnul!“, iar baptiºtii, prin cuvîntul: „Pace!“. ªi evreii folosesc acelaºi salut: „Shalom!“, în limba lor, însemnînd „Pace!“. (va urma) GHEORGHE BRAªOVEANU

EVENIMENTE EDITORIALE

Scrisoare trimisã de Beethoven, descoperitã în Germania O scrisoare trimisã de celebrul compozitor Ludwig van Beethoven în 1823 a fost descoperitã recent în Germania. Valoarea ei a fost estimatã la aproximativ 150.000 de euro. În paginile scrisorii, expeditorul, Ludwig van Beethoven, îi cerea ajutor destinatarului, colegul de breaslã Franz Anton Stockhausen, în legãturã cu gãsirea de sponsori pentru compoziþia „Missa solemnis”, transmite pagina de Internet a postului de televiziune BBC. „Venitul meu mic ºi boala de care sufãr necesitã mult efort”, se plîngea celebrul compozitor german, care a murit 4 ani mai tîrziu.

Scrisoarea a fost pãstratã de strã-strãnepoata lui Stockhausen, o profesoarã de muzicã din Frankfurt, care a încetat din viaþã în anul 2011.

Documentul, care se întinde pe 6 pagini, fãcea parte din bunurile donate de femeie Institutului Brahms, din Lubeck. „Beethoven nu a fost un

Albumul „Braºov – Oraºul Memorabil“ a apãrut sub egida Ordinului Arhitecþilor din România, Filiala Braºov – Covasna – Harghita (preºedinte Nicolae Þaric). Lucrarea e coordonatã de Miruna Stroe ºi Ovidiu Taloº.

Ecaterina Þarãlungã a scos, la Editura Litera, o masivã „Enciclopedie a Identitãþii Româneºti.

Personalitãþi“.

Lucrarea, care are aproape 900 de pagini, conþine ºi un medalion închinat d o m n u l u i Corneliu Vadim Tudor. compozitor cu un scris frumos. Scrisoarea este spontanã, a scris unele lucruri, apoi le-a tãiat, gîndurile sale se schimbau pe mãsurã ce scria”, au explicat reprezentanþii Institutului Brahms. Începînd cu 18 ianuarie ºi pînã la 29 ianuarie, scrisoarea va fi expusã la Muzeul Institutului Brahms.

ALBASTRU NEGRU 12 12

Farmece, vrãji ºi blesteme incredibile

TEXTE SATANISTE, SCRISE DE ANALFABETA OANA ZÃVORANU (ABSOLVENTÃ DE DREPT!) DUPÃ MIEZUL NOPÞII, ÎN FAÞA VRÃJITOARELOR! Blestemul nr.1 EU IOANA-OANA ZÃVORANU Doresc sã întorc tot rãul ce mi-a fost fãcut ºi plãtit prin magie neagrã de cãtre mãmica mea MARIOARA ZAVORANU, care ma urît de cînd ma nãscut, ma furat, ma minþit ºi ma jefuit. A vrut mereu sã fiu nefericitã în dragoste, carierã, viaþã ºi pãgubitã de averea mea de drept ºi de bani – spor. Mi-a furat averea lãsatã de tatãl meu ºi a vrut sã mã omoare.

Pentru toate acestea, EU, IOANA, OANA, doresc din adîncul sufletului meu, ca mama mea MARIOARA ZAVORANU, sã moarã, sã crãpe, sã se aleagã praful ºi pulberea de ea, aºa cum a dorit ea sã se aleagã de mine.

Sã moarã cît mai repede, sã se chinuie însã, ºi sã nu poatã sã îi iasã aburul pe gurã, pînã în clipa în care nu îºi cere iertare de la mine OANA-IOANA, ºi nu îmi spune unde are toate conturile ascunse ºi toatã bogãþia. Sã se roage de mine sã accept toate procentele (cele 75%) ale mele furate, plus cele 25% ale ei, doar ca sã o iert. Sã intru în posesia legalã a averii mele ºi a firmei la care au muncit taþii mei, imediat fãrã piedici.

1) Sã moarã Marioara Zãvoranu 2) Sã moarã Marioara Zãvoranu 3) Sã moarã Marioara Zãvoranu 4) Sã moarã Marioara Zãvoranu 5) Sã moarã Marioara Zãvoranu 6) Sã moarã Marioara Zãvoranu 7) Sã moarã Marioara Zãvoranu 8) Sã moarã Marioara Zãvoranu 9) Sã moarã Marioara Zãvoranu Sã fie într-un ceas Rãu.

Sã aflu prima cã a murit în accident, de boalã, de crimã sau orice.

13 iulie 2011 ora 2:28 min (semnãturã)

Blestemul nr. 2 EU OANA IOANA ZÃVORANU DORESC DIN ADÎNCUL INIMII MELE SA FIU AJUTORATA DE DIAVOL ÎNSUªI IAR LA TERMINARE DORESC CA PE ÎNSUªI DIAVOLUL SÃ IL IAU ACASÃ.

SÃ FIE DOAR AL MEU, PENTRU ÎNTOTDEAUNA ªI SÃ ÎL COMAND, DAR PÎNÃ ATUNCI PRIN ORICE CALE MARIOARA ZAVORANU SA FIE OMORÎTA, SÃ MOARÃ, SA CRAPE PRIN ACCIDENT SAU ORICE FEL DE MOARTE CARE SÃ NU FIE SUSPECTÃ. (semnãturã) IOANA ZAVORANU 19. AUG. 2011

Blestemul nr. 3 Daniela (Dana) – mãtuºã Gheorghe (Gigi) – unchi Alexandru (Alex) – veriºor Dana sã se chinuie ºi sã fie bolnavã pentru cã mi-a vrut averea ºi a furat cot la cot cu bãrtatã-su din averea mea. Sã crãpe pentru cã ºi ea a duso pe Mãrioara Zãvoranu la vrãjitoare sã-mi facã farmece ºi blesteme pt a putea moºteni ea ºi fisu totul în cazul în care nu mai eram. Sã i se ºteargã din minte firma mea ºi sã se ducã pe altã lume.

Blestemul nr. 4 DRAGOS STOIAN, Amantul care deþine 40% din Agricomia sã fugã de frica mea pentru cã tot ce are este fals ºi facilitat de Mãrioara care a furat de la mine ca sã îi dea lui.

Sã nu aibe curajul sã mã înfrunte ºi nici banii ca sã o facã. Sã tremure în faþa mea ºi sã îmi dea tot ce are

Farmece ºi vrãji Eu Oana-Ioana Zãvoranu doresc ca Tudor-Tim Ionescu sã fie bãrbatul meu pe viaþã, sã fie nebun dupã mine, sã nu mai poatã trãi fãrã mine, respira sau mînca fãrã mine. Sã îi fie îndepãrtate farmecele de urît care iau fost fãcute pentru mine ca sã mã vadã, rea, urîtã ºi sã fugã de mine.

Sã fie legat sexual, sã nu mai poate toatã viaþa lui sã mai aibe relaþie sexualã cu altã femeie decît mine Ioana-Oana. Numai ºi numai pe mine sã mã vrea la aºternut, numai ºi numai pe mine sã mã doreascã ºi tot ce spun eu sã fie lege pentru el. Sã nu poatã sã cîºtige niciodatã vreun ban, sã aibe vreo afacere sau sã facã ceva pe cont propriu. Sã depindã în totalitate ºi exclusivitate numai ºi numai de mine Oana-Ioana. Sã nu mai poatã pleca în viaþa lui la drum de graniþã în strãinãtate, sã se ascundã sau sã îmi ascundã ceva.

Sã fie sincer ºi cu tot sufletul pentru mine, sã mã cearã în cãsãtorie, sã simtã cã moare fãrã mine, sã îºi doreascã un bãiat cu mine pe care sã îl ºi avem cînd voi decide eu. Sã nu sufle în faþa mea, sã nu asculte pe nimeni, sã nu se lase influenþat de femeie sau bãrbat, ci doar de ceea ce îi voi zice eu.

Sã se considere cel mai norocos bãrbat din lume ºi sã se chinuie de gelozie. Iar eu Ioana-Oana sã nu îl mai iubesc ca sã pot sã îmi vãd de mine fãrã a mai suferi din

Gigi, sã devinã nebun ºi sã îºi trãiascã bãtrîneþile în sãrãcie ºi mizerie pentru tot rãul pe care la ºtiut ºi fãcut împreunã cu sora lui MARIOARA ºi nevasta lui Dana, toþi cumpãrîndu-ºi case, maºini ºi trãind din banii mei în timp ce eu nu aveam poate un leu sau mã chinuiam în sãrãcie ºi plãteam ultimii bani la avocaþi.

Alex, sã plece în lume fãrã nimic ºi sã caute acolo de muncã fãrã sã mai ºtie cã are ceva aici. Sã munceascã departe pe bani puþini ºi sã nu uite cã e un ordinar ca familia lui.

Sã fie într-un ceas Rãu.

13 Iulie ora 2:45. (semnãturã) ca sã scape de închisoare sau bãtaie. Sã îmi revinã fãrã proces sau bãtaie de cap cei 40% din firmã înapoi aºa cum era corect. Sã i se ºteargã din minte numele ºi existenþa firmei mele.

Sã fugã în lume de fricã.

Sã fie într-un ceas Rãu.

13 Iulie 2011 ora 2:50 min (semnãturã) cauza lui. Sã vinã pentru totdeauna ºi sã nu mai conceapã viaþa fãrã mine.

Sã fie într-un ceas Bun. 13 Iulie 2011 ora 2:40 min (semnãturã) * * * Tudor Tim-Ionescu, care sã fie legat sexual ºi cu inima de mine pe toatã viaþa aºa cum am cerut ºi mi sa promis.

Sã nu mai poatã vedea pe nimeni ºi nimic în faþa ochilor decît pe mine. Sã mã adore ca la început ba chiar mult mai mult de atît.

Eu sã nu mai îl iubesc, sã îl accept dar sã am ochi ºi pentru alþii pentru a îl face gelos ºi a îl chinui. Sã vinã ca un ºarpe tîrîº la mine, implorîndu-mã sã îl iau de soþ ºi sã îi fac un bãiat. Asta sã se întîmple cînd vreau eu.

Sã scap de pagubã, sã intru în posesia moºtenirii, sã îmi meargã excelent în carierã, sã fiu iubitã, cãutatã ºi sunatã, sã am emisiunea mea de noapte cu cea mai mare audienþã, la cel mai bun post ºi sã fiu plãtitã f.f. bine.

Sã am roluri în filme, aici cît ºi în America la Hollywood în Los Angeles unde vreau carierã ºi viaþã cu TUDOR-TIM IONESCU. Sã îmi vinã bani mulþi, sã fiu fericitã ºi sãnãtoasã toatã viaþa mea.

Sã fie într-un ceas BUN. (semnãturã) 13 Iulie 2011 ora 3:00

ALERT

În curînd: „Diavolul ºi Starleta” – un film artistic inspirat din Procesul Vrãjitoarelor! * Scenariul Corneliu Vadim Tudor * Regia - Geo Saizescu

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Decembrie 2011. Aflat la lucrãrile Parlamentului European, preºedintele P.R.M. a fãcut o fotografie la Baden-Baden (Germania), cu fiicele sale, Jeni ºi Lidia.

O nouã promoþie de absolvenþi ai cursurilor NATO - printre ei, ºi consilierul preºedintelui PRM, Silviu Crãescu

Joi, 12 ianuarie a.c., la sediul Universitãþii Naþionale de Apãrare „Carol I“ din Bucureºti, a avut loc festivitatea de decernare a diplomelor unei noi promoþii de absolvenþi ai cursurilor aprofundate NATO, organizate de Departamentul pentru învãþãmînt militar avansat, din cadrul acestei prestigioase instituþii. Au fost prezenþi general-locotenent prof. univ. dr. Teodor Frunzetti, comandantul Unitãþii 02585, rectorul Universitãþii Naþionale de Apãrare „Carol I“, colonel prof. univ. dr. Ion Ronceanu - directorul Centrului de învãþãmînt distribuit avansat NATO, ºi lt. col. Daniel Beligan - coordonator în cadrul Centrului.

Printre absolvenþi s-a numãrat ºi Silviu Crãescu, consilier personal al preºedintelui Partidului România Mare, membru al Parlamentului European, dr. Corneliu Vadim Tudor. Acestuia i-au fost înmînate diplomele ºi certificatele de absolvire a cursurilor aprofundate NATO adresate cadrelor militare, cît ºi civililor cu atribuþii speciale în domeniul Siguranþei ºi Securitãþii Naþionale.

Corneliu Vadim Tudor va scrie scenariul comediei „Diavolul ºi Starleta” Corneliu Vadim Tudor a anunþat la emisiunea „Acces direct” cã va scrie scenariul unei comedii care se va numi „Diavolul ºi Starleta” ºi care va fi inspirat de povestea prin care a trecut Oana Zãvoranu cu vrãjitoarele. „Nu va fi un film documentar, dar va fi o comedie destul de amarã, mai ales cînd te gîndeºti cã în România se poate întîmpla aºa ceva”, a declarat Corneliu Vadim Tudor, cu referire la povestea Oanei Zãvoranu, care a susþinut cã a fost tîrîtã prin diverse ritualuri înfricoºãtoare de cãtre vrãjitoare, acestea luîndu-i ºi foarte mulþi bani. „Dacã aº fi sadic pînã la capãt, aº pune-o pe Oana sã-ºi joace propriul rol. Oricum, sper cã Diavolul va fi interpretat de Mihai Bendeac. Restul rolurilor le va stabili regizorul, care va fi Geo Saizescu”, a mai spus Vadim Tudor.

IOANA MUREªAN

Record de audienþã fãcut de preºedintele PRM vineri seara, 13 ianuarie a.c., la emisiunea „Acces direct” (Antena 1)

„MINUTUL DE AUR” – 8,3 PUNCTE! Încã de vineri seara, 13 ianuarie a.c., liderul PRM a anticipat evenimentele care aveau sã urmeze. Odatã cu anunþul legat de faptul cã va scrie scenariul unei comedii, ce se va numi „Diavolul ºi Starleta”, au fost prezentate evoluþiile de ultimã orã de pe scena politicã româneascã, cea mai tensionatã de la 22 decembrie 1989 încoace. Întîlnirile precipitate din ultima perioadã ale lui Simona Gherghe Traian Bãsescu pot fi explicate abia în aceste zile de foc, cînd întreaga Românie cere demisia ºi arestarea celui mai sinistru personaj din Istoria acestei þãri. Însuºi fenomenul vrãjitoriei este rezultatul neputinþei oamenilor de a mai înþelege raþional ceea ce se întîmplã în societatea româneascã sub regimul criminal portocaliu. Încã o datã, liderul PRM s-a dovedit cel mai informat om politic din aceastã þarã, ale cãrui argumente sînt greu de combãtut. Dictatura lui Traian Bãsescu se dãrîmã ca un castel de nisip, fapt despre care numai Corneliu Vadim Tudor a fost convins.

Liderul PRM a semnat, marþi, 10 ianuarie a.c., contractul cu Primãria Capitalei pentru noul sediu central al partidului Marþi, 10 ianuarie 2012, domnul Corneliu Vadim Tudor, preºedintele Partidului România Mare, a semnat contractul cu Primãria Capitalei pentru noul sediu central al partidului, din Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sectorul 2. Evacuarea abuzivã ºi ilegalã a partidului de suflet al românilor, cu exact un an în urmã, din clãdirea situatã în Str. Emile Zola nr. 2, nu le-a servit la nimic derbedeilor portocalii, în frunte cu Traian Bãsescu. Deºi au crezut cã, în felul acesta, vor scãpa de cel mai temut adversar politic, singurul care nu conteneºte sã spunã adevãrul despre ceea ce s-a întîmplat cu aceastã þarã în ultimele douã decenii de jaf ºi teroare, ei n-au scãpat. PRM a ieºit ºi mai întãrit din aceastã încercare, bucurîndu-se, alãturi de liderul sãu, de poziþii fruntaºe în sondajele de opinie ascunse publicului larg de actualul regim. Din partea Administraþiei Fondului Imobiliar, contractul a fost semnat de Mihai Enãchescu, director general, ºi Elena Pîrlea, director adjunct. La semnare au fost de faþã colonelul (r) Dan Zamfirescu ºi prof.

Adrian Popescu, vicepreºedinþi ai PRM, Dorel Vulpoiu ºi Gabriel Paraschiv.

ULTIMA ORÃ

Hingherii lui Bãsescu, învinºi de cîini la... vot!

Pe aceºti nemernici i-au ajuns blestemele animalelor nevinovate, cãrora vor sã le curme viaþa cu orice preþ. Nici Curtea Constituþionlã, care, în general, rãspunde comenzilor Chiriaºului de la Cotroceni, n-a avut, de aceastã datã, curajul sã se împovãreze cu un asemenea pãcat. Un singur judecãtor – al cãrui nume nu este încã public

– a fãcut pe grozavul, votînd pe placul criminalilor portocalii. Sub presiunea milioanelor de iubitori de animale din þara noastrã, aceastã lege satanicã se va întoarce în Parlament. Atunci cînd ea va cãpãta forma finalã, favorabilã animalelor nevinovate, dar ºi iubitorilor acestora, Traian Bãsescu, cu tot PDL-ul lui, cu Elena Udrea, Sulfina Barbu, Sorina Plãcintã ºi alþi reprezentanþi ai acestei Puteri de tristã amintire vor fi de mult oale ºi ulcele. Adicã prin puºcãrii, rãspunzînd, în sfîrºit, pentru faptele lor îndreptate nu numai împotriva nevinovatelor animale fãrã stãpîn, dar ºi a întregului Popor Român, pe care l-au supus unui adevãrat genocid.

ALBASTRU NEGRU 13 13

NEWS

Pag. a 14-a – 20 ianuarie 2012

„ROMÂNIA MARE“

R Rã ãz zb bo oii c co or ru up pþþiie eii Cine va pune capãt marelui jaf?

Sintagma ,,bãieþii deºtepþi” ar trebui extrapolatã, aplicîndu-se la toþi aceia care, de mai bine de 20 de ani, cãpuºeazã banul public, fãcînd averi fabuloase pe seama afacerilor cu statul. Cã sînt politicieni (cu ,,simþ de orientare” exact ºi profitabil, pentru ei ºi cei apropiaþi lor) sau aºa-ziºi oameni de afaceri (aflaþi într-o coabitare de interese cu cei din prima categorie), aceste specimene ale tranziþiei noastre postdecembriste au excelat în ,,absorbþia” fãrã scrupule a banilor publici, angajîndu-se în jefuirea sistematicã a avuþiei naþionale.

Indivizii cu pricina (îi ºtie o þarã întreagã, dar ,,organele abilitate“, Poliþia, Parchetele ºi instanþele de judecatã, tac mîlc!) au furat într-o perpetuã complicitate cu cei aflaþi la putere, indiferent de culoarea politicã a acestora din urmã. Cunoaºteþi vreun ,,mare corupt” (ce sintagmã intratã în deriziune!) care sã fi fost condamnat ºi aruncat dupã gratii? Bineînþeles cã nu, pentru cã procurorii ºi judecãtorii închid ochii (nu se spune cã justiþia este oarbã?) ºi-i aruncã dupã gratii doar pe cei care se încumetã sã fure o gãinã sau cîteva kilograme de cartofi! Se furã în România într-o veselie (dacã totul nu ar fi de o incomensurabilã tristeþe!), iar caruselul jafului naþional se învîrte ameþitor, de la o guvernare la alta, conform principiului mafiot ,,o mînã spalã pe alta“. Nu cred cã acest jaf de proporþii, care secãtuieºte Þara ºi aduce Naþiunea în pragul sãrãciei ºi al disperãrii, poate fi stopat de forþele politice aflate la putere sau de cele din aºa-zisa opoziþie USL-istã. Doar forþele naþionale, cu adevãrat patriotice ºi justiþiare, ar mai putea închide robinetul marelui jaf, dacã ar ajunge la guvernare.

Sã sperãm cã mintea românului cea de pe urmã va fi un bun sfãtuitor la viitoarele alegeri.

GEO GALETARU

Condamnarea comunismului, o eroare Este o absurditate sã se condamne o orînduire socialã, adicã o perioadã din istoria poporului român, dacã a existat; a accepta o astfel de idee, înseamnã sã fie condamnate ºi orîn-

Bãsescianismul reformist, sau balamucul neostalinist! (6) Pe de altã parte, situaþia din þarã, în loc sã se amelioreze, se degradeazã pe zi ce trece, dovedindu-se, astfel, cã promisiunile ºi statisticile optimiste, prezentate de primul-ministru ºi de ,,vuvuzelele” guvernamentale, sînt minciuni dintre cele mai sfruntate. În sprijinul celor afirmate amintesc mãsurile disperate întreprinse de Executiv, cu scopul de a face economii la buget, mãsuri fãrã precedent prin neghiobia cu care au fost concepute, în total dispreþ faþã de cele mai elementare drepturi ale omului.

