Romania mare, nr 1408

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã

Tableta de înþelepciune Dacã ni s-ar da sã alegem între nemurirea sufletului ºi nemurirea trupului, cu siguranþã, cei mai mulþi ar alege nemurirea trupului.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Un NU hotãrît trezirii societãþii retardate

Trãdarea ºi laºitatea, „stelele polare“ ale românilor? (2)

Motto: „Nu se poate concepe liberul parcurs al tuturor forþelor distructive în mijlocul poporului nostru”.

(Octavian Goga)

MOTTO: „În Sud-Estul Europei, în mare parte din vina Occidentului, ticãie în prezent o bombã cu explozie întîrziatã“.

(Ziarul „Süd-Deutsche Zeitung“, München)

Încep cu o parantezã – cãutam un adjectiv pentru a defini societatea româneascã de azi; m-am oprit la „retardatã”, adicã (o lume) înapoiatã mintal, cred cã sînt suficiente argumente pentru a nu o ridica la nivelul de „tulburatã”, „nebunã”, chiar ºi „imbecilizatã” mi se pare o caracteristicã de moment, acutizatã, ori acum avem de-a face cu o stare cronicã. Voiam sã spun cã expulzarea ambasadorului SUA a fost un ºoc pentru retarda noastrã opinie publicã. Scurtã ºi resimþitã ca petrecîndu-se într-un univers paralel, propunerea de normalizare a statutului de suveranitate a fãcut retardata societate sã caºte ochii; nu a mai putut deschide ºi gura sau sã dea din mîini… dar, cel puþin a dat semne de viaþã. ªocul respectiv a fost generat de deputatul Liviu Pleºoianu, de europarlamentarul Maria Grapini, de jurnaliºti care au luat atitudine cerînd ca diplomatul care a cãlcat în picioare ideea de suveranitate a statului român sã fie imediat expulzat – „o atitudine fireascã pentru un stat reponsabil”, dupã cum scria din Beijing excelentul sinolog ºi jurnalist de la Radio China, Daniel Tomozei. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Dragi cititori! Începînd de la 1 august 2017 puteþi face abonamente la revista noastrã accesînd site-ul www.romaniamare.info (rubrica Abonament ediþia tipãritã-livrare în România). De asemenea puteþi achiziþiona varianta PDF a celui mai recent numãr al revistei (rubrica Numãrul curent-ediþia digitalã). Vã mulþumim.

Dupã toate dovezile istorice cunoscute, dacã Victor Ciorbea îi va acorda, totuºi, cetãþenia – înseamnã cã ºi el este un degenerat, un infractor ºi un vînzãtor de þarã. Mie nu mi-e fricã de ei, nici de ameninþarea cu o nouã ridicare a imunitãþii, eu mã supun altor reguli, care sînt Adevãrurile Bibliei. În definitiv, problema care se pune nu este aceea de a-i da Buletin de Bucureºti unui bãtrîn expulzat în urmã cu aproape 50 de ani – problema este cã, imediat dupã aceea, se va declanºa jaful sistematic al „invaziei lãcustelor“ de la Versoix, care vor pune lãbuþele pãroase pe vile, palate, pãduri, bunuri de Patrimoniu Naþional etc.

Matematic, aºa se va întîmpla! ªi românii mei ce fac? Îmi dau telefoane mie, sau îmi scriu poezele cu titlul „Vadime, mamã, fã ceva!“. Însã de votat i-au votat pe alþii, care fac ºi ei ceva, desigur, dar în sens contrar.

Ce-aº putea face eu mai mult decît am fãcut pînã acum? Aflaþi zilnic de prin presã, ori de la Radio ºi Televiziune, de aºa-zisa Listã a Ruºinii, publicatã în urmã cu 4 ani în „România Mare“. Deºi nu e scrisã de mine ºi, de fapt, n-are un singur autor, ci vreo cîteva mii, fiind alcãtuitã pe temeiul unui imens numãr de scrisori ºi plîngeri ale oamenilor – eu mi-am asumat acel document, în calitate de proprietar al revistei.

Interesant este, însã, altceva: cu cîteva mici retuºuri (oameni care s-au prãpãdit între timp, ori alþii care s-au dat pe brazdã ºi au redevenit normali, Ion Cristoiu ºi fostul senator Sabin Ivan retrãgîndu-ºi reclamaþiile) ea, acea listã, poate fi publicatã ºi acum.

De ce? Pentru cã, în cea mai mare parte a lor, clienþii Listei sînt aceiaºi monarhiºti înfocaþi, care vor pieirea Neamului Românesc. ªi cînd asta? Într-o vreme în care, bunãoarã, cele mai înalte oficialitãþi ale Australiei îi scriu Reginei Marii Britanii, anunþînd-o cã þara lor vrea sã iasã de sub tutela Coroanei ºi sã devinã Republicã. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR, 9 august 1997

„CUTIA MUZICALÓ A TRIBUNULUI

M-aº întinde lîngã tine, mamã...

Tu, mamã, sã mã ierþi întîi de toate Prea mult te-ai zbuciumat De cînd te ºtiu Tot lãcrimînd de dorul grijii mele Ai strîns un lac De munte argintiu.

Tu nu te-ntorci – Eu am sã vin la tine Chiar dacã-ar fi sã trec Prin vãmi de foc Am sã alerg În roiuri de albine Spre steaua ta Cea fãrã de noroc.

Aºa te ºtiu, aºa mi te pãstrez Într-un sfîrºit etern de sãptãmînã Cînd anii noºtri dulci erau la miez ªi te slãveam, ºi ne erai stãpînã.

Refren: Lasã-mã alãturea de tine Ca-n copilãrie sã mã strîng Astãzi nu mai ºtiu ce se cuvine Prea sînt ostenit ca sã mai plîng.

M-aº întinde lîngã tine, mamã M-a rãzbit un dor de nu mai pot Doar o zi ºi-o noapte de aramã Sã nu fii chiar singurã de tot.

Ochii mei ca mînjii se înhamã La un rug de frunze vechi arzînd.

M-aº întinde lîngã tine, mamã Într-o zi, sau poate mai curînd…

CORNELIU VADIM TUDOR, 1989 Muzica: Marian Nistor

Jurnalul intim, o completare a memoriei ºi o evidenþã a faptelor

Ecaterina Teodoroiu, eroina de la Jiu

Asediul Europei

Pagina 10

Paginile 12-13

Pagina 7

NR. 1408 zANUL XXVIII zVINERI 8 SEPTEMBRIE 2017 z24 PAGINI z4 LEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 8 septembrie 2017

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Honvedul cu pomeþi lombrosieni Buja-junior Rabinul s-a retras Mulþumim din inimã Olteniei!

Aventurile cu focuri rãzleþe Doinei Cornea pe litoral Aristide Gunoiu ameninþã iarãºi cu moartea Cap de cauciuc cerºeºte în Parlament!

PARTEA A II-A Dl. deputat de Gorj Nicolae Mischie s-a simþit lezat de unele afirmaþii calomnioase publicate de D.C. Tãnãsescu în „Sãptãmîna”. Aºa cã s-a prezentat omul, civilizat, cu un material de rãspuns, conform uzanþelor democraþiei de presã. Numai cã dupã ce a citit vreo douã rînduri, medicul ºi primarul D.C. Tãnãsescu l-a dat afarã pe parlamentar, cu o brutalitate pe care cînd era ºoferul nostru nu i-o cunoºteam! De Ce Tãnãsescu, faci tu prostii de-astea? Trezeºte-te la realitate, ciocîrlane, nu mai eºti secretar de partid ºi nu ºtim cît o sã te mai þinã în braþe Nicolae Viorel Cãpºunel Anofel Oproiu, care se pare cã ºi el va fi scãpat curînd din braþele ºtim noi cui.

Normal cã oltenaºul nostru mîndru a venit cu rãspunsul la noi, aºa cã îl vom publica sãptãmîna viitoare. ªi încã ceva: auzim de la dl. Stan Pelteacu cã Editura „Presa Naþionalã” S.A., pe care o conduce, va da în judecatã cuplul Tãnãseseu – Dragomir pentru frauda de a-ºi însuºi „Sãptãmîna”. Tãnãsescule, potoleºte-te, cã ne mãnîncã palma ºi o sã ajungi, din doctor, pacient, ºtii ce labã grea avem... Dupã caricatura pe care am publicat-o noi recent, înfãþiºîndu-i pe John Raþiu ºi Doina Cornea în costumaºe de baie, mai mulþi cititori au fost victime ale mirajului numit „Fata Morgana”, sesizîndu-ne cã au vãzut-o pe stafia cu cãciuliþã ba la Mamaia, ba la Venus pe o plajã. Ce fãcea ea acolo? Pãi sã relatãm ce ne-a comunicat la telefon un obsedat sexual: „Dom’le, cînd a apãrut nãzdrãvana asta pe plajã, numai în bikini mov ºi cu un sutien întãrit cu balene, vãleuuu, valeleuuu, a fost nenorocire! A luat pauzã orice activitate (volei, mititei, înecaþi etc.) ºi toatã lumea ºi-a scuipat în sîn, femeile gravide au mîncat lãmîie sã nu li se aplece, iar niºte militari de la paza de coastã au tras cîteva salve în aer, strigînd «Vino, mamã, sã o vezi/ Sã o vezi ºi sã nu crezi/ Are cap de Doina Cornea/ Pe un trup de Zigu Ornea/ ªi-aoleu, leliþooo/ ªi-am sã mor!». Ce credeþi însã cã fãcea ea? Ea dãdea autografe la doi þãrãniºti, care s-a dovedit cã erau morþi din primul rãzboi mondial. Apoi s-a urcat nene pe toboganul ãla care vine ca ºarpele monetar numai în bucle, dar din nenorocire niºte lipoveni se dãduserã ºi ei cu o searã înainte, încãlþaþi cu bocanci, aºa cã s-au dezlipit niºte foi de tablã ºi nituri, drept pentru care alunecarea vedetei a întîmpinat mari dificultãþi. Pur ºi simplu o vedeam cu toþii, de jos, cum icnea, se învineþea, îi cãdea cãciuliþa, a vrut chiar sã se întoarcã, dar nedemnul nostru Parlament votase deja aceastã impopularã Lege a Gravitaþiei, aºa cã n-a mai putut, cu atît mai mult cu cît deasupra ei era Ticu Dumitrescu, însoþit de vreo 781 de deþinuþi politici, care o împingeau cu picioruºele lor neastîmpãrate, iar ea gemea de fiecare datã cînd aluneca pe acolo pe unde se asamblaserã jgheaburile, ce s-o mai lungim, cînd a plonjat în bazin, în braþele lui mister John Raþiu, s-a vãzut cum bucile ei erau soté, felii-felii, tãiate mãrunt ºi subþire ca morcovii. Normal cã a fost înaintat imediat un protest la Amnesty International,

ºi o echipã de experþi strãini va veni sã se dea ºi ei pe acel tobogan cu care F.S.N.-ul vrea sã cureþe opoziþia si sã o lase în fundul gol. Pentru cã uitai sã vã zic, distinsei noastre dizidente îi cãzuserã ºi slipii, noroc cã avea cãciuliþã la ea ºi ºi-a acoperit ruºinea în faþã, iar in spate i-a pus repede mister Raþiu papillonul, ceea ce, o sã rîdeþi, a avut darul sã lanseze imediat o nouã modã pe litoral, toate manechinele de la firma arabo-palestiniano-luxemburghezo-bulgarã IadiaCandia-Iahnia au apãrut dupã o orã, pe plajã, cu papilloane la fund ºi cu cãciuliþe tricotate, duse de mînã de Octavian Ursuleþu. Astfel fuse o zi de plajã cu Doina Cornea-Juhasz, care-a fost una la pãrinþi, ºi mîndrã-n toate cele, cum e durerea rea de dinþi ºi ciunga-ntre mãsele. Acuma, ºtiþi cum sînt românii, niºte fanatici ai personalitãþilor: sute de bucãþi din buca stîngã (cea mai expusã) ºi vreo cîþiva solzi de ºtiucã din buca dreaptã, dar ºi vreo cîteva fragmente din coccis (în latineºte noadã), precum ºi o protezã au fost culese din apã de echipe de scafandri amatori, care le-au vîndut pe bani grei la un sobor de preoþi, iar de aici sfintele moaºte au luat drumul urmãtoarelor mînãstiri: Doi Cocoºi, Trei Gãini, Patru Gîºte Potcovite, Secu ºi Moartea Pasiunii. Culmea e cã în loc sã se potoleascã, Doiniþa dã iar tîrcoale pe la tobogan, nesãtula, se pare cã a avut senzaþii tari ºi de emoþie i-au fost atinse coardele vocale, aºa cã acum vorbeºte gros ca Charles Bronson în «ªapte magnifici» sau Radu Câmpeanu, care a ciugulit cuburi de gheaþã, ca un curcan cherchelit... Lume, lume, Doina Cornea e la mare/ Nici în suflet nu ne doare!”.

Fundaþia noastrã umanistã face un Apel hotãrît pentru combaterea cerºetoriei, care a devenit o adevãratã plagã socialã. Aceºti indivizi nu mai au aproape nici un fel de jenã. Nu mai departe decît sãptãmîna trecutã, un specimen dubios, îmbrãcat în bandaje albe ca „Omul Invizibil” din romanul lui H.G. Wells, purtînd ºi niºte ochelari negri de „Amicii Orbilor”, a dat buzna în Dealul Mitropoliei ºi s-a nãpustit pur ºi simplu în Camera Deputaþilor. Agilitatea acestui mahalagiu de sub podurile Dîmboviþei a fost atît de mare încît nici poliþiºtii, nici feseniºtii n-au putut sã-l opreascã, numai doamna deputat Gogoaºã a încercat sãl placheze la picioare (a fãcut rugby la viaþa ei), dar milogul a fost mai iute ca ea, s-a cãþãrat pe o lustrã, apoi de aici pe cabina telefonicã ce leagã Parlamentul de Patriarhie ºi, în sfîrºit, cu un urlet de Tarzan, care a fost combinat din mugetele a ºapte fiare ale pãdurii – a aterizat la microfon. Stupoarea a fost totalã! Cine e? De unde? Cum a pãtruns aici? „Mîna Securitãþii” – a strigat Claudiu Iordache, care, deºi se afla în closet, a putut urmãri pe un monitor tot ce se întîmpla. Pînã sã se dezmeticeascã lumea, cerºetorul nostru a apucat sã întindã palma ºi sã bîzîie la microfon: „Daþi-ne ºi nouã nuci ºi gologani/ În valoare de 1 leu ºi 78 de bani!

Atîta vã cer, oameni buni, familii de români, domnilor parlamentari, pe Calea Dorobanþi e un Azil

Epigramiºti de ieri...

Lui Cincinat Pavelescu Dupã ce a citit o odã cam lungã Regelui Carol II, la un miting de aviaþie Cînd ascultarãm prea lunga-i odã, Zis-am cu toþii: Azi a zburat, Dupã pãrerea lui însuºi Vodã, Chiar ºi talentul lui Cincinat.

Unui autor editat la ,,Vremea” Vremea, veºnic generoasã, A sãrit sã t-editeze; ªi tot vremea, nemiloasã, O sã te desfiinþeze.

Unui bãrbier palavragiu Reclama-þi saltã prãvãlia, Dar am sã-þi spun un adevãr: Cînd spui cã vindeci ºi chelia, Gãsesc cã... o cam tragi de pãr.

Clienþilor bãcãniei ,,Ciobanu” Cînd îþi cere gologanu’ ªi-þi surîde cu intenþii, Zici: O fi dînsul Ciobanu, Însã oile-s clienþii.

Unui medic electroterapeut Specialist în multe boli, Lucreazã scurt, frumos ºi rece.

Te-aºeazã-n baie-ntre doi poli ªi dînsul încaseazã zece...

Unui coafor limbut El cînd te rade, te piseazã, ªi-ascute-n veci inteligenþa.

Dar în acelaºi timp frizeazã...

Impertinenþa.

RADU D. ROSETTI (1936)

de handicapaþi, care nu poate supravieþui dacã nu îi daþi pe zi suma modestã de 1 leu ºi 78 de bani!”.

Normal cã spiritul de omenie care caracterizeazã de 2.000 de ani Parlamentul nostru a triumfat pînã la urmã, aºa cã deputaþii ecologiºti din grupãrile P.E.R., M.E.R., Z.E.R. au mers cu basca prin salã. Cu mare greutate s-au strîns 80 bani, urmînd ca milogul sã dea rest 2 bani (exact atîta face instituþia de care vorbea el). Totuºi, nu s-a mai putut strînge 1 leu, fiindcã nici un parlamentar n-a acceptat sã dea din salariul sãu o sumã atît de mare (a 26.000-a parte!) ºi, mai mult, i s-a spus bagabontului cã moneda naþionalã nu poate fi datã pe mîna oriºicui.

Televiziunea, promptã ca de obicei, a transmis aceastã scenã ieºitã din comun, astfel încît toatã þara a putut vedea cum se stã cu palma întinsã pe Dealul Mitropoliei, în aºa fel încît sã ne vadã Anglia, Franþa, U.R.S.S., S.U.A., Germania, ºi mama lor, Ungaria, sã ne facem iar de baftã cã, dupã ce au dat iama minerii, acum au tãbãrît ºi mizerii, aºa cã n-o sã mai intrãm noi în Europa, oho, nici dacã rãmîne vreun loc vacant. Mã rog, individul cu chelie ºi ochelari de sudurã pînã la urmã a fost scos afarã, dar n-a dat restul cum a promis ºi, din uºã, s-a întors ºi a fãcut un gest mitocãnesc: adicã a dus mîinile la urechi, le-a vînturat de cîteva ori cu degetele rãºchirate, timp în care a scos limba pînã ºi-a atins nasul, dar nu la nãri, ci sus, unde se îmbinã cu sprîncenele, pe care oricum nu le are, fiind spîn, dupã care a strigat „Cucurigu boieri mari, daþi punguþa cu doi bani!”, a sãrit într-un picior de trei ori ºi brusc le-a arãtat parlamentarilor fundul, dupã care a scos un pieptene de la piept, l-a aruncat în urma lui ºi minunea s-a produs – lea cãzut pãrul la toþi! Acuma, sã ne ierte Dumnezeu, lãsînd gluma la o parte, nu-i e ruºine lui Theodoran Rãzvãnescu sã cerºeascã bani în vãzul naþiunii, ba chiar sã dea ordin ca jenanta lui alocuþiune parlamentarã sã fie difuzatã la o orã de vîrf (ºi-ndesat!), ca sã rupã inima þãrii ºi sã tremurãm toþi de compasiune ce amãrîþi sînt ei? Îi dãm noi un sfat de redresare economicã rapidã: sã-ºi mai reducã din giganticele salarii cei peste 200 de ºefi ºi ºefuleþi din RTV, sã mai lase deplasãrile costisitoare peste hotare (ºtiu cã numai în 1990 cei din televiziune au fost de peste 4.000 de ori afarã), sã-l recheme la bazã pe omul cu turbanul, zis Aladin Ivanovici Stark, care stã pe bani grei la Paris, cum înainte vreme stãtea la Moscova, tot pe bani grei (de fapt, echivalentul unei conducte de petrol), apoi ar mai trebui ca televiziunea sã se gîndeascã la faptul cã populaþia s-a sãturat de murdarele ºi incitatoarele emisiuni culturale ºi chiar tinereºti, ca ºi de Delia zãpãcita, ca ºi de Lighean Aragazian, ca ºi de þiparul cu laþe ºi mustãþi slinoase Doru Dumitrescu, ca ºi de doamna chioamba Sãndica Viºan, ca ºi de eternii elitiºti lipiþi cu abþibild de ecran, pe nume Pleºu, Limbriceanu, Babeþi, Sticleþi, Ciumeþi, Dinescu, Budescu, Manolescu, Marilena Rotaru ºi mulþi alþi neruºinaþi care ne dau lecþii de democraþie ºi culturã, cînd în realitate sînt niºte pîrîiþi de chibiþi pe la campionatul de table al „Europei libere”. Ia încearcã, Rãzvane, sã cureþi puþin televiziunea, încearcã sã nu mai pedepseºti prin tãcere orice acþiune a „României Mari” sau a „Vetrei Româneºti”, încearcã sã explici de ce la înmormîntarea unor mari scriitori ca Ion Lãncrãnjan ºi Gheorghe Pituþ voi ne-aþi tratat cu scîrbã, încearcã sã faci o politicã româneascã ºi ai sã vezi cum or sã vã plãteascã românii abonamentele. Cum adicã? Voi faceþi o politicã antinaþionalã, iar milioanele de cetãþeni sã vã mai ºi plãteascã pentru asta? Du-te, meºtere, la furat, cã e mai rentabil decît cerºitul!

Sfîrºit ALCIBIADE (Text preluat din revista „România Mare“, nr. din 26 iulie 1991)

... ºi de azi Testamentarã Bãtrînelul de bonton, Unei fete ºi-al ei frate, Le-a lãsat un neuron (Fiecare jumãtate).

Cu soþia, ieri ºi azi Eu mîna-i sãrutam, ea, calmã, Se alinta, eram doar noi, Iar azi, cu-acelaºi dos de palmã, Îmi dã sãrutul înapoi.

Soarta pãrinþilor Trecînd pe nesimþite anii, Pãrinþilor - umili ca servii, Copiii le cam papã banii…

Nepoþii le mãnîncã nervii.

Roade, la þarã Azi la þarã, zise-un bade Pe hotarul limitrof: ªtiu ce-nseamnã astãzi roade...

Cã mã roade un pantof!

Bãtrînul pãrãsit Cam neglijat de-ai sãi copii, Primeºte omul cîte-un þoi ªi-o pîine-n fiecare zi (În fiecare zi de joi).

Ruralã De azi, la mine în comunã, Pe seceta ce va sã frigã, Cu gîndul la o pîine bunã...

O punem iar de mãmãligã.

NAE BUNDURI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 8 septembrie 2017

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Déjà vu * Zãvoranca-ºi schimbã poziþia Condamnaþi la moarte Hodoronc-Trump Manelele e viaþa mea Agentul KGB Oraºul second-hand Bufonul Gabrielei Pilonul Bãsescu Terente, regele bãncilor Ce faci, fã, Doino? hoþomanilor roºii Euroiul românesc Bãtu-te-ar puºca mãgarului, Kelemene!

Eterna ºi fascinanta Valahie în vremea lui Mircea cel Bãtrîn (2) Dupã ce a fost atîta vreme tatã, Serena Wiliams a devenit mama unei fetiþe.

Maria Sharapova, blondina aia dopatã, cu picioare interminabile, a executat-o pe Simona Halep pentru a ºaptea oarã. Dar, la cît e de încãpãþînatã fata noastrã, probabil se va mai întîmpla. Pe Simona a învins-o, în primul rînd, teama de Sharapova. A ºi recunoscut-o indirect dupã meci, cînd a spus cã a fãcut tot ce se putea. În traducere cît se poate de liberã, asta ar suna cam aºa: am jucat bine, dar pãluga asta e mult mai bunã! Nu e chiar aºa. Dacã Simona ar fi mai ofensivã ºi ºi-ar îmbunãtãþi al doilea serviciu, ar semãna cu adevãrat cu o jucãtoare de locul 1 mondial. Altminteri, rãmîne o aspirantã de conjucturã. În timpul meciului, Sharapova s-a jucat cu mintea Simonei, ceea ce nu-i prea greu. A cerut voie sã facã pipi, ºi-a prelungit serviciul în momentele importante, a mimat orgasmul, a folosit tot arsenalul unei curve bãtrîne.

