Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
INTERNET: http://www.revistaro-mare.ro e-mail prm2002ro@yahoo.com
Redactor-ºef: CORNELIU VADIM TUDOR
Director fondator: EUGEN BARBU
Acum, s-a pornit tãvãlugul...
* TRAIAN BÃSESCU E TERMINAT, POPORUL ROMÂN I-A PUS CRUCE * TOT GREUL LUPTEI CU BANDA LUI DE CRIMINALI L-AM DUS NOI, PATRIOÞII ªI JUSTIÞIARII DIN P.R.M., CARE AM PÃTIMIT CUMPLIT * NUMAI VADIM MAI POATE SALVA ÞARA ASTA NEFERICITÃ * CINE NU ÎNÞELEGE ASTA, PRELUNGEªTE AGONIA POPORULUI ROMÂN! AªA VÃ PLACE ISTORIA?
Un savant teolog din Italia pretinde cã L-a filmat pe Isus Christos, agonizînd pe cruce! Dacã am cunoaºte principalele evenimente ale istoriei omenirii ºi dacã am reuºi sã facem o cartelã perforatã destinatã unui calculator, aparatul ar scoate un program profetic relativ exact. Dacã am putea înregistra ºi înmagazina într-un soi de ferite sau posturi de televiziune imaginile trecutului (este ceea ce face cu mag-
netoscopul pentru imaginile din trecutul apropiat – n. a.), acelaºi calculator ar fi, poate, capabil, pornind de la acest început de film, sãºi imagineze continuarea scenariului ºi sã elaboreze imaginile din viitor. (continuare în pag. a 23-a) ROBERT CHARROUX
RESTITUIRI
sau pensionari, am ajuns peste noapte celebritãþi naþionale ºi mondiale. ªi nu prin merite deosebite, prin opere cãrturãreºti, prin discursuri politice antologice, prin fapte de vitejie sub drapel - ci pentru cã decembrie 1989 ne-a prins într-o conjuraþie, ori am luat trenul din mers. (continuare în pag a 11-a) CORNELIU VADIM TUDOR Ianuarie, 1994
SPIONI ªI AGENÞI STRÃINI Departe e vara... POEÞI UITAÞI
Mi-e foame, mi-e sete! Mi-e foame, mi-e sete! Nu de fete, Nici de vin, nici de poame. Mi-e sete, mi-e foame De bani – ºi de glorie! Of, ce bine e cînd ai parale! Cînd suni francii-n buzunar, Te simþi fulg, ca un cãluºar, Îþi vine sã chiui, sã sari, Sã-ncinzi niºte sîrbe ºi niºte geamparale, Sã dúduie duºumeaua de angarale!
Ieri s-au prezentat la Poliþia Capitalei cîþiva politicieni ºi generali care, prin glasul unui reprezentant ales în mod amical, au declarat: - Am venit sã ne predãm. Sîntem agenþi strãini, din niºte obscuri lucrãtori cu gura
O, de-aº avea cîteva hîrtii – numai cinci: Sã-i cumpãr taichii o pereche de opinci, Maicã-mii fustã ºi papuci. Sã duc nepoþeilor bomboane, Cã sînt vîrtoºi – ºi iuþi, cã nu poþi de picior sã-i apuci! Naºului, dar de Anul Nou, O panã de foc ºi-o cãlimarã. E poet mare, îºi iubeºte ca pe-o amantã þara ªi-o sã mã cunune. Cu ºapte-opt sute, Sã-nºfac ultimele cãrþi apãrute, Goale în geam – ca-n harem niºte cadîne.
Dulce e un pol Pe inima goalã. Un sutar Þine de cald ca un pieptar. O þãrãncuþã albastrã Te-nfierbîntã ca o nevastã! Dar o mie, S-o pãstrezi în portofel scumpã ca o fotografie De la iubitã, ori cînd erai de douãzeci de ani.
C-o mie, Sã-i cumpãr unei femei line o pãlãrie, Sã i-o aºez pe cap – ca o coroanã. Ultimul cearºaf Sã-l fac praf, Cu prietenii mei la o beþie. Sã nu-mi rãmînã nici pentr-o liturghie!
Bani, Ce bine e sã ai bani!
Bani! Dar de-aº avea gologani Cît au acei oþomani
Cu ºube ºi tîmpiþi? O, de-aº avea ruginiþi Cît risipeºte Dumnezeu seara pe cer, I-aº minuna pe toþi copiii care umblã goi pe ger. I-aº îmbuiba, sã crape, toþi milogii, Aº da drumul slugilor, tuturor – Sãrãcimea stricã estetica lumii – Poeþilor þãrii, palate de ghiaþã, Aº da la casele lor pe toate feteleacelea ale strãzii, Care plîng dupã ora trei dimineaþa. Soba mea, aº înfunda-o numai cu fiºicuri, Sã iasã draci din ea, ca dintr-un motor pus sub presiune! Fetelor slute le-aº gãsi miri sã se cunune. Aº sãtura toþi morþii care-mi cer un covrig în vis, Aº cumpãra pentru toþi pãcãtoºii de-aici întregul paradis! Gloria, gloria, Parºivã muiere, Cu sînii de mere ªi gurã de miere – Aº vrea sã ies cu ea-n trãsurã la plimbare, Sã m-arate lumea: Ãsta e Cutare! Celor care m-au umilit ºi m-au vîndut,
Sã nu le rãspund la salut! Chipul meu sã-l poarte domniºoare ºi cucoane, La brãþarã ºi-n medalioane. Sã-mi jefuiascã fruntea la fiecare pas un fotograf, Femeile care nu-mi puneau nici o întrebare, Cînd eram numai un biet oarecare, Sã le stropesc cu noroi, sã le pudrez cu praf, Sã le refuz sãrutul meu, ca un autograf. Sã admir în oglinzi propria-mi statuie ªi pe bulevarde tãbliþe cu numele meu. Mã roade faima lui Wolfgang von Goethe, Vreau sã-ntunec Luceafãrul, Sã mã cunun c-o Mlãdiþã pur-sînge. Gloria, gloria, Cocotã frumoasã, Ia-mã de braþ ºi du-mã sã tãinui cu Zeii la masã. N-am bani nici pentr-o floare, nici pentr-o þigare, Glorie, nici pe-aceea de-a fi-nºelat o fatã mare... NICOLAE CREVEDIA (1902-1978)
NR. 1121 z ANUL XXIII z VINERI 20 IANUARIE 2012 z 24 PAGINI z 3 LEI/30.000 LEI
ALBASNEGRU ROªU GALBEN
ROMÂNIA MARE