Astfel, ministrul de Interne, destul de arogant ºi cam infatuat, a anunþat cã în douã luni vor fi daþi afarã 10.000 de poliþiºti!!! Ca o curiozitate, constatãm cã aceastã cifrã de disponibilizãri corespunde, nu întîmplãtor, cu numãrul poliþiºtilor care au manifestat în faþa Palatului Cotroceni ºi-au strigat: Ieºi afarã javrã ordinarã! Deci, 10.000 de oameni, în majoritatea lor familiºti, vor rãmîne fãrã servici. ªi pentru ca neghiobia ºi iresponsabilitatea sã fie la cel mai înalt nivel, numãrul uriaº de poliþiºti daþi afarã se suprapune extrem de periculos cu amplificarea explozivã a criminalitãþii, pe stradã, în oraºe, în comune, în sate. De asemenea, ºi în Sãnãtate se acþioneazã cu o iresponsabilitate

duirile sociale anterioare: Comuna Primitivã, orînduirea sclavagistã ºi feudalã, sã rãmînã necondamnatã numai orînduirea capitalistã, de astãzi ºi de ieri, care trebuia sã existe din prima zi de la apariþia omului, viitor român, pe pãmînt. Adicã, trebuia sã existe, din capul locului, o structurã socialã formatã din burghezie ºi proletariat, iar nu din oameni primitivi, constituiþi în tabere nomade de sub stînci ºi din peºteri sau, ºi mai grav, sclavi ºi stãpîni de sclavi, moºieri ºi iobagi. Singurii care au dorit atunci, în Parlament, clarificarea lucrurilor au fost membrii PRM, în frunte cu liderul lor, Corneliu Vadim Tudor, dar, fiind în minoritate, n-au avut nici o ºansã. Aºa se explicã acum faptul cã marea majoritate a poporului român regretã desfiinþarea relaþiilor de producþie socialiste ºi chiar pe Ceauºescu, liderul regimului politic comunist, din acel moment, întrucît, sãrãcia de acum este rezultatul economiei, adicã al modului de producþiei, iar nu neapãrat al modului de conducere a regimului politic, fiindcã relaþiile de producþie sînt cele care determinã, întotdeauna, structura socialã, nu managementul social-politic.

Colonel (r) ION MLADIN Profesor de Poliþie ºi de ªtiinþe Sociale

Democraþi fãrã voie (8) În ultimii 4-5 ani, guvernanþii au anulat, treptat, treptat, caracterul democratic al Statului Român, reîntorcîndu-se, în mod abuziv, la groaznicele apucãturi specifice statului totalitar. Cele 3 puteri ale statului de drept – legislativã (Parlamentul), executivã (Guvernul) ºi judecãtoreascã – ºiau pierdut aproape total independenþa, fiind subordonate preºedintelui Bãsescu ºi principalului partid de guvernãmînt, PDL: asistãm, astfel, la reeditarea modelului politic din vremea regimului patronat de Nicolae Ceauºescu ºi de partidul unic – PCR. Parlamentul, forul legislativ suprem al þãrii, instituþie fundamentalã a democraþiei, a devenit un soi de piaþã pentru schimbul de mãrfuri politice, cu dispute, acuze, scandaluri ºi compromisuri, un bîlci, în care marii precupeþi fac Legea, cu sau fãrã majoritate, întrucît votul nu mai este de mult un instrument care sã certifice voinþa politicã, realitatea ºi adevãrul. Într-un aseme-

criminalã, drept pentru care actualii factori de rãspundere care au iniþiat aceste demersuri atît de catastrofale – care sînt adevãrate atacuri la Siguranþa Naþionalã –, vor rãspunde în mod foarte serios imediat ce România va scãpa de aceastã Ciumã Gãlbejitã, precum ºi de mentorul sãu, care nu-i altcineva decît preºedintele Bãsescu. Este incredibil ce se întîmplã! Se acþioneazã cu o lipsã totalã de discernãmînt ºi se persevereazã atît de mult în distrugerea multiplã a sistemului naþional de sãnãtate, încît se poate concluziona cã niºte adevãraþi diversioniºti vor sã decimeze populaþia României. Greºesc? Foarte posibil, dar cine-mi dã explicaþia realã a faptului pentru care ministrul Sãnãtãþii nu a dispus desfiinþarea nici unui spital din judeþele Covasna ºi Harghita? ªtiu. Mai întîi voi fi declarat naþionalist. Nici o problemã, deoarece chiar mã mîndresc cã sînt naþionalist. Însã nu sînt un ºovin, nu sînt nici segregaþionist ºi nici revizionist, precum sînt mai marii udemeriºti, inclusiv cei care, învestiþi cu funcþii politice de mare responsabilitate, au jurat cu mîna pe Biblie, loialitate ºi respect Statului Naþional Unitar Independent ºi Indivizibil Român! De aceea, puþin îmi pasã dacã vor sãri unii ca muºcaþi de streche ºi mã vor „gratula“... cu niºte epitete nu tocmai plãcute!

(va urma) NICULAE GHIÞÃ

nea Parlament, în care dezbaterile degenereazã, cel mai adesea, în dispute de Ferentari, în care þi se impune cum sã votezi, ori þi se interzice sã te ridici de pe scaun pentru a-þi exprima opþiunea, multe acte normative sînt adoptate, pe bandã rulantã, tacit, sau prin asumarea rãspunderii de cãtre Guvern, un guvern care s-a dovedit, în mai toate cazurile, iresponsabil. Politologii spun, pe bunã dreptate, cã o democraþie funcþioneazã în condiþiile în care deciziile se iau prin vot anonim. Dacã votul parlamentarului sau cetãþeanului simplu nu urmeazã acest principiu (aºa cum se întîmplã, de regulã, la noi), atunci democraþia înceteazã sã mai funcþioneze eficient, precum în România zilelor noastre.

Alegerile ºi-au pierdut caracterul democratic, ele reamintind de epoca totalitarismului, cînd 99,98% dintre alegãtori „votau“, într-un singur gînd ºi într-o unicã simþire, partidul unic. Nu avem o Lege electoralã în adevãratul sens al cuvîntului, care sã stabileascã în mod clar sistemul de vot, libera exprimare a opiniei, care sã garanteze autenticitatea rezultatului înregistrat la urne, (nu cel de pe discheta calculatorului), ºi pedepsirea drasticã a fraudei. Conºtientizînd cã, date fiind raporturile tensionate pe care le au cu populaþia, nu va obþine nici 20% din sufragii, liderii PDL recurg la noi ºi noi trucuri electorale, care sã le permitã constituirea unei noi majoritãþi.

Mai întîi, au amînat, în mod anticonstituþional, alegerile locale, în speranþa cã, pînã la toamnã, vor mai racola cîteva sute de primari ai partidelor din Opoziþie. Pe de altã parte, PDL ºi acoliþii portocaliilor au decis, cu totul arbitrar, comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare. Datoritã acestui ºiretlic, alegãtorul mai puþin priceput într-ale politicii se va trezi cu un teanc de hîrtii în mînã, pe care nici nu va putea sã le rãsfoiascã, într-un minut–douã cît stã în cabina de vot, darmite sã se decidã asupra vreunui candidat, situaþie ce convine de minune actualei puteri. O altã gãselinþã abjectã, lipsitã de orice noimã democraticã, inspiratã, mai degrabã, din „nobila“ artã a ºuþului care îþi vîrã mîna în buzunar, în vãzul tuturor cãlãtorilor din autobuz: votul prin corespondenþã, al cãrui rezultat va fi stabilit exclusiv de reprezentanþii Ministerului de Externe, adicã de diplomaþii aflaþi la post în strãinãtate, fãrã ca partidele politice ori alegãtorii sã poatã exercita cel mai mic control asupra acestei neruºinate fraude electorale. Opoziþia nu va ºti cîþi români din strãinãtate au votat cu adevãrat ºi pentru care dintre candidaþi.

(va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

Nimic nou sub soare

POLITICA BÃDÃRANÃ A AMERICII * Sã luãm drapelul nostru obiºnuit, dar sã-i colorãm în negru dungile albe, iar stelele sã i le înlocuim cu capul de mort ºi ciolanele încruciºate. * Ce facem? Continuãm sã rãspîndim civilizaþia noastrã printre aceste popoare care trãiesc în beznã, sau vom acorda sãrmanilor oameni un rãgaz de odihnã? Vom continua sã mergem orbeºte înainte, dupã vechea noatrã manierã zgomotoasã ºi pioasã, angajînd ºi noul secol (Secolul XX – nota red.) în aceastã acþiune, sau ne vom opri, ca sã ne dezmeticim ºi sã ne gîndim serios? * Extinderea binefacerilor civilizaþiei noastre asupra fraþilor noºtri care trãiesc în beznã s-a dovedit, în fond, o afacere foarte bunã ºi mãnoasã. * Puteþi fi siguri de un lucru - ºi anume cã din 50 de oameni, 49 sînt cinstiþi. În cazul acesta, mã veþi întreba: pentru ce nu se petrec lucrurile aºa cum vor cei 49? Iatã de ce: al 50-lea individ ºi acoliþii lui sînt organizaþi, pe cînd ceilalþi 49 sînt lipsiþi de organizare - ºi asta explicã de ce oamenii necinstiþi îi încalecã totdeauna pe cei fãrã prihanã. * Þara noastrã se aflã într-o stare incomparabil mai îngrozitoare decît a Chinei.

MARK TWAIN (1835-1910)

Preºedintele PRM a depus o coroanã de flori cu panglicã Tricolorã la mormîntul lui Mihai Eminescu Ca în fiecare an, de ziua Luceafãrului poeziei româneºti, preºedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, membru al Parlamentului European, a depus, duminicã, 15 ianuarie, o coroanã de flori cu panglicã Tricolorã la mormîntul lui Mihai Eminescu de la Cimitirul Bellu. La 162 de ani de la naºterea sa, poetul nostru nepereche rãmîne mai actual ca oricînd, prin articolele pe teme politice pe care le-a semnat în presa vremii. La acest moment emoþionant a fost prezentã o importantã delegaþie a Partidului România Mare, formatã din: prof.

Adrian Popescu – vicepreºedinte PRM, Dorel Vulpoiu – preºedintele PRM Sector 1, Ruxandra

Lungu – preºedinta OFRM, Marcelina Pãtraºcu, Ana Pãtraºcu, Gavril Cãpâlnaº – consilier, Vasile Lãcãtuº, Mihaela Ionescu, Cristina Þone, Ilie Iosub, Mihai Mirea – vicepreºedinte OTRM, Rodica Mureºan – preºedinte OFRM Bucureºti, Marian Zamfir - vicepreºedinte OTRM Sector 6,

Marian Iliuþã, Ion ªain, Mihai ªtefãnescu, ªtefan Zoican, Nicolae Fulãu, Nelu Cristene, ªtefan Chifelea – preºedinte OTRM Sector 4. De menþionat cã domnul Corneliu Vadim Tudor este singurul ºef de partid politic care omagiazã, de douã ori pe an, memoria lui Mihai Eminescu.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 20 ianuarie 2012

MATERIALE REPRODUSE DIN ZIARUL „TRICOLORUL“ Femeia-komisar Monica Macovei are o avere imensã (pe care nu o poate justifica):

* * * *

1 JEEP SUZUKI 5 VILE ªI APARTAMENTE 6 TERENURI ZECI DE MII DE EURO ÎN BÃNCI

În Declaraþia de Avere pe care a completat-o ºi a semnat-o cu mîna ei de karatistã, la 27.01.2010, Monica Macovei scrie cã posedã, printre altele, urmãtoarele bunuri: I TERENURI: 1) Judeþul Constanþa (Comuna Limanu) - 344 m.p.

2) Judeþul Constanþa (Comuna Limanu) - 1.300 m.p.

3) Judeþul Constanþa (Comuna Limanu) - 425 m.p. (deºi în document scrie, aberant, mp3, adicã ºi pãtraþi, ºi cubi) 4) Judeþul Constanþa (Comuna Limanu) - 8.000 m.p.

5) Judeþul Giurgiu (Comuna Frãþeºti) - 24.300 m.p.

6) Judeþul Ilfov (Comuna Corbeanca) - 629,99 m.p.

II CLÃDIRI: 1) Judeþul Constanþa (Comuna Limanu) 2) Bucureºti 3) Bucureºti 4) Bucureºti 5) Judeþul Ilfov (Comuna Corbeanca)

III AUTOTURISME: 1) Suzuki Wagon IV CONTURI BANCARE 1) UniCredit Þiriac - 35.708 euro 2) BNP Paribas - 6.163 euro 3) ING Belgique - 7.879 euro 4) BRD Société Generale - 23.496 RON Averea acestei mironosiþe este cu mult mai mare, fiindcã individa e „strîngãtoare” ºi a ºtiut sã exploateze, la maximum, calitatea de ministru al Justiþiei. A se observa cã cele mai multe terenuri le are la... Mare! De ce? Sã le vîndã? Sã ia banii din viitoarele exproprieri? ªi încã o chestiune: suprafaþa imensã, de aproape 25.000 de metri pãtraþi, ea pretinde cã o are moºtenire de la defunctul ei tatã, Gherghescu – numai cã acesta fusese un vajnic torþionar comunist (procuror, ca ºi ea, de altfel), aºa cã nu putea fi ºi moºier, în acelaºi timp. Aºadar, 5 case ºi 6 pãmînturi, declarate de Vãduva lui Mao (noi ºtim cã deþine mai multe proprietãþi). De unde, fã, doamnã?

CRISTIAN PREDA-VIERMELE

Zeci de poliþiºti bucureºteni sãltaþi de DGA. Mitã ºi taxã de protecþie de la prostituate Ofiþerii DGA au descins, marþi dimineaþa, la locuinþele a zeci de poliþiºti din Bucureºti, precum ºi la Secþiile 1 ºi 3 Poliþie, unde lucreazã aceºtia, agenþii fiind suspectaþi de luare de mitã. Este vorba de poliþiºti, majoritatea de la Ordine Publicã, avînd competenþe ºi pe linie rutierã. Ei luau mitã de la ºoferi prinºi în trafic fãrã ITP valabil. Existã informaþii cã o parte din agenþii de Poliþie vizaþi de percheziþii ar fi luat bani sub formã de taxã de protecþie de la prostituate, pentru a nu le amenda.

Anchetatorii au început cercetãrile în acest caz în urmã cu mai multe luni, dupã ce au primit informaþii de la conducerea Poliþiei Capitalei ºi de la IGPR. Cei 32 de poliþiºti au fost monitorizaþi timp de mai multe luni. Ofiþerii DGA au avut infiltraþi agenþi sub acoperire pentru a proba activitãþile ilicite ale agenþilor bucureºteni. Acþiunea, demaratã marþi dimineaþa, este coordonatã de directorul general al DGA, chestorul Jenicã Arion.

Ofiþerii DGA au desfãºurat aceastã anchetã în colaborare cu procurorii de la Parchetul de pe lîngã Tribunalul Bucureºti. Agenþii de la Secþiile 1 ºi 3 Poliþie din Bucureºti, ridicaþi, marþi dimineaþa, de ofiþerii DGA, sînt suspectaþi cã ar fi primit mitã sume cuprinse între 100 ºi 300 de lei.

Crin Antonescu ºi Victor Ponta se duc, cu miloaga, la Înalta Poartã de la Washington

Excursie la Las Vegas pe bani publici.

Vezi cine sînt demnitarii care se bucurã de cadou

Preºedintele PNL, Crin Antonescu, împreunã cu Victor Ponta pleacã în SUA pentru o serie de întîlniri la un nivel politic cît mai inalt.

Scopul declarat este sã explice „exact ce se întîmplã în România”. „ªi eu, ºi Victor Ponta avem în agendã, urmeazã sã fie fixate datele, întîlniri la un nivel politic cît mai înalt cu responsabili politici, americani, ºi poate nu numai“. „Nu numai pentru cã ne pregãtim sã guvernãm ºi avem nevoie de aceste contacte, dar ºi pentru cã una din problemele care se pun este cã Europa, SUA trebuie sã ºtie exact ce se întîmplã în România”, a declarat Crin Antonescu. Bãsescu s-a întîlnit cu Barack Obama în septembrie 2011, iar Mircea Geoanã, în calitate de preºedinte al Senatului, a fost în octombrie 2011 în vizitã la Washington. În aceste condiþii, liderii USL au încercat ºi ei sã obþinã o vizitã în SUA. În plus, printre motivele invocate de Ponta pentru excluderea lui Geoanã din PSD ºi, ulterior, pentru revocarea din fruntea Senatului a fost ºi vizita lui Geoanã în SUA.

Foarte des sînt auzite autoritãþile plîngîndu-se de lipsa banilor. Nu fac notã discordantã cei de la Ministerul Comunicaþiilor ºi Societãþii Informaþionale. Pretenþios nume, nu? La fel de des se vorbeºte de acest minister ca despre o „gaurã neagrã” din punct de vedere financiar - ultima notã publicã a fãcut-o Curtea de Conturi, care a arãtat cu scripte cã valoarea estimativã a erorilor ºi abaterilor constatate la nivelul Poºtei Române însumeazã peste 89,8 milioane lei noi (deja au ºi contestat-o în instanþã). Ultima „ispravã” aparþine secretarului de Stat Marius Fecioru ºi secretarului general adjunct al MCSI, Bogdan Savonea (fostul ºef de cabinet al ministrului). Domniile-lor au plecat miercuri, 11 ianuarie a.c., în America, la Las Vegas. Stau acolo pînã în 14 ianuarie ºi participã la Consumer Electronics Show 2012 - o expoziþie despre gadgeturi, tablete, telefoane mobile de ultima generaþie. Evident cã preþioasa excursie în raiul cazinourilor e pe banii statului, deci ai contribuabilului - sursele noastre vorbesc de 70% din totalul sumei alocate pentru deplasãri în trimestrul I (cam 60.000 lei noi, se spune prin tîrg). Ar fi interesant de vãzut cîte parteneriate, investiþii sau contracte vor încheia cei doi norocoºi la tîrg.

Din informaþiile de pînã acum reiese cã ar fi mai mult o excursie frumoasã decît ceva util pentru þãriºoarã. Excursia e confirmatã ºi de MCSI. Într-un rãspuns la o solicitare, surse din minister susþin cã cei din delegaþia plecatã în Þara Fãgãduinþei îºi vor prezenta deconturile cãtre Serviciul financiar-contabil la întoarcere.

IOSIF BUBLE

ªi alte publicaþii ne dau dreptate

Republica de la Ploieºti Noua Republicã are accente de stand-up comedy În vremuri de crizã apar tot felul de miºcãri politice.

Reale sau doar pe hîrtie. Acum, în epoca excelenþei tehnologice, pe Internet.

Doi caraghioºi: Mihail Cam aºa s-a ivit Neamþu ºi Monica Macovei Noua Republicã, o miºcare politicã de dreapta. Destul de bine mediatizatã pe tv ºi în presa scrisã, pare sã capete amploare acolo unde, mai nou, se fac revoluþiile: pe net.

Deocamdatã, aceastã nouã miºcare, ce anunþã transformarea sa în partid, încearcã sã-ºi cucereascã adepþi printr-un mesaj de dreapta, dar, din grabã ºi teribilism, dobîndeºte accente comice. Chiar mesianice. „Noua Republicã refuzã un destin mediocru pentru România”, clameazã doctrina ei. Istoria spune cã, atunci cînd o miºcare, ce se vrea politicã, promite un destin glorios pentru þarã, ceva nu se potriveºte.

Demagogia te frapeazã. România are nevoie de o guvernare onestã ºi eficientã ºi nu de un destin care nu

þine nici de foame, nici de libertate. Sã zicem cã e vorba de o formulare mai avîntatã, nãscutã din goana de neoprit a degetelor pe tastatura calculatorului ºi de vîrsta fragedã. Cãci iniþiatorul acestei miºcãri de (pe) net este tînãrul Mihail Neamþu, intelectual-teolog, încîntat la culme de rolul de vedetã în devenire, teribilist simpatic în lipsa lui de incertitudini. Actuala lume se prãbuºeºte, e nevoie de terapia purificatoare a Noii Republici. Care Republicã, chiar ºi nouã, îºi pune pe site-ul oficial un „manual de luptã”, indispensabil membrului de partid. „Manualul” este savuros, are exprimãri à la Seinfeld, dovedeºte o naivitate înduioºãtoare. Astfel, combatantul „Noii Republici” trebuie sã aibã o stare de spirit pozitivã ºi, fãrã excepþie, trebuie sã fie optimist. „Pentru suporterii noºtri, optimismul e o formã de politeþe“ (sau, altfel spus, o datorie politicã). Oamenii Noii Republici nu trebuie sã afiºeze o atitudine „cronic-pesimistã” sau „acritã”. Adicã e necesar ca membrul de partid sã debordeze de optimism ºi nici Seinfeld nar fi gãsit o precizare mai spumoasã: e o datorie politicã. Din cîte partide existã în lumea asta, nici unul n-a enunþat o îndatorire mai plãcutã: sã fii optimist.

(Dacã va ajunge la putere, posibil ca Noua Republicã sã impunã optimismul prin Constituþie.) ªi asta nu e tot. Oamenii Noii Republici trebuie sã fie activi, încrezãtori, zîmbitori. O mare enigmã: de ce neapãrat zîmbitori? Dar dacã se ceartã cu iubita, tot zîmbitori trebuie sã rãmînã? (Aha, ne-am certat ºi tu zîmbeºti?, va suna reproºul partenerei.) ªi nici asta nu e tot, pentru cã manualul de luptã face o obsesie din optimism: „Militantul de dreapta e caracterizat de un

optimism molipsitor. Acolo unde majoritatea proclamã dezastrul ºi fatalitatea eºecului, omul de dreapta are soluþii ºi le articuleazã convingãtor”. (Sã sperãm cã nu vom avea un cutremur, dar dacã se va întîmpla, sînt curios cum va reacþiona optimismul molipsitor al oamenilor de la Noua Republicã.) Îndrumãrile din manualul de luptã alunecã în ilar ºi prin formulãri de sitcom. Astfel, membrii N.R. se întîlnesc sã discute despre, evident, problemele acestei þãri nãpãstuite. Manualul dã o directivã cu alurã budistã: „Calmul ºi seninãtatea trebuie sã domine atmosfera întîlnirilor Noua Republicã”.