Dupã rãpunerea mangustei, sau lãcustei, juriul încã nu s-a lãmurit, Maºa a mai fãcut niþel teatru în faþa camerelor de filmat, fiindcã ea este un produs de marketing. D-aia i-au ºi programat americanii o reintrare în scenã alãturi de victima ei preferatã. Tot acest meci a avut rolul de a oferi expunere maximã US Open încã din primul tur, fiindcã, în general, publicul se conecteazã la evenimente de-abia din fazele superioare. Din punctul ãsta de vedere, a fost un succes, repetîndu-se confruntarea din finala de la Roland-Garros din 2014. N-a fost un meci la fel de spectaculos, dar a avut acelaºi deznodãmînt. Bã, americanul e cel mai ºmecher om de pe pãmînt!

Zãvoranca s-a gîndit ce s-a gîndit ºi a ajuns la concluzia cã numai ea mai poate salva þara asta de zãlude. Aºa cã va înfiinþa un partid care sã militeze pentru drepturile animalelor de club ºi pentru conservarea mediului înconjurãtor dubios. Delicatei fãpturi, luptãtoare înverºunatã împotriva liniºtii prin platourile de televiziune, i se atribuie ºi o oarecare sexperienþã politicã dobînditã în cadrul PRM. Îi anunþãm pe proºtii care scriu cu piciorul cã distinsa ciumãfaie n-a fost niciodatã membrã a acestui partid, altãdatã glorios. A fost doar un element de decor, care, din cauza unor defecte evidente de fabricaþie, n-a putut fi folosit nici pentru activitãþile de loisir. Totuºi, prezenþa-i înºelãtoare pe la sediul partidului l-a bãgat în fibrilaþii pe tovarãºul Prostescu, cãruia, fiindcã nu mai vãzuse femei de la televizor ºi în realitate, i s-a împleticit limba-n gurã, încît n-a mai fost desfãcutã nici cu sabia lui Damocles. Acum, þinînd cont de faptul cã Sediul Central a devenit un bordel pentru curve politice bãtrîne, Zãvoranca ar putea trece pe acolo ca sã mai învioreze atmosfera.

Graþiela de la Mediu a semnat condamnarea la moarte prin împuºcare a 140 de urºi. Totuºi, dacã îºi gãsesc un avocat bun, altul decît Lucian Bolcaº, condamnaþii au posibilitatea sã scape, întrucît distinsa specialistã în Moºi Martini i-a trecut în categoria animale carnivore. Orice absolvent al ªcolii Ajutãtoare ºtie cã ursul brun bagã la jgheab ce gãseºte prin pãdurile ciuntite ale Munþilor Carpaþi, fiind omnivor.

Dar poate Graþiela s-a referit la colocatarii Oanei Zãvoranu, mormãiþii de prin blocuri. Din pãcate, nici ãia nu sînt carnivori, funcþionînd pe bazã de silicon, colagen ºi acid hialuronic.

Combinatul de la Oþelul Roºu va fi închis. Procesul de lichidare a industriei româneºti continuã cu ºi mai multã înverºunare. ªeful CNAS a fost arestat pentru cã împreunã cu alþi neoameni a fraudat statul cu milioane de euro, decontînd cu documente false medicamente ºi alte servicii medicale de care numeroºi bolnavi în stare terminalã n-au beneficiat. Ce pedeapsã meritã nenorociþii ãºtia? ,,Judecãtorul, la 24 de ani, are în mînã ciocanul!”. Iar cunoscãtorul Tudorel, dragul mamii mãgãrel, are secera. Mã, haimanalelor, puneþi-vã lacãt la gurã cã v-aude prea-cuvioºia sa, Pomohaci. ªi dacã vã spovedeºte el, ales-bules dezbateri publice pe legile injustiþiei. V-am spus cã specialiºtii de la Slobozia Garã au ajuns la concluzia cã extratereºtrii e printre noi? V-am spus, dar nu m-aþi crezut. Aþi vãzut-o pe doamna Macron?

40% dintre români recunosc cã nu citesc deloc. Ceilalþi 60% nu merg la vot. Oare a sosit timpul, prezis de Nostradamus într-o dimineaþã, la o cafea amarã, sã mã opresc din scris ºi sã mã apuc iar de citit? Doamne apãrã ºi fereºte!

Avocatul american de origine românã Andrei Iancu a fost numit de Hodoronc-Trump la conducerea Oficiului pentru Brevete ºi Mãrci din SUA. Sã sperãm cã în tranzacþie nu intrã ºi cîteva rachete Patriot.

Fiul lui Mircea Dinescu susþine cã cei mai buni muzicieni e maneliºtii. Iar cei mai buni bucãtari e poeþii dilimani. Of, viaþa mea! Cicã Beþivul Naþional ar fi agent KGB. Hai, sã fim serioºi! Cine ºi-ar fi bãgat în cîrd, vorba filosofului Petricã Daea, cu Jumãtate-de-om-cãlare-pe-jumãtatede-iepure-ºchiop? Poate tot niºte consumatori fruntaºi.

Dintre statele UE, România a cheltuit cel mai puþin pentru educaþie, aproximativ 258 de euro de persoanã.

Media europeanã este de 1.400 de euro. Acest lucru se vede în toate domeniile. Educaþia este oglinda fidelã a societãþii.

Din nenorocire.

Americanii înarmeazã pe bani grei România împotriva unor duºmani pe care tot negustorii de armament ni-i creeazã, dar ea nu plãteºte nici un sfanþ în lupta împotriva prostiei. Bãi, leprelor, de ce nu înþelegeþi cã ignoranþa costã mai mult decît educaþia?

Geniile administrative ale Municipiului Buzãu au achiziþionat autobuze rulate ºi cu peste un milion de kilometri la bord! ªi se mai ºi laudã cu asta! E multã lume necãjitã în oraºul second-hand.

Omenii de ºtiinþã români nu e deloc sprijiniþi de statul socialist. De exemplu, cei patru doctori în ºtiinþe aproximative din familia lui Gabriel Oprea (el însuºi, fiica, ginerele ºi cuscrul) sînt hãrþuiþi de Justiþie, în loc sã se ocupe de alte ºi alte lucrãri ºtiinþifice de renume mondial ºi chiar local. Pãi d-aia ne pleacã doctorii din þarã, de n-are cine sã-þi mai prescrie un piramidon, un girofar, o mentosanã! Cît de nedreaptã e lumea Mafiei! În primele ºapte luni ale anului 2017, Guvernul Dragnea, în cele douã variante ale sale, a îndatorat România cu circa 10 miliarde de euro, adicã 553 de euro pe secundã. ªi mai ziceaþi cã nu se miºcã lucrurile spre groapa istoriei! O groapã de gunoi arde de douã sãptãmîni. Nu vã bucuraþi, nu-i groapa lui Ouatu cãreia, mai nou, i se spune Palatul Parlamentului.

Prima lecþie din manualul de sport: fugi cît mai repede din România!

Ministrul Needucaþiei, Mugur Mihãescu, mai cunoscut ca Garcea, de la Vacanþa Mare, a devenit consilierul Gabrielei Vrînceanu-Firea. Un fel de bufon al reginei peºtiºorilor de sticlã.

Desfiinþarea Pilonului II de pensii este o soluþie prin care hoþomanii roºii vor sã aibã mai mulþi bani la dispoziþie pentru a acoperi hãurile financiare create de promisiunile fãrã acoperire.

Filosofii de la Banca Naþionalã sînt convinºi cã eventuala desfiinþare vizeazã creºterea rolului statului în economie ºi menþinerea dependenþei cetãþenilor faþã de redistribuirile bugetare (ceea ce e cam acelaºi lucru). Mãi, bãieþi, aveþi o imaginaþie bolnavã! Voi îi suspectaþi pe guvernanþi cã au un plan economic pentru România? N-aveþi minte nici cît o pisicã. La 1 ianuarie 2017, populaþia României scãzuse la 19.638.000 de locuitori (din care peste 4,5 milioane îºi desfãºoarã activitatea în afara þãrii). Fenomenul de depopulare continuã în ritm accentuat, iar mãsurile guvernamentale de stãvilire a fenomenului sînt frecþii la piciorul de lemn al naþiunii.

Nu ºtim cît de performant este domnul Mihai Bozoncea Tudose în diferitele domenii de activitate pe care le pãstoreºte între ora deschiderii ºi cea a închiderii (tîrziu, în noaptea minþii), cert este cã la golãnii lingvistice se pricepe. N-a absolvit zadarnic ºcoala de corecþie a vieþii din Brãiliþa. Ia fiþi atenþi acilea: ,,Terente era copil pe lîngã voi! Un copil bun!”. Nu cu noi stã de vorbã renumitul lotru, care ia de la sãraci, prin taxe ºi impozite, ºi le dã la bogaþi, sub formã de contracte cu dedicaþie, ci cu bãncile. A nu se înþelege cã regele bãlþilor era un ciutan care se juca cu puþa în þãrînã pe lîngã instituþiile cãmãtãreºti, ci cã acestea sînt atît de profesioniste, încît iau pielea de pe om în doi timpi ºi trei miºcãri, ºi nu le-o mai dã înapoi. Adicã, dupã un contact neprotejat cu vreo bancã de-asta de pe centura financiarã, rãmîi ºi cu ochii zgîiþi, ºi cu banii luaþi.

Ministrul Pãdurilor ºi al Poveºtilor de Groazã, Doina Panã, e convinsã cã tinerii pleacã din România din cauza ºtirilor negative difuzate de televiziuni. Deci, tinerii nu sînt alungaþi din România de sãrãcie, de neam-prostie, de corupþia înfiorãtoare, de batjocura îmbogãþiþilor din rapt, de lipsa oricãrei competiþii valorice, de inexistenþa oricãrei perspective... Nu, ei pleacã fiindcã nu le plac ºtirile. Ce faci, fã, Doino, ai chef de niºte inundaþii de scuipaþi?

Ilan Laufer, bravul modelaº din fruntea Ministerului pentru Mediul de Afaceri ºi alte Bulendre, a declarat, deºi nu apucase sã-ºi ºteargã fondul de ten de pe obrãjori, cã euroiul românesc bate la MS Dos fîrtaþii din spaþiul european. Dar nu oricum, ci cu ciocanul lui Pomohaci! Cicã 100 de euro româneºti valoreazã cît 200 în Marea Britanie, ºi cît 150 în Germania! D-aia ne invadeazã britanicii ºi nemþii; sînt în cãutarea unei vieþi mai bune! În schimb, fraierii de români o ard peste graniþe, la mai rãu. Ilane, ai fãcut bubiþa la cap, bãiatule. Mergi la un salon de manichiurã-pedichiurãdespãduchere ºi fã-þi un tratament complet! O bãtrînã de 96 de ani din Glodeanu Siliºtea, judeþul Buzãu, a fost bãtutã ºi violatã! Glonþul este prea puþin pentru nenorocitul care a batjocorit-o pe biata strãbunicã! Ar trebui dat pe mîna episcopului de Huºi. ªi, dacã n-o fi mulþumit, sã-l verifice ºi Pomohaci. Cu instrumentul care l-a fãcut celebru. A

dat colþu’ ºi Zoe Petre, personalitate importantã a învãþãmîntului ºi, pentru o scurtã perioadã, a politicii de dreapta româneºti, cunoscutã îndeosebi pentru faptul cã, la aceastã rubricã, umbla fãrã chiloþi. Dumnezeu s-o aºeze între ºtiutorii de carte echipaþi regulamentar!

O vînzãtoare de la un supermarket din Odorheiu Secuiesc nu l-a servit pe un cetãþean român fiindcã a avut neobrãzarea sã nu ºtie ungureºte. Nu se mai liniºtesc iepele astea cu iz de pustã, dar fãrã lenjerie sub ºaua de sub fustã. Faza s-a repetat în ziua urmãtoare cu un controlor de la OPC, care, însã, a aplicat o amendã de 10.000 de lei supermarketului.

Deh, distracþia costã! Îþi place, Kelemene, unde a dus politica voastrã banditeascã, de învrãjbire a maghiarilor cu românii? Îþi place, bãtu-te-ar puºca mãgarului, cã ãsta-i bãlegarul politic cu care vã hrãniþi. Mãcar de aþi avea o limbã mai de doamne-ajutã. Cînd colo, cu excepþia mãgãrinelor, n-o mai rumegã nimeni.

Dar cine sare în apãrarea deviaþiilor comportamentale ale lui Kelemen?

Nimeni altul decît Bucãtarul Diliu Mircea, aratã-le cã lucrezi, lucrãtor la spaþii verzi. Solidaritatea de breaslã între mînuitorii de ace, brice ºi polonice e emoþionantã. Bãi, Mircea, þi-ar conveni ca unguroaica respectivã sã nu-þi dea niºte mici ca sã astupi stomacul burþii cînd strigã disperat: ,,Mi-e foame!”? Cã nu cred cã poþi supravieþui numai cu limbã de raþã crãcãnatã stropitã cu vinu’ lui Dinescu. E nevoie ºi de limba românã, golane!

Ia sã vedem ce-a fãcut adevãratul Mircea, ãl Bãtrîn, cã tare ne e dor de un meniu complet. Adi Sfinteº, fost copil de casã la Curtea Domneascã, are multe informaþii compromiþãtoare. L-a vãzut chiar ºi pe Eminescu, într-o vale, la Rovine, cum scria pe genunche, conform reformei din Educaþie, o scrisoare gagicã-sii. Dar, hai s-o luãm în ordine cronologicã, fiindcã aºa se fãcea istoria pe vremea aia: ,,Datã fiind situaþia cu turcii, voievodul îi trimite, în 1389, lui Lazãr, cneazul sîrbilor, un ajutor diavolesc sub formã de ostaºi pentru întîlnirea de gradul III cu sultanul Murad I, stabilitã în locul istoric de-i zic americanii Kossovopoljie iar traducãtorii turmentaþi, Cîmpia Mierlei. Lucrurile au stat firesc, am putea spune, «ca în Kossovo». Mai întîi, Murad este ucis de un sîrb mai de Doamne-ajutã, pe numele sãu Miloº Obilici, ºi se pãrea cã ortodocºii ies învingãtori, dar Baiazid Ilderim, adicã Fulgerul, fiul proaspãtului decedat, preia conducerea ºi-i surclaseazã pe supuºii lui Lazãr, rãmas suficient de rece pentru a se trage concluzia, istoricã de altfel, cã trebuie înmormîntat. Despre ostaºii valahi nu s-a mai auzit nimic, din care cauzã unii istorici zic cã nici n-au fost pe acolo. În orice caz, situaþia românilor nu era prea grozavã cu turcii ajunºi la fundul lor pe aliniamentul Dunãrii, pe care adeseori l-au depãºit, cum a fãcut Firuz-bey în 1391, care a luat numeroase amintiri de la valahi sub forma unor vietãþi cu douã ºi patru picioare, care mai de care mai oxigenatã ºi mai cotcodãcitã.

Mircea cel Bãtrîn, care la acea vreme era tinerel ºi mînios, n-a rãmas dator ºi a luat la tocat mãrunt garnizoanele turceºti de la Kavarna, transformîndu-i pe ieniceri, acolo, pe loc, în martiri sau robi , de-a turbat Baiazid de supãrare. Prin urmare, sultanul hotãrãºte sãl rezolve pe valah ºi-l viziteazã personal în 1394, întinzîndu-se la vorbã pînã în 1395. El era însoþit de-o numeroasã armatã de ieniceri ºi spahii, puºi pe bancuri negre. Scopul sultanului era sã ia cu el, undeva în Asia, pe Mircea sau, în cazul cã nu s-o mai gãsi loc ºi pentru el printre bagaje, sã-i ia doar inima. Dar socoteala de acasã nu se potriveºte cu cea din Valahia, cã Baiazid nu le avea de nici o culoare cu cultura. Mirciulicã, urmînd indicaþiile lui Sergiulicã (tot el, sãracu, sã le facã pe toate), a retras populaþia din calea necredincioºilor ºi ia primit pe aceºtia, dupã bine-cunoscuta ospitalitate româneascã, cu pîine otrãvitã ºi sare pe rãni. Ba i-a mai ºi urmãrit prin pãdurile de stejari, ucigîndu-i cu o dibãcie rar întîlnitã. Cã turcii, lihniþi de foame, mîncau ghindã ca porcii, spre marele amuzament al mistreþilor valahi care îngrãºaserã pãmîntul pe acolo cu substanþe mai puþin nutritive. Suferinþa înduratã de osmanlîi s-a accentuat la Rovine, unde valahii, destul de puþini, au ucis fãrã numãr la spahii, transformîndu-i în stafii ºi populînd locul cu legende minunate pe care, din pãcate, astãzi nu le mai crede nimeni, cu excepþia mea. Dar sã ºtiþi, oameni buni, cã adeseori în istoria valahilor, dupã o mare izbîndã, urma o ºi mai mare retragere în Transilvania, cã turcii erau uºor de pãcãlit, dar erau mulþi. Aºa cã-n locul lui Mircea, care fusese nevoit sã-ºi pãrãseascã domiciliul conjugal ºi s-o lase pe Valahia în stand-by, ajunge barosan Vlad Uzurpatorul, care a minþit poporul. Nu cu televizorul, cum se practicã mai nou, ci cu o parte a marii boierimi, trãdãtoare prin definiþie. Însã, Mircea se întoarce ºi rãmîne conducãtor într-o jumãtate de þarã, aºteptînd momentul prielnic sãi vinã de hac rivalului sãu. Momentul vine dupã bãtãlia de la Nicopole, din 1396. Mircea, ajutat de ªtibor, voievodul Transilvaniei, îl prinde pe Vlad în cetatea Dîmboviþei ºi restabileºte ordinea fireascã în Valahia.

De aici încolo, Sergiu Nicolaescu poate rãsufla uºurat cã Mircea nu-i mai iese din scenariu ºi devine «cel Mare»”...

Promouºãn: Cu Mircea n-am încheiat socotelile, aºa cã urmãriþi episodul viitor, intitulat ,,Scrisoarea a III-a, revãzutã ºi adãugitã”. Vã daþi seama cã monumentala operã este rescrisã de mãndel, cã Eminescu a cam dat bulealã...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 8 septembrie 2017

Atitudini Polemici TABLETÃ DE SCRIITOR

Poezii sfinþite la nouã pîrîuri de apã dulce Plouã cu vise de pãsãri cu strungãreaþã la gurã ºi toamnã aurie, de mi se înfioarã mãduva pe ºira spinãrii.

Vîntul zãngãne prin oale cu must de melancolie adusã de prin mãguri cu animale sãlbatice ºi ritmuri de dans de cãprioare cãþãrate pe stînci, diavoli cu coarnele întoarse spre cerul cu lacuri de ploaie, tãvãlugindu-se peste tot, gata de întins grãtare întru dezmierdare ºi joc de mirese ºi miri în noaptea pepenilor verzi, ca sã porneascã pe drumul iubirii cu dale de lacrimi ºi dor. ªi ploaia aceasta îmi stîrneºte din mesteceni avalanºã de gînduri, de care mã apropii sã le prind, dar ele se pierd în neantul împãrãþiilor a toate regulile pãmînteºti. ªi iatã cã a venit toamna, ºi plouã cã îmi scapãrã dorul dupã ulcelele cu must din vremea copilãriei, cînd scuturam merii din via din grãdinã ºi dormeam în legãnatul carului cu snopi de stele, pînã la baierele orizontului din care, din cînd în cînd, se cernea zumzet de miere albã de poamã grasã cu gust de guºtere de portocalã, cu sîni de viezure de buºtean ºi urzicã moartã, de mã trezeam buimac din amintiri. ªi-aveam cu mine berbecuþ bun de grãtar, cu ochi de vultur pleºuv, de pe

Baia de Aramã – un colþ inedit de lume româneascã – Ion Pillat, trecînd pe la Baia de Aramã ºi parafrazîndu-l pe Eminescu, scria în extaz despre acest colþ de univers românesc, unde trãiesc „moþii Mehedinþilor”: „De treci Baia de Aramã, de departe vezi albind,/ Stai, Cãline, nu pãdurea, ci doar munþii de argint!/ Iatã piatra nestematã, iatã puii ei, Cloºanii./ ªi deodatã uiþi Florica, ºi deodatã uiþi Miorcanii...”. E vorba de cel mai nordic sat al judeþului Mehedinþi, un sat de munte, pãstrat, undeva, într-un cadru de basm mirific, un fel de rezervaþie bizarã a naturii româneºti. Ion Pillat fãcuse o cãlãtorie, aici, cam prin 1930. De atunci s-au scris despre þinutul cel mai de sus al Mehedinþilor cîteva cãrþi, printre care, cea mai frumoasã, ,,Prin Munþii Mehedinþilor”, a profesorului Const. D. Ionescu (reeditatã de Editura ,,Scrisul românesc”, 1978).

Regiunea este încã necercetatã. Ar trebui început cu istoria mai veche, cu Nicodim cãlugãrul care, înainte de a întemeia Tismana, capodoperã de arhitecturã de pe timpul lui Vlaicu Vodã, mai întemeiase schitul Vodiþa, lîngã Vîrciorova ºi, mergînd spre munte, intenþionase sã se stabileascã în decorul superb de la Baia de Aramã. Legenda spune cã venirea lui Nicodim nu era pe placul oamenilor de pe aici care, cãutînd sã-l compromitã pe cãlugãr, îi vîrîserã în traistã o gãinã, acuzîndu-l de furt. Pînã azi, o stradã a tîrgului se cheamã Valea Gãinii.

Nu departe de Baia de Aramã se aflã satul Prejna, de unde sînt originari pãrinþii lui Tudor Vladimirescu ºi unde se pãstreazã un portret al revoluþionarului, zugrãvit pe o scîndurã, în biserica satului. Tudor e îmbrãcat cu o hainã lungã de culoare verde, pe margine cu galben, încheiatã la gît cu un ºnur, strînsã cu un brîu roºu, deasupra cu o manta roºie, cu mînecile despicate, în mînã cu ctitoria sa de la Prejna.

ogoarele mamei, care-ºi culegea holda în ropotul ploii cu vioarã de chihlimbar la ureche ºi papuci de frunze galbene. Cãci ea, de fiecare datã, avea altre treburi de fãcut decît sã asculte susurul toamnei rostogolindu-se de peste dealul de la marginea satului, împãdurit cu stejari seculari.

Au trecut destui ani de la naºterea sa, cînd, în acest anotimp cu mistreþi slobozi la cules de ghindã ºi rîmat pajiºti, ploaia cu lapoviþã zornãie pe acoperiºuri, destrãbãlîndu-se, de colo-colo, în amintirile Peisaj de toamnã în Munþii Mehedinþi mele de ºcolar cu teniºi ºi bascã de desenat fluturi, din abecedarul primelor întîlniri cu de-alde doamna învãþãtoare ºi creioanele sale petreceri la vreascuri de lumini liliachii, întru înnoirea colorate, gutui amare pentru ochii mei, cînd plînsul hamurilor de cai pentru cununii ºi botezuri. ªi plouã, ºi plouã cu veselie de aur galben din toamnei a zguduit din temelii casa cu moartea tatei ºi mestecenii de la poarta dorului meu, cu poezii sfinþite la ultiþele cu cioburi de brume argintii. Dar anii s-au dus...

Timpul, însã, nu se miºcã în nici o direcþie, numai noi, nouã pîrîuri cu apã dulce, în care se scaldã fetele moroamenii, ne ducem, prin amintiri, spre tãrîmuri pe care gane pentru împreunãri cu feþi-frumoºi, din poveºti de le-am strãbãtut de multe ori în murmurul tainic al vieþii odinioarã, pe cearceaf de curcubeu stelar. ªi iatã cã, pe nebãgate de seamã, a venit toamna, cu de zi cu zi. ªi-i toamnã. ªi pentru cã e toamnã, îmi schimb san- strãlucirea diamantelor sale, întru numãratul bobocilor ºi dalele gãurite din picioare pentru un cãuº de fluiere gal- a sindrofiilor bahice, cu vin din podgorii unse cu sacîz de bene, care-mi vor face sufletul sã exulte la o canã de Lunã plinã ºi þambal de greier conectat la orgi de vînt, miere ºi sarmale, pe mãsura zborului pãsãrilor care dînd de veste peste tot c-au început petrecerile care-o þin pigulesc din spice pîine împletitã cu triluri de grauri de aºa, pînã ce crivãþul va îndoi pãmîntul sub nãmeþi. la tîþîna ierbii ºi pe care le ascult în tînguirea lor acum, ION MACHIDON, în preajma grãtarului cu inimi de pastramã ºi cîntãri de Preºedintele Cenaclului ,,Amurg sentimental” Tot lîngã Baia de Aramã se aflã saþul Padeº, unde ºi-a rostit Tudor prima sa Proclamaþie, cu „un stil viguros ºi biblic, folosind imagini multicolore, de zugrãvealã de tindã bisericeascã”. (G. Cãlinescu, ,,Istoria literaturii române de la origini pînã în prezent”, 1941).

Mai jos de Baia de Aramã e Glogova, unde Tudor fusese administrator de moºie al boierilor Glogoveni.

Tot Mehedinþiul e plin de urmele Vladimirescului. La Cerneþ, fosta reºedinþã a judeþului înainte de Regulamentul Organic, unde Tudor a fost Vãtaf de Plai (prefect), i se mai pãstreazã locuinþa, o culã în stil oltenesc.

Dar regiunea Baia de Aramã – poate cea mai sãlbaticã (citiþi neexploatatã turistic) zonã a þãrii, cu fenomenele carstice unice precum Podul de piatrã de la Ponoare, cu rezervaþia naturalã a Pãdurii de liliac (tot de la Ponoare), cu drumul de basm ce trece prin Podeni spre Herculane etc. (unde se spune cã a poposit Mihai Viteazul în drumul spre Viena – e un depozit etnografic ºi lingvistic încã necercetat. În satul Obîrºia de munte, oamenii se îmbracã exact ca pe vremea dacilor, cu cãmãºi de cînepã ºi cãciulã, vara; femeile cãlãresc ca niºte amazoane valahe.

Fînul se mãsoarã cu unitãþi specifice. Un þãran îmi spunea cã a cosit fînul ºi a fãcut „ºapte iepe ºi-o Mãrie”, adicã atît cît duc ºapte cai ºi cît mai ia ºi nevasta în spate. Un munte se cheamã Cracul Scorilei; existã numele de familie Scorilã. Un sat se numeºte Turtaba, nume dacic. Printre bizareriile þinutului ni se semnaleazã cã un cioban de munte, Lãzãrescu, avea o bibliotecã la stînã. Izvoarele Cernei se numesc Frunþile Cernei; aici apa e rece ca gheaþa.

Peisajul ºi oamenii regiunii au intrat în artã prin Ipolit Strîmbu, de origine din aceastã zonã, ºi prin pictorul D. Ghiaþã, ale cãrui compoziþii conservã cu fidelitate tîrgurile de vite ºi de oale de altãdatã, figuri de þãrani ºi de ciobani. La cîteva tîrguri ºi la cîteva nedei am luat parte, prin satele dinspre nord am umblat, bãtîndu-le cu piciorul. Cãldura cu care ne-au primit ciobanii („ungureni” – veniþi de peste munte) din Titerleºti, sau dacii de la Cloºani n-am aflat-o în multe pãrþi. O impresie specificã în planul peisajului mi-au fãcuto ºi peºterile, ale cãror intrãri seamãnã cu liniile lui Brâncuºi. Cine trece pe la Baia de Aramã rãmîne legat sentimental de peisaj ºi de oamenii pe care-i duce cu el toatã viaþa. Cel mai frumos albastru din lume cred cã este cel de la Baia de Aramã, mai ales primãvara, cînd printre tancurile de calcar înfloreºte cornul ºi cînd, la Izverna, se sãrbãtoreºte, ca pe timpul lui Burebista, „mãsuratul oilor” (înþãrcarea mieilor); am rãmas cu inima acolo, în sãptãmîna pãdurilor de liliac...

EMIL MANU

Augustin Costinescu, un continuator al tradiþiei picturii lui Luchian ºi Ciucurencu Recent, am avut prilejul sã vizionez expoziþia artistului plastic Augustin Costinescu, conþinînd lucrãri de picturã ºi desen, eveniment gãzduit la Galeria Artelor din Palatul Cercului Militar Naþional. Mãrturisesc cã am fost plãcut impresionat de tablourile expuse, în care culoarea pare sã poarte cu ea un cîntec emoþionant, provocat de intenþia pictorului de a accentua atmosfera poeticã a unui peisaj sau miºcarea gestualã a unui personaj. Subiectele alese de artist sînt, potrivit genericului sub care sînt

prezentate lucrãrile, ,,Impresii din Paris, Roma, Veneþia, Viena, Budapesta, Sibiu, Creta ºi mahalaua mea”. Despre pictorul Augustin Costinescu aflãm din catalogul expoziþiei cã, din anul 1969, dupã absolvirea Institutului de Arte Plastice ,,N. Grigorescu”, a participat la majoritatea saloanelor anuale, bienale, republicane ºi municipale, cu lucrãri de picturã ºi graficã, precum ºi la numeroase expoziþii de grup. În strãinãtate, a participat, începînd cu anul 1973, la expoziþiile colective organizate de Oficiul de Expoziþii ºi Uniunea Artiºtilor Plastici în þãri precum Germania, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Polonia, Finlanda, China, Italia, Franþa ºi Austria. Lucrãrile pictorului se bucurã de o apreciere deosebitã nu doar în rîndul publicului, ci ºi al criticii de specialitate. Potrivit istoricului ºi criticului de artã Mircea Deac, pictura artistului ,,continuã strãlucit exemplele lui Luchian sau Ciucurencu, cu modalitãþi noi de compunere a imaginii, aducînd astfel o nouã sudurã culorii ºi desenului, în imagini mãestrit arhitecturizate”. Prin cãldura culorii ºi a desenului, lucrãrile sale au stîrnit, de-a lungul anilor, admiraþia unor importante personalitãþi din lumea artei ºi a culturii.

Florin Piersic îºi mãrturisea, în 2015, ,,bucuria de a-l fi cunoscut ºi admiraþia pentru întreaga domniei sale creaþii ºi, mai ales, ºansa de a-i fi Prieten!”. Sînt cuvinte calde, la fel cum sînt stilul ºi culoarea folosite de acest excelent artist plastic român ºi care ne conving, o datã în plus, sã mergem la expoziþiile în care pot fi admirate creaþiile sale.

ANTON VOICU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 8 septembrie 2017

Polemici Controverse RESTITUIRI

,,Creierii de piatrã ai munþilor“ Dacã marea e aproape monotonã la suprafaþã ºi plinã de aventuri în interior, munþii sînt prãpãstii marine întoarse pe dos, cu toate întîmplãrile în afarã, cu peºtii schimbaþi în pãsãri, cu plantele acvatice în brazi. Imprevizibili, de o infinitã variaþie staticã, munþii sînt constituiþi dintr-un singur material-gazdã a vieþii: piatra. (...)

Marii poeþi trebuie crezuþi în momentele lor de explozie, întocmai ºi la propriu. Am impresia cã o metaforã n-are nici o valoare, dacã nu poþi sã þi-o închipui cuvînt cu cuvînt, chiar aºa cum a fost rostitã. Nu pot sã nu-l cred pe Eminescu atunci cînd numeºte geologicul fenomen al munþilor: ,,Creierul de piatrã al munþilor”. Îmi închipui munþii ca pe niºte creieri imenºi de piatrã. Mã gîndesc ce fel de gînduri ar putea sã aibã, cît timp le trebuie ca sã-ºi ducã un gînd pînã la capãt, ºi-mi dau fel ºi chip de rãspunsuri, pentru care caut cuvinte frumoase, imagini care sã-ncapã astfel de priveliºti, ºi chiar îmi caut un trup din copilãrie, demn sã rãmînã cu gura-cãscatã ºi sã se întrebe mereu ,,de ce?”.

Fericitã întrebare! Întrebare motrice a existenþei avidã de înaintare. O, înþelegerea înainteazã numai în mãsura în care a cuprins adevãrurile realului ºi, încã, i-au mai rãmas înainte adevãruri nedesluºite din fenomenul ce le conþine ºi care te cheamã magnetic. Creierii de piatrã ai

Bucureºtiul interbelic ºi cuptoarele sale (1) La fiecare dintre cãlãtoriile mele în România, providenþa mi-a dãruit cîte-un prieten. Încã înainte de a ne cunoaºte, gazda noastrã nici n-a sfîrºit bine sã ne rosteascã numele, cã ne ºi simþim intim legaþi. La fel cu acele familii greceºti pe care o practicã secularã a proxenetismului matrimonial le-a dresat sã nu aducã faþã în faþã decît partide care cad la învoialã de la prima aruncãturã de ochi, tot aºa divinitãþile bucureºtene nu se pãcãlesc în desemnarea ghidului binevoitor cãruia îi sînt încredinþat. Acesta se numeºte Gheorghe, dar, ca toþi românii, e pretutindeni cunoscut sub numele lui mic, care e Ghiþã. El asociazã celor mai fermecãtoare daruri ale minþii acea gentileþe pe care Proust o prefera tuturor celorlalte calitãþi.

Berãria Gambrinus - Ghiþã, îi spun, iartã-mi lãcomia: în seara asta, aº vrea sã-mi faci un curs practic de bucãtãrie româneascã.

- Te aprob, dragul meu, rãspunde el, cã nu eºti interesat decît de lucrurile serioase; hrana este cheia tuturor enigmelor noastre. O sã-þi explic rolul ei istoric, politic, social, estetic...

- ªi cina? N-o sã cinãm?

- Fie; o sã te conduc la clubul meu, la ,,JockeyClub”; acolo se mãnîncã la fel de bine ca în cele mai mari cercuri din Paris, Londra sau Buenos-Aires; dacã nu cumva preferi ,,Capºa” ºi mîncãrurile sale franþuzeºti, ,,Gambrinus” pentru berea lui, ,,Enescu” pentru pîrjoalele sale, ,,Iancu”, ,,Iordache”, ,,Maiorul Mura”, ºi mai ºtiu eu care; vara, te-aº fi dus sã mãnînci în aer liber la ªosea; ,,Colonadele”, ,,Chateaubriand”, ,,Flora” sînt ºi ele bune. Unul din farmecele Bucureºtiului îl dau tocmai aceste mese simple ºi vesele la rãcoare, pe feþe de masã de bumbac, în farfurii de douã parale, cu ospãtarii alergînd în întuneric, luminaþi în trecere de luminãrile de pe mese sau de focul mare din rotiseria aflatã în bãtaia vîntului. Vara, toamna, carnea devine cu adevãrat suculentã, peºtele ºi vînatul sînt din belºug, icrele

munþilor! Chiar aºa ºi sînt. Au o parte de vis ºi o parte de real. Brazii ºi jnepii sînt gîndurile lor. Ei percep lumea altfel decît noi. Pentru un brad, rãsãritul ºi apusul soarelui sînt numai o bãtaie de inimã simþitã la tîmplã.

Saltul unei veveriþe speriate între douã cetini semnificã ceva cu mult mai puþin decît începutul începutului unui fior. Un torent – o vînã capilarã care împinge un ºir subþire de celule roºii ºi albe, adicã de þipari ºi de pãstrãvi. Nu ne putem imagina lumea decît prin condiþia noastrã umanã.

Nici cosmosul nu ni-l putem imagina altfel decît aºa. Orice cuvînt al oricãrei limbi nu exprimã ,,Sîntem ceea ce iubim!”, spunea Nichita Stãnescu. altceva decît invizibila parte a insului uman, În aceastã imagine, el apare alãturi de Adrian implantarea lui în tot ceea ce existã. Munþii nu Pãunescu, un alt reprezentant de frunte aparþinînd ni-i putem reprezenta decît prin ceea ce au ei generaþiei de aur a poeziei româneºti contemporane. comun cu noi, adicã prin verticalitatea lor tinzînd spre vis ºi prin certitudinea lor palpabilã tinzînd spre real. Pe ei, ca pe niºte creiere de piatrã ce sînt, depunem cîntecul pãsãrilor ºi al buciumelor. Din ei smulgem lumina, ridicîndu-le zãpada preschimbatã-n ape, ºi apele preschimbate în lacuri de acumulare, de-a lungul ºi-n înãlþimea barajelor de piatrã ale Bicazului ºi Plutesc pe marea dintr-o altã erã ale Argeºului. Pentru cã lumina e limbajul comun între corãbii sugrumate de furtuni, noi ºi munþi, locul unde unul sîntem aidoma celuilalt. ºi s-au împrãºtiat în atmosferã Pentru cã nu ne putem imagina creierii de piatrã ai toþi zeii evadaþi de la nebuni munþilor gîndind altfel decît în luminã.

NICHITA STÃNESCU

Þãrm

negre sînt la jumãtate preþ, ºi toatã societatea noastrã elegantã, astãzi fãrã bani, îºi plimbã veselã rochiþele de creton ori vestoanele croite la croitorul evreu, în cîrciumile Halelor sau în restaurantele populare, cu bolþile lor de verdeaþã ºi cu bucãtarii lor þigani. Dar sã ne întoarcem la ceea ce-þi spuneam. Nu þi-a scãpat, desigur, contrastul dintre þãranii ºi orãºenii noºtri; s-ar zice cã sînt douã popoare luate de la cele douã capete opuse ale Europei; þãranul...

- O sã-1 ridici din nou în slãvi pe þãran! La Bucureºti, toate cuvîntãrile se încheie cu asta...

- Desigur, o sã-1 ridic în slãvi pe þãran. Tînãr sau bãtrîn, el e frumos, e slab, are dinþi întregi, ochi limpezi ºi liniºtiþi într-o piele de culoare închisã; vorbele ºi gesturile lui sînt încete, atitudinile-i sînt nobile, totul respirã în el modestia, rãbdarea ºi demnitatea. Asta se explicã prin faptul cã nu e hrãnit. Omul de la oraºe e gras, palavragiu, dã mereu din mîini. E plin de îngîmfare ºi mãrginit; fiindcã mãnîncã peste mãsurã. Þãranul nu cunoaºte cãrnurile mari, sîngerînde, ºi reumatismul, supele, tocãturile fierbinþi ºi dinþii stricaþi. El mãnîncã mãmãligã uscatã (pîine de porumb), peºte uscat, mãsline. Toatã istoria României este lupta acestui om slab contra celor graºi; ea s-a încheiat cu triumful celui slab marele rãzboi ºi exproprierea. O sã-þi explic acum de ce aceastã victorie a celui slab va însemna pierderea lui, cum intrã el în oraºe, cum face cunoºtinþã cu carnea ºi nu mai pleacã de-acolo, cum sufletul lui...

- Acum, îi spusei hotãrît, ne vom duce sã cinãm; sufletul oamenilor poate fi surprins mai bine la masã.

Uitînd cu totul criza de ficat care, dupã ultimul meu itinerar românesc, mã întinsese la Cracovia pe un pat de suferinþã, plecai cu Ghiþã ºi cu trei prieteni sã explorez noi restaurante bucureºtene. Intrarãm mai întîi la un birtaº, în fundul unui pasaj. În faþa bufetului de aperitive, am rãmas mai multã vreme, fiindcã nu era decît ora 8, iar bucureºtenii nu se lasã cu nimic mai prejos decît spaniolii în privinþa orelor tîrzii. Pericolul cremelor, riscul untului topit, hazardul sosurilor groase cu ardei iute, neliniºtea tocãnilor cu ceapã, ameninþarea tocãturilor, capcanele gãluºtelor de gîscã fierte înãbuºit, cu migdale pisate, pe scurt, tot ceea ce-i mînã pe românii gîfîitori la

Restaurantul Bãneasa

De bunã-seamã va cãdea-nserarea adusã-n plisc de pescãruºi, ºi se va-nchide-n sine marea, zadarnic vor striga la uºi Toþi peºtii rãstigniþi pe maluri, surprinºi ºi ei de-atît desfrîu, s-au sufocat cãrãrile din valuri de macii emigraþi din grîu

De atîtea-nfrigurate gînduri ce se întind fãrã opreliºti, se-ntorc corãbiile rînduri convoi de deznãdejdi ºi de priveliºti Se vor zdrobi pînã la urmã de stîncile-ncuiate-n þãrm, pe unde doar uitarea scurmã de cîte ori stelele adorm.

ADI SFINTEª, 6 august 2017 Karlsbad îmi reveni dintr-o datã în memorie, în timp ce ochiul meu urca etajul de icre, icre proaspete sau presate, icre verzi de crap sau de ºtiucã, icre roºii de morun de Manciuria; apoi etajul de mezeluri, cîrnaþi, porc afumat, limbi afumate (minunate), caltaboºi, cîrnaþi roºii sau albi; apoi etajul de ciuperci, mãsline, pastã de peºte, salate ruseºti etc., în sfîrºit, etajul micilor pateuri calde.

Pornit la asaltul acestui zgîrie-nori de aperitive, prietenii mei îºi dãdeau curaj în luptã, golind sticluþe de þuicã de prune, pe care le dãdeau pe gît dintr-o singurã înghiþiturã. A fost, de altfel, singurul alcool al serii; în privinþa asta, românul nu seamãnã cu rusul; beþia nu-1 atrage; el se mulþumeºte cu vinurile locale cu nume frumoase de producþii franþuzeºti, pe care sînt altoite viile valahe; puse pe un scaun lîngã masã, înconjurate de sifoane, ele alcãtuiesc „bateria”. Comandarãm apoi cinci sau ºase feluri de carne, ca în Argentina; orãºeanul e aici un carnivor: legumele le lasã oamenilor de la þarã. Într-o supã acrã plutea un cap de miel, pe care camarazii mei îl scoaserã la loc uscat, ca sã se delecteze cu creierul ºi mai ales cu ochii; ni se aduserã apoi, pe scînduri de tãiat carnea, fripturi la grãtar, pe care le transportarãm pe farfuriile noastre de lemn; enormi ficaþi, ugere ºi sexe de vaci, testicule, care în româneºte se numesc „fudulii”, de berbec. Mirosul cãrnurilor îmi pãtrundea în haine, în pãr, sub piele. Aromele se amestecau cu fumurile, aburii supei de iepure, cu rotocoalele tutunului turcesc.

Trecu vînzãtorul de ziare; vindea cotidiane franþuzeºti, proaspãt debarcate din OrientExpres, ºi cele trei mari hebdomadare ale noastre. Amatorii îºi smulgeau o revistã parizianã, ilustratã cu fotografii ale unor personaje foarte dezbrãcate. (va urma) PAUL MORAND (1935)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 8 septembrie 2017

Atitudini

Balsamuri spirituale (38) TRANSFIGURARE - povestea unei mari iubiri (I) - „Te rog, nu plînge, Buni. Hai, lasã-mã sã-þi cînt Un cîntec despre ape, ºi lebede, ºi rouã, Un cîntec despre ALMA, pãpuºa mea cea nouã.

Dar zãu, te rog din suflet, aº vrea sã ºtiu ºi eu De ce mãmica zice cã tatãl ei e-un zeu?

Ce tainã neºtiutã de-atîþia ani tu porþi De-þi par trãind ºi astãzi cei ce de mult sunt morþi?”

Cu mîna-i sidefie - azi albã ºi uscatã Bãtrana-nfioratã o mîngîie pe fatã.

Cãtînd în propriul suflet Cãrarea de pe Creste, Ea îi ºopti cu teamã: „Fie. Îþi spun o poveste.

Dar sã þii minte bine cã tot ce-auzi acum Nu-i flacãrã ce arde ºi-apoi ajunge scrum.

Aceastã neuitare în care mã-nvelesc E amintirea vie a celui ce-l iubesc.

El nu mai e cu mine, de-atîþia ani ºi ani Azi - singurã ºi tristã - mã plimb pe sub castani.

Dar cîtã vreme-n trupu-mi tresare-un strop de viaþã Doar chipul lui cel dulce îl vãd aievea-n faþã“...

Fetiþa-n mare grabã îºi aruncã pãpuºa.

Fereastra era-nchisã, la fel era ºi uºa.

Din cînd în cînd în geamuri sclipea cîte o stea, Din Jocul Amintirii povestea începea: - „Eram ºi eu ca tine - micuþã ºi sprinþarã – Afarã era soare ºi-n suflet era varã.

Purtam mãtãsuri fine ºi pelerini de voal ªi aproape-n orice searã mergeam la cîte-un Bal. Trãsuri cu scãri înalte ºi cai cu ochi de foc Îmi fascinau privirea, oprind ºi timpu-n loc.

Subþire, delicatã, doar rochii lungi purtam Din cap pînã-n picioare lumina-nveºmîntam. ªi iatã cã-ntr-o searã plecat-am iar la Bal În cîntecul trãsurii ºi-n tropotul de cal.

Fãrã sã ºtiu atuncea minunea-aceea mare Cã eu, Prinþesa Luna, porneam spre mîndrul Soare.

Primul turneu Pascaly în Transilvania (1) Prin punctul de frontierã Predeal, solii artei române descind la Braºov, primul oraº. Componenþa „Societãþii dramatice a artiºtilor superiori din Bucureºti”, 7 actori ºi 5 actriþe. Pascaly, Bãlãnescu, Gestianu, P. Vellescu, Fraiwald, Sãpeanu, M. Eminescu, Matilda Pascaly, Dimitreasca, Maria Gestianu, încã o actriþã ºi Mariþa Vasilescu, frumoasa care se produce ºi cu cîntece naþionale.

Itinerar: Braºov, Sibiu, Lugoj, Timiºoara, Arad, Oraviþa. În frunte, Mihail ºi Matilda Pascaly, socotiþi de publicul românesc de peste munþi egali marilor artiºti ai strãinãtãþii; încheietor, suflerul luat de la Iorgu Caragiale, Mihai Eminescu. Piesele sînt numeroase ºi diverse, cu roluri multe – mari ºi mici –, astfel cã ºlefuitorul de limbã e obligat, destul de des, sã treacã din cuºcã pe scenã. Completeazã distribuþiile în roluri mãrunte, de umpluturã, alãturi de cuplul corifeilor, aplaudaþi entuziast de fraþii transilvãneni care sorb propria româneascã vorbire.

Mihail Mai trecuse pe-aici, cu Fanni Tardini, în cuºcã, simplu ºoptitor... Menirea luminoasã a teatrului, miracolul fãuririi spectacolelor din replici ºi bãtãi de inimã îi dau o trãire nãvalnicã, o intensã mulþumire tinereþii hoinare. Primãvara braºoveanã îi învãluie în „codru verde” pe cei veniþi sã le aducã

Polemici

Mereu aºa se-ntîmplã: destinul este scris, Se-aºeazã toate - tainic - parcã ascunse-n vis ªi-apoi, cînd îti dai seama, e totuºi, prea tîrziu: În trupul tãu tresare un alt trup cald ºi viu”.

O clipã doar Bunica se-opri din povestit De parcã amintirea - întreagã - s-a jertfit Acelei clipe sacre în care a-nþeles Cã alt Suflet – Pereche, în trup i-a fost ales.

- „Stãteam tristã deoparte, nu ºtiu la ce gîndeam Sau poate priveam steaua ce strãlucea la geam, Cînd, ridicînd privirea, vãzui în faþa mea Un Lord cu ochi de flãcãri ºi mîini de catifea.