Precizarea face parte din subcapitolul „Importanþa dialogului” ºi conferã o caracteristicã de bazã activistului din aceastã incredibilã republicã: seninãtatea.

Care, desigur, se va combina cu un optimism neapãrat molipsitor. Astfel, optimiºti ºi senini, noii republicani români au ca datorie de partid sã-ºi treacã în agendã urmãtoarele numere de telefon: Avocatul Poporului, DNA, Parchet, Camera Deputaþilor, Senat, Guvern, Administraþia Prezidenþialã, MAE. De ce? Rãmîne un mister, mai ales în privinþa DNA-ului ºi a Parchetului.

Aici întîlnim ºi marea performanþã: includerea într-un document politic a DNA-ului.

Noua Republicã prezintã accentele comice ale Republicii de la Ploieºti ºi pare sã facã parte din strategia electoralã a anului 2012. ªi, deocamdatã, nimic mai mult.

GHEORGHE VOICU (Text reprodus din „Jurnalul Naþional“, nr. din 12 ianuarie 2012)

Pag. a 16-a – 20 ianuarie 2012

ULTIMA ORÃ

OMUL-FURUNCUL

Traian Bãsescu a telefonat la postul Realitatea TV dupã ce bãuse o sticlã de whisky!

Monumentalã gafã a lui Bãsescu: luni searã, 9 ianuarie a.c., el i-a cãlcat pe nervi pe români, intrînd în direct, telefonic, la Realitatea TV. Era evident cã individul era beat mort: nu-ºi gãsea cuvintele, mînca silabe (îi era foame, sãracul), fãcea pauze lungi de gîndire, era incoerent. Fireºte, el a vrut sã arate cã se pricepe ºi la medicinã, ºi la urgenþe etc. A debitat numai tîmpenii. Surse din Serviciile Secrete ne-au informat cã el bãuse înainte nu mai puþin de o sticlã de whisky, iar Sebastian Lãzãroiu, care îi þinea tovãrãºie, ºi-a dat seama în ce hal e ºi a încercat sã-l opreascã dar te pui cu nebunul? Dupã ce ºi-a vãrsat fierea puturoasã, Chiorul l-a sunat pe Emil Boc ºi i-a poruncit sã-i dea afarã din Guvern pe toþi cei care nu se subordoneazã. Ieºirea, scandaloasã, în decor a primitivului tãtar, reprezintã un nou harakiri public. Cît îl mai rabdã românii?

„ROMÂNIA MARE“

Turmentat de bãuturã, ca de obicei, Traian Bãsescu a afirmat, miercuri, 11 ianuarie a.c., cã vorbeºte cu maicã-sa rãposatã (?!)

Disperat sã iasã din încercuirea ºi izolarea în care se scufundã, Traian Bãsescu ºi-a comandat, miercuri, 11 ianuarie, o Conferinþã de Presã. Era beat.

Bine-bine, dar cînd nu este el beat?

Acum, însã, era chior de beat, la modul propriu, adicã avea ochiul stîng pãlit complet (nu numai de la bãuturã, ci ºi de la tumoare). Aºa cã a fãcut mai multe gafe decît face de regulã. Vorbind despre întîrzierea unor ambulanþe, el a zis: „sã se întîmple irecuperabilul” – o fi vrut sã spunã „ireparabilul”, ceea ce e cu totul altceva. Pe urmã a debitat chestia asta: „care nu controleazã prescripþiile pe reþete” – nu, bãiete, pe reþete nu sînt „prescripþii”, ci „prescrieri”. ªi tot aºa. Dar, cea mai stupidã greºealã a fãcut-o atunci cînd tînãra ºi drãguþa ziaristã Denisa Pascu, de la România TV, l-a întrebat ce-a discutat, în birou, cu Tudor Ciuhodaru. ªtiþi care, carieristul ºi traseistul ãla cu mutrã de ºoarece, care tot pretinde cã salveazã vieþi în chip de Superman. Brusc, Matrozul Chior s-a înroºit la faþã, care i-a ºi cãzut : „Ei, asta-i bunã! De ce nu mã întrebaþi ce-am discutat cu mama... Ããã... Dumnezeu s-o odihneascã...”. Ce-i asta, mã prostule? E o glumã? Sau ai uitat cã biata femeie a murit?

Cum a reuºit Bãsescu sã se îmbete, în cursul zilei? Pãi, iatã cum: la orele 14,30 a venit la el Sebastian Lãzãroiu, iar dupã 15 minute a aterizat ºi Vasile Blaga – de atunci ºi pînã la orele 17,30, cînd a început Conferinþa de Presã, cei trei machitori fruntaºi au „ras, tuns ºi frezat” o sticlã întreagã de whisky scoþian, vechi de 12 ani, Cardhu.

T

Un alcoolic agresiv, care, deºi face eforturi disperate, nu are cum sã iasã din mocirlã.

Am aflat motivul ascuns al duºmãniei lui Traian Bãsescu faþã de Raed Arafat

MEDICUL SMURD A REFUZAT AVANSURILE „CIUMEI PORTOCALII” DE A CANDIDA LA FUNCÞIA DE PRIMAR GENERAL AL CAPITALEI, ÎMPOTRIVA LUI SORIN OPRESCU! Enervarea lui Traian Bãsescu împotriva lui Raed Arafat (organizatorul SMURD în România) ºi intrarea sa, beat mort, în direct la postul de televiziune România TV au avut ºi altã cauzã, mai veche, în afara faptului cã palestinianul se opunea privatizãrii Serviciului de Urgenþã, una din puþinele instituþii româneºti care funcþioneazã la standarde europene. Conform unor surse din preajma Chiorului, acesta dorea sã îl foloseascã pe Raed Arafat în planurile sale de fraudare a alegerilor din 2012. În decembrie 2011, prin intermediul fostului ospãtar al Armatei, actualul ministru Gabriel În 2005 Traian Bãsescu se Oprea, Matrozul i-a fãcut, în mai multe rînduri, lui Raed Arafat propunerea de a folosea de popularitatea lui Raed Arafat, iar în 2012 l-a candida, din partea UNPR, la funcþia de obligat sã demisioneze... primar general al Capitalei. Calculul electoral era unul deosebit de simplu, Arafat avînd misiunea sã blocheze cît mai multe voturi, concurîndu-l pe Sorin Oprescu. Astfel, conform socotelilor tãtarului, în timp ce palestinianul ar fi blocat o serie de voturi, care s-ar fi dus altfel la Sorin Oprescu, candidatului PDL - cel mai probabil Adriean Videanu - i s-ar fi completat, printr-o uriaºã fraudã, voturile, în condiþiile alegerii primarului general din primul tur. ªmecheria Machitorului Naþional a fost datã peste cap, fiindcã Raed Arafat nu a acceptat acest plan. Sursele noastre afirmã cã ultima discuþie dintre Raed Arafat ºi Gabriel Oprea, pe aceastã temã, ar fi avut loc cu aproape douã sãptãmîni în urmã, iar doctorul l-a refuzat categoric pe chelner.

N E W S

A L E R T

Un nou calcul mafiot al Tãtarului Nebun:

„MÃRITAREA” ZONEI LIBERE CONSTANÞA SUD - AGIGEA, CONTRA UNUI ÎMPRUMUT DE 15 MILIARDE DE DOLARI DE LA CHINEZI

Marii nebuni n-au îndoieli Bãsescu a ajuns în categoria conducãtorilor convinºi cã au avut ghinionul sã conducã un popor care nu se ridicã la înãlþimea liderului. Care nu-l meritã! Rînd pe rînd, l-au nemulþumit total profesorii, elevii, mamele, sugarii, medicii, pensionarii, activii, militarii, civilii, þãranii, bugetarii, poliþiºtii, judecãtorii, procurorii, oamenii de afaceri, adicã Poporul Român în integralitatea sa. De aici ºi dispreþul sãu total pentru orice reper axiologic, lipsa lui de tresãrire omeneascã la orice nevoie fireascã, elementarã, a amãrîþilor. A ajuns sã ºtie Drept, Economie, Finanþe, Învãþãmînt, Pînã la urmã, Nebunul Naþional va Medicinã pe specialitãþi, omul ºtie cu ajunge tot la mîna dr. Raed Arafat... majuscule, este sigur pînã ºi pe proiecþia în viitor a ceea ce ºtie ºi aplicã el. Nu are îndoieli. Marii nebuni n-au îndoieli. Doar marii bolnavi ai Istoriei reuºesc sã se manifeste astfel. Istoria, de altfel, aºa îi va ºi consemna. Vai de urmaºii lui! Nu vor putea trãi la ei în þarã, dupã dispariþia sa. „Au ieºit din vespasiene, ca sã ne conducã ºi sã ne decidã destinele, dupã care s-au întors în vespasienele din care ieºiserã”, un adevãr rostit de un înþelept al Romei Antice, valabil pînã astãzi.

MIREL CUREA

T

Vizita de marþi seara, 10 ianuarie a.c., a lui Traian Bãsescu la Ambasada Republicii Populare Chineze, cu ocazia sãrbãtoririi Anului Nou Chinezesc, depãºeºte stadiul unei simple prezenþe de complezenþã, impusã de protocoalele diplomatice. De altfel, aºa cum s-a remarcat, de-a lungul mandatelor Chiorului, acesta nu dã doi bani pe astfel de manifestãri, uneori refuzînd chiar invitaþiile Ambasadei SUA la recepþiile organizate de 4 iulie.

Noi am aflat cã el doreºte ca, prin intermediul noii ambasadoare a R.P. Chineze la Bucureºti, sã iniþieze o serie de discuþii la nivel înalt, scopul fiind acela ca România sã obþinã de la statul chinez, în 2012, un împrumut pe termen lung, în valoare de 15 miliarde de dolari. Pentru a cãpãta, rapid, aceºti bani, fãrã condiþii ºi restricþii în cheltuirea lor, Bãsescu este dispus sã dea pe mîna chinezilor, în concesiune pe un anumit numãr de ani, Zona Liberã Constanþa Sud – Agigea, cea mai mare zonã maritimã de afaceri din Europa, care poate deveni principala poartã de acces spre Uniunea Europeanã a mãrfurilor chinezeºti.

Practic, pentru niºte bani împrumutaþi în an electoral, Traian Bãsescu este gata sã înstrãineze, pentru mai multe zeci de ani, o importantã resursã economicã a Statului Român. Noi ºtim cã la Beijing se aflã la Putere Partidul Comunist, nu Partidul Mafiot...

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 20 ianuraie 2012

Ce se ascunde în spatele scandalului uriaº legat de medicul Raed Arafat?

Piesa „Revizorul”, de Gogol, cu Jeffrey Franks în rolul principal…

Mult mai rapid decît se anticipa, boardul FMI a fixat data vizitei delegaþiei în România, care are ca scop evaluarea posibilitãþii acordãrii în acest an a unei noi tranºe, în valoare de 5 miliarde de euro. Miercuri searã, 11 ianuarie a.c., la orele 20, Traian Bãsescu a fost sunat de la Washington de reprezentantul FMI pentru România, Jeffrey Franks, care l-a anunþat pe Chiriaºul de la Cotroceni cã vizita de evaluare va avea loc în perioada 25 ianuarie – 6 februarie 2012. Convorbirea dintre cei doi a durat circa 10 minute, iar Traian Bãsescu i-a promis stãpînului de la FMI cã la guvern va fi totul pregãtit pentru ca evaluarea sã iasã perfect.

Disperat, Matrozul Chior se milogeºte de FMI sã-i dea mai repede împrumutul de 5 miliarde de euro...

Delegaþia FMI va reveni în prima jumãtate a lunii februarie în România, scopul deplasãrii fiind o ultimã evaluare ºi discuþii înaintea acordãrii împrumutului de 5 miliarde de euro, negociate de Traian Bãsescu încã de la sfîrºitul anului trecut.

Conform informaþiilor noastre, banii aceºtia sînt destinaþi menþinerii unui climat de liniºte în societatea româneascã, în acest an electoral deosebit de important – mai concret, pentru pomeni electorale. În acest sens, Pacientul Neamului a avut

marþi seara, 10 ianuarie a.c., în jurul orelor 22, o discuþie pe aceastã temã cu ºeful delegaþiei FMI pentru România, Jeffrey Franks. Sursele noastre spun cã Traian Bãsescu l-a sunat la Washington pe funcþionarul FMI, scopul fiind urgentarea vizitei delegaþiei ºi, implicit, a acordãrii împrumutului.

Discuþia dintre cei doi a durat circa 15 minute, iar evreul i-a dat asigurãri tãtarului milog cã programul vizitei va fi fixat cel tîrziu sãptãmîna viitoare, cînd va fi aprobat de boardul (forul de conducere) FMI.

Maurul mort ºi Sãnãtatea SRL În timp ce românii, în semn de miri? Sau nu ne plasãm în nici una dintre cele douã ipoteze? Care ar putea fi a protest faþã de preºedintele Traian treia? Pentru a rãspunde la aceastã Bãsescu ºi de solidaritate cu doctorul Arafat, sting luminile la orele 21 pentru întrebare, trebuie sã recapitulãm.

1 minut, iatã cã, la Ministerul Sãnãtãþii, Aºadar, preºedintele României, fãrã a se maurul este ucis. Iar pe cadavrul lui se consulta cu partidele parlamentare ºi cu prefigureazã o nouã afacere de anversocietatea civilã, fãrã a iniþia un pact gurã naþionalã, în beneficiul grupurilor pentru sãnãtate, a decis, cu de la sine putere, cã trebuie sã iniþieze reforma. El de interese nelegitime ºi care s-ar putea însuºi. De la Palatul Cotroceni. ªi asta în intitula „Sãnãtatea SRL”. Cine ºi de ce a tras, la numai 2 zile de la numire, în condiþiile în care Constituþia nu-i dã omul de casã al ministrului Gabriel Tudor Ciuhodaru acest drept. Preºedintele nu are iniþiativã Oprea ºi al preºedintelui Traian legislativã. Dar ce conteazã? Zis ºi fãcut!

Bãsescu? Cine l-a ucis pe maurul Tudor Ciuhodaru? Alcãtuieºte, tot cu de la sine putere, o echipã de medici ªi ce pune la cale preºedintele? Este halucinant, nu-i pe care îi numeºte „cei mai buni specialiºti”, iar aºa? La 2 zile dupã ce a fost numit într-un post inven- echipa, tot prin voinþa prezidenþialã, primeºte atributat pentru el, de consilier onorific al ministrului tul de „interdisciplinarã”. Oamenii se pun pe lucru Sãnãtãþii, ºi numai la o zi dupã ce a avut o lungã dis- fãrã ca nimãnui sã îi treacã prin cap cã, în prealabil, cuþie la Cotroceni tête-á-tête cu preºedintele, doctorul este nevoie de un studiu de impact. Fiind vorba de cea Tudor Ciuhodaru este demis. Nu a fost comunicat ofi- mai importantã reformã posibilã într-un stat, care îi cial nici un motiv. La fel cum ministerul nu a comu- afecteazã pe toþi muritorii, e de la sine înþeles cã un nicat nici motivul pentru care l-a angajat. Care e mis- asemenea studiu de impact trebuia sã fie extrem de terul? A cãlcat pe bec Ciuhodaru? Sau pur ºi simplu serios ºi sã acopere toate domeniile. Numai cã el, ºi-a fãcut datoria, în numai 2 zile, ºi nu mai este nevoie studiul, lipseºte cu desãvîrºire. de el? Dar atunci de ce nu-i adreseazã nimeni mulþuSORIN ROªCA STÃNESCU

ULTIMA ORÃ

Deºi e ºeful suprem al Armatei, Matrozul Chior se teme sã se ducã între militari (?!)

Traian Bãsescu ezitã sã îºi facã apariþia chiar în mijlocul unor mulþimi controlate în sistem militar. Vineri dimineaþa, 13 ianuarie a.c., la Brigada 282 Infanterie Mecanizatã „Unirea Principatelor”, din Focºani, a avut loc ceremonia de plecare a 400 de militari în Afganistan, în Provincia Zabul, într-o misiune, chipurile, de menþinere a pãcii. Deºi a primit invitaþia lansatã de ospãtarul Armatei Române, ajuns ministru, Gabriel Oprea, încã de la jumãtatea lunii decembrie, Machitorul Naþiunii era, joi seara, indecis cu privire la participarea sa la ceremonie.

Motivul ezitãrii lui Traian Bãsescu a fost acela cã îi era teamã cã va fi huiduit ºi fluierat de rudele celor 400 de militari care se vor aduna în curtea unitãþii. Este bine ºtiut cã Tãtarul Nebun nu poate uita prea uºor huiduielile ºi flegmele cu care a fost întîmpinat la Focºani, la ceremoniile prilejuite de sãrbãtoarea Unirii Principatelor Române, în data de 24 ianuarie 2011. Joi seara, 12 ianuarie a.c., la orele 21, Matrozul a fost sunat de ospãtarul Gabriel Oprea, care dorea sã afle amãnuntele deplasãrii la Focºani, dar Bãsescu i-a spus cã, deocamdatã, nu ºi-a fãcut planuri de deplasare, iar dacã se va hotãrî sã participe, totuºi, îl va anunþa vineri dimineaþa, 13 ianuarie a.c., pentru ca prezenþa sa sã nu fie ºtiutã dinainte. ªi l-a anunþat: nu s-a dus la Focºani, ci la Cotroceni!

ªi alte publicaþii ne dau dreptate

Eºti mare, nea Iliescule!

Vanghelie nu-i o luminã pentru politica româneascã, dar mã încîntã faptul cã reprezintã o neliniºte, un junghi, un adversar pentru conducerea PSD. Nu mã intereseazã deloc dacã Vanghelie a avut un amantlîc sau i l-a înscenat Ponta.

Important e cã Ponta sau banda lui l-a dat în primire pe Vanghelie. Cînd va dispãrea din fruntea PSD, iar asta se va întîmpla foarte curînd, sper ca Ponta sã nu mai fie primit printre procurori. Fiindcã e rãzbunãtor. ªi zevzec. ªi nu i-a trecut foamea din copilãrie ºi din prima tinereþe. Altfel, ar fi renunþat la chalet-ul de la Poiana Þapului, obþinut prin mijloace specifice de la fiica lui Petre Pandrea (la cît de incult e Ponta, sînt convins cã nu-l stînjeneºte posteritatea mandarinului valah) ºi nu s-ar mai juca de-a copilotul pe banii de parnosa ai partidului. Uitaþi-vã cine sa ridicat în PSD, alãturi de Ponta, ºi o sã vã lãmuriþi cã mai avea dreptate ºi Iliescu!

TRAIAN BÃSESCU I-A PROMIS LUI JEFFREY FRANKS CÃ VA PUNE LA DISPOZIÞIA COMPANIILOR AMERICANE DE ASIGURÃRI BANII CONTRIBUABILILOR ROMÂNI Traian Bãsescu dã înapoi în ambiþiile sale de a promulga pînã în luna martie noua Lege a Sãnãtãþii. Enervat de faptul cã demiterea lui Raed Arafat de la conducerea SMURD s-a dovedit o miºcare ce i-a pus în cap toatã societatea româneascã, Pazvante Chiorul cautã acum soluþii de a calma spiritele, fãrã sã parã cã a fost înfrînt. În acest context, joi seara, 12 ianuarie a.c., în jurul orelor 21, el a discutat, mai bine de douã ore, cu sfãtuitorii lui de tainã: nelipsitul Sebastian Lãzãroiu ºi, prin telefonul special, Virgil Mãgureanu. Pentru a ieºi cît mai neºifonat din chestiune, cei doi i-au sugerat sã amîne etapa de intrare la vot, în Parlament, a Legii, programatã pentru începutul lunii martie, cu încã douã-trei luni, sub pretextul mãririi perioadei de dezbatere publicã. Astfel, legea va fi tocatã de opinia publicã pînã la epuizare, sub pretextul... democraþiei (?!), iar evenimentul cu Arafat va fi uitat. Sursele noastre spun cã soluþia pãrea sã îi surîdã lui Traian Bãsescu, dar el se teme cã prelungirea termenului de promulgare îl va supãra pe Jeffrey Franks. Noi am aflat cã el i-a promis stãpînului de la FMI cã legea – care, în esenþã, va pune la dispoziþia companiilor americane de asigurãri de sãnãtate banii contribuabililor români – va fi promulgatã în primul trimestru al acestui an. De altfel, discuþia publicã vehementã, declanºatã pe marginea legii, a provocat întrunirea de urgenþã, la Camera de Comerþ Româno-Americanã (cunoscutã oficinã a CIA), a reprezentanþilor din România ai firmelor americane de asigurãri de sãnãtate ºi ai furnizorilor de medicamente ºi tehnicã medicalã din SUA.

Marian Vanghelie a bãtut palma (haripa) cu famiglia Udrea - Cocoº

„PRIMARUL CARE ESTE” SE VINDE PE 1.000.000 DE EURO! Conform unor surse credibile din cadrul organizaþiei PSD Sector 5, Marian Vanghelie negociazã în aceste zile cu famiglia Udrea – Cocoº, adevãraþii stãpîni ºi finanþatori ai lui Dan Diaconescu, trecerea la partidul acestuia, cu întreaga organizaþie. Joi dupã-amiazã, 12 ianuarie a.c., în jurul orelor 16, Vanghelie a fost în biroul lui Gabriel Oprea de la MApN, la o întîlnire, la care au participat ºi Dorin Cocoº ºi Elena Udrea. Sursele noastre spun cã Vanghelie doreºte sã candideze, în continuare, la funcþia de primar al Sectorului 5 ºi obþinerea a 3 locuri eligibile la alegerile parlamentare. În plus, el vrea ca, pînã la alegeri, Elena Udrea sã îi punã la dispoziþie 1 milion de euro, bani de la Ministerul Dezvoltãrii, care vor fi cheltuiþi pentru proiecte de infrastructurã, precum introducerea canalizãrii ºi asfaltarea unor strãzi mãrginaºe. În schimb, „primarul care este” lea promis celor prezenþi sprijinul în Consiliul General al Capitalei al celor 7 (?!) consilieri pe care îi controleazã, care, la ordinul sãu, vor vota cu reprezentanþii PDL de sub comanda Elenei Udrea, boicotîndu-l pe Sorin Oprescu.