Deodatã-adînc în mine a înflorit durerea Si-un þipãt fãrã sunet a sfîºiat tãcerea.

Cãci devenisem toatã pe dinãuntru Rug, Vroiam sã ies din mine, dar nu puteam sã fug!

De parcã ochii-aceia - trãdînd o amintire Aveau sã-mi fie pururi ºi Jertfã, ºi Rodire.

De parcã ºtiau bine c-aveam sã fiu a lui Cum ºtii cã-ntr-o durere chiar nici un zîmbet nu-i.

Simþeam obrajii-n flãcãri, ºi mîinile arzînd, ªi gîndurile toate cum se topeau pe rînd.

Cum lacrimi de luminã sub pleoape-mi tresãreau ªi-n fruntea mea încinsã - furtuni cum izbucneau!

Am vrut sã fug de-acolo, ºi am fãcut un pas.

Dar m-a oprit tandreþea vibrînd în al sãu glas, Cînd mi-a ºoptit încet, plecîndu-se spre mine: «Zadarnic fugi, Prinþesã, fiindcã mã porþi în tine.

Oricît vei alerga, voi fi tot mai aproape, Ca norii albi din ceruri ce se rãsfrîng în ape.

Oricînd vei vrea sã uiþi, am sã-þi aduc aminte Ca un parfum din trup ce stãruie-n veºminte»... ªi m-am simþit învinsã de-atîta puritate Cum ochiul plin de vise lacrima n-o mai poate. ªi i-am întins mînuþa - mai albã ca un voal ªi am pornit în Valsul celui mai mare Bal. Pe margini, zeci de oameni stãteau sã ne priveascã: Pãream din vechi Legende – pereche-mpãrãteascã”.

(Despina Dasicomis) (va urma) LILIANA TETELEA

bucurie alor lor... Turlele Bisericii Negre se înºurubã în cerul limpede ca de cînd lumea... Spinarea Tîmpei nu se prãvale cu cãsuþele vioaie; dimpotrivã, susþine trainic cerdacele însãilate cu flori, coloritul diafan petrecînd paºii descãlecãtorilor, ca la o reînviere. Cãtre bineþele scenice se îndreaptã simþirea româneascã, în port de sãrbãtoare, ca la slujba de duminicã.

Freamãtã Scheiul de cuvintele româneºti „pe faþã”, ºi „Gazeta Transilvaniei” se bucurã ºi se prosternã, numãr de numãr.

Pascaly, cãruia Iosif Vulcan îi pregãtise terenul în „Familia”, începe într-o duminicã. Spectacolul inaugural: „Orbul ºi nebuna”, traducere de Millo ºi Pascaly, din franþuzeºte. Urmeazã „Gãrgãunii”, „ªtrengarul din Paris”, „Femeile care plîng”. Între piesele strãine, „Mihai Viteazul dupã bãtãlia de la Cãlugãreni”, de Bolintineanu, dramã autohtonã, nu de prea înalt nivel, stîrneºte delirant entuziasm, mai cu seamã cã actorii poartã costume naþionale. Sala este neîncãpãtoare.

Sonoritatea limbii înfioarã mîndria spectatorilor. Publicul rãspunde clocotitor, cu buchete ºi cununi de flori, fãcliei românismului, purtatã aprig de actorii îngãduiþi de administraþia strãinã, Pascaly chezaro-crãiascã...

La spectacolul de adio – dat în beneficiul ºcoalelor române – sala ovaþioneazã îndelung, nesfîrºite aplauze pecetluind greaua despãrþire. ªi directorul, transfigurat de reuºita misiunii, înlãnþuieºte trupa la rampã, promiþînd, printre lacrãmile

CIOBURI DE GÎNDURI

AVE CONNIE

Cobori dintr-o poveste ce n-o ºtim Cu zmei, pitici, cu zîne ºi palate, Sã ne înveþi iar viaþa s-o iubim Cã am uitat acest miracol, din pãcate.

Ridicã-ne în lumea-þi minunatã Din lumea noastrã cu nãluci diforme ªi-o zînã cu baghetã fermecatã În oameni buni pe toþi sã ne transforme.

ILARION BOCA, 18 august 2017

Toaderi F ecc ioraºul Un prinþ al nesupunerii, þãran înnobilat de sine, stãpînea pãmînturile sacre din aura mînãstirilor muºatine.

Fecior tomnatec, avea poezia lui, trãind singur ºi într-o ureche, zîmbind ºãgalnic pe sub mustaþa-i haiduceascã; avea un cojocel cãrãmiziu, vara, iarna îi era act de identitate, de departe puteai spune: uite-l pe Toaderi Fecioraºul cum singur îºi scrisese pe buze; cerceta schituri ºi catedrale, cîntînd limpede psaltichia ºi zicînd despre sine cã nu-i altã ostenealã mai bunã decît a face slujbele mai frumoase cu glasul sãu de om neprihãnit.

Era o zi plinã de Sfîntã Luminã, fete codane roiau prin cetate, mare mulþime venitã la hram de Adormirea celei Preacurate; Toaderi privea rezemat de gînduri, galeº zicînd din privire: „deznierdaþilor, ºãdeþi ghiniºor, cã toacã di liturghie!“ ªi cum ºedea el pierdut, un alt moldovean ºugubãþ îi puse o nevinovatã întrebare: „Ci sîmþi, badi Toaderi cînd ti uiþi la ieduþîli celea?“ „Apoi, badi Tiofili, dacã m-ar înfiora Dumnezãu, cum mã-nchioarã copchilili Estea, apãi a mea ar hi mîntuirea!“ ROMAN FORAI

fierbinþi, grabnicã revenire, mai mult cu piese istorice. În cuºcã, poetul-sufler, apropiat de Pascaly ºi pentru simþãmintele patriotice ce cãlãuzesc activitatea acestuia, simte comuniunea de sînge ºi pãmînt românesc desãvîrºindu-i credinþa...

Nu altfel se petrece la Sibiu.

Cu atît mai mult cu cît melodioasa limbã româneascã se face auzitã prima oarã pe scenã. Nu se pretinde chirie pentru salã, sub condiþia ca încasãrile unui spectacol sã fie date sãracilor. La anumite piese participã ºi populaþia germanã.

Nemþii sînt cîºtigaþi ºi ei; foaia germanã elogiazã artistica strãdanie de peste munþi. În afara pieselor jucate la Braºov, se reprezintã: „Voinicosul ºi fricosul”, „Nevasta trebuie sã-ºi urmeze bãrbatul”, „Sãrmanul muzicant” ºi „Un poet romantic”, de Millo.

Eminescu îl revede pe N. Densuºianu, cronicarul „Familiei”, care cu doi ani înainte îl scosese din zdrenþe...

Frumoasa Mariþa Vasilescu îi face praf pe nemþi, ºi cîntecele româneºti farmecã auditoriul, cu gîndul la adevãratele fruntarii... În seara despãrþirii, dupã „Poetul romantic”, sibienii dau un duios banchet la „Împãratul romanilor”, la care participã 150 de persoane. Pascaly, simþind momentul, trufaº, grandilocvent, lasã sã-i pice o lacrimã nostalgicã, cu aluzii politice...

Prozit-ul general tunã în suflete!

Succes imens la Lugoj! Fruntaºii oraºului se întrec sã-i gãzduiascã pe artiºti în casele lor, punîndu-le la dispoziþie o imensã vibraþie româneascã... Sala fiind micuþã, la primul spectacol, parte din public rãmîne afarã. La intrarea în scenã a Matildei Pascaly – ardeleancã, nãscutã Maior –, falnica artistã nu poate ataca replica, fiind acoperitã cu flori... Alãturi de Tricolorul uneia din cununi, cuvintele mãrturisesc adîncã idolatrie naþionalã:

„Junimea românã. Doamnei M. Pascaly.

Pentru arta românã. Lugoj, 1868”.

Cu reprezentarea fiecãrei piese, teatrul este neîncãpãtor. Cãldurile verii nu lichefiazã entuziasmul lugojenilor, care se dovedesc cunoscãtori ai frumosului artistic. Participarea lor, cu mic cu mare, înalþã ameþitor ºi însorit misiunea trupei lui Pascaly, rãzbunînd reprezentaþiile din þarã, mai mult goale... Oficierea solilor, sfinþitã sub acelaºi cer românesc, deschide porþi largi viitorului, bucuria fiind unanimã...

Ultima reprezentaþie - cu „Mihai Viteazul” - înregistreazã un asemenea triumf, încît Pascaly simte datoria sã prelungeascã turneul. Sînt jucate comediile naþionale „Sterian, pãþitul”, de Pantazi Ghica, „Frica e din rai”, „Cuconul Bîrzoi”. Se mai reprezintã: „Orbul ºi nebuna”, „Un amic supãrãtor”, „Doi profesori procopsiþi”.

Seducãtoarea Mariþa Vasilescu face sã palpite inimile tineretului, presa inserîndu-i categorica trecere la public: „Domniºoara Vasilescu pronunþã limba cea mai dulce românã, cu efect plãcut, ºi e o mãrgea graþioasã a societãþii dramatice”. Poate cã suflerul din cuºcã îi adulmecã nurii, cãci trimite la „Familia” poezia „La o artistã”, care, apãrutã în timpul turneului, lasã se se înþeleagã cã a scris-o pentru ea... (va urma) GABY MICHAILESCU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 8 septembrie 2017

Polemici Controverse Un NU hotãrît trezirii societãþii retardate (urmare din pag. 1) Desigur, ºocul a fost imediat atenuat de replica „Cine e ãsta sã se ia de SUA?”, bine receptatã de societate – o altã probã a stãrii de înapoiere mintalã a societãþii.

Interesant însã în actuala crizã este cã vãtaful trimis de marele stãpîn mondial sã vegheze asupra noii sale colonii ºi-a permis sã intervinã chiar în momentul în care s-a emis o idee ce nu convenea, deci a înãbuºit dezbaterea din faºã, de la nivelul de intenþie! Cred cã urmãtorul ºi firescul pas va fi verificarea listelor cu miniºtri, ba chiar ºi cu parlamentari, pentru a preîntîmpina chiar ºi apariþia unor intenþii! „Vrem sã fim parteneri strategici cu SUA, atunci sã facem ce spune SUA, fiindcã noi trebuie sã ne luãm dupã fratele cel mare, nu invers!” – ar putea fi îndemnul convingãtor al „românilor responsabili”.

Acum, sincer sã fiu, nu mã mirã cã Hans Klemm îºi permite sã „previnã” problemele în acest fel; de ce sã se mai ajungã în situaþia delicatã din 2012, de ce sã dai piept cu opt milioane de români, cînd poþi face mai simplu, cioplind cîteva cozi de topor ºi plasîndu-le acolo unde trebuie? Uitaþi-vã chiar la partidul din care face parte Pleºoianu, iniþiatorul demersului de suveranitate, ce au fãcut cei din PSD? Au fost de acord cu oprirea Comisiei de anchetã care putea scoate la ivealã combinaþiile sinistre de la alegerile din 2009! De ce?

Simplu, gunoiul trebuie sã rãmînã sub preº! Apropo de gunoi, zilele trecute a avut loc „ªcoala de varã” a PSD; pe cine vãd „profesor” acolo? – pe Alexandru Cumpãnaºu, una dintre cele mai sinistre figuri de la „Realitatea” lui Guºã ºi Rareº Bogdan! În timp, insul nu s-a manifestat doar cu sudalme la adresa PSD, dar emisiunile sale sînt un permanent afront adus jurnalismului, prin neadevãruri, provocãri, inculturã, manipulare!... Pe ãsta îl aduce PSD sã „predea”, în loc sã-l întrebe de banii primiþi de la MAI?! Bietul Pleºoianu credea cã PSD îl va susþine în demersul sãu pentru demnitate, dar PSD „învaþã” de la cel mai jenant ºtergãtor al galoºilor imperialismului SUA! Din pãcate, retardul societãþii româneºti nu se manifestã doar în relaþia cu SUA; o vezi zilnic la nivelul exprimãrii individuale, pe „reþelele de socializare”.

Deunãzi am intrat într-o dezbatere adhoc pe tema „o propunere de lege referitoare la audio-vizual“, o idee a lui Ioan Ghiºe ºi Gheorghe Funar. Proiectul a stîrnit multe valuri la vremea respectivã (2007-2008), deoarece avea „tupeul” sã reglementeze un minimum de 50% „ºtiri pozitive” în jurnalele televiziunilor. „Vai”, au sãrit atunci ipochimenii din presã, „vai”, sãriserã ºi acum, pe FB, un fost moderator TV ºi o donºoarã care scrie un „blog” de „dezbateri sincere”.

Cum, spuneau ei, dar presa trebuie sã fie liberã, sã reflecte realitatea! Sigur, le-am rãspuns, realitatea înseamnã toate cazurile patologice din toate fundurile de þarã, pe care prin nu ºtiu ce miracol le

gãsesc reporterii. Crime ºi violuri de unde a înþãrcat naiba iapa, pedofilie ºi diverºi ºarlatani sau nebuni care „fac audienþã”. Pentru cã, asta e realitatea – cretinismele fac audienþã, exact cum la un spital de nebuni pacienþii rîd ºi aplaudã mai tare cu cît vãd o nebunie mai mare! Societatea noastrã a devenit un ospiciu, iar cei care gîndesc ºi se comportã normal sînt priviþi drept nebuni!

Ghiºe ºi Funar nu propuseserã atunci ca jumãtate din ºtiri sã fie laudative, ci ca tematica, alta decît cazurile patologice, sã ocupe minimum 50%. Nu se poate, au strigat în cor presa, politicienii ºi chiar sinucigaºa societate - ºi de atunci am avut parte de 10 ani în care tîmpirea s-a accentuat, mergînd mînã în mînã cu colonizarea.

Atît exponentul Hans Klemm, cît ºi radicalul singular Liviu Pleºoianu evolueazã în acelaºi mediu, dar fiecare cu intenþia lui - ºi cu ºansele lui. În faþa comparaþiei dintre susþinãtorii unui mod de gîndire versus tentativa de a trezi umbrele unor ambiþii ºi virtuþi uitate, evident cã îi întreb ºi eu pe Pleºoianu ºi pe cei asemenea lui – cine eºti tu, sã te pui cu Marele Frate?! Sigur cã nu voi pune aceastã întrebare, pentru cã am cunoscut un om care a trebuit sã moarã pentru ca vãtaful imperiului sã aibã curaj sã vinã în þara noastrã. Omul acela se numea Corneliu Vadim Tudor, a ars o viaþã pentru România suveranã, dar poporul a ales sã urmeze calea tîlharului, devenind o colonie cu conºtiinþa ºi atitudinea unui cartier de drogaþi. Întrebarea este dacã mai existã speranþe ca România sã trezeascã? Sincer, mã îndoiesc. Încep sã cred cã frunctele otrãvite ºi-au fãcut datoria… În toþi aceºti ani de cînd a intrat în capcana numitã UE ºi în aberaþia monstruoasã numitã NATO, România a ignorat exemple de atitudine patrioticã, independentã, inteligentã - ºi cu gîndire orientatã cãtre viitor: mã refer la Cehia, Slovacia, Ungaria sau Polonia, ale cãror avantaje nu provin din sãrãcia solului lor, ori din minþile creatoare – ci din demnitatea ºi fermitatea manifestate în jurul interesului naþional ºi al demnitãþii. Un singur exemplu - e admisibil ca România sã umileascã militarii ºi pensionarii, adicã românii care au construit acum zeci de ani România puternicã, pentru ca, în contrapartidã, sã încurajeze migrarea la munci umilitoare – ba chiar sã ia lecþii de bunã purtare ºi „gîndire” de la cei plecaþi la stãpîni strãini? Oare credeþi cã o societate care îºi reneagã trecutul, faptele ºi conducãtorii care i-au adus respect pe plan mondial, dar în schimb vede ca soluþii „consumul”, „micile afaceri”, „investiþiile” strãinilor, migraþia cãpºunarã, sfaturile unor ONG-iºti debili intelectual ºi mai ales recomandãrile de un tupeu umilitor ale unor vãtafi strãini – o asemenea societate, spuneam, credeþi cã e capabilã sã se trezeascã? De fapt, nu cred cã voi trezi societatea nici dacã voi rosti un NU mult mai sonor decît uralele de la manifestaþia PSD de pe stadionul „23 August”.

În amintirea marelui Corneliu Vadim Tudor – publicistul, scriitorul, poetul ºi omul politic Pe 14 septembrie se împlinesc doi ani de cînd Corneliu Vadim Tudor a trecut în eternitate. Joi, 21 septembrie, ora 18.00, un grup de iniþiativã va organiza o manifestare în amintirea sa, în care se va evoca atît personalitatea, cît ºi opera marelui om politic, jurnalist, scriitor, poet, scenarist – dar ne vom aminti de prietenul sincer ºi omul sensibil care a fost Vadim.

Manifestarea va avea loc în prezenþa unor membri ai familiei Vadim Tudor ºi se va desfãºura în sala de conferinþe a hotelului Crystal Palace – ideea fiind a unui alt prieten al Tribunului, Dumitru Dragomir. Alte detalii despre program ºi invitaþi – în numãrul urmãtor al revistei „România Mare”. (Dragoº Dumitriu)

Asediul Europei Sute de ani, încã de la victoria lui Saladin ºi cãderea Ierusalimului, Europa a putut face faþã Islamului prin însãºi diversitatea ei. Neînþelegerile dintre þãrile vestului au fãcut ca Islamul sã nu poatã pãtrunde în inima Europei, ci doar sã graviteze în jurul ei. Noi, cei din Est, ne tot lãudãm cã am fost pavãza Europei în faþa musulmanilor, pe atunci personalizatã de Imperiul Otoman, ca ºi cum noi, europeni la bazã, am fi fost angajaþi sã avem grijã de ei, de mimozele din Vest. În prezent, mediatic vorbind, poate ºi practic mai încolo, Vestul este cuprins de panicã ºi oarecum ocupat de valul de musulmani care au nãvãlit, cu mic, cu mare, în grupuri mai mult sau mai puþin organizate, în sufrageria Europei, în inima ei, ocupînd treptat Germania, Franþa, Marea Britanie, ºi alte þãri mai mici sau mai mari. Cum de este posibil ca, în plin elan tehnologic al omului alb, al Occidentului, sã fim martorii unei posibile ocupaþii de cãtre Islam, la înlocuirea crucii cu semiluna?

Cum spuneam mai sus, diversitatea a salvat Europa întotdeuna. Fie cã am fost pavãzã, noi, cei din est, valahi, sîrbi, bulgari ºi unguri, leºi sau ruºi deopotrivã, fie cã atunci cînd au trecut de noi, zidurile Vienei au fãcut faþã. Chiar dacã francezii mai trãdau ºi se aliau cu otomanii cînd altora le ardea buza, întodeauna s-au gãsit soluþii. Acum, însã, e altceva. Chiar dacã civilizaþia a învins acolo unde a fost cazul, chiar dacã europenii au demonstrat cã prosperitatea existã, ei au uitat cã întotdeauna ºi de cînd lumea, corupþia, lãcomia ºi trãdarea au stat la baza cãderii chiar a unor imperii. Concentrarea factorului de decizie la nivel european în maximum douã puncte de interes, ºi vorbim aici de Strasbourg ºi Bruxelles, a fãcut ca munca celor care se ocupau de cooptarea corupþiei sã fie mult mai uºoarã. Pînã în anii ’80, acest lucru pãrea imposibil, în Europa fiind mai multe centre care trebuiau corupte, dar acum, prin UE, totul s-a simplificat. Cei care doreau sã impunã la nivelul naþiunilor europene valori care nu ne aparþineau sau acceptarea altor culturi au reuºit, nu prin ocupaþie militarã, ci doar cu ceva bani, mai ales cã þãrile arabe, dacã e sã ne referim la ele, în majoritate, nu duc lipsã de resurse. Este simplu acum sã distrugi valorile oricãrei naþiuni, în numele toleranþei, al corectitudinii politice sau al altor mesaje idioate propagate de mass-media corporatistã, fãrã sã ai nici cea mai micã remuºcare. Acum, Europa, mediatic vorbind, este sub asediu.

Curînd, însã, este posibil ca acest asediu sã se transforme într-un coºmar pentru cei care acum stau inerþi ºi acceptã sã fie educaþi de cãtre cei care conduc destinele continentului, acei politicieni care, deºi nu par, am convingerea cã sînt corupþi total.

Pentru minþile limpezi din aceastã lume, era de aºteptat sã se producã un asemenea aflux de refugiaþi, în contextul în care securea rãzboiului a fost slobozitã puternic în zona Orientului mijlociu încã de acum 7 ani, ºi a distrus milioane de vieþi. Cumva, cei fãrã de þarã trebuiau sã plece undeva, ºi cum Germania a deschis porþile, era doar o chestiune de timp ca acest plan bine gîndit, de distrugere din interior a Europei, sã înceapã sã prindã contur.

Creºtinismul este supus unui atac din partea unor valori orientale, dar, cel mai important, din partea celor care vor, de fapt, impunerea ateismului ºi a materialismului celor care cred în spiritualitatea ºi puritatea lui Dumnezeu. Asistãm în fiecare zi la fapte ºi dovezi incontestabile, iniþiate chiar de cãtre cei care nu au legãtura cu Islamul, care doresc ca Dumnezeu sã fie exclus din viaþa celor care Îl iubesc. Europa pe care noi, þãrile din est, am apãrat-o sute de ani, este pe cale sã se predea fãrã luptã unor valori pe care, cu ani în urmã, nu le împãrtãºea ºi nici nu le dorea asimilate. Atentatele la care acum asistãm sînt doar începutul unei crize profunde prin care þãrile europene vor trece ºi pînã la o fracturã socialã de proporþii mai este doar un singur pas, sau poate doar un Sarajevo mai elaborat.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 8 septembrie 2017

Viat , a c r e s, t i n ã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (13) Vama vrãjitoriei ºi a fermecãtoriei Aceastã vamã îi cerceteazã pe vrãjitori ºi pe fermecãtori. Diavolii de aici aveau chipuri de fiare, ºerpi, cîini, tauri sãlbatici ºi alte animale sãlbatice. Dar cu harul lui Dumnezeu, neavînd nimic de spus ºi de cercetat asupra mea, ne-au lãsat sã plecãm. Urcînd, i-am întrebat din nou pe îngeri: - În ce fel pot fi iertate pãcatele oamenilor care trãiesc în lume ºi cum pot fi ºterse din cãrþile diavolilor vãzduhului?

Iar aceia mi-au rãspuns: - Pot fi iertate ºi ºterse cînd se pocãiesc ºi îºi mãrturisesc pãcatele lor ºi cînd împlinesc canonul duhovnicului ºi primesc iertarea. Însã dacã îi e cuiva ruºine sã se spovedeascã ºi crede cã îi e de ajuns doar distanþarea de pãcat, atunci pãcatele nu i se iartã. Cãci Domnul a dat Apostolilor Sãi harul de a lega ºi dezlega pãcatele oamenilor ºi prin intermediul arhiereilor ºi a preoþilor duhovnici se pãstreazã pînã astãzi Taina Spovedaniei. Cînd diavolii vãd cã pãcatele oamenilor sînt ºterse, se tulburã ºi se strãduiesc sã-i arunce în altele mai mari. Mulþi însã, înspãimîntaþi de canonul greu al duhovnicului, împart pãcatele lor ºi le spun jumãtate unui duhovnic ºi cealaltã jumãtate altui duhovnic. Dar aceºtia sînt amãgiþi de diavol, fiindcã asta nu înseamnã spovedanie ºi pocãinþã, ci viclenie. Oamenii trebuie sã aleagã un duhovnic pentru toatã viaþa, dacã e cu putinþã, ºi sã nu-l schimbe fãrã sã fie nevoie. Altfel nu se pot izbãvi de duhurile viclene ale vãzduhului.

Vama idolatriei Curînd am ajuns la vama idolatriei ºi ereziilor, dar nu ne-au spus nici un cuvînt acolo ºi am plecat imediat.

Vama lãcomiei ºi îmbuibãrii pîntecelui Aceºti diavoli erau graºi ca porcii, sãlbatici ºi mai puternici decît ceilalþi. Cînd ne-au vãzut, s-au repezit asupra mea ºi mi-au arãtat cum îmi îmbuibam pîntecele ºi mîncam pe furiº în vremea cînd eram copil ºi îndeosebi în Posturile Mari. Mã acuzau cã nu mi-am þinut fãgãduielile date la Sfîntul Botez. Spuneau cã am fãgãduit sã mã lepãd de faptele lor, iar eu, din contrã, am

Carte de cãpãtîi (13) Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!” Într -un pomelnic nu se trec morþii care toatã viaþa nu au ºtiut de Dumnezeu, nu l-au acceptat nici în clipa morþii lor, nici cei care s-au sinucis, fiind conºtienþi de ceea ce fac, nici cei care au cerut sã fie arºi la crematoriu sau cei de altã religie, ca unii ce nu au împãrtãºire cu Hristos Domnul.

Luînd pomelnicul, Preotul îl citeºte la Sfînta Proscomidie, scoþînd pentru fiecare nume trecut acolo miride (firimituri scoase din prescurã) pe care le pune pe Sfîntul Disc, de unde vor fi adãugate în Sfîntul Potir, unde se amestecã cu Sfîntul Trup ºi Sfîntul Sînge al Domnului, astfel revãrsîndu-se asupra celor pomeniþi dumnezeiasca binecuvîntare ºi milostivire pentru iertarea pãcatelor ºi izbãvire de orice rãu.

Pentru ca toate acestea sã se împlineascã dupã rînduialã, creºtinul trebuie sã aducã pomelnicul la altar înainte de a începe slujba.

Un mare pãcat pe care-l sãvîrºim mulþi este acela ca, în predicile de la bisericã, sã vedem mai degrabã potrivire cu nu ºtiu ce persoanã cunoscutã ºi nicidecum cu pãcatele noastre! Nu trebuie sã urcãm noi în scaunul de judecãtor al celorlalþi, ci sã-L lãsãm pe Dumnezeu sã ne judece pe toþi, rugîndu-ne pentru pãcatele noastre, ale fiecãruia!

Limbajul lumînãrilor Cînd mergeþi la bisericã aprindeþi lumînãri pentru sãnãtatea voastrã ºi a celor dragi, de sufletul celor trecuþi în lumea de dincolo. Lumina lor „se vede” ºi pe lumea cealaltã ºi amplificã tot binele existent, arzînd orice urmã de nefast.

O lumînare aprinsã trebuie sã aibã o destinaþie precisã. Pentru sãnãtate se aprinde o lumînare la icoana Mîntuitorului („Aprind aceastã lumînare pentru sãnãtatea lui...“) Dar în primul rînd se aprind lumînãri pentru sãnãtatea duºmanilor ºtiuþi ºi neºtiuþi, fãrã sã se

fãcut voia lor. De cealaltã parte, îngerii se luptau arãtînd faptele bune ale mele, ºi astfel am plecat de acolo.

Vama poftei trupeºti Conducãtorul acestor diavoli stãtea pe un tron înalt, avea în slujba lui alte o mie de legiuni diavoleºti ºi îºi schimba încontinuu chipul. Uneori apãrea ca un balaur, alteori ca un ºobolan, alteori ca un mistreþ, iar alteori ca un peºte rãpitor. În jurul lui se afla mizerie ºi murdãrie nesuferitã, iar slujbaºii sãi stãteau înfuriaþi ºi gata sã mã atace. Vãzînd cine sînt, n-au gãsit nimic cu care sã mã acuze. Astfel, cu harul lui Dumnezeu, am fost eliberaþi din aceastã mizerie. Atunci îngerii mi-au spus urmãtoarele: „Multe suflete ajung pînã aici neîmpiedicate de celelalte vãmi, dar aceastã vamã a poftei trupeºti îi aruncã în iadul cel întunecat pentru faptele pe care le-au fãcut, cãci acest pãcat îl mînie pe Dumnezeu mai mult decît toate celelalte“.

Vama feþelor vopsite Aceastã legiune diavoleascã îi cerceteazã pe bãrbaþii ºi femeile care îºi fardeazã ºi schimonosesc feþele în diferite culori, miresme, ºi care-ºi vopsesc pãrul fiindcã nu le place chipul cu care i-a înzestrat Dumnezeu ºi doresc sã arate chipul care le place lor, prin diferite culori ºi mijloace. Diavolii au zis atunci, arãtînd spre mine: „Acest suflet a cãzut de douã ori în acest pãcat ºi avem dreptul sã-l luãm noi”. Îngerii au arãtat faptele mele bune ºi am trecut cu mult efort ºi cu rugãciunile Sfîntului Vasile.

Vama adulterului Aceastã vamã îi cerceteazã pe cei care sînt cãsãtoriþi ºi fac pãcate cu alþi bãrbaþi sau femei ºi în felul acesta pãteazã cununa lor. Împreunã cu aceºtia îi cerceteazã ºi pe cei care pãcãtuiesc împotriva firii ºi pe toþi mîrºavii care pãteazã cãsnicia. Dar eu, pentru cã, slavã lui Dumnezeu, n-am fãcut asemenea fapte cu care sã mã acuze, am plecat spre urmãtoarea vamã. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) numeascã, la icoana Maicii Domnului. Nemaiþinînd duºmãnie, iertînd ºi dorind binele celor care ne-au greºit, acest bine se întoarce la noi. Rãsplata celui care iartã ºi teroarea pentru duºmanii lui este mai mare decît a celui care-i urmãreºte!

Pentru duºmani se citesc zilnic 3 psalmi: 3, 30 ºi 142.

Un mirean poate citi pentru sãnãtatea sau mîntuirea sufletului sau pentru orice alte nevoi ºi psalmi, folosindu-se în acest scop de cartea numitã Psaltirea.

Un „medicament” îl constituie rostirea rugãciunii domneºti „Tatãl nostru”. Rugãciunea „Tatãl nostru” rostitã joacã un rol deosebit, are o rezonanþã puternicã din punct de vedere curativ ºi energetic.

Rugãciunea de aur este cea fãcutã la miezul nopþii, cînd cerurile sînt deschise ºi rugãciunea este primitã de Dumnezeu.

O rînduialã foarte folositoare pentru redobîndirea sãnãtãþii este Taina Sfîntului Maslu, care se face în bisericã ºi la care se poate adãuga ºi citirea Molitfelor Sfîntului Vasile cel Mare, de cãtre un sobor de preoþi.

Sfîntul Maslu Este una din cele ºapte Sfinte Taine rînduite de Biserica Ortodoxã. Sfîntul Evanghelist Marcu scrie despre Sfinþii Apostoli: „ªi scoteau mulþi demoni ºi pe mulþi bolnavi îi ungeau cu untdelemn ºi-i vindecau” (Marcu 6, 13). Despre puterea Sfîntului Maslu Sfîntul Simeon al Tesalonicului spunea: „Maslul dã dezlegare pãcatelor, ridicã din boalã ºi dã sfinþire“.

Aceastã Sfîntã Tainã este folositoare tuturor creºtinilor bolnavi de boalã trupeascã sau sufleteascã, cãci le dã tãmãduire trupului ºi iertare sufletului. Deci este de urmat îndemnul: „Este cineva între voi bolnav?: sã-i cheme pe preoþii Bisericii, ºi ei sã se roage pentru el, ungîndu-l cu untdelemn în numele Domnului; ºi rugãciunea credinþei îl va mîntui pe cel bolnav, ºi Domnul îl va ridica; ºi de va fi fãcut pãcate, i se vor ierta“ (Iacob 5, 14-15).

Taina Sfîntului Maslu se sãvîrºeºte oricînd este nevoie, dar se obiºnuieºte mai ales în zilele de post de peste sãptãmînã ºi în toate posturile de peste an. Înainte de Sfîntul Maslu este bine ca bolnavul sã-ºi cerceteze cugetul ºi sã facã o mãrturisire generalã (din

Iartã-i

În veci de veacuri, Doamne, slavã Þie.

Stãpîn etern al vieþii trecãtoare...

Te vãd cum creºti în lujerul de floare ªi-n plopii albi, ºi-n iarba din cîmpie...

Te-aud cîntînd în zbor de vijelie ªi-n glas de codri-n murmur de izvoare...

Te simt în caldul razelor de soare ªi-n tot ce-i farmec, vis ºi armonie...

Din lumea Ta, de-a pururea seninã De peste-naltul zãrilor, Pãrinte Spre noi întinde-Þi drumurile sfinte: Sã ne urcãm la veºnica-Þi luminã... ªi iartã-i pe nebunii care vor Sã te coboare pîn-la mintea lor...

G. TUTOVEANU (1872-1957)

Pildã creºtinã Visul cel minunat Odatã, un necredincios avu un vis. Se fãcea cã stã într-un pustiu mare. De jur împrejur nu se afla nimic. Cuprins de groazã, a vrut sã alerge, dar nu a putut. Atunci, deodatã, i se arãtã în zare un loc plin de umbrã ºi de pace, iar deasupra, în vãzduh, a vãzut scris aceste cuvinte: „crede, ascultã, iubeºte ºi respectã“. Voind sã meargã într-acolo, s-a deºteptat din vis. Avînd sufletul prins de nedumerire, omul acela a mers la preot ºi mãrturisindu-i visul, îi ceru lãmurire.

Preotul îi zise: – Iatã, fiule, Dumnezeu este bun cu tine. El vrea sã te scape din gheara necredinþei. Pustiul acela nu-i altceva decît pustiul necredinþei în care te zbuciumi, iar locul acela plin de umbrã ºi pace este Biserica Domnului Hristos. Cuvintele acelea patru înseamnã cã trebuie sã crezi în bisericã, sã asculþi de poruncile ei, sã iubeºti pe semenul tãu ºi sã respecþi pe Dumnezeu...

Necredinciosul acela a cãzut pe gînduri ºi pe urmã s-a întors ºi el la credinþã. copilãrie), de asemenea este potrivit sã se mãrturiseascã ºi cei din familie. În ziua în care se sãvîrºeºte Sfîntul Maslu este potrivit sã se þinã post. Sfîntul Maslu se poate sãvîrºi în bisericã sau în casa bolnavului, dacã acesta nu poate veni la bisericã.

Se duc la bisericã 1/2 litru de ulei ºi o canã de fãinã, care apoi se iau acasã, se pãstreazã la loc curat ºi se întrebuinþeazã în mod cuviincios. Astfel: din fãinã se pot face pîiniºoare din care sã se dea bolnavului sã mãnînce, iar dacã este în cantitate mai mare se pot face prescuri sau artose. Untdelemnul sfinþit la Sfîntul Maslu se întrebuinþeazã pentru pîiniºoare sau se pune în candele sã ardã (în casã ori în bisericã).

Sfîntul Maslu se poate sãvîrºi de mai multe ori, pînã în momentul cînd apare vindecarea.

Pãrintele Argatu ne învãþa sã procedãm astfel: Se posteºte post negru luni, miercuri sau vineri pînã la ora 24, se fac 40 mãtãnii ºi se bea un pahar cu Aghiasmã în care se pun 9 picãturi de ulei de la Maslu.

Acest pahar se bea numai dupã ce ai fãcut 40 de mãtãnii.

Se poate mînca la 2 ore dupã ce ai bãut acest pahar. Dupã ora 22 se fac rugãciuni mãcar o orã [Rugãciunile zilnice + Acatistul zilei din Acatistier (sau „Tatãl nostru” de 9 ori) + Rugãciunea de cerere].

Se face o turtã groasã de un deget, mare cît palma din: 3 linguri fãinã + 1 lingurã ulei + 3 linguri aghiasmã micã, fãcutã cu Moliftele Sfîntului Vasile cel Mare. Se amestecã ºi se coace 15 - 20 minute. Turtiþa o împãrþi în 7 ºi iei în fiecare zi o bucãþicã, dupã ce-þi faci rugãciunea de la 12 noaptea. Sãptãmîna urmãtoare faci alta (atîtea cîte Sfinte Masluri faci). Te poþi unge cu ulei de la Maslu pe locul dureros (nu pe pãrþile intime). Uleiul se foloseºte 7 zile, timp în care se þine post. (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

Pag. a 9-a – 8 septembrie 2017

MOZAIC

Metalul din compoziþia securii lui Ötzi, „Omul Gheþurilor“ ce a trãit acum 5.300 de ani, are o origine surprinzãtoare Ötzi, vestitul „Om al Gheþurilor”, a trãit înainte sã fie construite Piramida lui Keops ºi monumentul de la Stonehenge. Bãrbatul, a cãrui mumie a fost gãsitã în 1991 într-un gheþar din Alpi, a trãit în urmã cu 5.300 de ani ºi a fost ucis la vîrsta de 46 de ani, în urma unei confruntãri. Alãturi de trupul rãzboinicului ce a trãit la sfîrºitul Neoliticului au fost gãsite îmbrãcãmintea, încãlþãmintea ºi armele sale. Între acestea se afla un topor strãvechi, care avea totuºi o lamã de metal (99,7% cupru). La examinarea pãrþii metalice a securii lui Ötzi a reieºit cã materialul din care a fost confecþionatã aceasta provine din zona pe care noi o numim, astãzi, Italia centralã. Astfel, bucata de metal provine de la o distanþã neaºteptat de mare, avînd în vedere cã locurile de baºtinã ale „Omului Gheþurilor” se aflau mult mai la nord, în munþii Alpi.

Trupul lui Ötzi a fost gãsit la o altitudine de peste 3.200 de metri, în Alpii Ötztal, în preajma hotarului dintre Italia ºi Austria. Însã metalul din care a fost confecþionatã securea provine tocmai din regiunea Toscana de sud, adicã de la o distanþã aflatã la mai mult de 500 km de locul în care a fost gãsit trupul lui Ötzi, dupã cum aratã Gilberto Artioli, geolog la Universitatea din Padova.

Dacã originea cuprului din care a fost confecþionatã securea veche de peste 5.000 de ani a lui Ötzi este clarã de acum, mai greu de spus este dacã lama securii a fost confecþionatã în regiunea în care se presupune cã a locuit Ötzi dintr-o bucatã de metal adusã de departe sau dacã nu cumva lama a fost fãuritã în acelaºi loc din care a fost extrasã materia primã, adicã minereul de cupru.

Lama securii lui Ötzi conþine, pe lîngã cupru, plumb, arsenic ºi argint, mai mult de o duzinã de alte elemente

chimice. Pînã recent, se credea cã metalul securii ar proveni de la o distanþã mai apropiatã, aflatã la sub 100 km de locurile în care el ºi-a dus viaþa, însã prin studiul diferiþilor izotopi de plumb a rezultat surprinzãtoarea concluzie cã metalul are o zonã de provenienþã mult mai îndepãrtatã.

Datarea cu radiocarbon a cozii de lemn de care era ataºatã lama de cupru prin curele din piele ºi gudron de mesteacãn aratã cã arma-unealtã are o vechime de circa 5.300 de ani. La rîndul sãu, datarea cu radiocarbon a oaselor ºi þesuturilor lui Ötzi a condus la un rezultat similar.

Studiile efectuate de cãtre arheologi aratã cã extragerea minereului de cupru din sol, precum ºi apariþia primelor ateliere de obþinere a cuprului ºi de producere a armelor ºi uneltelor confecþionate din acest metal au început sã capete amploare chiar în epoca în care a trãit Ötzi. Se pare cã între zona din Toscana de sud – de unde provenea metalul sau unde s-ar fi putut confecþiona lama securii, ºi comunitãþile umane din þinuturile alpine în care trãia Ötzi aveau loc schimburi „comerciale” intense, cu cinci milenii în urmã. Se pare cã înaintaºii noºtri de la sfîrºitul Neoliticului cãlãtoreau mai mult decît þãranii aserviþi din Evul Mediu, care, de multe ori, abia dacã cunoºteau satele din vecinãtatea locului de baºtinã.

Toporul lui Ötzi este singura armã de acest fel ºi de o asemenea vechime – de cinci ori milenarã – care a supravieþuit pînã astãzi. La vremea sa, era un obiect foarte valoros. Este o enigmã de ce asasinii lui Ötzi nu ºi-au însuºit preþiosul topor!

TOMI TOHÃNEANU

Un document CIA declasificat noteazã un lucru ºocant: „23 de soldaþi ruºi au fost uciºi ºi pietrificaþi“ în urma unui incident cu un OZN, în 1993

urmã ºi de presa de la Kiev, care cita la momentul respectiv nu mai puþin de 250 de documente KGB ce relatau despre aceastã poveste bizarã.

Potrivit rapoartelor KGB-ului, doar doi soldaþi au supravieþuit conflictului, iar rãmãºiþele „soldaþilor pietrificaþi” au fost transferate la o instituþie de cercetare secretã de lîngã Moscova. În acelaºi articol din ziarul ucrainian citat de „The Sun“ se mai precizeazã ºi cã: „specialiºtii presupun cã o sursã de energie încã necunoscutã pãmîntenilor a schimbat imediat structura organismelor vii (soldaþii), transformîndu-i într-o substanþã a cãrei structurã molecularã nu se deosebea de calcar”.

Revenind la documentul celor de la CIA dat acum publicitãþii, nu este tocmai clar motivul pentru care a fost fãcut public, mai ales cã nu este vorba despre un incident petrecut pe teritoriul american, ci în cealaltã parte a lumii, în Siberia.

Potrivit unui raport CIA declasificat, mai mulþi soldaþi ruºi veniþi sã investigheze locul aterizãrii unui obiect misterios au fost gãsiþi ulterior pietrificaþi.

Raportul declasificat este disponibil pe site-ul oficial al CIA. Setul de documente declasificat vorbeºte despre faptul cã 23 de soldaþi ruºi au fost rãniþi sau uciºi, prin pietrificare, dupã ce ar fi deschis focul asupra unui OZN. Potrivit celor de la „The Sun“, incidentul s-ar fi petrecut în anul 1993 ºi a fost tratat cu mai mulþi ani în

Cunoscuþii peºtiºori aurii pot produce… alcool, iar acum ºtim ºi cum!

Se pare cã Goldfish, sau peºtiºorii aurii pe care mulþi deþinãtori de acvarii îi au pot sã producã alcool atunci cînd condiþiile o permit. Dupã o serie de cercetãri, oamenii de ºtiinþã au descoperit cum reuºesc sã transforme „apa în vin”, ca în istorisirea biblicã.

Abilitatea de a transforma apa în care înoatã în alcool este de fapt o adaptare evolutivã la mediul în care trãiesc peºtiºorii aurii, precum ºi ruda lor apropiatã, crapul crucian. În timpul lungilor luni de iarnã din nordul Europei, crapul crucian trebuie sã supravieþuiascã în iazuri care îngheaþã frecvent pentru perioade lungi de timp. Pentru a face faþã

(Cunoastelumea.ro) vieþii în apa complet lipsitã de oxigen, crapul trece la respiraþia anaerobã timp de cîteva sãptãmîni. Pe mãsurã ce respirã anaerob, în corpul sãu se acumuleazã acidului lactic. Pentru a face faþã acestei situaþii, peºtii îl convertesc în etanol – sau alcool – înainte de a-l elibera prin branhii în apa din jur. Concentraþiile de alcool din sînge ale crapului crucian pot ajunge la mai mult de 50 mg pe 100 mililitri. În timp ce majoritatea vertebratelor au un set de proteine care sînt utilizate pentru a canaliza carbohidraþii, cum ar fi glucoza, spre defalcarea lor în mitocondrii, crapul crucian ºi cunoscuþii peºti aurii au douã. Aceastã a doua proteinã duplicatã se dovedeºte a fi puternic activatã în absenþa oxigenului ºi canalizeazã acidul lactic produs în timpul respiraþiei anaerobe în etanol, în afara mitocondriilor.

Plaja petroglifelor, locul unde s-au descoperit cei mai mulþi bolovani inscripþionaþi din Alaska Plaja Petroglifelor este situatã la nord-vest de Wrangell, un mic oraº din Alaska. Plaja este denumitã în acest mod datoritã numãrului mare de bolovani inscripþionaþi cu tot felul de simboluri geometrice sau cu

MOZAIC Sfatul medicului Alimentaþia sãnãtoasã ºi miºcarea sînt elemente importante pentru sãnãtatea oaselor ºi articulaþiilor Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Oasele au nevoie de nutrienþi specifici pentru a fi sãnãtoase ºi puternice. Condiþia articulaþiilor afecteazã lichidul sinovial ºi cartilajele, rezultînd inflamaþii. O abordare nutriþionalã adecvatã este utilã pentru susþinerea producþiei acestor substanþe. Cele mai cunoscute elemente pentru a avea oase sãnãtoase sînt calciul ºi vitamina D, dar ºi magneziul, proteinele, acizii graºi omega-3 ºi vitaminele A, C ºi K sînt esenþiale.

4 alimente care nu trebuie sã lipseascã din alimentaþia ta pentru oase puternice: 1. Mere. Mãrul are un conþinut bogat de vitamine ºi minerale, utile în întãrirea rezistenþei oaselor. Consumã un mãr dupã fiecare masã, acesta ajutã la întãrirea oaselor.

2. Kiwi. Este o sursã bogatã de vitamina C. Întãreºte sistemul imunitar, grãbeºte procesul de vindecare al organismului ºi întãreºte oasele.

3. Legume cu frunze verzi. Legumele cu frunze verzi, precum broccoli, conþin o dozã considerabilã de calciu, care ajutã la îmbunãtãþirea sistemului osos.

4. Suc de portocale. Portocalele conþin vitamine, minerale ºi calciu, necesare în creºterea rezistenþei oaselor. Sucul de portocale este ideal pentru persoanele cu intoleranþã la lactozã, pentru cã acoperã necesarul zilnic de calciu.

Atunci cînd nu putem obþine tot ceea ce avem nevoie doar din fructe, putem apela la suplimente alimentare pentru a ajuta articulaþiile sã se menþinã sãnãtoase, ºi sã nu uitãm de lactatele bogate în calciu.

1. Brînzã. Brînzeturile au o cantitate considerabilã de calciu. De exemplu, doar 50 g de Cheddar conþine 30% din doza zilnicã necesarã. Totuºi, brînzeturile sînt ºi o sursã de grãsimi ºi calorii, aºa cã ai grijã în ce cantitãþi le consumi, dacã nu vrei sã îþi afecteze oasele ºi prin greutatea crescutã.

2. Lapte. 225 ml de lapte degresat, adicã aproape un pahar plin, reprezintã 30% din doza de calciu de care ai nevoie într-o zi. Dacã laptele pe care îl consumi este fortificat ºi cu vitamina D, atunci ºansele sã beneficiezi de tot calciul din el cresc. Poþi sã bei un pahar cu lapte de la prima orã ºi o treime din doza zilnicã de calciu este asiguratã.

3. Iaurt. Ai înþeles deja cã lactatele sînt ceea ce ai nevoie pentru oase sãnãtoase. Pe lista lor intrã ºi iaurtul.

250 ml de iaurt sînt ceea ce ai nevoie pentru a-þi asigura o bunã parte din doza de calciu pentru o zi.