Eºti mare, nea comunistozaure, cum îi ghiceºti tu pe toþi, coardã experimentatã! ªova – un prezentabil avocãþel socialist, de care n-ai loc sã faci o combinaþie cu statul. Rizea – tac filozofic despre el, cã-l cunosc. Corlãþean – meltenaºul ãla cu freza tip cãciulã de astrahan. ªi Bãnicioiu. Am citit cã a ajuns ºi ãsta, vara trecutã, la St. Tropez. S-a dus dracului ºi St. Tropez!

La ce faþã de viþel are Bãnicioiu, mi-l inchipui în altã ipostazã turisticã. Sprijinit în coate, pe geamul compartimentului, cînd trece trenul prin Eforie Sud, ºi zgîindu-se la nudistele de la Techirghiol.

RÃZVAN IOAN BOANCHIª (Text reprodus din ziarul „Naþional”, nr. din 13 ianuarie 2011)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 20 ianuarie 2012

Deocheatul cu pîrþag Alex. ªtefãnescu îl declarã „deocheat” pe Marian Popa Considerînd cã Alex. ªtefanescu este o nulitate patentatã, absolutã în nimicnicia ei, Marian Popa nici mãcar nu-i menþioneazã numele în masiva lui Istorie a literaturii române de azi pe mîine, revizuitã ºi augmentatã, în douã volume, apãrutã la Editura Semne, Bucureºti, în anul 2009. Atitudine justiþiarã, pe care extrem de puþini mai sînt cei care s-o conteste în prezent, fãrã a se expune ridicolului.

Fiindcã A.ª. reprezintã astãzi, cu asupra de mãsurã, în literele româneºti, cam ceea ce înseamnã maneliºtii de soiul lui Vijelie, Salam ºi Nãmol la un loc pentru muzica simfonicã modernã de la noi. Nu i-a fost lesne fostului delirant reporter comunist sã admitã un asemenea tratament de totalã repudiere a zmîngãliturii lui critice. Drept urmare, de cîte ori a avut ocazia, l-a împroºcat cu zoaie pe autorul - putem afirma acum, cu deplinã certitudine - singurei istorii literare a perioadei postbelice autohtone care va conta. Prin acest demers negativist, Marian Popa l-a spulberat, fãrã drept de apel, pe gãunosul, diletantul ºi pizmãreþul A.ª. ca iscãlitor al unei istorii literare, cuprinzînd cam aceeaºi perioadã (1941-2000). Nici mãcar un fulg din gonflata-i personalitate n-a mai plutit prin studiourile de televiziune, unde închipuitul ipochimen mãsoarã literatura cu prãjina ºi metrul cub.

Astfel, în revista „Contemporanul - Ideea europeanã“, an XXII, nr. ll (716), 2011, sub titlul „Definiþii“, el îi trage o copitã zdravãnã, de plãvan primitiv ºi fandosit, lui Marian Popa. Neavînd ce obiecþii profunde sã aducã „Istoriei...“ acestuia, improvizatul scribãlãu se apucã de schelãlãit la lunã, cum cã nu-i place, vezi bine, titlul! Mai departe de asta n-a putut trece: era un efort supraomenesc pentru el parcurgerea celor peste 2.200 de pagini, format mare (61/86). Astfel cã, aºezat cu labele jegoase pe masivele volume, a purces a scoate limba la ultima parte a titlului. ªi ce a constatat? Ceva abisal: „A doua parte a sintagmei, «de azi pe mîine», aduce aminte de colaborarea sa la deocheata revistã «Sãptãmîna»“! O atare detectivisticã absurdã ºi cocoºatã nici mãcar Agatha Christie n-ar fi fost în stare sã imagineze. În plus, ce mai constatã sulfurosul condeier? Anume cã titlul mai „este ºi un mixaj nefericit, care - ce? - se regãseºte în întreaga lucrare“. Care „lucrare“, desigur, gîlgîie de „confuzii de idei“ (care?) ºi „cinism ieftin“.

A discuta acum asemenea afirmaþii neghioabe, asemenea elucubraþii ale unui grafoman de mahala, care a dovedit cu prisosinþã cîtã opacitate, nerozie ºi superficialitate emanã scorburoasa lui „Istorie...“, e curatã pierdere de vreme. Vorba directorului revistelor „Antiteze“ ºi „Contra“, poetul ºi criticul Adrian Alui Gheorghe: „A.ª. n-a convins pe nimeni cã a scris o istorie. Fie ºi a literaturii, cã parcã la asta se referea“. Acest „nou Tata Noe“ a luat pe „arca“ lui tot felul de lighioane, „mãgari ºi asini, dulãi ºi catîri“, adicã „tot ce e mai frumos, semnificativ ºi demn de salvat din literatura românã contemporanã“. În felul acesta, fireºte, „literatura românã va dãinui necondiþionat“. De altminteri, scriitorul din Piatra Neamþ imagineazã ºi un ingenios dialog al lui A.ª. cu Dumnezeu, „atunci cînd punea la cale «Arca literaturii române 1941-2000»“. Între altele, Atotputernicul l-a sfãtuit precaut sã procedeze în aºa mod, încît „sã intre în corabie din toate animalele scriitoare, din toate tîrîtoarele poeticeºti, din toate fiarele critice ºi din tot trupul de prozator, cîte douã, parte bãrbãteascã ºi parte femeiascã, pentru ca sã rãmînã cu tine în viaþã“. Straºnicã povaþã dumnezeiascã, deoarece - scrie autorul - „nu-i îndeajuns hãrnicia ca sã faci o istorie a literaturii, ai nevoie ºi de multã generozitate ºi multã iubire“. Ai nevoie, în cele din urmã - am adãuga noi -, de talent ºi culturã.

Cu aproximaþii, ghicit în ghioc, improvizaþii, vorbind în dodii, cu bîiguieli de cîrcotaº ºi bolboroseli lãbãrþate, cu gabarit teoretic rudimentar, dobîndit dupã ureche, A.ª. nu va ajunge, în vecii vecilor, sã se compare cu Marian Popa. Cu criticul ºi istoricul literar pe care-l probozeºte din invidie, croindu-i un portret de „deocheat“.

Aºadar, Marian Popa - „deocheat“, fiindcã a colaborat sporadic ºi nesemnificativ la „Sãptãmîna“.

Dar, cît de deocheat o fi Alex. ªtefãnescu, ziaristul de cea mai exigentã extracþie bolºevicã, exaltatul ºi rãvãºitor de abundentul jurnalist de la ziarul Frontului Unitãþii ºi Democraþiei Socialiste, „România liberã“? Pentru cã, astãzi, în orice moment, din

sumedenia de articole, editoriale, reportaje, însemnãri ºi paraînsemnãri din publicaþia cu pricina, A.ª. poate scoate cîteva cãrãmizi mult mai borþoase decît puerilai „Istorie...“. Cu acestea ar putea concura, de la distanþã, pe foarte mulþi dintre zeloºii reporteri ai întregii perioade comuniste. Cum ar fi cei din stirpea lui Geo Bogza, Paul Anghel, Traian T. Coºovei, Radu Cosaºu, Vasile Nicorovici, Cornel Nistorescu, Ilie Purcaru, Pop Simion, Eugen Mandric, Corneliu Leu, Ioan Grigorescu, Nicolae Þic, Mihai Negulescu, Neagu Udroiu, Platon Pardãu, Ion Andreiþã, Nicolae Dragoº, Al. Andriþoiu, Romulus Lal, G.R.Chirovici, N.D. Fruntelatã, Dan Mucenic, Ilie Tãnãsache ºi încã pe atîþia. Ne-am afla, astfel, în faþa cîtorva volume de publicisticã militantã, ardent comunistã, care pot fi catalogate fãrã greº drept unele dintre cele mai ample, metodice ºi pasionale ode pentru Nicolae Ceauºescu ºi PCR, pentru socialismul biruitor ºi idealurile comuniste.

Rar au mai apãrut asemenea condeie înfocate, dedicate trup ºi suflet orînduirii socialiste multilateral dezvoltate în România anilor 1980-1989! Un adevãrat titan al gîndirii marxist-leniniste, aplicatã creator în spaþiul autohton, cãlãuzit de ideile înnoitoare ale tovarãºului Nicolae Ceauºescu. Foarte puþini au fost scribii epocii premergãtoare evenimentelor din decembrie 1989, care sã-l fi întrecut pe A.ª. în entuziasm comunist, devotament partinic ºi fervoare a relatãrilor de pe terenul construcþiei socialiste. Un doctrinar comunist, un maestru al reportajului politico-social, industrial ºi cultural. Prin asiduitate, travaliu, iniþiative ºi patos, el a devenit unul dintre cei mai profesioniºti fãcãtori de omagii ceauºiste.

Impunîndu-se cu repeziciune ca o somitate în acest domeniu, recunoscut ca atare în presa politicã drept o capacitate excepþionalã, el ºi-a cîºtigat autoritatea seniorialã de a semna în prima paginã a „României libere“ fulminante, pãtimaºe texte propagandistice.

Cine consultã azi colecþia acestei publicaþii din perioada ultimilor ani ai comunismului, rãmîne uluit de fiorul adeziunii partinice ºi de prolificitatea înflãcãratului gazetar. Un caracter de bronz al vremii, trãind cu exaltare ideologia revoluþionarã a partidului. Manºetele ºi titlurile de paginã sub care îºi aºeza vibrîndele articole purtau o emoþionantã încãrcãturã militantã: „PCR, promotorul luptei pentru libertate ºi independenþã, pentru transformarea revoluþionarã a societãþii socialiste multilateral dezvoltate“; „Embleme ale devenirii noastre socialiste“; „Biografii în marea biografie a þãrii“; „File din cronica de aur a Epocii Ceauºescu“ ºi altele. Titlurile pompoase pînã la greaþã, de o blegealã a inspiraþiei paralizantã, se înºirau ca mãrgelele pe aþã, numãr de numãr, zi de zi, sãptãmînã de sãptãmînã, lunã de lunã, an de an. O nestãvilitã poftã de a cînta comunismul îi însufleþea vrednicului ostaº al partidului condeiul entuziast. Era întruchiparea noului Beniuc, „toboºarul vremurilor noi“ ceauºiste. Puse unele lîngã altele, titlurile însele, fãrã a mai parcurge textele nãmoloase, încheagã o avîntatã imagine a profundei adeziuni partinice a exaltatului gornist comunist. Ascultaþi acilea, înarmaþi cu rãbdare, doar cîteva mostre: „PCR în slujba idealurilor supreme ale poporului“; „Un domeniu în care criteriul hotãrîtor este perfecþiunea“ (industria de rulmenþi); „PCR, chezãºia grandioaselor realizãri ale socialismului“; „Marea platformã industrialã de azi“; „Dezvoltarea industrialã din Lunca Siretului“; „PCR, organizator al participãrii masselor la...“; „Civilizaþia comunistã pe care o construim, o civilizaþie consacratã înfloririi personalitãþii umane“ º.a.m.d.

Este de presupus cã patetica rezonanþã a acestor inspirate titluri a avut o consecinþã managerialã salutarã la vremea aceea: ziarul „România liberã“ se citea cu înfrigurare nu doar pentru rubrica de anunþuri mortuare, sport ºi publicitate. Nu, A.ª. devenise o stea a jurnalismului comunist avîntat.

Cititorii, cum dãdeau cu privirea de titlurile lui însufleþite, de pe prima paginã, cum îºi treceau, cutremuraþi de emoþie, gazeta din mînã-n mînã, cu îndemnuri tovãrãºeºti, ca-n ilegalitate: „Citeºte ºi dã mai departe“. Pixul lui A.ª. avea în el un fior partinic ºi cetãþenesc de o vivace originalitate, de o imaculatã adeziune revoluþionarã: jurnalistul se afla în linia întîi a militanþilor cu condeiul pentru desãvîrºirea noii societãþi. Aºa cã ar fi cu totul injust ºi nescuzabil în veci sã nu i se recunoascã, ºi lui, mai mult decît semnificative contribuþii la consolidarea cultului

personalitãþii ceauºiste. Sã dãm, deci, Cezarului ce-i al Cezarului. Cum sã nu apreciem, fie ºi tardiv, patosul viril al unor fraze care au mobilizat creator massele populare la chemarea partidului? Iatã o mostrã, dintre sutele ºi miile compuse la cea mai înaltã tensiune comunistã: „În 1977, tovarãºul Nicolae Ceauºescu a fost oaspetele Întreprinderii de Maºini Unelte Suceava ºi a apreciat la faþa locului ce s-a realizat ºi ce perspective de dezvoltare existã ºi, cu energia sa binecunoscutã, cu înflãcãratul ºi contaminantul sãu spirit revoluþionar, a determinat o relansare a activitãþii de aici, pe noi coordonate“.

De ce, aºadar, sã fie pusã inventarea ºi consolidarea cultului personalitãþii doar în seama lui Paler („Epoca de Aur“), Pãunescu, Popescu-Dumnezeu, Udroiu, Sãraru, N. Dragoº, Ecaterina Oproiu, Beniuc, Mitea, Everac, Zoe Dumitrescu-Buºulenga („Secolul lui Pericle“), D.R.Popescu, Dina Cocea, Mandric, Beligan, Fruntelatã ºi toþi ceilalþi? Pentru ce Alex. ªtefãnescu sã fie exclus din aceastã pleiadã de scriitori ai acelei epoci glorioase? Fiindcã nu existã subiect de importanþã vitalã a construcþiei socialiste care sã nu fie abordat cu o maximã responsabilitate marxistã de cãtre înfocatul publicist: „La recentul Congres al ºtiinþei ºi învãþãmîntului comenteazã el vîrtos - tovarãºul Nicolae Ceauºescu evidenþia, în cuvinte clarvãzãtoare, corelaþia necesarã dintre nivelul cunoaºterii ºi actualul stadiu de dezvoltare social-economicã“. Dupã principiul „spic cu spic, patriei snop“, A.ª. pune cap la cap observaþiile sale cotidiene asupra „bãtãliei în marº“ (dupã titlul unui roman al Galinei Nikolaeva, despre care se lãuda cã-l citise cu stiloul în mînã) ºi are, revelator, viziunea întregului proces complex al construcþiei socialiste: „Toate marile oraºe de azi au cîte o inimã care pulseazã cu vigoare, asigurînd o viaþã intensã, neîntreruptã, trepidantã marilor colectivitãþi umane“. Însã, cu perspicacitate, constatã cã aceastã realitate nu s-a produs în dorul lelii: „Acest mod de a grupa toate unitãþile industriale ale unei aºezãri întrun singur loc derivã din concepþia clarvãzãtoare a tovarãºului Nicoale Ceauºescu, în legãturã cu dezvoltarea acceleratã ºi armonioasã a þãrii, care ºi-a dovedit valabilitatea pe deplin de-a lungul deceniilor“.

Dupã cum se observã, ziaristul a izbutit sã dea, prin aceste fraze planturoase ºi sforãitoare, printr-o mirabilã limbã de lemn, un suflu înnoitor ideilor din broºurile terne de propagandã ale partidului. El nu numai cã vedea idei, precum un personaj camilpetrescian, ci le ºi mînca pe franzelã. Secþia de propagandã a CC se mîndrea cã, la sînul lui Paler, crescuse un asemenea viguros vlãstar al presei de partid. Pentru cã asta e realitatea, nu ne mai putem ascunde dupã cireº: A.ª. creºtea într-un an cît alþii în zece.

Devenise un tot mai perspicace analist ºi susþinãtor al Epocii de Aur ºi se transformase creator în trombonistul ei inspirat ºi devotat. De-o pildã, nici n-apucã ghini (e os de moldovean) sã calce pe marea platformã industrialã din zona Bãneasa-Pipera, cã-i ºi scapã o exclamaþie de fericire: „Luãm act de transformãri miraculoase în aceastã zonã, unde s-a dezvoltat o industrie puternicã“! Dintr-o privire, experimentatul reporter a constatat cã toate acele unitãþi industriale au trecut printr-un proces „miraculos“. Cum? Nici nu trebuia sã le mai cerceteze, o singurã ochire i-a fost de ajuns pentru a le vîrî pe toate în borhotul aceleiaºi viziuni: FEA, Electronica, IEM, Calculatoare, Cinescoape, Conect, IEPER, IIRUC, RCD, IPRS, CIL ºi Microelectrica. Un ziarist model, care-ºi respectã cititorii, comunicîndu-le brav ºi superficial, de-a valma, toate realizãrile regimului.

Dar din care, luate la bani mãrunþi, nu se înþelege ceva, deoarece nu se comunicã absolut nimic despre acel „miraculos“ proces. Simplã propagandã, o vorbãrie în care A.ª. a devenit expert, umplînd stînjeni de hîrtie, într-un stil anost, scremut ºi festiv, de concasor sfãrîmînd zgurã, mestecînd ºi îngurgitînd cu toptanul idei din arsenalul ideologiei oficiale.

Astfel, publicistul emite la tot pasul cîte un panseu de tip Gîgã (titlu): „Civilizaþia pe care o fãurim (ah, biata limbã rromânã!), o civilizaþie consacratã înfloririi ºi dezvoltãrii personalitãþii umane“. Sau: „Ceea ce s-a edificat în ultimele decenii pe cuprinsul patriei nici nu s-ar fi putut realiza într-un timp atît de scurt, dacã nu s-ar fi trecut la industrializarea unei considerabile pãrþi din activitatea ce se desfãºoarã în acest domeniu“. E drept, de data asta, transpunerea conceptului în realitate lingvisticã e cam ºchioapã, prolixã ºi ilogicã. Dar n-are importanþã, Gîgã propagandistul îi dã înainte: „În România socialistã, învãþatul, perfecþionarea profesionalã, lãrgirea orizontului spiritual au devenit o preocupare cotidianã“. Adînc! În buna tradiþie a limbii din silvicultura bãºtinaºã, publicistul mai constatã cã „în þara noastrã, existã, în momentul de faþã, un învãþãmînt modern, organizat dupã principii ºtiinþi-

„ROMÂNIA MARE“

fice ºi-n directã corelaþie cu specificul actualei etape de construire a societãþii socialiste multilateral dezvoltate ºi înaintare a României spre comunism“.

Toþi aparatnicii erau îndemnaþi de cãtre forurile competente sã studieze cu lupa, pe brînci, asemenea fraze kilometrice, imposibil de înghiþit, pentru a le prelucra în organizaþiile de partid. Mai cu seamã cã toate consideraþiile autorului erau însoþite de lungi citate din cuvîntãrile secretarului general al partidului. Bieþii propagandiºti, cei mai mulþi precar dotaþi intelectual, rãsuflau uºuraþi cînd dãdeau peste textele mobilizatoare ale ªtefãnescului, material gata prelucrat pentru a fi vîrît pe gîtul membrilor de partid. ªi cum sã nu-l stimeze tovarãºii comuniºti pe A.ª., cînd acesta le oferea ideologia comunistã gata rumegatã, murã-n gurã, ca pe ºerbet?! Într-un zglobiu articol, cu titlul inspirat ºi atrãgãtor „Chezãºia grandioaselor realizãri ale socialismului“, subalternul lui Paler dãdãcea publicul însetat de adevãruri comuniste, vorbindu-i despre „identificarea PCR cu aspiraþiile milenare ale oamenilor acestui pãmînt“. Motivul? „PCR este centrul vital al întregii naþiuni, cum inspirat ºi de neuitat l-a numit tovarãºul Nicolae Ceauºescu, ºi care constituie forþa politicã (sic!) conducãtoare din þara noastrã, dar ºi o dimensiune a fiecãruia dintre noi“. Inubliabilã aceastã ineditã definire a partidului comuniºtilor, ca „dimensiune a fiecãruia dintre noi“! Ceea ce surprinde atît de plãcut la acest gazetar plin de zel este cã vorbeºte întotdeauna în numele masselor, ca un veritabil lider comunist, care se confundã cu aspiraþiile lor fundamentale: „Partidul e-n noi!” le aminteºte A.ª. mai în fiecare intervenþie publicisticã. Bunãoarã: „Hotãrîrile Congresului al XIII-lea al PCR, Programul de fãurire a societãþii socialiste multilateral dezvoltate ºi înaintare a României spre comunism demonstreazã cu putere cã PCR este promotorul tuturor victoriilor noastre ºi farul cãlãuzitor în înaintarea þãrii pe culmile cele mai înalte ale progresului ºi civilizaþiei“.

Dacã, în prezent, limba românã s-a barbarizat cumplit, dacã se vorbeºte ºi se scrie atît de execrabil, de inadmisibil, o contribuþie de prim ordin la acest proces de degradare are ºi reporterul propagandist Alex. ªtefãnescu, promovînd, o datã cu o omilie dogmaticã primitivã, ºi un stil greþos ºi ciumat. Nu se aflã, în sumedenia lui apocalipticã de reportaje ºi consemnãri, nici urmã de febrilitate a imaginaþiei personale, prin care sã extragã din cotidianul obiºnuit un dram de semnificaþii.