Un consult ortopedic este recomandat tuturor femeilor peste vîrsta de 50 de ani pentru a elimina riscul de apariþie a osteoporozei. www.artroscopiedegenunchi.ro animale totemice. Aceste petroglife sînt cu siguranþã, conform specialiºtilor, vechi de cîteva mii de ani, deºi o vîrstã exactã este nesigurã. Petroglifele din Wrangell se gãsesc împrãºtiate în apropierea þãrmului, dezvãluinduse în perioadele în care valurile sînt slabe. Aproximativ 40 de petroglife au fost descoperite pînã în prezent, fãcînd ca acest loc sã devinã cea mai mare concentraþie de petroglife din sud-estul statului Alaska. Din 2000, plaja este un parc istoric recunoscut oficial.

Gheaþa s-a topit în aceastã regiune cu aproximativ 12.000 de ani în urmã, iar nivelul mãrii a început sã creascã. Deci, cele mai timpurii petroglife pot fi vechi de mii de ani, sculptate într-o perioadã de niveluri scãzute ale mãrii. Se crede, în general, cã au fost create de strãmoºii tribului Tlingit de astãzi, datoritã asemãnãrii simbolurilor ºi a stilului artistic folosit de membrii acestuia. Multe dintre aceste sculpturi prezintã balene, peºti ºi chipuri umane.

Se presupune cã sculpturile erau forme de venerare a zeilor, membrii tribului invocîndu-i pentru a le trimite în fiecare an peºti, una dintre principalele resurse de hranã în aceste locuri izolate. O altã interpretare este cã desenele au servit ca marcaje pentru o zonã bunã de vînãtoare sau pentru proprietatea terenului de pescuit.

RADU UNGUREANU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 10-a – 8 septembrie 2017

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Jurnalul intim, o completare a memoriei ºi o evidenþã a faptelor Uite un privilegiu refuzat multora: tu, care ai trãit o viaþã întreagã la oraº, sã ieºi la pensie ºi sã locuieºti, în ultimii ani, la þarã. Dupã care sã-þi cadã în mînã, una dupã alta, douã cãrþi care preamãresc traiul în mijlocul naturii! (Visul romanticilor ºi mai apoi al literaturii interbelice, ilustrat la noi de Cezar Petrescu, autorul Ciclului ,,Capitala care ucide”, compus din romanele ,,Calea Victoriei”, ,,Hotel «Carlton»” ºi ,,Greta Garbo”.)

Recunoaºteþi: cîþi mai sînt în situaþia mea? Dacã vã mai amintiþi, în urmã cu cîteva luni lãudam cartea ,,Cum am ales libertatea (mic tratat pentru o viaþã fãrã griji)”, scrisã de un autor britanic relativ tînãr, Tom Hodgkinson, din noua generaþie de contestatari ai vieþii chinuite din marile oraºe. (Aºa cum, în anii ‘60, au avut generaþia ,,Furioºilor” din cinematografie – replicã la ,,Neorealismul” italian – astãzi, se remarcã ,,Furioºii” din literaturã, un fel de hipioþi de ultimã orã.) Mã impresionase în acea carte insistenþa cu care Hodgkinson aproape cã ne soma sã renunþãm la aºa-zisele avantaje ale vieþii citadine moderne – de fapt, surse inepuizabile de poluare, stress ºi alimente contrafãcute – ºi sã optãm pentru viaþa în sînul naturii. Mãcar ultimii ani din viaþã sã-i trãim omeneºte!, clama el ca un om care ºtie ce spune. Mai mult: undeva, pe la mijlocul cãrþii, vorbea chiar despre mine, cînd recomanda sã ne vindem casa de la oraº ºi sã locuim modest într-un sat oarecare. Unde, nefiind supermaketuri, putem sã ne agonisim singuri hrana zilnicã, folosindu-ne mintea ºi braþele. Ne-ar fi de un real folos, conchidea el, dacã am învãþa sã ne lucrãm grãdina de legume, sã frãmîntãm ºi sã coacem pîine, sã facem brînzã ºi bãuturi alcoolice sau dacã am creºte pãsãri. ªi eu, care deja fãceam aceste lucruri, i-am dat dreptate britanicului. Tot la fel de folositor ne-ar fi ºi dacã am învãþa contabilitate, punîndu-ne, astfel, la adãpost afacerile, pîndite, cu ochi haini, de autoritãþile mafiote.

Aºa se prezenta situaþia atunci. Dar, dupã cîteva luni, am mai primit un cadou: ,,În pãdurile Siberiei (6 luni pe malurile Lacului Baikal, singur, la 25 km depãrtare de primul vecin)”, carte scrisã de un francez, Sylvain Tesson, ºi apãrutã la noi în anul 2004, la Editura ,,Philobia”. Dacã britanicul ne fãcea doar recomandãri, insistînd mai degrabã pe generalitãþi, francezul de 38 de ani apeleazã la principiul ,,Exempla docent” ºi ne informeazã despre tot ce a vãzut ºi a fãcut, timp de 6 luni, în Siberia, izolat de lume ºi de civilizaþie. Jurnalist ºi scriitor, Sylvain Tesson este un cãlãtor neobosit, un nomad. El a bãtut cu piciorul zeci de mii de kilometri prin cele mai îndepãrtate întinderi ale lumii. Rezultatul a fost publicarea mai multor cãrþi, printre care amintim: ,,Marºul spre cer: 500 km cu piciorul traversînd Himalaya” (1988), ,,Axa lupului: din Siberia pînã în India pe urmele evadaþilor din Gulag” (2004). Ultima carte, ,,În pãdurile Siberiei” (2011), a primit Premiul Medicis ºi a intrat în topul celor mai bine vîndute lucrãri din acel an. Cartea este, de fapt, un jurnal de cãlãtorie (cã n-avea cum sã fie un roman) ºi este împãrþitã în 6 capitole. Fiecare capitol relateazã faptele ºi trãirile autorului, lunã-de-lunã, pe malul Lacului Baikal, lung de 750 km ºi adînc de 1,50 km: ,,FEBRUARIE (Pãdurea)”, ,,MARTIE (Timpul)”, ,,APRILIE (Lacul)”, ,,MAI (Animalele)”, ,,IUNIE (Plînsetele)” ºi ,,IULIE (Pacea)”. Mai reþinem gustul autorului pentru genul aforistic, precum ºi analizele fine, de facturã filozoficã, pe care le face pe seama alienãrii omului, obligat sã trãiascã în societãþile suprapopulate de astãzi. Adoptînd aceastã manierã de abordare a realitãþii, nu-i de mirare cã lucrarea lui Sylvain Tesson a devenit un regal al miracolelor naturii ºi un îndemn la revenirea omului în acest Paradis. ,,Am înþeles, la un moment dat - scrie el în prefaþa cãrþii - cã, de unul singur, nu voi putea schimba lumea. Aºa cã nu mi-a rãmas decît sã mã duc undeva, departe de lume, ºi sã trãiesc 6 luni, ca un pustnic, într-o cabanã din mijlocul pãdurii siberiene... Acolo, iarna, temperaturile sînt de –30°C, iar vara întîlneºti urºi pe malurile lacului... Spaþiul, liniºtea ºi singurãtatea dominau locul. Era Raiul pe pãmînt...”. * Prima consemnare în jurnalul sãu de cãlãtorie, Sylvain Tesson o face pe data de 9 februarie, cînd, sosit în oraºul Irkuþk, din Iakukþia, încarcã într-un camion diferite mãrfuri – hranã, unelte, arme, haine, sticle cu vodcã ºi multe altele – necesare ºederii sale pe malul Lacului Baikal. El mai vizitase acele locuri, cu 7 ani în

urmã, îi plãcuserã nespus ºi se jurase cã va reveni. Dupã 3 zile de mers pe gheaþa Lacului Baikal, groasã de 1 m, cãlãtorul ajunge la o cabanã pustie, situatã în zona Capul Cedrilor de Nord. * Curãþarea ºi amenajarea cabanei îi iau cîteva zile. Aprinderea focului îl duce cu gîndul la filozoful Gaston Bachelars, care afirmase cã ideea de a freca douã beþigaºe pentru a face focul a fost inspiratã de frecarea din timpul actului sexual. Fãcînd sex, omul a avut intuiþia producerii focului. (Dupã alte pãreri, ºi jocul nostru, ,,Ciuleandra”, ºi-ar avea originea în actul sexual.) ,,E bine de ºtiut – se dumireºte el. Ca sã-mi controlez libidoul, voi privi în jar”. (15 februarie) * 19 februarie. Mai departe, personajul nostru cîntã fericirea de a trãi în pãdure, unde stãpîneºte simplitatea. ,,Înainte, storceam viaþa de fiecare secundã; acum învãþ sã contemplu”. * 21 februarie. ,,Banya – sauna ruseascã: de la +80o la –30o în doar cîteva secunde. Acesta este dispreþul ruºilor pentru moderaþie. Ei fac Banya ca sã se descarce”. * 27 februarie. Face o vizitã la vînãtorul Volodia, care locuieºte cu soþia într-o cabanã situatã la 15 km distanþã. Francezul vorbeºte biniºor ruseºte.

Indiferent cã faci sau primeºti vizite prin aceste locuri, ceaiul fierbinte, vodca ºi o gustare cu ceea ce oferã pãdurea ºi lacul sînt elemente esenþiale ale ospeþiei. * 2 martie. Altã reflecþie din partea acestui Robinson Crusoe din Taiga: ,,În curînd, va fi un lux sã trãim în singurãtate. Se înmulþeºte lumea.Vecinãtatea va deveni o problemã. Plantele ºi animalele au nevoie de o anumitã distanþã vitalã”. * 5 martie. Un tãietor de lemne i-a deschis uºa. ,,Viaþa în pãdure e ca o curã de slãbire. În ziua de azi, ai de ales: fie te foloseºti de corp, fie de propriul cap. Dacã te foloseºti de cap, te devitalizezi. Dacã te foloseºti de corp, îþi cresc muºchii. Cînd îþi intrã în casã un tãietor de lemne, se umple casa”. * 8 martie.

Sylvain Tesson poposeºte la Staþia Meteo de pe Insula Uscanîi. Acolo locuiesc Anatoli ºi Lena. Tustrei se pun pe bãut. Spre miezul nopþii, Anatoli cade lat. Oaspetele profitã ºi încinge o partidã de sex cu Lena, pînã spre ziuã. * 13 martie. Însinguratul nostru îºi procurã o mare parte din hranã aruncînd undiþa în lac. Pe mãsurã ce capãtã experienþã, recolta creºte. Nu vîneazã. Pe urºi ºi pe lupi îi sperie cu niºte rachete de semnalizare. Altã reflecþie: ,,Trebuie sã fii nebun sã te întorci în oraº. Înainte, în mijlocul pustietãþii, nu era nimic. Acum e oazã”. * 19 martie. Programul zilnic al sihastrului francez: doboarã copaci, pentru foc, pescuieºte la copcã, rîneºte zãpada ºi face mici reparaþii la cabanã. ,,Singurul lucru care trece pe aici e timpul”. κi aduce aminte cã Tolstoi recomanda 4 ore de muncã fizicã pe zi. * 5 aprilie.

Primãvara în Siberia înseamnã cã, în cîteva minute, treci de la +3o la –23o C. ,,Viaþa de pustnic face ambiþiile sã se diminueze proporþional cu posibilitãþile de a le împlini”. * 8 aprilie. De ce s-a apucat Sylvain Tesson sã scrie un jurnal? ªi tot el rãspunde: ,,Omul scrie un jurnal intim, ca sã lupte împotriva uitãrii, sã aducã o completare a memoriei. La ce bun sã trãieºti, dacã nu þii evidenþa faptelor ºi a gesturilor?”. * 17 aprilie. Cine a spus cã sihastrul e o ameninþare pentru societate? Dimpotrivã, stilul sãu de viaþã este o criticã adusã societãþii. Prin comparaþie, vagabondul o paraziteazã, rebelul se exprimã la televizor, iar anarhistul viseazã sã distrugã societatea. * 20 aprilie. Musafiri neaºteptaþi: un director de rezervaþie, mare admirator al perechii Lenin-Stalin.

Ceai, vodcã, pîine prãjitã, ºuncã: ,,Cel mai bun avion din lume e «Tupolev», ãla care s-a prãbuºit cu polonezii la Smolensk...”. * 30 aprilie. Un cadou nesperat: doi cãþeluºi, unul alb ºi unul negru, cu care sã-ºi alunge singurãtatea. Pe la sfîrºitul lunii mai vor lãtra, sã alunge ursul. Altã reflecþie: ,,Dintr-odatã, înþeleg de ce cîinele e cel mai bun prieten al omului: pentru cã nu cere nimic în schimbul fidelitãþii sale, nici o rãsplatã. Pînã la urmã, nici nu e în stare sã cearã mai mult”. * 6 mai. Primãvara se instaleazã tot mai rapid. Gheaþa se topeºte, ºi viaþa se extinde tot mai mult. ,,Grozav om comandantul Charcot, care a deschis colivia pescãruºului înainte ca vasul sã se scufunde în apele Antarcticii”. * 8 mai. Pãdurea e mama tuturor refugiaþilor. Ea n-a refuzat niciodatã sã acorde vreun azil. Numai în pãdure statul nu poate pãtrunde, sã audã tot. * 9 mai. Ziua Victoriei. 65 de ani de cînd Armata Roºie l-a înfrînt pe Hitler. ,,- Volodea, ce mai e nou, în afarã cã aþi cîºtigat rãzboiul acum 65 de ani? Nimic. A, ba da: în Florida e o maree neagrã. Coasta

ALBUMUL CU POZE RARE

Scriitorul francez Sylvain Tesson, un împãtimit al cãlãtoriilor în cele mai îndepãrtate colþuri ale lumii ºi al vieþii trãite în mijlocul naturii.

13 SEPTEMBRIE 1848 A fost o zi din aprig veac, Români sub haina militarã, Pornirã-n iureº la atac Spre-a izbãvi iubita þarã!

A fost o zi de poame-n pîrg, Cînd s-a-nceput descãtuºarea!...

Cînd turcii au simþit cu sîrg, Ce dreaptã ne-a fost rãzbunarea!

A fost o zi de foc înalt, Sãpat în veci pe Monument... ªi-ntîiul sîngeros asalt Sub Tricolor independent!

A fost o zi în Dealul Spirii, Cînd inimile s-au aprins!

De-atunci, pe drumul înfrãþirii, Sîntem popor de neînvins!

FLORIN IORDACHE

americanã e înecatã în petrol”. * 17 mai. Nu s-a întîmplat ca omul sã ocoleascã la nesfîrºit rezervoarele de apã ºi de lemn ale pãdurii. Chinezii rîvnesc la bogãþiile Siberiei. Aºa cum au pus mîna pe bogãþiile Manciuriei ºi au secãtuit-o... * 1 iunie. Raþele ºi gîºtele sãlbatice vestesc triumful anotimpului cald. ,,Uitarea în somn”, aºa numesc cãlugãrii dulcea lenevire în pat. Plimbare cu caiacul. De ce se urãsc oamenii? ,,Pe malurile Baikalului, deºi trãiesc într-un peisaj care îndeamnã la calm ºi veselie, oamenii se urãsc reciproc, mai ceva decît vecinii de palier de la oraº. Armonia locului n-ajutã la nimic. Oamenii sînt la fel, peste tot”. * 10 iunie. Întîmplãtor, sihastrului nostru îi cade în mînã ziarul ,,Herald Tribune” ºi se îngrozeºte ce scrie acolo. În Taiga e de 1.000 de ori mai bine. * 15 iunie. Ar trebui inventatã o ºcoalã etnobionicã, avînd rolul de a face din comportamentul plantelor ºi al animalelor un mod de viaþã pentru om. * 16 iunie. Dupã cum se aºtepta, Sylvain primeºte vestea cã iubita lui de la Paris l-a pãrãsit. Se sãturase de relaþia cu un vînturã-lume. Dar fugarului nu-i pasã. A dat o fericire pe alta. * 6 iulie. E o liniºte profundã. Se aude doar bãtaia de aripi a fluturilor. O ultimã reflecþie: ,,Cine trãieºte în pãdure este o maºinã de reciclare a energiei.

Cel ce se foloseºte de pãdure, se foloseºte de el însuºi.

Navînd maºinã, pustnicul merge pe jos. Fãrã un supermarket în zonã, el se duce la pescuit. Fãrã încãlzire centralã, trebuie sã taie lemne cu mîna lui. Principiul de a te folosi de tine însuþi e valabil ºi în ceea ce priveºte spiritul: nemaiavînd televizor, vei deschide o carte”. * 26-28 iulie. Pregãtirile de plecare acasã. Dimineaþa are un gust de moarte, gustul despãrþirii. Cîinii ciulesc urechile. În liniºtea depãrtãrilor, se aude un zgomot nedesluºit, care vine mai aproape, tot mai aproape. E acelaºi Serghei, cu camionul lui. La orizont e un punct mic. Punctul final.

Jocul de-a fericirea s-a sfîrºit.

PAUL SUDITU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 8 septembrie 2017

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (23) „Oameni ºi ºoareci“ Autor: John Steinbeck Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1937, Statele Unite Editura: Viking Penguin Forma literarã: roman

Rezumat ,,Oameni ºi ºoareci” (,,Of Mice and Men”) este povestea a doi bãrbaþi, uriaºul ºi simplul Lennie, ºi micuþul, dar ºiretul George, care schimbã una dupã alta diverse slujbe la mai multe ferme, urmãrindu-ºi astfel visul de a deþine într-o zi propriul lor loc. În ciuda capacitãþilor lor intelectuale diferite, cei doi sînt buni prieteni care împãrtãºesc un vis - simpla dorinþã de a avea propria lor fermã, unde Lennie sã poatã sã creascã iepuri. În timp ce cãlãtoresc de la o fermã la alta, George este tot mai frustrat de capacitãþile limitate ale lui Lennie, dar nu îl pãrãseºte pe copilãrosul uriaº. George ºtie cã, nesupravegheat, Lennie poate nimeri cu uºurinþã într-o situaþie din care sã nu mai poatã fi scos, astfel cã este necesarã vigilenþa.

Deºi cei doi sînt încîntaþi cînd li se dau sarcini la o fermã, George trebuie, ca de obicei, sã acopere deficienþele lui Lennie ºi sã îl facã sã parã mai capabil ºi mai inteligent decît este. Fiul ºefului fermei, Curley, îl persecutã pe copilãrosul Lennie, care se trezeºte atras de tînãra ºi încîntãtoarea nevastã a acestuia. Femeia, însã, nu îl trateazã corect pe Lennie, tachinîndu-l jucãuº, fãrã sã îºi dea seama cã acesta ia totul în serios. El o vede ca fiind asemãnãtoare blãnosului ºi drãguþului cãþeluº pe care l-a avut odatã, ºi doreºte doar sã îi mîngîie pãrul moale, aºa cum îl mîngîia ºi pe cãþeluº. Cînd Lennie se apropie de soþia lui Curley pentru a o mîngîia pe pãr, ea se sperie ºi începe sã strige. El îi pune mîna la gurã pentru a o liniºti, dar nu este capabil sã îºi evalueze puterea ºi îi frînge gîtul. Cînd George îi gãseºte, Lennie îºi cere iertare cã a rãnit-o exact la fel cum îl rãnise ºi pe cãþeluº. George anticipeazã cã oamenii de la fermã, conduºi de Curley, nu vor avea milã pentru Lennie, astfel cã îi spune acestuia sã îºi facã bagajele ca sã plece cît mai repede. La scurt timp dupã aceasta, în timp ce fugarii se aflau pe malul unui rîu, George îl împuºcã ºi îl omoarã pe Lennie, pentru a-l cruþa de torturile terifiante ale poterei ce nu mai putea fi evitatã.

Istoricul cenzurii ,,Oameni ºi ºoareci” ºi-a cîºtigat prestigiul îndoielnic de a fi pe locul II în topul celor mai cenzurate cãrþi din programa ºcolilor de stat în anii ‘90, fiind precedatã doar de antologia literarã ,,Impressions”, deºi controversele au fost frecvente ºi în deceniile anterioare acelei perioade.

Cenzorii au considerat cã romanul conþine personaje crude, care folosesc un limbaj vulgar ºi ale cãror experienþe expun sistemul social deficitar al Statelor Unite.

Romanul a fost pus pe lista cãrþilor interzise în Irlanda, în 1953, din cauza „obscenitãþilor” ºi a limbaju-

SÃ NE CUNOAªTEM FRAÞII

Macedo-românii sau aromânii (1) Grele ºi amare au fost viscolirile vremurilor pe care le-a avut de îndurat în decursul atîtor secole întregul neam românesc. Cumplit furtunat de dizlocarea în masse a atîtor nãvãliri barbare ce se scurgeau ca puhoaiele, poporul român ºi-a vãzut fiinþa nu rareori trecînd prin foc ºi sabie. ªi totuºi n-a pierit, cãci înfruntat-a eroic ºi cu îndãrãtnicie uimitoare întreaga vijelie de furtuni dezlãnþuite asupra lui. S-a oþelit în lupte, în care el era mînat de un instinct minunat: apãrarea individualitãþii sale naþionale. ªi a reuºit sã-ºi menþinã pînã astãzi ce i-au încredinþat strãbunii sãi romanii ºi dacii, punîndu-se adesea sub scutul neînfrînt al munþilor împãduriþi, de care ºi-a legat întreaga lui viaþã în vremuri de bejenie.

A reuºit - e drept - sã se strecoare acest popor român printre viscolirile timpurilor de cumpãnã grea. Ceva

lui „vulgar”. A fost interzis din motive similare la: Syracuse, Indiana, în 1974; Oil City, Pennsylvania, în 1977; Grand Blanc, Michigan, în 1979, ºi Continental, Ohio, în 1980. În 1977, la Greenville, Carolina de Nord, Cea De-a Patra Provincie a Cavalerilor Ku Klux Klan a atacat cartea în districtul ºcolar local, întrucît „ia numele lui Dumnezeu în deºert ºi conþine blasfemii”. Acelaºi motiv a fost invocat de pãrinþii care au atacat romanul la districtul ºcolar Vernon-Verona-Sherill (New York), în 1980, ºi în districtele ºcolare St. David, Arizona, în 1981, ºi Tell City, Indiana, în 1982. Consiliul director educaþional din Scottsboro, Alabama, a interzis romanul la liceul Skyline, în 1983, din cauza „blasfemiilor”, iar preºedintele consiliului director al unei ºcoli din Knoxville, Tennessee, a jurat cã va elimina „cãrþile mizerabile” din sistemul ºcolar local, începînd cu ,,Oameni ºi ºoareci”, motivat fiind de prezenþa „limbajului vulgar”.

Romanul a fost atacat pe motive ca „vulgaritate” ºi „obscenitate” de cãtre pãrinþii din districtul ºcolar Christian County, Kentucky, în 1987, dar mai tîrziu a fost reprimit în biblioteci ºi la cursuri. „Blasfemia” a fost de asemenea motivul pentru noi controverse în 1988, la ºcolile din Marion County, Virginia de Vest; ºcoala Wheaton Warrenville, Illinois ºi liceul Berrien Springs, Michigan. În 1989, consiliul educaþional a ordonat eliminarea romanului de la Liceul Northside din Tuscaloosa, Alabama, din cauza „blasfemiei”; nu peste mult timp, romanul a fost contestat ca lecturã recomandatã, la o ºcoalã de varã pentru tineret din Chatanooga, Tennessee, deoarece „Steinbeck este cunoscut ca avînd o atitudine împotriva oamenilor de afaceri”. În acelaºi an, romanul a fost scos din toate programele educaþionale ºi confiscat la Liceul White Chapel, din Pine Bluff, Arkansas, pãrinþii obiectînd împotriva ,,limbajului obscen”. Din acelaºi motiv, pãrinþii din districtul ºcolar Shelby Country, Tennessee, au atacat decizia de a include romanul în listele de lecturi de liceu.