Redactorul vorbea numai în lozinci, în sloganuri de furnal, citînd masiv din cuvîntãrile Tovarãºului, într-un spirit îngust ºi ghebos, fãrã pic de evitare a cliºeelor ºi poncifelor epocii, fãrã o fervoare a investigaþiilor jurnalistice. Un gazetar dogmatic, respectînd aproape mistic canoanele religiei politice comuniste. Iatã-l perorînd parcã din amvon: „Civilizaþia socialistã construitã în România de azi este de o anvergurã, de o complexitate ºi o armonie fãrã pre-

Pag. a 19-a – 20 ianuarie 2012

cedent pe acest pãmînt strãvechi. Patru decenii de existenþã liberã ºi, mai ales, ultimele douã dintre ele au fost marcate luminos de personalitatea tovarãºului Nicolae Ceauºescu, revoluþionar clarvãzãtor ºi patriot înflãcãrat“. „Este evident continuã autorul - cã acest proces nu se desfãºoarã de la sine, ci el reprezintã o operã dinamizatã de centrul sãu vital, PCR“. În context, inepuizabilul propagandist nu uitã sã precizeze cã „civilizaþia socialistã din þara noastrã reprezintã o intervenþie decisivã, ºtiinþificã în mersul Istoriei, o edificare demnã a propriului nostru destin“.

Aceste compuneri „ºtiinþifice“ þineau loc ºi de editorialele gazetei, reprezentau coloana ei vertebralã, precum cele din suratele „Scînteia“ ºi „Era Socialistã“. Ziarul „România Liberã“ îºi descoperise ºi formase adevãratul mentor ceauºist.

Dupã aceste grandilocvente consideraþii, ca ºi cum eventualii lui cititori n-ar fi fost suficient de lãmuriþi, bravul reporter A.ª. face uneori ºi o pauzã, îºi trage sufletul ºi ridicã degetul, arãtînd spre viitor, undeva pe deasupra cãpãþînilor mulþimii: „ªtim în ce direcþie ne vom orienta eforturile, care sînt obiectivele fiecãrei etape din construcþia socialistã ºi înaintarea României spre comunism“. Drept argument invocã iarãºi Congresul al XIII-lea al partidului, care a constituit „unul dintre momentele de mare însemnãtate în determinarea viitorului civilizaþiei noastre“.

Documentele acestui „forum al comuniºtilor ºi îndeosebi Raportul prezentat de secretarul general al partidului, tovarãºul Nicolae Ceauºescu, au configurat o imagine clarã a civilizaþiei pe care am construit-o ºi o construim în continuare“. Moment în care, avînd simþul dramatic al punerii în scenã, ca sã încheie apoteotic, dã un citat amplu din Tovarãºul, ca un veritabil lector de marxism-leninism, concurent al lui Dan Marþian, Ion Iliescu ºi Vladimir Tismãneanu: „În întreaga activitate politico-educativã de formare a omului nou, trebuie sã punem dezvoltarea patriotismului revoluþionar socialist, a dragostei faþã de popor, faþã de cuceririle sale revoluþionare, a hotãrîrii de a lupta ºi munci pentru fãurirea socialismului ºi comunismului“.

Alteori, proletcultistul jdanovist pãrãsea tonul din adunãrile de partid ºi se aburca pe panta reportajului liric, prin care dezvolta un bombasticism dubios. Dacã Brunea-Fox a scris despre „fabrica de capþani“, „geanabeþi“ ºi leproºi, iar Bogza despre tãbãcari, cãrbuni, „holongãri“ ºi bãieºi, ce-i mai rãmînea lui A.ª. de abordat? Ei bine, dupã îndelungi reflexii, a ajuns la concluzia cã trebuie sã-ºi încerce norocul cu stîlpii de înaltã tensiune. ªi astfel a procopsit norodul cititor cu un imn rahitic, care conþine tot atîta literaturã cîtã ureche muzicalã are cioara. I-auzi, ia: „Stîlpii de înaltã tensiune, construiþi, sînt gigantice eºafodaje de metal dantelat, un fel de Eiffel destinate scopului neturistic de a susþine peste rîuri, peste cîmpii întinse, peste munþi, conductorii încãrcaþi pînã la zumzet de electricitate“! O

Curtea de Conturi a descoperit grave nereguli, deconturi „umflate” ºi sporuri acordate nelegal la Ministerul Afacerilor Externe. Supãrat, ministrul Teodor Baconschi ameninþã Curtea de Conturi cu acþiune în Justiþie! lei”. De asemenea, Curtea de Decizia Curþii de Conturi de a Conturi a constatat cã la MAE au nu emite certificatul de conformifost acordate sporuri de 10% pentru tate pentru contul de execuþie a angajaþii care vorbesc limbi catalobugetului Ministerului Afacerilor gate drept „rare”, cum ar fi italiana, Externe pe anul 2010 l-a enervat la spaniola ºi germana, „prejudiciul culme pe ministrul Afacerilor Exdin foloase bãneºti necuvenite fiind terne, Teodor Baconschi, acesta stabilit la suma de 1.347.000 lei”. ameninþînd cu Justiþia instituþia „Sporul de limbi rare a fost acorcondusã de Nicolae Vãcãroiu. dat, în fapt, pentru cunoaºterea ºi Curtea de Conturi a constatat o utilizarea unor limbi de circulaþie serie de nereguli în cheltuirea baninternaþionalã, pentru cunoaºterea ilor publici la Ministerul de ºi utilizarea cãrora legiuitorul nu a Externe ºi va aplica mãsuri care sã Aºa-zisul ministru de considerat necesar a acorda un ducã la recuperarea sumelor risipal României se priite ilegal. Conform Curþii de Externe cepe de minune ºi la furtul drept salarial suplimentar”, îºi argumenteazã raportul inspectorii Conturi, în ministerul condus de voturilor din Diaspora...

Curþii de Conturi. Tot MAE a realBaconschi au fost acordate sporuri ºi alte drepturi salariale, în valoare de 166.000 lei, în izat achiziþii de licenþe, sporuri ºi drepturi salariloc de indemnizaþia unicã lunarã, unui numar de 5 ale ilegale ºi prestãri de servicii neeconomicoase. persoane numite în funcþii de demnitate publicã. În acest caz, în Raportul pe 2010 al Curþii de Conform Raportului pe anul 2010, Curtea de Conturi se menþioneazã cã „MAE a încãlcat prinConturi a mai constatat cã Ministerul de Externe „a cipiile gestionãrii fondurilor publice, prin achiziþii achiziþionat mobilier ºi aparaturã biroticã cu nere- de licenþe ºi servicii care funcþioneazã necorespunspectarea unor mãsuri financiar-fiscale prevãzute zãtor faþã de cerinþele entitãþii. Valoarea estimade Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului nr. 34/2009, tivã a acestor pierderi este de aproximativ prejudiciind, în acest fel, Bugetul de Stat cu 877.000 4.000.000 de lei”.

datã pornit pe coarda razachie, reporterul aflat în prizã, cu imaginaþia dînd în clocot, îºi mai înºtiinþeazã cititorii cã „asemenea stîlpi nu numai cã se construiesc, dar se ºi încearcã pe un poligon special amenajat“. ªi acum e acum: „Comenzile date în timpul probelor seamãnã cu acelea care se pot auzi pe un platou de filmare“. Aºa mai merge: bombasticism ºi rîgîialã delirantã. În cãrþoiul lui de istorie literarã, Alex. ªtefãnescu îi reproºa lui Bogza grandilocvenþa, discursivitatea, festivismul, retorica goalã, triumfalismul, solemnitatea ºi banalitãþile. Exact toate acestea se regãsesc ºi în palidele lui pastiºe reportericeºti bogziene. Fiindcã modelul Bogza l-a captivat, dar numai în aceastã fazã, de reporter liric triumfalist.

Aºa cum l-a mai inspirat Bogza ºi pentru cã, lãudîndu-l pe Stalin, A.ª. s-a simþit dator sã-l slãveascã pe Ceauºescu.

Nu mai e nici o îndoialã - putem aduce sute de alte argumente - cã Alex. ªtefãnescu a întruchipat cu cea mai mare rãspundere partinicã ipostaza ziaristului comunist. Publicaþia însãºi la care lucra avea un profil comunist. Vindicativul redactor, în chip ipocrit ºi absurd, intenþioneazã astãzi sã-ºi ascundã trecutul, sã-ºi confecþioneze o biografie de anticomunist, aruncînd, cum se spune, pisica în curtea altuia. În cazul de faþã, a lui Marian Popa. Printr-un repudiabil procedeu de interpretare abuzivã, el îl declarã pe scriitorul trãind în exil german un „deocheat“, fiindcã a scris la „Sãptãmîna“. Dar ce texte „deocheate“ a publicat M.P. în revista amintitã? În loc sã se uite în propria-i ogradã, sã-ºi vadã bîrna din propriul ochi, se rãzboieºte cu scrupulosul istoric literar, care îi e superior în toate privinþele ºi care, din cauza incompetenþei în materie de literaturã a lui A.ª., l-a lãsat pe dinafarã în „Istoria...“ sa. „Deocheat“ este, însã, cu prisosinþã, acest mãscãrici rudimentar, care a dedicat mii de pagini dragostei faþã de comunismul veºnic biruitor, închinînd, gîfîit, deºãnþate imnuri lui Ceauºescu ºi Partidului Comunist Român.

Profesionist aplaudac de curte, „deocheat“ pînã-n mãduva oaselor, Alex. ªtefãnescu ilustreazã astãzi tipul perfect al cameleonului ºi manelistului literar, belicos, abuziv, scîrbos ºi haimana. Un imoral pursînge. O nulitate sau, cu o vorbã arghezianã, un cãcãnar în literaturã.

TEODOR DUNGACIU NOTA REDACÞIEI: Elefantul cu Breton e un caz rar de lichelism – pur ºi simplu, el ºi-a construit douã nume, douã identitãþi, douã biografii!

Cronicile literare (prin care îi þinea þucalul altui derbedeu, N. Manolescu) le semna Alex. ªtefãnescu, iar textele politruce ºi ditirambice erau semnate Al. ªtefãnescu. ªi încã ceva: el a fost activist CC al UTC (ca redactor la „Scînteia tineretului“) ºi în nomenclatorul CC al PCR, ca redactor-ºef adjunct al publicaþiei de propagandã ateistã „Magazin“. Un escroc incurabil, care mãcar de s-ar salva prin operã – dar el n-are talent nici cît o balegã...

Sporuri ilegale pentru drepturi salariale la Afaceri Externe În acelaºi raport de activitate pe anul 2010, Curtea de Conturi mai semnaleazã cã au fost acordate ilegal douã drepturi salariale (spor de 15% pentru confidenþialitate ºi indemnizaþia de 15% pentru cifru de stat), în condiþiile în care nu toate aceste persoane au acces ºi lucreazã cu cifru de stat. Din documentul Curþii de Conturi reiese ºi faptul cã la ministerul condus de Teodor Baconschi s-au fãcut tot felul de deconturi dubioase, reprezentînd banii de diurne ºi deplasãri. Astfel, Curtea de Conturi a constatat cã „suma totalã de 16.995.000 lei, raportatã prin Contul de execuþie, reprezentînd cheltuieli de deplasare (diurnã, cazare ºi transport), nu corespunde cu totalul de 13.022.000 lei al situaþiilor analitice, înregistrate în Centrala MAE ºi Serviciul exterior, inclusiv institutele culturale din strãinãtate, existînd diferenþe semnificative între acestea”.

Referitor la sporurile pentru „limbi rare”, ministrul Teodor Baconschi a contraatacat în massmedia cu explicaþia cã „în mediul diplomatic sînt considerate limbi de circulaþie internaþionalã doar franceza ºi engleza, rezultînd astfel cã celelalte limbi (cum ar fi spaniola, italiana, germana, rusa, greaca etc.) sînt limbi rare”. Referitor la celelalte nereguli constatate, ministrul Afacerilor Externe declara cã MAE va contesta în Justiþie raportul Curþii de Conturi: „Este vorba despre niºte critici fãcute ºi la adresa MAE, ca ºi în cazul celorlalte instituþii publice, de cãtre Curtea de Conturi, într-un raport, dar pe care îl contestãm inclusiv în Justiþie”.

ADINA A. STANCIU, RÃZVAN SAVALIUC („Lumea Justiþiei”)

Pag. a 20-a – 20 ianuarie 2012

ARHIVA „TRICOLORUL”

DEZGROPAREA CÃPITANULUI

Îmi stãruie ºi acum în minte, în suflet ºi-n sînge zilele ºi nopþile acelea ale deshumãrii de la Jilava. Aº vrea sã mã adun pentru a putea descrie tot fiorul dumnezeiesc simþit atunci ºi nu ºtiu cum sã încep. Mã pierd într-o stare de evlavie care-mi frînge sufletul ºi mã aruncã în genunchi, pentru a mã închina ºi a mã ruga lui Dumnezeu.

E o noapte de toamnã. Rece. Bate, din cînd în cînd, cîte o ºuviþã de vînt tãios, foºnind straniu în frunza uscatã a salcîmilor. Lucrãm de zor. Peste zi, lespedea uriaºã a fost datã la o parte cu ajutorul tancurilor grele ºi al macaralelor.

Hîrleþele, tîrnãcoapele ºi lopeþile hîrºîie în pãmîntul jilav ºi înnegrit de acidul sulfuric, ca ºi cum ar atinge în oase. În lumina stranie a reflectoarelor, feþele celor care lucreazã se rãsfrîng palide, ca ºi lutul de pe lopeþi, iar pãduricea Jilavei pare o armatã de duhuri cu braþele tremurate a rugãciune spre cer. Lîngã un mal înalt, la picioarele crucii date la o parte, ard sute de lumînãri de cearã, aruncînd umbre ºi lumini pe feþele icoanelor înnegrite de vreme. O noapte irealã. Sîntem undeva pe-o margine de cer, în legendã ºi veºnicie. Oprit pentru o clipã din lucru, mã copleºesc mii de întrebãri: Oare e aievea ceea ce vãd? Nu cumva e un vis? Îmi vine sã mã reped la camarazii de-alãturea, cu frunþile numai picuri de sudoare, sã-i pipãi ºi sã-i întreb: Voi sînteþi, cu adevãrat, mãi? Trãiþi? E posibil, sau am înnebunit eu? Îl dezgropãm pe Cãpitan? Nu-mi vine sã cred. Mã uit mirat, atent ºi cutremurat împrejur ºi fiece clipã care se scurge rupe din mine, împingîndu-mã din ce în ce mai mult în mit ºi ireal. Îmi duc mîna la frunte ca sã o simt rece, lîngã vatra de jar ce-mi incendiazã trupul, mintea ºi sufletul, ºi mã întreb: E oare posibil? Acum un an se lãudau duºmanii, în ura lor satanicã ºi fãrã margini: L-am trîntit sub piatrã grea. De-acum sã pofteascã sã se mai ridice. Sã pofteascã a mai vorbi de biruinþã ºi înviere!

Toate fantasmele dimprejur sînt numai întrebãri, numai chinuri. ªi totuºi, e adevãrat. Sãpãm la deshumarea Cãpitanului; a Nicadorilor ºi Decemvirilor.

Sãpãm chinuiþi, mereu mai adînc, într-o tãcere de sfîrºit de lume. Zidurile negre de noapte, care mãrginesc lumina reflectoarelor, fac din pãduricea de la Jilava o insulã fãrã legãturã cu lumea. Sîntem undeva departe, dincolo de þarã, de zilele de care abia ne-am desprins ºi dincolo de lume. Fãrã aderenþã în materie, fãrã calendar. Cînd am început? Cînd vom sfîrºi? Nu ºtim. Sãpãm tãcuþi, cu lopeþile, cu cãuºele palmelor înnegrite ºi însîngerate. Mai pe deal, sfinx mut al durerii româneºti de totdeauna, stã tatãl Cãpitanului, Moº Zelea. În sumanul lui bucovinean, înalt cît un stejar secular din Codrul Cosminului, creºte, în lumina jucãuºã a reflectoarelor, ºi mai înalt. Pînã la cer. Ce va fi zicînd sufletul acestui om, în aceste clipe, cînd aºteaptã sã-ºi scoatã, din pãmîntul nesãtul, feciorul?

Mintea mã doare ca sub cuþite. Nu pot sã-mi mai rãspund nimic. ªtiu cã în sufletul bãtrînului apostol ºi tatã stãruie amara întrebare, care ne sfîrtecã ºi nouã inima: Dar dacã mormîntul e gol? Dacã i-au ars la crematoriu sau i-au aruncat în altã parte, ºi aici au fãcut mormîntul numai pentru a minþi ochii lumii? Durerea mã frãmîntã în ghearele ei sãlbatice, cum ai frãmînta în mîna asprã un bulgãre de lut. Mi-i rece, mi-i cald. Mi-i somn. Aº vrea sã dorm. Dar nu pot. Sap mai departe. Mã simt ca de piatrã.

S-a adunat tot universul în mine. Îmi vine sã plîng cu hohote, aud gemete în mine, care mã îngrozesc. E posibil? A murit Cãpitanul? Îl dezgropãm pe Cãpitan? Îmi vine sã strig peste toatã lumea: Unde sînteþi voi, duºmani? Unde vã e puterea cu care vã lãudaþi mai ieri?

Unde vã sînt slugile, unde vã sînt santinelele care pînã mai ieri pãzeau la mormîntul acesta, la uºile tuturor închisorilor, lîngã reþelele lagãrelor? Unde sînteþi? Unde vã e dreptatea? Unde e ordinea în numele cãreia aþi omorît? Mi-i mintea o noapte valpurgicã. Trec 10 ani într-un minut. Mã vãd pornind, copil încã, în 1932, la luptã. Îl vãd pe Cãpitanul. Îi vãd apostolii cutreierînd þara pentru a semãna duhul nou al mîntuirii româneºti, mã vãd în primele începuturi, crezînd, cîntînd, înfruntînd lumea. Casa Verde, 1933, prigoana Duca. Apoi anii de glorie: ’35, ’36, ’37. Victoria formidabilã din decembrie 1937. Toate taberele de muncã: Rarãul, Carmen Sylva, altele ºi altele. Apoi viforniþa din ’38. „Cãpitanul nu poate fi omorît!” Rîdeam de duºmani, cînd spuneau cã-1 vor omorî. ªi iatã cã l-au omorît. Dar nu l-au putut înfrînge. Nu i-au putut fura învierea. Acum stau aici ºi sap pentru a-l dezgropa pe Cãpitan...

Sãpãm mereu. Sudoarea de pe frunþi picurã fierbinte în þãrînã. Înaintãm în adînc ºi nu dãm de nimic. Sîntem aproape la 2 metri. Deznãdejdea cã nu vom gãsi nimic ne anchilozeazã braþele. ªi noaptea nu se mai sfîrºeºte. O noapte fãrã sfîrºit... Caut sã mã dezbar de vis. Sã mã agãþ de realitate. Iau þãrîna-n palme ºi-o duc la frunte.

Sînt cu adevãrat? Da! Sînt cu adevãrat. E adevãrat.

Sînt adevãrate toate. Între lumînãri, cu faþa la icoane, cu genunchii-n þãrîna rece ºi udã, se roagã doamna Lilica,

soþia Cãpitanului. În vãlul de doliu, pare o umbrã a mormîntului pe care-1 scormonim...

Trãiesc ºi acum clipele acelea ºi mã înfior. ªi vorbesc de unul singur cum vorbeam ºi atunci. De ce l-aþi omorît, mãi?

De ce? De ce aþi însîngerat întreaga Istorie viitoare a Neamului Românesc?

Ce v-a fãcut acest om? N-aþi ºtiut cã prin el vorbeºte însãºi Istoria româneascã? Cu ce veþi putea plãti crima aceasta, care întunecã lumea, care-L întunecã la faþã pe Însuºi Dumnezeu?

Da... În noaptea aceea, la Jilava, s-a împlinit voia lui Dumnezeu, învierea lui Comeliu Codreanu ºi pedepsirea fulgerãtoare a cãlãilor lui. Cei ce cãdeau în noaptea aceea sub gloanþe, în cazematele de alãturea ale Jilavei, nu cãdeau din vrerea pãmînteanã, ca rezultat al unei uri sau însetoºãri de rãzbunare, ci sub biciul implacabil al destinului, al voii lui Dumnezeu, pentru a restaura ordinea ºi respectul dreptãþii în lume. Mã gîndesc astãzi, dupã 4 ani, la toate acestea ºi vãd cele întîmplate acolo, total desprins de evenimente ºi oameni.

Cei ce loveau în cazematele Jilavei erau numai instrumente ale unei porunci care venea din mormîntul Cãpitanului. Nimic mai mult. Era o poruncã mare, uriaºã, pe care oamenii n-o puteau înconjura, cãreia nu i se puteau refuza. Era glasul Cãpitanului: „Doresc sã fiu rãzbunat... Deoarece sînt convins cã în felul acesta veþi face un mare bine Neamului Românesc”. ªi în timp ce noi rîcîiam lutul cu degetele, alte braþe, mînate de destin, rîcîiau pietrele de pe sufletul Cãpitanului. Izbeau cu moarte pe cãlãi. ªi dimineaþa a venit greu. Dar a venit.

Albã ºi liniºtitã, cum sînt dimineþile Sfintelor Paºti, cînd pe tot pãmîntul se strigã: Christos a înviat! Cãpitanul!

Dar pentru a învia era nevoie ca Iuda sã nu mai existe. ªi Iuda era acum multiplicat. Nu era numai unul. Dar ºi crucea ºi mormîntul jertfei erau multiplicate. Nu era numai unul. Erau sute. De aceea, ºi Iuda trebuia sã ispãºeascã multiplicat. ªi a ispãºit. A plãtit înainte de a se da lespedea la o parte ºi de a se ridica fiul neamului...

Au fost ºi mai sînt încã oameni (ºi probabil vor mai fi!) care sã ne acuze cã i-am împuºcat pe cãlãii Cãpitanului fãrã a-i judeca. Dar oare deschiderea mormîntului de la Jilava n-a fost un proces? N-a fost cea mai teribilã sentinþã, care va rãmîne în toatã Istoria româneascã? Biruinþa legionarismului în cadrul naþionalismului european nu era cea mai formidabilã sentinþã?

Mai era nevoie de formalitãþi? ªi totuºi noi n-am ocolit aceste formalitãþi. Cei ce ne-au acuzat ºi ne mai acuzã.

Noi am fi vrut ca cei de la Jilava sã fie judecaþi. Dar dacã judecata formalã a putut fi evitatã, cea mai implacabilã, care e mai tare decît vicleniile oamenilor, n-a putut fi. Pe cei de la Jilava i-a judecat Istoria ºi tot ea i-a pedepsit prin mîna legionarã, la porunca mormîntului care se deschidea în noaptea aceea, pentru a aduce a doua zi, neamului întreg, ridicat cu fruntea spre cer, vestea învierii.

Mã înconjoarã ºi acum lumina blîndã a acelei dimineþi tihnite de toamnã tîrzie. Sînt acolo, în pãduricea de la Jilava. Soarele ridicat deasupra salcîmilor ne-a alungat deznãdejdea din suflete. Am dat de trupuri.

Luãm þãrîna cu grijã, scormonind cu degetele, ridicînd-o cu palmele. Dezgolim încet cele 14 trupuri. Întîi picioarele, apoi spatele ºi capetele. Au fost aruncaþi în douã rînduri, de-a lungul gropii. Unii peste alþii, cu faþa în jos. Îl recunoaºtem la mijloc pe Cãpitan. Mai voinic decît toþi. Drept ca un gorun prãbuºit de furtunã, cu fruntea pe umãrul lui Niki Constantinescu.

Cãpitanul! Ne cuprinde o durere cutremurãtoare.

Victor Silaghi, paladinul Cãpitanului, dã la o parte ultimii bulgãri care îi acoperã faþa, apoi izbucneºte întrun plîns nestãvilit ºi sãrutã fãrã sã se mai opreascã trupul aceluia care i-a fost nãdejde, soare ºi Cãpitan. Pe mal, femeile celor morþi plîng cu hohote. Faþa Doamnei Lilica e numai lacrimi, în care plînge însuºi soarele. Moº Zelea geme ca o fiarã rãnitã ºi ochii lui, secãtuiþi de plîns, strãpung cerul pentru a cere parcã o dezlegare, o înþelegere. Mã simt mic, apãsat sub bolovanii uriaºi ai clipelor care trec greu, ºi mã cuprinde teama ca nu cumva tatãl Cãpitanului sã se prãbuºeascã la pãmînt. Mã tem cã-1 va sfãrma durerea. E în el nu numai durerea de tatã care ºi-a pierdut cel mai drag fecior, ci însãºi durerea neamului, care-ºi pierde, la capãtul a secole de luptã ºi îngenunchere, pe cel mai mare profet ºi mîntuitor. Va înþelege cineva vreodatã aºa cum trebuie mãreþia durerii acestui tatã, care, dupã patru decenii de luptã naþionalistã, se înscrie pentru a duce lupta mai departe, în oastea ºi sub comanda propriului sãu fecior? Cred cã e unicul caz în lume acesta, cînd un tatã se înscrie sã lupte ºi sã asculte neºovãitor, pînã la moarte ºi dincolo de ea, sub comanda politicã a copilului sãu! Mã uit la el ºi mã mir cum poate suporta atîta durere cîtã se revarsã din ochii lui secãtuiþi, din braþele acelea ridicate spre cer, ca niºte blesteme apocaliptice. Dar n-am timp sã mã uit multã vreme. Alãturea e trupul Cãpitanului, multiplicat în alte

„ROMÂNIA MARE“ 13 trupuri. Numãrãm, ca sã ne convingem cã sînt toþi.

Da. Sînt 13. Îmi trece repede prin minte semnificaþia tainicã a lui 13. Chiar ºi-n mormînt a avut parte Cãpitanul de numãrul 13. A fost îngropat împreunã cu „cei 13 înmormîntaþi de vii” ai sãi: Nicadorii ºi Decemvirii. ªi a murit la 39 de ani: de 3 x 13.

Cu grijã, înfãºurate în cearºafuri, trupurile sînt identificate de familii ºi scoase pe mal, unde se înºirã lîngã cel al Cãpitanului. Þãrîna din jurul trupurilor rãmîne plinã de sînge. O scormonim, o frãmîntãm în mîini, o amestecãm cu lacrimile ce ne curg fãrã încetare, o sãrutãm ºi o luãm cu noi, ca talisman. Þãrîna Cãpitanului, a Nicadorilor, a Decemvirilor. „Acum slobozeºte, Doamne, pe robii Tãi”... Plîngem cutremuraþi. De minunea pe care o vedem cu ochii, de durerea morþii nedrepte, de toatã jalea neamului vãduvit de Cãpitan ºi de cei mai buni luptãtori ai sãi. Plîngem. De acum vom merge plîngînd, cu aceste trupuri sugrumate în ºtreang, ciuruite pe la spate de gloanþe ºi arse cu acid sulfuric, vom merge cu ele în suflet, pe toate drumurile ºi zilele ce le vom mai strãbate, pînã la capãtul vieþii noastre. Mormîntul acesta s-a deschis ºi nu se va mai închide niciodatã. Vom vorbi mereu. Cum ne vorbeºte acuma nouã, prin sîngele pe care-1 sãrutãm, prin þãrîna ce o ascundem în sîn, ca sã o ducem în altarele familiilor, sau sã o purtãm mîine, în sãcuºorul cu þãrînã, la gît.

Au venit preoþii ca sã facã slujba. În urmã vin sicriele.

Cele 14 trupuri stau înºirate unul lîngã altul, între lumînãri, icoane, jerbe de flori, steaguri verzi ºi tricolore.

Fumul din cãþuile de tãmîie se urcã înalt ºi drept, spre cer, ca niºte rugãciuni fãrã cuvinte. Hainele vãrgate, de ocnaºi, ale morþilor sînt curãþate de ultimele fire de lut.

Feþele ºi mîinile le sînt negre, atacate de acid. Cineva se apleacã ºi taie ºtreangul de la gîtul Cãpitanului. În graba lor, criminalii au uitat sã i-1 taie, deºi au avut grijã sã mai descarce în cadavre ºi gloanþe, pentru a lãsa impresia cã la Tîncãbeºti cei 14 au fost împuºcaþi. Dar crimele întunericului ies totdeauna la luminã ºi se acuzã. Iatã o bucatã din ºtreangul cu care Carol II a vrut sã sugrume Neamul Românesc. Acest capãt de ºtreang îi va acuza ºi pe el, ºi pe toþi complicii lui, pînã la sfîrºitul Istoriei româneºti.

Doamna Lilica scoate din buzunarul hainei Cãpitanului cãrticica de rugãciuni: rugãciunile Sf. Antonie de Padova. Apoi taie haina la piept. La gît stau intacte: sãcuºorul cu þãrînã ºi cîteva cruciuliþe cu chipul Mîntuitorului ºi al Maicii Domnului. Toate sînt intacte, neatinse de umezealã. Însuºi trupul Cãpitanului e parcã astãzi trecut din viaþã. Pieptul e bombat, de parcã ar vrea sã iasã din hainã, iar sub pielea albã se desluºesc bine de tot vinele cu sînge roz. E, într-adevãr, o minune.

Cãpitanul n-a putrezit. Pe cînd celelalte trupuri sînt prãbuºite, al lui e întreg, neintrat în descompunere.

Jumãtatea de faþã care n-a fost atinsã de þãrînã e albã ºi luminoasã. Ca de om viu. Privim la el cutremuraþi. Da! Cãpitanul a fost un sfînt. El n-a putrezit ºi nu va putrezi.

Am credinþa nestrãmutatã cã aºa se va pãstra ºi de acum încolo, în mormîntul de la Casa Verde.

Doamna Lilica strînge lucrurile gãsite la el, le sãrutã cu lacrimi, apoi se prãbuºeºte într-un strigãt dureros: Mãi Corneliu!... Mãi Corneliu! ªi lumea începe a plînge cu hohote, din nou. Sub înfiorarea unei aripi de vînt plîng ºi salcîmii, cu lacrimi mari, galbene, de frunze uscate. E în plînsul doamnei Lilica durerea celei mai credincioase ºi încercate soþii. Durere care ne strãbate pe toþi. Nu ºtiu de ce, simt, în clipa aceasta, cum plîng odatã cu ea toate soþiile ºi mamele Neamului Românesc. Îi urmãresc mîinile calde ºi mîngîietoare, care resfirã pãrul rãvãºit al Cãpitanului, pentru a se prelinge apoi, peste faþã, înspre pieptul unde inima aceea mare cît o Istorie nu mai bate. Îi vãd lacrimile cum spalã faþa Cãpitanului, a soþului pe care duºmanii nu i l-au cruþat, ºi simt cum un potop de durere inundã toatã þara. E atîta lacrimã. Atîta plîns.

Voi, cãlãilor, cînd l-aþi omorît pe Cãpitan, aþi rîs ºi aþi dansat în sabaturi. Iar noi, acum, cînd v-am pedepsit, plîngem. Noi nu ne bucurãm de moartea voastrã. Cãci nu noi v-am omorît. Voi v-aþi omorît!

Asist parcã ºi acum la slujba religioasã ºi vãd cum, în mijlocul slujbei, se ridicã, cu braþele înãlþate spre cer, Moº Zelea. Aud rugãciunea lui cutremurãtoare. Ceva de apocalips. De ce nu sînteþi aci, voi, vrãjmaºii, ca sã-1 auziþi? „Doamne al Cerurilor ºi pãmîntului, care mi-ai luat pe Corneliu, trimite foc ºi pucioasã peste toþi slujitorii întunericului ºi fã ca neamul nostru sã învie prin jertfa lui.”

Glasul lui uriaº tunã peste toatã dumbrava Jilavei, peste toatã cetatea lui Bucur, Sodoma care 1-a omorît pe Cãpitan. ªi va tuna de-acum peste toate veacurile. Cãci vorbeºte la mormîntul Cãpitanului, în ceas cumplit, în ceas de înviere.

Restul lucrurilor îl ºtiu desigur mai mulþi dintre noi.

Eu am vrut sã însemn doar în aceastã zi a Legiunii, cînd stãm sub zodia celor mai negre semne de întrebare, sub alte prigoane ºi alte morminte acoperite de piatrã, numai minunea învierii de la Jilava, învierea Cãpitanului. * * * Ar putea þine, frumos ºi cu mare îndreptãþire, ipoteza cã de-ar mai fi putut avea privilegiul istoric al cîtorva decenii de pace, din conºtiinþa înaltã a acelui moment 1937, neamul nostru s-ar fi putut mîntui, creîndu-ºi un cuib pãmîntean, puternic ºi stînd de exemplu viu altor neamuri, fãcînd visul milenar al împãrãþiei cerurilor printre oameni – posibil.

„ROMÂNIA MARE“ Condiþiile externe însã ne-au fost profund defavorabile. Vecinãtatea imediatã ºi hrãpãreþia Rusiei bolºevice, care sta gata sã ne invadeze, la cel dintîi pretext, l-au obligat pe Cãpitan sã renunþe definitiv la ideea unei lovituri de stat, la cucerirea puterii pe cale violentã, revoluþionarã. Înaintea alegerilor din 1937, el a fãcut declaraþia aceea de politicã externã, care i-a fost atît de des criticatã chiar de unii legionari ºi admiratori, anume cã în 48 de ore de la venirea Legiunii la guvern, România se va alinia Axei Roma-Berlin. Aceastã declaraþie nu trebuie vãzutã ca un act de profeþie, ori de politicã practicã, avînd scopuri imediate. Cu duºmãnia satanicã a lui Carol – Lupeasca – Cãlinescu în interior ºi înconjuraþi de duºmani la hotare, prin acea declaraþie, Corneliu Zelea Codreanu a trimis un S.O.S. unui frate naþionalist, lui Adolf Hitler, dîndu-i credit, recunoscîndu-l. ªi l-a trimis în speranþa cã-ºi asigurã mãcar o inimã de prieten, o voce de susþinere în politica europeanã, un braþ de ajutor pentru vremuri de cumpãnã. Prin aceasta, Cãpitanul vroia sã asigure un loc de demnitate ºi onoare neamului nostru, într-o Europã naþionalistã. Blestemul a fost însã cã Hitler nu a înþeles situaþia ºi aspiraþiile drepte ale Neamului Românesc ºi cu atît mai puþin ridicarea viteazã a Cãpitanului, valoarea lui ca om. Hitler a fost ºi a rãmas pînã la urmã un semidoct, reprezentantul mediocru al unui neam mare, capabil, flãmînd de spaþiu vital ºi de glorie politicã. Cînd ar fi putut sã-l salveze pe Cãpitanul, printr-o declaraþie tare în faþa lui Carol, care i-a cerut mînã liberã în România (ºi Hitler putea sã ºtie cã mînã liberã pentru Carol în þara româneascã înseamnã numai

Pag. a 21-a – 20 ianuarie 2012 consemnul tacit de lichidare a lui Corneliu Codreanu), Hitler era preocupat de grîu ºi petrol, în acest ceas de crîncen destin, pentru el însuºi ºi pentru toatã Europa. Ia dat, la Berchtesgaden, mînã liberã lui Carol în politica internã a României. L-a vîndut, adicã, pe Corneliu Codreanu. ªi-a trãdat un camarad de luptã, de Weltanschauung, pentru petrol. Mai tîrziu, cînd uciderea lui Codreanu a fost fapt împlinit, Hitler s-a arãtat surprins de crima abominabilã a Regelui Carol. A avut chiar un acces de revoltã. Adevãrul gol-goluþ e însã cã Hitler a tolerat ºtrangularea lui Codreanu, primind, pentru consimþãmîntul sãu de semidoct, imense cantitãþi de grîu ºi petrol. Se va spune cã Hitler a fãcut acest joc pentru a-ºi deschide drum spre Rusia. Scopul lui principal era trîntirea la pãmînt a comunismului. Faþã de scopul cel mare, dezinteresarea de Codreanu era un mijloc de înaintare ºi ajungere. Scopul scuzã mijloacele. Dar iatã cã sînt ºi mijloace care ucid scopul. Din acest moment, al vinderii Cãpitanului ºi al desconsiderãrii Neamului Românesc (peºtele cel mare îl înghite pe cel mic!), Hitler a început a merge de-a berbeleacul spre prãpastia propriei sale distrugeri, trãgînd cu el, devale, spre nenorocire ºi întuneric, tot neamul german, cu toatã gloria ºi istoria lui.

Cãpitanul nu a greºit fãcînd declaraþia sa de politicã externã. Nu. El a mizat pe cãrþile destinului. A acordat încredere unui mare luptãtor. S-a bazat pe cinstea ºi înþelepciunea formidabilului neam german.

Iarna în care am înflorit în 1937 n-a cedat deloc, din nici o parte. A continuat cu ninsori grele ºi îngheþuri, cu vifore turbate, cãrora li s-a adãugat ºi blestemul prostiei

lui Hitler, dinspre singura parte de lume de unde aºteptam Austrul cald, primãvara. Primãvara n-a mai venit. A venit doar un dezgheþ, în 1940-1941, de s-au topit troienele ºi sloiurile de gheaþã. ªi cînd pometele au început a da în muguri, frigul s-a lãsat din nou, sã continue cu turbare pînã astãzi, sub tirania politrucã a lui Nicolae Ceauºescu, care dicteazã, storcînd neamul de vlagã, spãlîndu-1 la creier, descreºtinîndu-l, la umbra baionetelor ruseºti.

N-am avut condiþii favorabile. Nu ne-am putut sãlta din a-Istorie. N-am putut ieºi din blestemul de neam mic, pus în calea tuturor rãutãþilor ºi nãvãlitorilor. Biruinþa trezirii din 1937 ne-a dat direcþie verticalã, ne-a împins în jertfã ºi martiriu. Aici, în acest punct, a fost Cãpitanul cu adevãrat profet: ºi-a vãzut ºi prezis biruinþa prin martiri. Cu ziduri de iarnã, urã ºi hrãpãreþie satanicã împrejur, n-am avut încotro creºte, decît înspre cer, spre ziua cea mare a învierii neamurilor.

Noi, românii, am realizat mãcar atît: am fost jertfiþi, fãrã a trãda ºi a ne trãda. Hitler nu are drept la înviere.

Pe el 1-a distrus mînia lui Dumnezeu pentru miºelii ºi trãdãri, pentru ucideri de oameni fãrã judecatã.

Cãpitanul însã a primit crucea martiriului pe drumul unei mari, luminoase ºi drepte credinþe, oferindu-ºi jertfa ca pe-un preþ al ispãºirii în numele întregului Neam Românesc.

Momentul 1937 ne-a pus în contratimp cu Istoria, dar ne-a botezat într-o splendidã ºi supremã conºtiinþã de neam al lui Dumnezeu, de neam care se vrea plinitor al dragostei lui de Christos.

VASILE POSTEUCÃ, Madrid

Aºa-zisele violenþe (bolovani, sticle incendiare etc.) din Piaþa Universitãþii TRAIAN BÃSESCU A DIRIJAT, DIVERSIUNI ALE AGENÞILOR PROVOCATORI PRIN TELEFON, STÎLCIREA ÎN INFILTRAÞI PRINTRE DEMONSTRANÞI...

BÃTAIE A PROTESTATARILOR! Refugiat în Bîrlogul Chiorului, de la Predeal

Sîmbãtã, 14 ianuarie a.c., în timp ce protestatarii îi cereau demisia în Piaþa Universitãþii din Bucureºti, dar ºi în alte oraºe din þarã, Traian Bãsescu ºi-a petrecut dupã-amiaza la Vila de Protocol de la Predeal, în compania unei slugi, cu care ghidoneazã Serviciile Secrete, Florian Coldea. El a zburat la Predeal cu elicopterul, la orele 12,30. Surse din anturajul Dictachiorului ne-au dezvãluit cã, în pofida liniºtii aparente, încã de vineri seara, 13 Rãufãcãtorul neamului ianuarie a.c., lacheii Chis-a predat, în sfîrºit... orului, ce ocupã funcþiile de conducere ale instituþiilor de forþã ale Statului, au activat planurile de operaþiuni în condiþii de crizã. Concret, gradul de alertã ºi alarmare al Jandarmeriei, Serviciilor Secrete ºi Poliþiei a coborît, treptat, la zero ºi s-a trecut la executarea scenariilor pregãtite pentru astfel de situaþii. Sîmbãtã, 14 ianuarie a.c.,disperatul cu pamperºi la fund a þinut legãtura, telefonic, atît cu ministrul de Interne, Traian Igaº, cît ºi cu colonelul Gavrilã Costel, inspectorul general al Jandarmeriei Române, cu ºeful SRI, George Cristian Maior, ºi cu ºeful DGIPI, comisarul-ºef Gheorghe Laþcãu. Conform informaþiilor noastre, la nivelul Direcþiei Generale de Management Operaþional din MAI, încã de vineri seara, 13 ianuarie a.c., toþi aceºti teroriºti au constituit o celulã operaþionalã de comandã, al cãrei scop este acela al opririi demonstraþiilor. Oficial, aceastã celulã de crizã este coordonatã de Traian Igaº - dar, neoficial, ºefii adunaþi acolo îi raporteazã lui Traian Bãsescu, direct, sau prin intermediul lui Florian Coldea.

T

* * * Pe parcursul zilei de sîmbãtã, 14 ianuarie a.c., refugiat în Bîrlogul Chiorului, de la Predeal, Traian Bãsescu a avut lungi discuþii telefonice cu Emil Boc ºi Vasile Blaga, dar ºi cu Elena Udrea. Efectiv, toatã ziua s-a vãitat de dureri de cap ºi a bãut cu bulbuci, ca un înecat. Întruna din discuþiile telefonice avute cu Vasile Blaga, sîmbãtã seara, 14 ianuarie a.c., în jurul orelor 21, Buldogul i-a spus cã actuala crizã este gestionatã prost de cadrele MAI, datoritã mai ales faptului cã Igaº nu este capabil sã conducã în astfel de momente ministerul. Atunci, Buldogul i-a reproºat, subtil, Chiorului ºi demiterea lui din funcþia de ministru de Interne, spunîndu-i cã, dacã ar fi fost ministru acum, alta ar fi fost situaþia. Am mai aflat cã Pazvante Chiorul are ºi o variantã de rezervã pentru a-ºi salva funcþia, în cazul în care manifestaþiile nu se vor opri. În una dintre discuþiile telefonice avute cu Emil Boc, sîmbãtã seara, 14 ianuarie a.c., Quasimodo i-a spus Piticului Porno cã demisia lui ºi convocarea, în sesiune de urgenþã, a Parlamentului, pot fi ultimele soluþii pentru calmarea manifestanþilor ºi supravieþuirea politicã a PDL. Deºi nu s-a arãtat entuziasmat de ceea ce i-a spus Traian Bãsescu, Emil Boc a promis cã îºi va depune demisia, dacã lucrurile nu se vor calma. Conform informaþiilor noastre, duminicã dimineaþa, 15 ianuarie a.c., cu noaptea în cap, în jurul orelor 7, dupã o noapte în care abia dacã a închis ochii cîteva ore, Traian Bãsescu sa întors în Bucureºti, la Vila Lac 2.