Anii ‘90 au adus o creºtere a numãrului de contestãri împotriva romanului ,,Oameni ºi ºoareci”. În 1990, un pãrinte din Salinas, Kansas, a contestat menþionarea cãrþii într-un curs de englezã de clasa a X-a, pe motiv cã prezintã „blasfemii” ºi „ia numele lui Dumnezeu în deºert”. Comitetul de examinare al consiliului director al ºcolii a luat în considerare plîngerea ºi a recomandat ca romanul sã fie pãstrat ca lecturã suplimentarã, dar nici un pasaj al cãrþii sã nu fie citit cu voce tare la clasã. În acelaºi an, un pãrinte din Riviera, Texas, a protestat împotriva profanaþiunilor conþinute de roman, ºi a cerut ca acesta sã fie eliminat din programa pentru limba englezã, la clasa a XI-a. La o întrunire deschisã a consiliului director al ºcolii, care avea ca scop discutarea cazului, 50 de profesori ºi administratori, precum ºi 10 elevi de clasa a X-a a au venit pentru a susþine menþinerea cãrþii în programã. Singura persoanã care a vorbit împotriva cãrþii a fost pãrintele care a depus plîngerea. Dupã ce cazul a trecut prin încã douã etape de apeluri, consiliul a votat în cele din urmã menþinerea romanului în programã.

În 1991, la Fresno, California, un pãrinte a cerut eliminarea cãrþii de la un curs de pregãtire pentru colegiul de englezã, invocînd „blasfemia” ºi „rasismul”.

Cartea a fost menþinutã, dar copilului acelui pãrinte i-a fost permis sã aleagã o lecturã alternativã. În Iowa City, Iowa, mama unui elev s-a plîns de includerea în programã a romanului ,,Oameni ºi ºoareci”, din cauza blasfemiei ºi a cuvîntului „afurisit”. Ea susþinea cã, astfel, fiica ei este supusã la „abuzuri psihologice ºi emoþionale” atunci cînd din carte se citeºte cu voce tare, ºi ºi-a exprimat speranþa cã fiica ei nu va vorbi, la terminarea ºcolii, ca „un muncitor imigrant”. Comitetul de examinare al districtului a votat menþinerea cãrþii în programã. „Blasfemia”, „înjurãturile excesive” ºi „detaliile sexuale” au fost motivele contestaþiilor din liceele Suwanee, Florida; Jacksboro, Tennessee; Buckingham, Virginia, ºi Branford, Florida.

Un mare numãr de contestaþii s-a înregistrat în 1992.

O coaliþie de membri ai comunitãþii ºi de clerici din Mobile, Alabama, a solicitat ca oficialii locali din educaþie sã alcãtuiascã un comitet de examinare a manualelor, „pentru a înlãtura lucrurile nepotrivite”. Prima lor þintã urma sã fie ,,Oameni ºi ºoareci”, despre care ei susþineau cã abundã în „blasfemii” ºi „teme deprimante ºi morbide”. Nici o plîngere oficialã nu a fost, însã, depusã, astfel cã oficialii au respins solicitarea. Atacurile din Waterloo, Iowa, ºi Duval County, Florida, au fost lansate din cauza „blasfemiei”, a „pasajelor mizerabile despre sex” ºi a „afirmaþiilor defãimãtoare faþã de minoritãþi”. Un pãrinte din Modesto, California, a atacat romanul pe baza ideii de „blasfemie” ºi a folosirii cuvîntului „negrotei”, iar o altã organizaþie s-a alãturat protestului, cerînd eliminarea romanului de pe listele de lecturi. „Blasfemia” a fost motivul plîngerii la Liceul Oak Hill, din Alexandria, Louisiana, fãrã nici un rezultat însã.

Una dintre cele mai detaliate plîngeri a avut loc în 1992, la Hamilton, Ohio, unde cartea a fost eliminatã temporar din lista de lecturi a liceului, dupã ce un pãrinte s-a plîns cã limbajul este „vulgar” ºi „rasist”.

Pãrintele, vicepreºedinte al Coaliþiei Pãrinþilor din Hamilton, a afirmat cã romanul conþine 108 blasfemii ºi 12 expresii rasiste. Consiliul director al ºcolii a sugerat apelul la lecturi alternative pentru anumiþi elevi, dar Coaliþia a refuzat, astfel cã romanul a fost eliminat temporar din lista de lecturi opþionale. La întîlnirea comitetului de examinare, alcãtuit de consiliul director al ºcolii, 150 de pãrinþi, elevi ºi profesori au apãrut pentru a susþine cu entuziasm cartea. Un elev a înaintat o petiþie semnatã de 333 de oameni, care se pronunþau astfel în favoarea menþinerii cãrþii. Un pastor local care se opunea romanului ar fi spus consiliului: „Orice pãrinte ar trebui sã nu doreascã sub nici o formã ca acest roman sã ajungã în mîinile unui copil. Cartea ar trebui arsã, pusã în foc”. Consiliul a votat în unanimitate pentru reþinerea cãrþii în lista de lecturi.

Mai puþine cazuri au avut loc în anii 1993 ºi 1994.

Romanul a fost atacat în 1993, ca fiind nepotrivit pentru cursul de englezã, de cãtre pãrinþii ºi elevii de la Liceul Mingus Union, Arizona, care se declarau îngrijoraþi de „limbajul profan, moralitatea, tratamentul faþã de retardaþi, ºi finalul violent”. În 1994, inspectorul ºcolilor din Putnam County, Tennessee, a eliminat romanul din sãlile de curs, din cauza limbajului pe care îl conþine: „pur ºi simplu nu putem sã lãsãm sã se predea o asemenea carte”. În acelaºi an, pãrinþii elevilor de la Liceul Loganville, Georgia, au cerut interzicerea romanului, din cauza „limbajului vulgar generalizat”. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

mai mult: pe nesimþite, el s-a întins mult în cuprinsul nordic al Daciei traiane, transformînd, pe calea unor expansiuni de inconºtiente cuceriri pãstoreºti, þinuturi întregi în þarã româneascã. Vitalitatea neamului nostru a reuºit sã lãrgeascã hotarele pãmîntului românesc ºi fãrã sã recurgã la puterea armelor. Dar, dacã în nordul Dunãrii constatãm aceastã întãrire ºi tenacitate a poporului român, pentru sudul Dunãrii lucrurile devin din ce în ce mai dureroase, mai amarnice. Zbuciumatul trecut istoric s-a abãtut dezastruos asupra elementului românesc sud-dunãrean, împuþinîndu-l din ce în ce mai mult, pentru ca astãzi el sã se vadã pe þãrmurile prãpãstiior naþionale. De unde, înainte vreme, pînã la stingerea imperiului româno-bulgar de sub dinastia româneascã a Asãneºtilor, puterea neamului românesc stãpînea în sudul Dunãrii, pe versanturile Balcanilor ºi ale Pindului, dupã stingerea acestui imperiu, fatalitatea a vrut ca românimea sud-dunãreanã sã piardã din ce în ce mai mult ca numãr, ca putere ºi ca teritoriu. O bunã parte trece în Dacia lui Traian, mare parte devine bulgari, sîrbi ºi chiar albanezi ºi greci, pentru ca astãzi, din

întreaga pînzã de viaþã romanã sau latinã ce se întindea pe tot cuprinsul Peninsulei Balcanice, exceptînd Grecia, sã nu rãmînã decît întristãtoare ºi ameninþate frînturi de neam românesc... O fatalitate istoricã a vrut ca astãzi, în loc ca tot nordul Peninsulei Balcanice sã fie ºi el tot þarã româneascã, cu neam românesc întins pînã pe coastele nord-estice ale Mãrii Adriatice ºi pînã pe plaiurile Tesaliei, sã vedem în acest sud al Dunãrii cum viaþa româneascã sîngereazã cumplit mergînd spre stingere. Din tot ce a pulsat ºi a domnit în aceastã peninsulã, astãzi mai rãmîn doar insule rãzleþe, cum ar fi: românii timoceni, românii din Istria, a cãror dispariþie nu va întîrzia mult, românii din Meglenia, care au început sã emigreze în Þara-mamã ºi aromânii sau macedo-românii.

Dintre toate aceste frînturi ale neamului românesc, ne vom opri asupra aromânilor, pe care vom încerca sã-i facem cunoscuþi din punct de vedere istoric, etnografic, folcloric, lingvistic, artistic, cultural etc. (va urma) Prof. TACHE PAPAHAGI (1927)

Ecaterina Teodoroiu, eroina de la Jiu Este numitã „eroina de la Jiu“. Cãlãuzitã de cele mai nobile sentimente faþã de patrie, a îmbrãcat mai întîi uniforma albã de infirmierã pentru rãniþi, apoi pe cea de soldat. Hotãrîtã sã apere cu arma în mînã pãmîntul strãmoºesc, Ecaterina Teodoroiu s-a aruncat în focul marilor bãtãlii de la începutul primului rãzboi mondial. A cãzut eroic în bãtãlia de la Mãrãºeºti, onorînd steagul românesc.

Ecaterina Teodoroiu s-a nãscut la 16 ianuarie 1894, satul Vãdeni, astãzi cartier în componenþa Municipiului Tîrgu-Jiu, într-o familie de þãrani sãraci, cu opt copii. De micã a avut aplecare cãtre învãþãturã.

Cînd a sosit timpul sã meargã la ºcoalã, Ecaterina nu a vrut sã rãmînã acasã ca fraþii ei sau ca alþi copii din sat. Sprijinitã de mama sa, care se mîndrea cã are o fatã cu multã dragoste de carte, a devenit elevã.

Clasele primare le-a urmat la Vãdeni, apoi la Tîrgu Jiu. S-a pregãtit pentru o carierã de învãþãtoare, motiv pentru care a urmat, la Bucureºti, un gimnaziu-pension, apoi a frecventat cursurile unei ºcoli de infirmiere, absolvitã în anul 1916.

Prima participare a ei la viaþa militarã a fost consemnatã în 1913, cînd, deºi era elevã în anul V de liceu, s-a înscris în asociaþia cercetaºilor români,

Cohorta „Pastorul Bucur“ din Bucureºti, iar din 1914 era cunoscutã ca bunã cercetaºã în cohorta gorjeanã de la Tîrgu-Jiu, unde activa pe timpul vacanþei.

Dupã intrarea României în rãzboi, a fost întîlnitã adesea la spitalul din Tîrgu Jiu, acordînd îngrijiri rãniþilor, printre care s-a aflat ºi fratele sãu mai mare, Nicolae. Pentru Ecaterina, moartea fratelui sãu a reprezentat convingerea cã rãzboiul nu este o joacã, ci conºtiinþa jertfei supreme. Dupã mai multe încercãri de a participa pe front ca soldat activ, de fiecare datã spunîndu-i-se cã locul ei este în spital, Ecaterina a hotãrît sã plece pe cîmpul de bãtãlie. Comandanþii au cedat insistenþelor ei ºi au primit-o sã lupte alãturi de ostaºi. În 10 octombrie 1916, a avut loc prima bãtãlie de la Jiu. Trupele Armatei I Române, comandate de generalul Ion Dragalina, au respins o puternicã ofensivã inamicã, iar soldatul Ecaterina Teodoroiu a fost în primele linii. Pe 14 octombrie 1916, în timpul primei ofensive germane peste Munþii Gorjului, Ecaterina a luat parte alãturi de populaþia civilã, cercetaºi ºi o companie de miliþieni la luptele de la Podul Jiului, concurînd la respingerea atacului unei companii bavareze inamice.

Confruntarea descrisã de Constantin Kiriþescu în „Istoria rãzboiului pentru întregirea României 19161918“, vol. I, seamãnã a scenariu de film: „În timpul luptei, pe la amiazã, o coloanã inamicã, în forþã de o companie ºi jumãtate, cu mitraliere, reuºeºte sã se strecoare printre grupul nostru central ºi detaºamentul din stînga ºi ajunge în marginea de vest a oraºului, la podul de fier al Jiului. Vestea se rãspîndeºte cu iuþeala fulgerului în oraº. O revoltã ºi o însufleþire extraordinarã cuprinserã pe locuitorii mîndrului orãºel. «La pod, la pod, sã nu lãsãm pe nemþi sã intre în oraº!», strigau toþi din toate pãrþile. În cea mai mare grabã se organiza apãrarea podului cu concursul unui comisar de poliþie, care adunase ºi el cîþiva sergenþi de oraº ºi cu o companie de 150 miliþieni. (...) Cu un entuziasm de nedescris, «trupa» de apãrare a Tîrgu Jiului lua poziþia în spatele digului de pe malul rîului, lîngã grãdina publicã a oraºului. Coloana de bavarezi încercã sã intre pe pod, dar fu primitã cu salve de focuri. Încercãrile repetate ale duºmanului nu reuºirã; voinicii apãrãtori îl þineau în respect pe celãlalt mal. (...) Femei curajoase îngrijeau pe rãniþi chiar lîngã linia de luptã ºi cãrau muniþii luptãtorilor. Printre ele se distingea prin curajul ºi înflãcãrarea ei o tînãrã, Ecaterina Teodoroiu, care mai tîrziu va cîºtiga, prin moartea ei eroicã, dreptul de a rãmîne în istorie cu numele de «eroina de la Jiu»“. Într-o zi de duminicã, prin noiembrie, Ecaterina a fost rãnitã uºor. Acest lucru a îndîrjit-o ºi mai mult, devenind tot mai activã pe frontul ce parcurgea traseul Tîrgu-Jiu, Dãneºti, Floreºti, Rãºina, Peºteana, Tunºi.

A fost luatã prizonierã ºi dusã la Cãrbuneºti, de unde a scãpat, împuºcînd santinela de pazã. A revenit pe cîmpul de luptã ºi la Bãrbãteºti a fost rãnitã uºor la picior. În luptele din 6 noiembrie 1916, din apropiere de Filiaºi, un obuz i-a fracturat tibia ºi coapsa stîngã, urmînd o perioadã în care a trecut prin mai multe spitale — la Craiova, Bucureºti ºi la Spitalul „Regele Ferdinand“ din Iaºi. Cu prilejul vizitei reginei Maria la spital, aceasta a recompensat-o cu 400 lei lunar, acordîndu-i totodatã gradul de sublocotenent onorific, pentru a-i conferi autoritate în faþa trupei. În „Memoriu asupra activitãþii eroinei Ecaterina Teodoroiu în partea a doua a campaniei cu Regimentul 43/58 Infanterie“, colonelul Constantin Pomponiu, fost comandant al acestui regiment îºi aminteºte: „Lunar se ducea la Palatul Regal unde se prezenta M.S. Regina ºi de unde i se dãdea suma de lei 400; aceºti bani nu-i cheltuia pentru ea, decît foarte puþin, fiind ºi foarte sobrã, ajuta soldaþii, ridicîndu-le traiul cu ce se putea cumpãra în acele timpuri; regimentul avînd grijã pentru mîncarea ºi îmbrãcãmintea ei, echipatã cu aceeaºi uniformã ca ºi ofiþerii.

Deºi avea un fizic nu tocmai foarte la vedere, însã a fost totdeauna sãnãtoasã, chiar cãlãrea foarte bine. La toate marºurile inerente intrãrii Regimentului pe front a mers tot timpul pe jos în fruntea plutonului sãu pe care-l antre-

na prin exemplul ºi însufleþirea sa patrioticã, cu toate cã purta carabina, cartuºele necesare 160, precum ºi grenade, totdeauna am vãzut-o neobositã ºi cu moralul ridicat“. În memoriile încredinþate ziaristului N. Rãdulescu-Marador ºi reproduse în „Observatorul militar“ (nr. 6, 10-16 februarie 2010) sub titlul „Înger al rãzbunãrii ºi cronicar de front“, Ecaterina scria: „Rãmasã singurã pe lume, am jurat sã mã rãzbun ºi m-am rugat sã fiu înrolatã chiar în compania fratelui meu. Plec pe front, de data aceasta ca soldat, ºi în ziua de 10 octombrie 1916 primesc botezul de sînge, dar avîntul rãzbunãrii m-a fãcut sã pierd prevederea ºi sînt luatã prizonier. Escortatã de un soldat german care mi-a luat arma am fost trimisã... unde?, nu ºtiu. În cale mi-aduc aminte cã am încã revolverul; douã gloanþe în capul santinelei mi-au redat libertatea. Îmi iau arma ºi fug pe poteci dosnice înspre ai noºtri. Sînt vãzutã însã la un luminiº ºi-o ploaie de gloanþe rãpãie în urma mea, rãnindu-mã la piciorul drept. Nu simt nimic; libertatea îmi dã aripi. Fug înainte ºi la douã noaptea sînt între ai mei, cãrora le descriu poziþia inamicã. Vor sã mã bage în spital, dar nu primesc ºi plec în luptã cu un bandaj sumar. Iau parte la un atac de baionetã ºi cu toatã greutatea armei avîntul îmi dã putere sã ucid trei inamici. Sînt mulþumitã! La Bãrbãteºti, o bombã de 305 îmi fractureazã tibia ºi coapsa stîngã, aºa cã în timpul retragerii am fost tot în spital. Acuma sînt bine, sînt sublocotenent ºi plec din nou sã caut glonþul pe care va scrie glorie sau... moarte pentru þarã“. Într-un raport al comandantului Companiei a 8-a, Regimentul Gorj, se aratã: „Nerãmînîndu-i pe lume (n.r. - Ecaterinei), dupã cum declarã domnia-sa, decît singurul frate din Compania a 8-a Regimentul 18 Gorj, se hotãrî sã lupte ca soldat lîngã dînsul, spre a îmbãrbãta pe soldaþi sã-ºi elibereze pe mama sa. Întradevãr, în ziua de 16 octombrie 1916 dimineaþa, tocmai pe timpul loviturii furioase ce am dat cu Divizia noastrã, distrugînd Divizia 11 Bavarezã, trecînd sã observ mersul luptei a Secþiei a II-a de Mitraliere a Regimentului 18 Gorj din compania ce comandam, am întîlnit în drum pe domniºoara Teodoriu Ecaterina cu fratele ei, care tocmai îi arãta cum se încarcã arma, ochirea ºi punerea baionetei. Întrebînd-o ce voieºte cu aceasta, mi-a rãspuns cã se duce la Schela sã-ºi scape pe mama sa. De aici înainte cercetaºa Teodoriu Ecaterina a luptat cu arma în mînã lîngã fratele sãu, constituind un adevãrat exemplu eroic pentru soldaþi, cu care a îndurat toate greutãþile ºi de care nu s-a despãrþit nici un moment, chiar cînd compania pornea la asaltul cu baioneta, dupã cum mi-au istorisit mulþi dintre oamenii companiei mele, în special sergentul Safta Pavel din Compania de Mitraliere, comandantul Secþiei a IV-a care a luptat mai ales în timpul retragerii din Oltenia, împreunã cu Regimentul 18 Gorj … Ca o concluzie, pãrerea mea intimã în calitate de instructor al legiunii din care fãcea parte este cã cercetaºa Teodoriu a fost o domniºoarã corectã ºi a dat dovadã de mult curaj, abnegaþie pînã la deznãdejde ºi iubire familiarã, în plus convingerea îndeplinirii îndatoririlor conºtiincioase a Legii Cercetaºilor, meritînd toatã admiraþia acestei Jeana d’Arc

a noastre, ce se cuvine a fi recompensatã, chiar dacã neseriozitatea vîrstei sale încã fragede i-ar da aparenþa unei vivandiere din vechea armatã francezã”.

Pentru faptele sale de arme, Comandamentul Marii Legiuni a Cercetaºilor i-a decernat Ecaterinei Medalia „Virtutea Cercetãºeascã“ de aur, iar prin Înaltul Decret nr. 191 din 10 martie 1917, publicat în Monitorul Oficial nr. 292 din 16 martie 1917, la propunerea ministrului secretar de stat la Departamentul de Rãzboi nr. 12678 din 10 noiembrie 1916, „domniºoara Teodoroiu Ecaterina din Legiunea de Cercetaºe «Domnul Tudor» a fost distinsã cu Medalia «Virtutea Militarã» de rãzboi clasa a II-a pentru vitejia ºi devotamentul ce a arãtat pe cîmpul de luptã, s-a distins în toate luptele ce Regimentul 18 Infanterie a dat cu începere de la 16 octombrie 1916, dînd probe de vãditã vitejie, mai ales în luptele ce s-au dat la 6 noiembrie 1916, în apropiere de Filiaºi. A fost rãnitã de un obuz la ambele picioare“. În spitalul de la Iaºi, eroina s-a refãcut spre mijlocul lunii ianuarie 1917, dupã care ºi-a reluat locul pe front, continuînd sã lupte cu vitejie împotriva inamicului. Ofensiva din Moldova a fost pregãtitã cu mult tact ºi pricepere, dar au urmat zile de front foarte grele pentru ostaºii români. Încurajaþi de exemplul Ecaterinei mereu în fruntea plutonului sãu, soldaþii români rezistau atacului crunt al inamicului.

La 4 august 1917, Ecaterina a plecat împreunã cu camarazii sãi pe front, îmbrãcatã în uniforma de sublocotenent ºi echipatã cu armã, raniþã, cartuºierã, grenade ºi sacul de pesmeþi. În pofida drumului anevoios, a mãrºãluit alãturi de soldaþi, iar în 20 august regimentul ºi-a ocupat poziþiile în tranºeele de pe Dealul Secului.

Miercuri, 22 august, la ora 21,15, unitãþile române au fost atacate ºi surprinse descoperite de unitãþi din Regimentul 40 Rezervã german. Pe timpul retragerii, sublocotenenta Ecaterina Teodoroiu a fost lovitã de douã gloanþe de mitralierã pe Dealul Secului-Muncel ºi a cãzut la datorie. În Darea de seamã asupra operaþiunilor executate pe zile, conform Jurnalului de operaþii din perioada 1 ianuarie-15 septembrie 1917, generalul Ernest Broºteanu, comandantul Diviziei a XI-a, consemna: „Brigada 21 Infanterie. În cursul zilei de 22 august a.c., pînã la ora 21,30, pe tot frontul a fost acalmie completã, întreruptã foarte rar de slabe focuri de artilerie. În acest timp s-a încercat a se face mai multe recunoaºteri. La Regimentul 42/66 aceste recunoaºteri n-au reuºit a înainta din cauzã cã inamicul, avantajat de situaþia dominantã ce are, a tras asupra acelor patrule; asemenea ºi la Regimentul 43/59 patrulele au fost oprite de focurile de mitraliere. La ora 21, inamicul a început un atac prin surprindere, cu patrule mari care s-au apropiat de tranºeele Regimentului 42/66 ºi 43/49. Inamicul s-a servit pentru atacul sãu mai ales de grenade de mînã ºi mitraliere, în timp ce bombardiere de tranºee au tras asupra regiunii rezervelor noastre. Atacul a fost pe deplin respins la ora 21,30, producînd pierderi inamicului prin focuri de mitraliere, grenade de mînã ºi baraj de artilerie. În aceastã luptã am pierdut pe eroina noastrã, voluntara Ecaterina Teodoroiu, care a cãzut vitejeºte în capul plutonului ei, îmbãrbãtîndu-ºi soldaþii“.