Violenþele din Piaþa Universitãþii, de sîmbãtã, 14 ianuarie a.c., ºi duminicã, 15 ianuarie a.c., au fost generate de agenþi provocatori, plantaþi în mulþime de Serviciile Secrete, ºi de jandarmi în civil. Deºi Ministerul Administraþiei ºi Internelor, precum ºi Serviciile Secrete se laudã, de mai bine de 20 de ani, cu aparenþa unor instituþii democratice, modul de operare, în cazul în care sînt puse sã apere Regimul Bãsescu, este acelaºi, preluat din manualele de operaþiuni de sorginte stalinistã. Concret, conform mai multor informaþii, provenite din cele mai variate surse, massa de protestatari din Piaþa Universitãþii, a fost împînzitã de agenþi provocatori, care, în momentul lãsãrii întunericului, au încercat sã-i incite pe manifestanþi, scopul fiind degenerarea protestului, ceea ce ar fi creat un argument pentru intervenþia în forþã a jandarmilor. Provocãrile nu au reuºit, pentru cã mulþimea adunatã, formatã din alte tipuri de oameni, decît membrii galeriilor de fotbal, nu s-a arãtat dispusã sã escaladeze protestul într-un conflict cu forþele înarmate. O altã manevrã a fost deplasarea unor mari efective de jandarmi de la unitãþile din Vîlcea, Piteºti, Prahova ºi Giurgiu spre Bucureºti, scopul fiind copleºirea, numericã, a manifestanþilor.

Jandarmii aduºi din provincie vor rãmîne în dispozitiv, în Bucureºti, pînã la stingerea totalã a marºurilor ºi demonstraþiilor. Conform unor informaþii provenite din Serviciile Secrete, sub conducerea lui Florian Coldea, o serie de angajaþi ai acestora, precum ºi procurori din subordinea lui Daniel Morar au misiunea de a împiedica miºcarea sindicalã din România sã se ralieze demonstraþiilor spontane.

Concret, grupul din subordinea lui Coldea l-a contactat, începînd de sîmbãtã dimineaþa, 14 ianuarie a.c., pe toþi liderii sindicatelor naþionale ºi ai confederaþiilor sindicale, sfãtuindu-i sã îºi þinã membrii acasã.

Argumentele emisarilor sînt, evident, de natura ºantajului, liderii de sindicat fiind ameninþaþi cu Dosare Penale. Din cîte se pare pînã acum, operaþiunea este una de succes, pentru cã nici un lider sindical nu sa arãtat nici mãcar la un post de televiziune, pentru a comenta evenimentele. ªantajul are succes ºi pe fondul faptului cã actuala Putere îi are la mînã, cel puþin, pe cei mai importanþi lideri sindicali, cu importante ºi grele dosare de corupþie ºi trafic de influenþã, unii dintre ei acumulînd averi fabuloase.

NEWS ALERT

Ion Iliescu a fost operat, duminicã, 15 ianuarie a.c., de cancer la colon!

Fostul preºedinte al României, Ion Iliescu, în vîrstã de 82 de ani, a fost operat la Spitalul Elias din Capitalã.

Este vorba despre o intervenþie chirurgicalã laparoscopicã de cancer la colon (polipi). Ion Iliescu a mai fost internat la Spitalul Elias pe 24 noiembrie anul trecut, cînd a suferit o colicã biliarã.

Acesta e adevãratul proces al comunismului

POLITRUKUL EVREU OSCAR LEMNARU ÎL DENUNÞA PE GENIALUL LUCIAN BLAGA În „opera” acestuia existã cea mai mare harababurã de termeni întîlniþi vreodatã în Istoria culturii româneºti. (...) În fond, autorul Cunoaºterii luciferice, al Eonului dogmatic, al Cenzurei transcendente, al Spaþiului mioritic spune lucruri fãrã sens, sau cu un sens de doi bani, dar acoperit de vorbe nemaipomenite. Opera acestui – sã-i zcem – cugetãtor trebuie consideratã o farsã de prost gust.

OSCAR LEMNARU („Dreptatea nouã”, 9 octombrie 1946)

T

Oare ce-i ºopteºte namila asta de unguroaicã lui Gh. Funar?

Pag. a 22-a – 20 ianuarie 2012

Dramaticã situaþie la ALRO Slatina!

Excelenþei Sale, Domnului Vadim Tudor, Preºedintele Partidului România Mare EXCELENÞÃ, În calitate de lideri ai organizaþiilor sindicale din S.C. ALRO S.A. Slatina, vã mulþumim, în numele celor peste 2500 de salariaþi pe care îi reprezentãm, pentru preocuparea dumneavostrã permanentã de depãºire a dificultãþilor generate de criza economicã mondialã, dezvoltarea investiþiilor, creºtere a producþiei ºi promovare a produselor româneºti la export. Prin acest Memoriu, apelãm la dumneavoastrã, stimate domnule preºedinte, pentru a ne sprijini în vederea evitãrii opririi ALRO, situaþie cu impact deosebit de grav asupra economiei naþionale, a Municipiului Slatina, dar ºi a noastrã, a aluminiºtilor.

Prin producþia sa anualã de aluminiu, aliaje din aluminiu ºi produse prelucrate din aluminiu, ALRO este cel mai important producãtor din domeniu din România ºi din Sud-Estul Europei.

De asemenea unitatea noastrã este unic acþionar la ALUM Tulcea, combinatul de producere a aluminei calcinate, cu o capacitate de 550.000 t/an, ºi la Vimetco Extrusion, unitate de producþie cu o capacitate de 20.000 t/an produse extrudate. Menþionãm cã în industria aluminiului îºi desfãºoarã activitatea peste 3.500 angajaþi, iar posturile a peste 20.000 de salariaþi, din industria orizontalã ºi a serviciilor, depind de acest segment important al economiei naþionale.

ALRO asigurã necesarul intern de aluminiu, aliaje din aluminiu ºi produse prelucrate ºi exportã peste 80% din produsele sale finite, inclusiv produse de înaltã tehnicitate pentru industria aeronauticã. În cei peste 45 de ani de existenþã, ALRO a reprezentat un contribuabil important pentru Bugetele naþionale ºi locale, prin aceasta avînd o contribuþie deosebitã la susþinerea programelor economico-sociale centrale ºi zonale. Din anul 2002 ºi pînã în prezent, totalul taxelor plãtite de ALRO la Bugetul Statului este de peste 1.230.000.000 lei (peste 430.000.000 USD). Datoritã specificului industriei aluminiului, energia electricã reprezintã 35% ºi alumina calcinatã 39% din costurile de fabricare a unei tone de aluminiu electrolitic.

De asemenea, fabricarea unei tone de aluminã calcinatã implicã utilizarea unei mari cantitãþi de energie electricã. Procesele de producþie se desfãºoarã „în foc continuu”, orice discontinuitate generînd costuri foarte mari de oprire ºi de repornire, atît la ALRO, cît ºi la ALUM Tulcea.

Forþa majorã, declaratã de Hidroelectrica, începînd cu data de 30 septembrie 2011, a determinat ca aceastã unitate sã nu ne poatã asigura decît 30% din energia electricã necesarã, situaþie în care sîntem nevoiþi sã achiziþionãm restul de energie de pe „Piaþa Zilei Urmãtoare (PZU)” ºi „Piaþa de Echilibrare (PE)”, unde cantitãþile sînt impredictibile, cu efecte catastrofale asupra bunei funcþionãri a unitãþii noastre. Deja au fost oprite 20% din capacitãþile de producþie ºi existã riscul ca în anul 2012 sã oprim definitiv producþia de aluminiu electrolitic, ceea ce va determina disponibilizãri masive de personal.

HOÞEªTE, UN BENTLEY PRIN TG. MUREª TRECEA...

Români, nu v-aþi sãturat sã fiþi batjocoriþi? Nu v-aþi convins cã cel aciuat, prin fraudã, în fruntea þãrii, a transformat România într-o „democraþie” în care „minciuna stã cu regele la masã”? Mulþi dintre voi l-aþi votat motivînd cã „este ca noi, beþiv ºi curvar!“ De fapt, cel astfel caracterizat s-a dovedit a fi mai mult: un scamator îmbãtrînit în rele, care ºi-a alcãtuit o haitã pe mãsurã, scoþînd din pãlãria-i jegoasã tot felul de mafioþi, biºniþari, inculþi, fonfãiþi, chelneri, fufe-paraºute, pe care i-a transformat în demnitari slugarnici.

Ariviºti, parveniþi, cu o foame pantagruelicã de bani ºi avantaje, aceºtia îl slujesc vîrtos, vlãguind þara devenitã

Diminuarea drasticã a cantitãþii de energie furnizate unitãþii noastre afecteazã ºi Hidroelectrica, inclusiv sistemul energetic naþional, deoarece ALRO este unic ºi mare consumator în bandã, iar oprirea capacitãþilor de producþie va conduce la perturbãri incomensurabile în sistemul energetic naþional.

Din pãcate, aceastã situaþie a fost amplificatã ºi de mass-media, care a dezinformat opinia publicã cu privire la piaþa energiei electrice din România, canalizînd acuzele asupra marilor întreprinderi consumatoare, ºi nu asupra intermediarilor. Oprirea producþiei de aluminiu electrolitic la ALRO are pentru þarã, comunitatea localã ºi pentru angajaþi urmãtoarele consecinþe: Economia naþionalã va avea de suferit prin faptul cã se vor diminua încasãrile bugetare, volumul investiþiilor strãine ºi volumul exporturilor. Avînd în vedere cã ALRO este un brand cunoscut pe toate meridianele lumii, credem cã va fi afectatã imaginea României pe plan internaþional.

Activitãþile economice, sociale ºi culturale din Municipiul Slatina ºi zona periurbanã vor fi profund afectate, ºi anume: vor creºte rata ºomajului ºi Bugetul asigurãrilor de ºomaj la nivelul comunitãþii locale. De menþionat cã, indirect, pot fi afectaþi ºi angajaþii unitãþilor colaboratoare, furnizoare de servicii ºi bunuri sau beneficiare ale produselor ALRO. Multe dintre unitãþile colaboratoare vor fi obligate sã îºi restrîngã activitatea sau chiar sã rãmînã fãrã obiect.

Trebuie avut în vedere cã înfiinþarea ºi funcþionarea unui numãr considerabil de IMM-uri din zonã ºi a unor unitãþi mari (Altur, Electrocarbon, Prysmian) sînt legate de industria aluminiului; Se diminueazã consumul populaþiei, cu impact negativ asupra activitãþilor comerciale ºi a producþiei de bunuri ºi servicii; Este afectat Bugetul local, prin diminuarea radicalã a contribuþiilor, taxelor ºi impozitelor, fiind astfel perturbatã implementarea programelor de dezvoltare comunitarã; Acþiunile de responsabilitate socialã corporativã ale unitãþii noastre vor avea un trend negativ, scãzînd foarte mult sprijinul acordat de societate în organizarea unor manifestãri cultural-sportive ºi în buna desfãºurare a activitãþilor din domenii precum educaþie, sãnãtate, culte, protecþie socialã etc. (se reduc într-o mare mãsurã acþiunile de sponsorizare ºi mecenat). Pentru exemplificare, menþionãm cã din anul 2002 ºi pînã în prezent valoarea totalã a sponsorizãrilor fãcute de ALRO este de peste 23.420.000 lei (peste 8.500.000 USD). Mai concret, vor tinde spre zero acþiuni precum: Acordarea de ajutoare materiale unor cetãþeni pentru tratarea unor boli grave, editarea unor lucrãri, participarea la concursuri culturale ºi sportive etc.; Sprijinirea elevilor ºi studenþilor talentaþi cu burse de studii, facilitarea efectuãrii practicii de specialitate sau realizarea unor lucrãri (de an, atestat profesional, licenþã etc.) la ALRO; o vacã de muls (cã tot vin, unii dintre ei, „de la coada vacii!“). Ce dacã bãtrînii nu-ºi pot cumpãra medicamente? Ce dacã a crescut procentul abandonului ºcolar? Ce dacã nu sînt bani pentru ºcoli ºi spitale? Ce dacã se moare cu zile în localitãþi fãrã asistenþã de specialitate? Parveniþii timpurilor noi hãinãresc ºi pantofãresc la grãmadã, achiziþiile stîrnindu-le „pohtele” cu mãrcile ºi preþurile lor, plãtindu-le din afacerile de gaºcã (sifonãri din banul public). Ce dacã tinerii nu-ºi gãsesc locuri de muncã? Ce dacã mulþi români se sinucid din cauza lipsei de perspectivã materialã pentru ei ºi familiile lor? Haita bãtrînului scamator se izoleazã în case de neamuri proaste, aleargã, în hardughii pe patru roþi, pe ºosele gãurite de aceleaºi sifonãri ale banului public. Atunci cînd îi enerveazã aglomeraþia rutierã, folosesc elicopterele plãtite din... aceeaºi sursã.

Singura preocupare a bãtrînului scamator ºi a haitei sale este aceea de a se menþine cît mai mult la Putere, cãci îi îngrozeºte perspectiva de a-ºi pierde privilegiile ºi de a rãspunde pentru jefuirea avuþiei naþionale. Pentru asta îºi continuã activitatea ºi extrage din pãlãrie ba un complexat, ba o purtãtoare de silicoane, hãhãind satisfãcut cã-ºi poate permite sã batjocoreascã o þarã, un popor. Cu bagheta sa maleficã, a extras un fost nãdrãgar de Caracal, pe care, tot hãhãind, l-a strîns de pãrþile dureroase, transformîndu-l în slugã ascultãtoare. Sarcina lui? De a se declara un fel de cavaler al dreptãþii, luînd de la bogaþi ºi dînd la sãraci.

Studiind parcursul activitãþii omului-televizor, vedem cã a trecut, cu uºurinþã, de la stadiul de „ºoricel

„ROMÂNIA MARE“ Susþinerea financiarã a unor asociaþii, fundaþii, ONG-uri, unitãþi de cult, unitãþi din sistemul de educaþie ºi învãþãmînt, entitãþi culturale ºi sportive, unitãþi din domeniul sãnãtãþii publice care solicitã sprijin pentru realizarea unor acþiuni cultural-sportive, acþiuni caritabile, construirea, reabilitarea sau dotarea unor spaþii; Susþinerea autoritãþilor locale ºi judeþene care, în parteneriat cu ALRO, organizeazã unele acþiuni de interes public (îmbunãtãþirea sistemului de sãnãtate, manifestãri cultural-sportive, Zilele oraºului etc.); Scade implicarea ALRO în acþiuni de atragere la nivel local a unor fonduri europene nerambursabile, în calitate de parteneri în diferite proiecte; În plan demografic, pe termen scurt va scãdea populaþia Municipiului Slatina, prin scãderea natalitãþii ºi migrarea spre pieþe de muncã din alte zone (în special a tinerilor); Se vor accentua tensiunile sociale, vor creºte fenomenele de infracþionalitate ºi litigiile civile ºi penale; În medie, familiile angajaþilor ALRO sînt compuse din peste 3 membri, soþiile sînt în mare majoritate casnice, iar o mare parte dintre copii sînt încã în întreþinerea pãrinþilor.

Plecînd de la aceste constatãri impactul disponibilizãrii asupra familiei angajatului va fi insuportabil, concret consecinþele fiind: Imposibilitatea celui disponibilizat de a-ºi gãsi alt loc de muncã, datoritã numãrului mic de locuri de muncã în zona Slatina-Olt (la Bursa locurilor de muncã din data de 16.12.2011, organizatã de AJOFM Olt, au fost disponibile doar 20 de posturi), pregãtirii profesionale specifice industriei aluminiului ºi vîrstei; Diminuarea substanþialã a mijloacelor de subzistenþã, în condiþiile creºterii accentuate a preþurilor ºi tarifelor la alimente, bunuri de consum, servicii ºi utilitãþi (apã, gaze, energie electricã); Imposibilitatea achitãrii creditelor la bãnci, premizã pentru confiscarea unor bunuri familiale, inclusiv a locuinþei; Dificultãþi în asigurarea mijloacelor necesare copiilor pentru continuarea studiilor; Generarea unor tensiuni intrafamiliale, afectarea stãrii de sãnãtate a membrilor familiei ºi altele.

Faþã de aceastã situaþie deosebitã, expusã mai sus, avem rugãmintea, stimate domnule preºedinte, sã ne susþineþi în normalizarea asigurãrii cu energie electricã a societãþii noastre.

Vã mulþumim.

Cu deosebitã stimã ºi consideraþie,

neastîmpãrat” (cum îl alinta un om politic) la cel de guzgan nesãtul, cu o avere impresionantã. Exploatîndu-i guzgãnismele, fluturîndu-i dosarele, bãtrînul scamator l-a împins în lumea politicii, cu toate cã activitatea sa de om-televizor nu-i permite acest lucru. Dar ce nu e posibil în regimul timpurilor noi? ªobolanul în cauzã a mirosit, conform obiceiului, ºi avantajul aruncãrii sale în politicã: dacã va reuºi, îºi va putea satisface, în continuare, foamea de averi.

Folosind avantajul posesiei unei televiziuni, îºi face o propagandã mincinoasã, de luptãtor împotriva Puterii actuale, cãruia îi serveºte, în ascuns, toate planurile. Programele DDD sînt, de fapt, aranjamente în folosul propriu. Cunosc oameni de bunã credinþã, care au dorit sã intre în direct pentru a comenta unele subiecte. Bineînþeles cã nu au reuºit. Alþii susþin cã fostul nãdrãgar de Caracal nu are carnet de partid (al celui propriu). De asemenea, mi-a fost dat sã-i vãd pe cei ce se declarã susþinãtori ai politicii acestuia: voiajaþi prin alte formaþiuni poitice, din partea cãrora au solicitat numai avantaje. De unde îi ºtiu? Va sosi, ea, vremea adevãrurilor! I-am vãzut cu ocazia poposirii în Tg. Mureº a unui Bentley, ce legãna moale, pe bancheta din spate, un guzgan parvenit. Mã mir cã nu ºi-a luat la remorcã ºi Rolls-Royce-ul, ca sã-i ameþeascã mai intens pe cei din gloatã. Nimeni nu i-a adresat întrebarea: de unde atîta avere?

Români, nu v-aþi sãturat de batjocurã? Nu v-aþi sãturat de minciunã?

Prof. MARIA DIACONESCU, Vicepreºedinta PRM Mureº

„ROMÂNIA MARE“

AªA VÃ PLACE ISTORIA?

Un savant teolog din Italia pretinde cã L-a filmat pe Isus Christos, agonizînd pe cruce! procesul, nu permite accesul (urmare din pag. 1) nimãnui în laboratorul sãu, Teoretic, prin relaþia dintre deoarece pretinde cã divulgarea cauzã ºi efect, un aparat electronic secretului ar provoca un lanþ de care are ca singurã bazã un fapt nenorociri incredibile ºi dezasistoric capital, în mod ideal detaliat, truoase pentru civilizaþia noastrã ar putea reconstitui întreaga istorie actualã. a omenirii în sensul – ºi în sensul +.

Aceastã poveste fantasticã este Regãsirea ºi convertirea undelor fondatã pe buna-credinþã a pãrintrecutului în imagini ºi sunete telui ºi pe mãrturiile aproape pãreau, pînã mai ieri, ceva de incredibile pe care le prezintã. El domeniul ºtiinþifico-fantastic, dar a reuºit sã localizeze ºi sã recomun savant cãlugãr benedictic italpunã, în latinã arhaicã, ian, padre Pellegrino Ernetti, a „Thyestes“, o tragedie a lui realizat, din punct de vedere ºtiinþific, acest miracol.

Quintus Ennius, care s-a jucat la Padre nu este un vizionar sau Roma, în 169 î. Chr. un vrãjitor din Evul Madiu, care Pãrintele ar fi regãsit pronunþarea exactã a limbilor vechi, opereazã prin invocaþii, magie sau textul original al Tablelor Legii, subterfugii; este considerat un adeDupã Pãrintele Ernetti, aceastã dictate de Însuºi Dumnezeu pe vãrat savant. Pãrintele Ernetti este pasionat de „pre-polifonie“, adicã fotografie L-ar înfãþiºa pe Isus viu, Muntele Sinai, ar fi înregistrat în timp ce agoniza pe cruce. imagini mai puþin îndepãrtate ºi de muzicã, aºa cum o ºtim din cea cît se poate de convingãtoare: cea mai veche Antichitate pînã în anul 1000; el profeseazã la Conservatorul Benedetto a lui Papa Pius al XII-lea ºi a lui Benito Mussolini...

Marcello, din Veneþia, la Fundaþia Cini, ºi conduce Pãrintele Ernetti nu dezvãluie cel de-al zecelea rezulSecretariatul de învãþãmînt religios masculin, din tat obþinut, dar ºtim cã a filmat ºi a înregistrat sonor Italia. ªi-a desfãºurat cercetãrile concomitent cu 12 „presupusa explozie atomicã de la Sodoma ºi fizicieni, a cãror identitate refuzã s-o dezvãluie, într- Gomora“. În mod incontestabil, reuºita cea mai senzaþionalã un laborator secret aflat la Veneþia, sau la Roma.

Totuºi, ºtim cã, în jurul anului 1956, a început sã a aparatului de filmat trecutul este chipul lui Isus studieze posibilitatea reînvierii trecutului, aºa cum o Christos, fotografiat pe cruce, în timpul agoniei.

Ni-l închipuim pe bunul padre privind pe ecranul face, de pildã, filmul de televiziune. În 1957, l-a cunoscut pe profesorul portughez de Matos, care sãu magic scenele halucinante ale Patimilor, de la pururma, prin studiile sale, sã dea o nouã orientare tatul crucii pînã la strigãtul celei de-a noua ore: „Eli, cercetãrilor. Profesorul de Matos s-a interesat, ºi el, Eli, lamma sabacthani“ – „Dumnezeul Meu, de televiziunea trecutului, elaborînd teze pe baza Dumnezeul Meu, de ce M-ai prãsit?“, traducere dupã textelor lui Aristotel, referitoare la dezintegrarea Sfîntul Ieronim (conform Evangheliei dupã Matei), sunetelor, texte împrumutate probabil de la o idee sau „Eloi, Eloi, lamma sabacthani“ (conform Evangheliei dupã Marcu), sau (în limba aramaicã, crepitagoreicã mult mai veche.

Ideea genialã a pãrintelui Ernetti a fost aceea – dem noi): „Tatãl Meu, Îmi încrerdinþez sufletul în dupã declaraþiile sale – cã a luat ca bazã principiul mînile Tale“ (conform Evangheliei dupã Luca). Dar ºtiinþific, clasic conform cãruia undele luminoase ºi care au fost, cu exactitate, ultimele cuvinte ale lui Isus sonore, dupã emisia lor, nu sînt distruse, ci se trans- Christos? Aceastã enigmã a fost îndelung studiatã de formã, rãmînînd prezente tot timpul. Astfel, teoretic, specialiºtii în teologie, care nu au putut sã cadã de devine posibilã reconstituirea lor, prin reintegrarea în acord nici asupra cuvintelor, ºi nici asupra sensului sistemul lor energetic originar. La drept vorbind, precis al acestora. Or, pãrintele Ernetti, dacã spune acest principiu nu este admis de fizicieni, cel puþin sub adevãrul, a auzit ultimele invocaþii ale rãstignitului! aceastã formã sumarã, cu atît mai mult cu cît bunul Întrebat cu privire la acest subiect, a refuzat orice pãrinte pretinde cã undele în cauzã „se înscriu pe declaraþie, pretextînd cã nu este în mãsurã sã facã sfera astralã“, lucru care nu este acceptat în fizica astfel de revelaþii.

Imaginea din fotografie este mai lipsitã de clariconvenþionalã. Tot pãrintele Ernetti afirmã cã o undã sonorã, de exemplu, se subdivizeazã în sunete armon- tate decît de caracter: Isus pare sã aibã o barbã neaice, ultrasunete, hipersunete, hiposunete etc., grã, pãrul lung ºi drept, mustaþa este în formã de supunîndu-se, în procesul de transformare, legilor croissant curbat în jos, iar gura întredeschisã pare cã obiºnuite ale dezagregãrii materiei, pînã la stadiul emite un geamãt surd. Ochii, foarte mari, foarte atomic ºi, chiar mai departe, pînã la texturile cele mai frumoºi, foarte îndureraþi ºi marcaþi de suferinþã, infime ale intra-atomului. Cu ajutorul unor „aparate sînt îndreptaþi spre cer, încãrcaþi cu o sinceritate speciale“, printre care se numãrã un osciloscop catod- emoþionantã. Personajul este captivant ºi suscitã o ic care foloseºte deviaþiile unui flux de electroni, s-a emoþie intensã.

Da, dar... sã fie oare Isus Christos? reuºit, printr-un sens invers al procesului, reconstituirea emisiei sonore iniþiale. Acest fenomen este posiCheia enigmei bil, pare-se, fiecare dintre constituenþii undei avînd o individualitate proprie, o carte de identitate psihicã, În 1950, inginerul englez George Delawar efectuase ce permite reîntoarcerea inevitabilã la sursã. cercetãri paralele cu pãrintele Ernetti, în colaborare „Invenþia mea, spune pãrintele Ernetti, nu are nimic cu fizicieni de la Oxford. El pretindea cã a fotografiat în comun cu metodele parapsihologiei sau metafizicii! remanenþele trecutului ºi produsese, în sprijinul Este ºtiinþã în stare purã! Pentru reînvierea undelor declaraþiilor sale, o fotografie destul de puþin luminoase, procedeul este identic; el reprezintã chiar convingãtoare de la cãsãtoria sa, care avusese loc la principiul fundamental, deoarece baza Creaþiei este Nottingham, în urmã cu 23 de ani. Apoi, invenþia sa a Lumina, aºa cum este scris în Biblie!“. cãzut pradã uitãrii. În colaborare cu inginerul – astronom Émile Drouet, am studiat noi înºine principO fotografie cu Tablele Legii iul, foarte aleatoriu, al cãlãtoriei în timp ºi integrãrii „Fiecare fiinþã umanã, spune pãrintele, de la noastre în undele trecutului, nu doar urmîndu-le în naºtere ºi pînã la moarte, traseazã o brazdã dublã: Cosmos, ci printr-un acord teoretic cu lungimea lor de luminoasã ºi sonorã, care reprezintã «marca», propagare. Se pare cã pãrintele italian s-a inspirat numãrul matricol al individului. La fel se întîmplã ºi parþial din aceastã tezã pe care, din punctul nostru de în cazul unui eveniment, o muzicã, o miºcare. Antenele vedere, o prezentãm ca pe o recreere intelectualã.

Pãrintele Ernetti îºi protejeazã secretul cu argulaboratorului nostru permit sintonizarea celor douã mente care nu ar fi concludente, dacã am avea certicaracteristici ale fiecãrui fenomen: imagine ºi sunet“.

Probabil cã fizicienii nu vor fi convinºi de astfel de tudinea autenticitãþii descoperirii. „Dacã vã arãt aparatul meu, a spus el, acesta ar argumente, dar existã, totuºi, un fapt incontestabil: pãrintele Ernetti poate arãta „fotografii“ din trecutul putea fi folosit la citirea creierului oamenilor, îndepãrtat ºi poate oferi spre ascultare voci moarte de deoarece gîndirea este o undã“. Ar fi un atac grav la libertatea conºtiinþei, o agresiune criminalã împotriva mii de ani.

Bineînþeles, aceste rezultate sînt cu atît mai con- eului uman. Totuºi, se spune cã el ar fi acceptat sã testate, cu cît inventatorul metodei nu a dezvãluit investigheze misterul „Mãºtii de fier“, sã-l inter-

Pag. a 23-a – 20 ianuarie 2012

Isus, averea omului sãrac...

Motto: „Fiecare dintre noi este vinovat de tot rãul sãvîrºit de toþi”. Dostoievski La ora nouã L-au urcat pe cruce la ora trei a prînzului S-a stins femeile plîngeau sã se usuce cînd sufletul spre slavã s-a desprins Nu cred cã ºtiþi, dar îngerii filmarã întreaga sãptãmînã de dureri icoanele sînt fotograma clarã a filmului pãstrat acum în cer Azi Tatãl m-a chemat sã mi-L arate la Presa de Ulei, în Ghetsimani oh, cît de vii sînt patimile toate deºi trecut-au 2000 de ani!

Intrãm în Sala Gazzit, la sinedrii apoi urcãm Golgota printre spini furtuni de pãsãri se rotesc prin cedri o larmã surdã fierbe sub mãslini Întîiul cui strãpunge palma dreaptã ºi osul fraged crapã ca un crin dar Mieluºeaua ºtie ce-o aºteaptã din gura Sa n-auzi nici un suspin Înalþã unii crucea cu odgoane ca pe-un catarg al navei creºtineºti Pilat îºi spalã mîinile romane parc-ar ploua cu pîine ºi cu peºti Întunecatã-i bolta, fulgereazã trec în galop mari herghelii de cai femeile cernite stau de pazã sã-I fie mai uºor lui Adonai Isus zîmbeºte trist, Îi este sete iar straja de-i zicea quaternion în suliþi Îi înalþã un burete plin de oþet ºi apã din Hebron Înmãrmurit privesc aceste scene le frunzãresc din nou, ca un ateu ºi-n rîndul gloatei iscariotene ce vãd acolo, Doamne? Sînt chiar eu La rãdãcina crucii sîngerate cu piatra-n mînã ºi ocara-n glas înveºmîntat în falduri de pãcate eu stau cu toþi tîlharii la taifas L-am biciuit, I-am pus pe frunte spinii întîiul cui tot eu I-am detunat la gropile cu lei am dat creºtinii ºi sfintele altare le-am prãdat Aflat mereu în fruntea prigonirii am fost acolo cînd L-au rãstignit dar cu un strigãt peste legea firii El ne-a iertat pe toþi cînd a murit El ne-a iertat atunci, ºi ne mai iartã în fiecare zi, din veac în veac împãrtãºim cu El aceeaºi soartã Isus, averea omului sãrac...

Duminica Paºtelui, 18 aprilie 1993

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie din volumul „Cîntece de dragoste“, apãrut la Editura Fundaþiei „România Mare“, 2008) vieveze pe Sfîntul Ioan cu privire la data la care se va produce sfîrºitul lumii, sã afle locul în care sînt ascunse comorile incaºilor, sã filmeze moartea Ioanei d’Arc ºi sã reconstituie o parte din preþioasele manuscrise din Biblioteca din Alexandria! Dar prima sa grijã va fi sã consulte înþelepþii antici, Solon, Thales, Anaximandru, Leucip, Ferekyde, Pitagora Anaxagora, Socrate... Un adevãrat program de Stãpîn al Lumii... Din fericire, inventatorul maºinii de ascultare a trecutului nu are nici o ambiþie personalã.

- Cînd aþi putea dezvãlui secretul acestei invenþii?, l-a întrebat un ziarist de la „Domenica del Corriere“ - Cînd omul va învãþa sã acþioneze numai în direcþia binelui!, a rãspuns pãrintele Ernetti. Numai pentru bine!

Pag. a 24-a – 13 ianuarie 2012 ALBASTRU ROªU GALBEN NEGRU

M M II C CÃ Ã

„ROMÂNIA MARE“

E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E

Impostori celebri (14) În primãvara anului 1872, în sala Ventadour a Operei Italiene, se juca „La Périchole” de Jacques Offenbach.

Doamnele elegante îºi etalau toaletele ºi bijuteriile într-o salã plinã de oameni dornici sã recupereze cei 2 ani triºti, cînd fuseserã siliþi sã renunþe la distracþiile lor favorite.

Mulþi dintre foºtii oaspeþi ai palatului de pe ChampsElysées, vorbãreþii de odinioarã, cu precãdere politicieni, scriitori, pictori, filozofi, jurnaliºti, într-un cuvînt, minþi elevate ºi inimi sensibile, care vibrau profund în faþa trufandalelor ºi a vinurilor alese, erau ºi ei prezenþi în acea searã. La un moment dat, doi spectatori remarcã o lojã pustie ºi-ºi aduc aminte cã-i aparþinea fostei Païva, în prezent contesã de Donnersmarck, veriºoarã prin alianþã cu inamicul Bismarck. Cei doi chicotesc evocînd sinistra figurã a fostei prostituate, devenite marchizã ºi apoi spioanã în toatã regula, ºi ajung la concluzia cã, niciodatã, ea nu va mai îndrãzni sã-ºi reia locul ei la operã. Cortina nu apucase încã sã se ridice, cînd Païva, însoþitã de bãrbatul ei, intrã maiestuoasã în loja sa. „De data asta, e prea mult”, îºi spun spectatorii ºi, cu aceeaºi ardoare cu care, altãdatã, savurau bunãtãþile de la masa vãrului lui Bismarck, încep s-o huiduie, la început timid ºi apoi, din ce în ce mai violent,

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

sfîrºind prin a-ºi acompania huiduielile de scuipãturi ºi de cuvinte injurioase, care aminteau de vechea meserie a contesei.

Sosise, în sfîrºit, momentul în care se cãdea sã-ºi manifeste patriotismul, adoptînd o atitudine vehementã împotriva „trãdãtoarei Païva”. Dar, fosta prostituatã învinge ºi de data asta. Nevoit sã pãrãseascã sala de operã în mijlocul urletelor de revoltã ale spectatorilor, cuplul malefic nu întîrzie sã-ºi ia revanºa. Chiar a doua zi, ambasadorul Germaniei, prinþul de Hohenlohe, se prezintã la Thiers, preºedintele Franþei, sã pretindã reparaþii pentru jignirea adusã de francezi unei „mari doamne prusace”. Ambasadorul îi oferã soluþia: sã i se prezinte scuze „marii doamne prusace” ºi sã fie invitatã la cinã, împreunã cu soþul ei, de cãtre preºedintele Franþei. Punct ochit, punct lovit. Timp de cîþiva ani, cei doi continuã sã trãiascã la Paris, în magnificul lor palat, pînã-ntr-o bunã zi, cînd un francez, abordînd un aer glacial, se prezintã la reºedinþa lor ºi le cere scurt sã pãrãseascã þara, cît mai repede posibil. (va urma) MARGARETA CHETREANU

Asta nu-i normalã!

Moartea misticã a omenirii (12) Swedenborg ºi Dostoievski * Wagner * Freud, Jung ºi Materializarea gîndirii ezoterice * Rãdãcinile oculte ale modernismului * Bolºevismul ocult * Gandhi Romanele lui James Joyce, „Ulysse“ ºi „Veghea lui Finnegan“, dovedesc familiarizarea autorului cu doctrinele hindusã ºi ermeticã, incluzînd citate directe din Swedenborg, Madame Blavatsky ºi Eliphas Levi. Poezia lui T. S. Eliot include, citate în mod eclectic, referinþe oculte. Eliot a participat la întrunirile teozofilor ºi la cele ale grupului desprins din aceºtia, Quest, din care fãceau parte Ezra Pound, Wyndham Lewis ºi Gershem Scholem, marele specialist în misticismul iudaic. Dar influenþa formativã asupra sensibilitãþii sale poetice a fost exercitatã de filozofia de inspiraþie sufitã a lui Ouspensky, la ale cãrui

2.505 m, în Vîrful Omu – Prepoziþie care introduce un atribut. 5) Editura Enciclopedicã Românã (siglã) – Academia de Studii Economice (siglã) – Searbãd (adj.).

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 6) Eforie-Sus! – Anotimp friguros (pl.) – A sãlta. 7) Masiv muntos, în partea de est a Carpaþilor Meridionali, la est de cursul 1 superior al Rîului Dîmboviþa ºi la sud-sudest de culoarul Bran-Rucãr, cu altitudinea 2 maximã de 2.133 m, în vîrful omonim – 3 ªiretlic. 8) Rîul Cîinelui! – Constelaþia „Eridauns“(abr. UAI) – Vertical (abj.).

9) Comunã în judeþul Bacãu, alcãtuitã din 4 douã sate, situatã la poalele de sud-est ale 5 Culmii Pietricica, în lunca ºi pe terasele de pe dreapta Rîului Siret (Valea ...) – Femeile 6 dacilor – Rîul Ialomiþa! 10) Element de compunere, cu sensul „înainte“ – Masiv 7 muntos, situat în partea de vest a Carpaþilor Meridionali, la sud-vest de 8 Munþii Retezat, între Rîurile Lãpuºnic (la nord-nord-est) ºi Cerna (la est), Munþii 9 Cernei (la sud-sud-vest) ºi aliniamentul Vãilor Rîul Rece ºi Rîul ªes (la vest), cu 10 altitudinea maximã de 2.291 m, în Vîrful Gugu. 11) Rîpa Albastrã! – Localitate în 11 India – Goalã (adj.). 12) A aprofunda (fig.)

– Locuitor din Mauritania. 13) Culme 12 muntoasã, în partea central-sudicã a 13 Carpaþilor Meridionali, situatã între Valea Lotrului (la nord), Subcarpaþii Olteniei (la sud), Valea Olteþului (la vest) ºi Valea ORIZONTAL: 1) Masiv muntos, în sud-vestul Munþilor Fãgãraº, între Rîurile Olt (la vest), Bãiaº (la Oltului (la est), cu altitudinea maximã de 2.130 m, în nord), Topolog (la est) ºi Sãlãtrucel (la sud), cu alti- Vîrful Nedeia – Iarãºi (conj.).

VERTICAL: 1) Masiv muntos, situat în partea centraltudinea maximã de 1.668 m, în vîrful omonim – Veche nordicã a Carpaþilor Meridionali, între Munþii ªureanu (la dramã popularã, de origine creºtinã, jucatã la þarã, în vest) ºi Munþii Lotrului (la sud), cu altitudinea maximã de perioada Crãciunului. 2) Pictori de icoane – De culoarea aurului (adj.; fem.). 3) Momealã – A dezmierda. 2.244 m, în vîrful omonim – Sãrman. 2) A mãcãi (rar) – 4) Ultimele melodii! – Masiv muntos, în extremitatea Compoziþie muzicalã, cu caracter liric, executatã sub feresticã a Carpaþilor Meridionali, între Valea Prahovei (la eastrã, seara sau noaptea. 3) Ursitã – Salcîm (reg.) – În priest) ºi Munþii Leaota (la vest), cu altitudinea maximã de por! 4) Luptãtoare comunistã, din romanul „ªoseaua

Carpaþii Meridionali (I)

conferinþe a participat de asemenea. De fapt, celebrele 3 versuri de la începutul celui mai influent poem din literatura de limbã englezã a Secolului XX, „Patru Cuartete“ – despre timpul trecut ºi cel viitor conþinute în momentul prezent – constituie o parafrazã a filozofiei lui Ouspensky.

Probabil cã scriitorul cel mai pregnant ocult din Secolul XX ºi cel care s-a ridicat cel mai bine la înãlþimea cuvintelor lui Rimbaud referitoare la a deveni medium a fost Fernando Pessoa, care scria cã pãstreazã în sine însuºi toate visurile lumii ºi cã nãzuieºte sã experimenteze întregul univers – realitatea acestuia – în interiorul fiinþei sale. El aºtepta revenirea Celui Ascuns, care la rîndul sãu aºtepta încã de la începutul lumii. Între timp, Pessoa se retrãgea din sine însuºi, aidoma unui medium, permiþînd ca trupul sãu sã fie preluat de diverse entitãþi, sub ale cãror nume a scris serii diferite de poeme, cu tonalitãþi diferite. „Eu sînt isteþimea din zar“, spune un antic text taoist. „Eu sînt partea activã din fapte“, afirmã Imnul gnostic al perlei. Pessoa recunoºtea aceste sentimente. Pentru a deplasa lucrurile în timp ºi spaþiu, pentru a face lumea mai bunã, nu este suficient sã ne strãduim din toate puterile.

Este nevoie ca spiritele sã acþioneze prin noi. Ne trebuie ceva din acel spirit al isteþimii. (va urma) JONATHAN BLACK Nordului“, de Eugen Barbu – Lac în Finlanda – Culme muntoasã, situatã în extremitatea vesticã a Carpaþilor Meridionali, între Depresiunea Domaºnea ºi Depresiunea Cornereva (la vest), aliniamentul Vãilor Hidigel ºi Olanu (la nord) ºi valea omonimã (la est), cu altitudinea maximã de 1.928 m, în Vîrful Dobrii. 5) Abis! – Panglicã aplicatã la unele obiecte de îmbrãcãminte – Element de compunere savantã, cu sensul „exterior“. 6) Necorespunzãtor – Distanþat – Patrie (fig.; pl.). 7) Masiv muntos, în partea de vest-sud-vest a Carpaþilor Meridionali, între vãile Rîurilor Jiul de Vest (la nord) ºi Jiu-Defileu (la est), Subcarpaþii Olteniei (la sud) ºi valea superioarã a Rîului Motru (la vest), cu altitudinea maximã de 1.946 m, în Vîrful Oslea – Divinitate pãgînã. 8) Scos în relief (adj.) – Oraº în Siberia. 9) Prãjinã lungã, de lemn, cu cîrlig de fier în vîrf – Localitate componentã a Oraºului Predeal, Staþiune climatericã ºi de odihnã, de interes general, la 960 m altitudine (Pîrîul ...) – În centru, la Baia! 10) Pictor italian (1666-1724) – Masiv muntos, în partea central-nordicã a Carpaþilor Meridionali, cuprins între Depresiunile Petroºani (la sud), Haþeg-Pui (la sud-vest) ºi Hunedoara (la vest), Dealurile Orãºtiei (la nordvest) ºi Valea Sebeºului (la est), cu altitudinea maximã de 2.130 m, în Vîrful lui Pãtru. 11) Epocã – A fãuri – Graþie femininã (pl.). 12) Bluze þãrãneºti – Cadou – Necopt.

13) Grup de munþi, în partea de sud-vest a Carpaþilor Meridionali, mãrginit de Valea Cernei (la vest ºi sud-vest), de Valea Motrului (la nord-est) ºi podiºul omonim (la est ºi sud-est), cu altitudinea maximã de 1.466 m, în Vîrful lui Stan – Amestec de gaze, în atmosferã.

Dicþionar: RELLI, EIO, ADIMI, LUTI. ION CIMPOERU Dezlegarea careului din nr. trecut „«LUNCI» ROMÂNEªTI“: 1) LUNCA – DIATRIBA. 2) UMILIRE – SE – NAAR. 3) NE – EMISE – NAENI. 4) CRAI – MURESULUI. 5) AIT – CAS – VIRAL. 6) V – ACUT – NEU – TUI. 7) ILVEI – CERNE –IL. 8) TI – RENIU – ECT – U. 9) AANIN – TOTI – RITM. 10) GRIS – BRADULUI. 11) PU – IAD – UDE – ARN. 12) ARA – TAC – AJF – NA. 13) CORBULUI – OLTET. 14) TIPIC – MARSALUI.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Calea Victoriei nr. 39 A, telefoane: 314.07.66 ºi 315.60.93.

IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC ANOTA IMPEX SRL, SC TUTUN ªI ZIARE SRL, SC CUGET LIBER SA CONSTANÞA ºi SC SARA PRESS SRL Codul ISSN 1220 – 7616.