La 23 august, Ecaterina a fost citatã prin Ordinul de Zi nr. 1 al Regimentului Lupeni, comandat de

colonelul Constantin Pomponiu: „În timpul ciocnirii de ieri, noaptea, pe Dealul Secului, a cãzut în fruntea plutonului sãu, lovitã în inima ei generoasã de douã gloanþe de mitralierã, voluntara Ecaterina Teodoroiu din Compania a 7-a. Pildã rarã a unui cald entuziasm, unit cu cea mai stãruitoare energie, aceea pe care unii au numit-o cu drept cuvînt «Eroina de la Jiu» ºi-a dat jertfa supremã, lipsitã de orice trufie, de orice deºartã ambiþie, numai din dragostea de a apãra pãmîntul Þãrii acesteia cotropitã de duºmani. Ecaterina Teodoroiu a fost la înãlþimea celor mai viteji apãrãtori ai Þãrii sale ºi i-a întrecut prin puterea cu care, înfrîngînd slãbiciunea femeiascã, a ºtiut sã dovedeascã vigoarea bãrbãþiei de trup ºi de suflet ºi calitãþile întregi ale unui ostaº îndrãzneþ, neobosit ºi plin de entuziasmul de a se face folositoare cu orice preþ. Aceea care a luptat ca un viteaz din alte vremuri la Tîrgu Jiu, aceea care ºi-a desfãºurat energia-i rarã împotriva morþii albe care a secerat pe camarazii ei bolnavi de tifos exantematic porneºte din nou în luptã cu un avînt renãscut, cu nãdejdea cã va contribui ºi ea la opera cea mare a revanºei, la a cãrei pregãtire a luat parte foarte activã, conducînd instrucþia. A cãzut înainte de a ajunge la

þelul acestei revanºe. ªi-a dat viaþa cu simplitatea eroismului adevãrat, nu pentru a obþine apoteoze de vorbe, ci pentru cã aºa cerea inima ei, pentru cã aºa credea sufletul ei cã se împlineºte datoria vieþii. Aceea care în vitejia ei comunicativã a murit în clipa cînd se descoperea spre a-ºi îndemna ostaºii cu vorbele: «Înainte, bãieþi, nu vã lãsaþi, sînteþi cu mine!», are drept, din clipa aceea, la cinstirea veºnicã a unui nume neuitat de camarazi“.

A fost înmormîntatã cu paradã militarã pe 23 august 1917, în valea Zãbrãuciorului, alãturi de cãpitanul Dumitru Morjan, gorjean cãzut la datorie cu o zi înainte, în fruntea Companiei a 6-a. La cãpãtîi i-a fost ridicatã o mare cruce de stejar, de cãtre comandantul Diviziei a XI-a. „Astfel a pierdut Regimentul 43/59 Infanterie aceasta fecioarã inimoasã, viteazã, demnã de moºii ºi strãmoºii ei ºi ca o pildã atît pentru Regimentul cu care a luptat ºi ºi-a dat viaþa pentru apãrarea ºi mãrirea Patriei, cît ºi pentru toþi românii ºi, în special, pentru femeile române, fiind unicul exemplu în istoria Patriei, ca o fecioarã tînãrã sã aibã atît de mare însufleþire sã-ºi jertfeascã viaþa pentru pãmîntul strãmoºesc“, conchidea, la 10 mai 1920, în Memoriul sãu, colonelul Pomponiu.

La patru ani de la moartea Ecaterinei, în 4 iunie 1921, osemintele acesteia au fost deshumate ºi transportate la Tîrgu Jiu, unde, pe 9 iunie, au fost depuse în cavoul din faþa Primãriei. În 8 iunie, Capitala þãrii a dat onoruri militare osemintelor eroinei sublocotenent Ecaterina Teodoroiu, care strãbãtuserã traseul Focºani-Bucureºti-Rîmnicu Sãrat-Buzãu-Ploieºti. În gãrile acestor oraºe, vagonul naþional rezervat eroinei

a fost întîmpinat cu pietate ºi recunoºtinþã. În Gara de Nord, vagonul acoperit de flori ºi îmbrãcat în verdeaþã ºi în tricolor a fost primit de oficialitãþile Capitalei, de numeroºi bucureºteni. Cortegiul care urma sã o însoþeascã pe eroinã la Tîrgu-Jiu, format din douã tunuri capturate de gorjeni la Jiu ºi Mãrãºti, a parcurs strãzile Capitalei în uralele mulþimii.

Cu aceastã ocazie, Ministerul de Rãzboi a dispus ca Regimentul 43/59 Infanterie sã primeascã numele eroinei Ecaterina Teodoroiu. În perioada 1959-1961, numele tinerei combatante din Primul Rãzboi Mondial a fost purtat de Regimentul 18 Mecanizat din Caransebeº. „Aceastã tînãrã eroinã de la Jiu a fost exemplu de curaj ºi patriotism pentru toate generaþiile ce vor veni. (...) A dat dovadã de mult curaj, abnegaþie pînã la deznãdejde ºi iubire familiarã, în plus convingerea îndeplinirii îndatoririlor conºtiincioase a Legii Cercetaºilor, meritînd toatã admiraþia aceastã Jeana d’Arc a noastrã“, spune maiorul Constantin Bucimeanu în biografia pe care a alcãtuit-o Ecaterinei Teodoroiu, înaintatã Serviciului Istoric din Marele Stat Major. Începînd cu anul 1938, casa familiei Teodoroiu, construitã în 1884, a fost amenajatã drept Casa memorialã „Ecaterina Teodoroiu”. În perioada de început a regimului comunist de la noi din þarã, statutul ei de eroinã a fost extrem de redus, tocmai prin asocierea ei intenþionatã cu regimul monarhic, ori cu clasa burgheziei.

Dupã anul 1960, imaginea de eroinã naþionalã a Ecaterinei Teodoroiu a revenit în prim-plan, fiind utilizatã intensiv de cãtre propaganda regimului, în anul 1978 realizîndu-se ºi un film despre ea, intitulat chiar „Ecaterina Teodoroiu”, regizat de Dinu Cocea, dupã un scenariu de Mihai Opriº ºi Vasile Chiriþã.

Rolurile principale au fost interpretate de actorii Stela Furcovici, Ion Lupu, Mihai Mereuþã, Ion Caramitru, Amza Pellea ºi Ilarion Ciobanu.

Dupã anul 1989, probabil din cauza utilizãrii imaginii Ecaterinei Teodoroiu de cãtre propaganda comunistã, statutul sãu de eroinã naþionalã a fost apreciat cu discreþie, total nemeritat conform mãrturiilor istorice existente.

Acum, la 100 de ani de la sacrificiul ei suprem, se cuvine sã spunem cã, deºi despre contribuþia sa la primul pãzboi mondial s-au scris nenumãrate cãrþi, studii ºi articole, nimic din toate acestea nu poate reda la adevãrata dimensiune spiritul sãu de luptã, patriotismul ºi puterea ei de sacrificiu. Ecaterina Teodoroiu a fost la înãlþimea celor mai viteji apãrãtori ai þãrii noastre, iar pentru dragostea de þarã, pentru faptele de vitejie ºi simþul rar al datoriei, prin care ºi-a îndeplinit ceea ce socotea a fi misiunea ei, chiar cu preþul jertfei supreme, se cuvine sã vãrsãm mãcar o lacrimã…

MARINA BÃDULESCU

Pag. a 14-a – 8 septembrie 2017

Rãzboi corupþiei Politichie ca la noi n-are nimeni (7) Motto: ,,O þarã întreagã aºteaptã sã se facã ceva nou, ºi politicienii discutã despre lucrurile pe care le-au fãcut, ºi le-au fãcut rãu”. (NICOLAE IORGA) Astfel, doi foºti ofiþeri de informaþii au ajuns la Cancelaria lui Grindeanu. Este vorba de Alexandru Chirilã, care, în 1996-1997, era încadrat în UM 0215 (faimosul ,,Doi ºi-un sfert”).

Celãlalt este Gabriel Stãnescu, general de brigadã în rezervã, care, pînã în martie 2017, a deþinut funcþia de director al Direcþiei de Comunicaþii ºi Tehnologia Informaþiei, din cadrul SRI. A fost unul din cei mai apropiaþi colaboratori ai lui Florian Coldea. Cît despre Mihai Busuioc, secretarul general al Guvernului, acesta a fost colaborator al Elenei Udrea. În privinþa lui Grindeanu, lucrurile sînt la fel de clare. În 2013, acesta a urmat un program de formare ºi dezvoltare profesionalã în domeniul ºtiinþelor militare, informaþiilor ºi ordinii publice, la Academia Naþionalã a SRI. Ca deputat, în perioada 2013-2016, Grindeanu a fost membru în Comisia comunã pentru controlul activitãþii SRI, în cea de Apãrare, a Camerei Deputaþilor, precum ºi în Comisia pentru Tehnologia Informaþiei. Ca sã fim drepþi, cred cã acuza la adresa lui Grindeanu, pentru legãturile sale cu SRI, nu prea mai stîrneºte atîta mînie proletarã, de vreme ce noul premier, Mihai Tudose, este legat de SRI prin multe fire: studiile sale la SRI, faptul cã preda la Academia acestei instituþii, în calitate de conferenþiar, dar mai cu seamã preferinþa de a-ºi alege partenerii de afaceri de la SRI. Promisiunea lui Dragnea, de separare a politicii de SRI, a rãmas o vorbã goalã. Oare nu se poate sã ieºim odatã de sub tutela, controlul ºi supravegherea unor astfel de paznici? Oare nu-i posibil ca viaþa noastrã politicã sã reintre pe fãgaºul normal, al democraþiei ºi al colaborãrii deschise, pe plan intern ºi internaþional? SRI este o instituþie deosebit de importantã pentru securitatea noastrã naþionalã. În consecinþã, ea trebuie sã rãmînã în perimetrul activitãþii sale, sã se ocupe de treburile proprii, atît de multe ºi extrem de grele.

Cãmãtari. Recuperatori (62) Cornul ºi laptele Vîrsta minorilor care comit o gamã largã de infracþiuni devine tot mai fragedã. Din ce în ce mai dese sînt ºi cazurile în care puºti de-o ºchioapã nu au nici o jenã sã atace adulþi care le-ar putea fi pãrinþi sau chiar bunici. Însã, de obicei, micii infractori îºi aleg victimele din rîndurile celorlalþi copii. Agresiunile sexuale sãvîrºite între colegi din clasele primare nu mai reprezintã de mult o raritate prin ºcolile patriei. Mai ales în cele din zonele rãu famate, unde noii idoli ai þîncilor nu mai sînt eroii din desenele animate, ci recidiviºti periculoºi, capii grupãrilor mafiote din respectivele cartiere, încercînd sã-i imite pe aceºtia, puºtii mai ºmecheriþi s-au învãþat sã le dea colegilor bani de chips-uri, dar cu camãtã. Urmeazã recuperãrile soldate cu tãvãleli pe jos ºi impunerea unor taxe de protecþie. Nu este deloc o copilãrie, chiar dacã, de multe ori aceasta este plãtitã în naturã, în dulciuri, rãcoritoare sau confiscarea pacheþelului de acasã.

S-a ajuns ca ºcolile sã fie pãzite în permanenþã de poliþiºti, jandarmi sau bodyguarzi. În ceea ce îi priveºte pe aceºtia din urmã, se poate crede cã postul de „pîndar“ în curtea ºcolii este o îndeletnicire liniºtitã ºi lipsitã de bãtãi de cap, mai ales cã în obiectiv ai de-a face doar cu niºte mogîldeþe de copii. Dar, lucrurile nu stau întotdeauna chiar aºa.

Este ºi cazul nefericit al unui tînãr agent de pazã la o ºcoalã dintr-un cartier mãrginaº. Acesta trãieºte într-o permanentã teroare dupã ce a îndrãznit sã îi ia apãrarea unui copil tãvãlit prin curtea ºcolii de alþi colegi de clasã, care voiau sã îi ia cornul ºi laptele oferite de Guvernul României. „Am ajuns cu nervii la pãmînt, aproape cã prefer sã pãzesc o minã de aur cu mîinile goale în inima Ferentariului decît sã mai asigur liniºtea printre copiii ãia. E o întreagã mafie în curtea ºcolii, sînt ºmecheri, gãºti, rivalitãþi, bãtãi,

Toate neîmplinirile în plan guvernamental, toate acuzele, dar mai ales refuzul lui Grindeanu de a demisiona din funcþia de premier s-au înºirat într-un ghem voluminos, care s-a deºirat în Parlament, în cadrul dezbaterilor prilejuite de Moþiunea de cenzurã, adoptatã cu 241 de voturi ºi în urma cãreia Sorin Grindeanu a fost demis. În opiniile unor parlamentari ºi analiºti, Grindeanu ºi-a pierdut funcþia pentru cã nu s-a bucurat de sprijinul unor oameni politici cu autoritate. S-a bazat pe Daniel Constantin, cel care, în activitatea sa politicã de pînã acum, n-a fãcut decît sã vîneze funcþii cît mai înalte, toate depãºindu-i posibilitãþile. Fostul premier bãnãþean a mizat, de asemenea, pe Victor Ponta, omul care se agitã mult ºi inutil prin preajma politicii. A mizat, însã, pe un perdant, pe o mînã moartã. Cu cîþiva ani în urmã, am avut o controversã cu regretatul Corneliu Vadim Tudor, în legãturã cu reacþiile, de multe ori vehemente, ale fostului lider al PRM la adresa lui Ponta. Încercam sã-l apãr pe social-democratul pus la stîlpul infamiei, argumentînd cã este tînãr ºi se strãduieºte sã acumuleze experienþã politicã.

N-am putut sã schimb o iotã din opiniile lui Vadim, dar astãzi îmi dau seama cîtã putere de pãtrundere, de evaluare ºi de cunoaºtere avea prietenul meu asupra oamenilor politici. Considerat de social-democraþi o speranþã a politicii noastre, ºef al celui mai mare partid din þarã, prim-ministru ºi candidat la Preºedinþia României, Victor Ponta a parcurs prea repede urcuºul spre Everestul înaltelor demnitãþi. În ultimii doi ani, însã, el avea sãºi dezvãluie adevãratul caracter, al politicianului limitat, al omului fricos ºi laº. Nu-mi închipuiam cã unui premier îi tremurã nãdragii în faþa unui general SRI, recte Florian Coldea. Am rãmas profund mîhnit cînd l-am vãzut pe primul-ministru român, acelaºi Victor Ponta, stînd ca o slugã prea plecatã ºi smeritã, în faþa lui Barroso. Dacã atunci, la Bruxelles, ar fi fost, în calitate de premier, Corneliu VadimTudor, cred cã mãtura încãperea cu obraznicul funcþionar european. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU amenzi, taxe de protecþie, exact cum se petrece ºi în lumea interlopã. Existau ºi înainte conflicte, dar de cînd a început sã le dea la ºcoalã gratuit cornul ºi laptele e un adevãrat tãrãboi, cã ãia mai mari îi caftesc ºi le ia la ãia mai pricãjiþi. Nu cã ar muri de foame, cã sînt plini de lanþuri ºi brãþãri de aur ºi au cele mai scumpe mobile, dar doar aºa, ca sã îi ºtie de jupîni. De la o recuperare d’asta de-a laptele ºi cornul mi s-a tras ºi mie toatã tãrãºenia. Am încercat sã-i despart, dar unul dintre micii bãtãuºi a început sã urle sã nu mã bag, cã îl bat pentru cã avea o datorie mai veche la ei, plus cã nu le plãtise taxa de protecþie. Am început sã rîd, dar puradelul m-a înjurat în toate felurile, îmi zicea numai cã sînt un sclav ºi cã o sã îmi dea interzis în oraº.

L-am luat uºor de o ureche ºi l-am scos din curtea ºcolii, cã oricum orele se terminase. N-au trecut nici zece minute ºi au apãrut cîteva maºini pline cu þigani care au sãrit la mine. M-am refugiat în ºcoalã, am chemat echipajele de intervenþie ºi am scãpat de linºaj. Dar deja s-au cam sãturat ºi cei de la firmã de povestea asta, cã trebuie sã þinã mereu blocate echipaje de intervenþie, cã altfel intrã ãia peste mine. Nici nu vor sã mã dea în altã parte, cã atunci ar prinde ºi mai mult curaj rudele la ãla micu’ de l-am urecheat ºi l-ar încãleca imediat ºi pe cel care ar veni în locul meu ºi s-ar duce naibii tot obiectivul. Cel mai rãu este însã cînd plec acasã, cã trebuie sã mã ducã tot colegii cu maºina firmei. Am încercat sã vorbesc omeneºte cu ei, dar sînt turbaþi, au zis cã mi-au pus amendã zece mii de euro cã le-am stricat firma în oraº cã l-am umilit pe nepotul la nu ºtiu ce mare cãmãtar de-al lor. Nu ºtiu cum o sã ies din tot buclucul. Oricum, de-acum nu mã mai bag nici dacã vãd cã aruncã cu nisip unul în altul doi bebeluºi în pãrculeþ, cã nu se ºtie ce mai iese...“. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Cãmãtari.

Recuperatori“)

„ROMÂNIA MARE“

Scadenþã majorã pentru România: în septembrie are de rambursat 1,17 miliarde de euro cãtre UE ºi Banca Mondialã În luna septembrie, România trebuie sã plãteascã peste 1,179 miliarde de euro cãtre Uniunea Europeanã (UE) ºi Banca Mondialã (BM), din împrumutul stand-by contractat în 2009, potrivit datelor transmise de Ministerul Finanþelor Publice (MFP). Cea mai mare parte a sumei trebuie rambursatã cãtre Uniunea Europeanã, respectiv peste 1,177 milioane de euro, iar 2,4 milioane de euro, cãtre BM. Suma cãtre UE reprezintã rate de capital în valoare de 1,15 miliarde euro, restul fiind dobînzi ºi comisioane. Cãtre Banca Mondialã, cele 2,4 milioane euro sînt doar dobînzi ºi comisioane. Suma totalã de platã cãtre UE ºi Banca Mondialã în acest an este de 1,26 miliarde de euro. Din aceastã valoare, 1,15 miliarde de euro reprezintã rate de capital, iar restul dobînzi ºi comisioane. Peste 1,25 miliarde de euro urmeazã a fi rambursate UE ºi doar 9 milioane de euro cãtre Banca Mondialã. România mai are de plãtit, pînã în 2023, peste 4,7 miliarde de euro cãtre Banca Mondialã ºi UE. Cea mai mare sumã va merge cãtre UE, respectiv 3,71 miliarde de euro. Graficul MFP aratã cã 2015 a fost vîrful de platã pentru împrumut, adicã 1,8 miliarde de euro, dar mai sînt încã trei plãþi mari în 2017, 2018 ºi 2019. În 2017, România are de achitat peste 1,2 miliarde de euro, în 2018 - 1,4 miliarde ºi în 2019 - 1 miliard de euro. Potrivit datelor Bãncii Naþionale a României, la 4 mai 2009, Consiliul Directorilor Executivi al FMI a aprobat solicitarea României privind încheierea unui aranjament stand-by pentru o perioadã de doi ani, în valoare de 11,4 miliarde DST (aproximativ 12,9 miliarde de euro sau 17,1 miliarde de dolari SUA) ºi eliberarea primei tranºe în valoare de 4,37 miliarde DST (aproximativ 4,9 miliarde de euro sau 6,6 miliarde de dolari SUA).

ELENA DEACU

Motivele pentru care Nicolae Dumitru ar putea fi eliberat condiþionat: „A fost disciplinat ºi a lucrat într-o secþie de producere aluminiu“ Nicolae Dumitru, cunoscut drept „Niro”, a avut un comportament disciplinat în închisoare, a participat la activitãþi culturaleducative ºi lucreazã nouã ore pe zi în afara Penitenciarului Jilava, într-o secþie de producere aluminiu. Aºa se aratã în motivarea deciziei prin care Judecãtoria Sectorului 4 a decis sã-l elibereze condiþionat pe Nicolae Dumitru. „Instanþa reþine cã, în perioada executãrii pedepsei, condamnatul a avut un comportament corespunzãtor, nefiind sancþionat disciplinar ºi fiind recompensat de 4 ori, din care 3 recompense privind permisiunea de ieºire din penitenciar.

Totodatã, condamnatul a fost folosit la muncã ºi a cîºtigat astfel 36 zile. În prezent, executã pedeapsa în regim deschis”, se aratã în motivare. Nicolae Dumitru a participat la activitãþi cultural-educative ºi se aflã la prima analizã a comisiei de propuneri pentru liberarea condiþionatã, nefiind cunoscut cu antecedente penale. „În consecinþã, avînd în vedere ºi concluziile procesului-verbal întocmit de cãtre Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, instanþa apreciazã cã petentul a dat dovezi temeinice de îndreptare. Þinînd seama de eforturile depuse de condamnat în perioada de detenþie în scopul reeducãrii sale, de faptul cã nu are antecedente penale, avînd în vedere cã nu a fost identificat nici un element în defavoarea sa, care sã rezulte din evaluarea socialã ºi psihologicã a acestuia, instanþa considerã cã petentul îndeplineºte toate condiþiile prevãzute de lege pentru a fi eliberat condiþionat. În prezent, existã toate garanþiile cã acesta a înþeles scopul ºi funcþiile pedepsei ºi cã se va reintegra în societate”, se mai aratã în motivare. Pe 2 august, Judecãtoria Sectorului 4 a admis cererea de eliberare condiþionatã depusã de Nicolae Dumitru, care executã o pedeapsã de 2 ani ºi 4 luni primitã în dosarul „Microsoft“.

Decizia nu este însã definitivã, contestaþia procurorilor DNA urmînd a se judeca pe 15 septembrie la Tribunalul Ilfov.

Acuzaþiile aduse de procurori Pe 3 octombrie 2016, omul de afaceri Nicolae Dumitru a fost condamnat la 2,4 ani de închisoare pentru trafic de influenþã în dosarul Microsoft, pedeapsa fiind majoratã de la 1,6 ani cu suspendare, dispusã iniþial. De asemenea, instanþa a dispus ca acesta sã plãteascã statului 2.050.000 dolari ºi 1.000.000 de euro. În acelaºi dosar, omul de afaceri Dorin Cocoº a fost gãsit vinovat pentru trafic de influenþã ºi spãlare de bani, instanþa dispunînd în cazul lui confiscarea a 9.000.000 de euro ºi 2 ani ºi 4 luni închisoare. Fostul primar din Piatra Neamþ, Gheorghe ªtefan, a fost condamnat la 6 ani de închisoare pentru trafic de influenþã, instanþa hotãrînd confiscarea a peste 3.000.000 euro. Gabriel Sandu, fost ministru al Comunicaþiilor ºi Societãþii Informaþionale în perioada decembrie 2008 - septembrie 2010, a fost gãsit vinovat de luare de mitã ºi spãlare de bani, instanþa dispunînd în cazul sãu confiscarea a peste 2.000.000 euro ºi o pedeapsã cu închisoarea de 3 ani.

CLAUDIA SPIRIDON

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 8 septembrie 2017

Cuplul Laura Coduþa Kövesi - Augustin Lazãr, uriaº pericol pentru democraþie „Republica procurorilor”, sintagmã folositã din ce în ce mai des atunci cînd se vorbeºte despre România, a fost instauratã de Victor Ponta la începutul anului 2013, imediat dupã ce Mona Pivniceru a fost convinsã sã renunþe la funcþia de ministru al Justiþiei. Scriam atunci, în „Cotidianul” din 16 aprilie 2013, editorialul „România, þara unde Justiþia este condusã de procurori”.

Permiteþi-mi sã citez din acel articol: „Primul ministru Victor Ponta a fost procuror. Ministrul Justiþiei a fost procuror. Preºedintele CSM este procuror. ªeful DNA este procuror. Procurorul General este procuror.

Practic, toate funcþiile de conducere din Justiþie sînt acordate procurorilor! Judecãtorii au devenit simpli angajaþi în Justiþie!” ªi încheiam acel text cu acest avertisment: „Dacã lucrurile rãmîn aºa – ºi nu vãd cum ar mai putea fi schimbate curînd – , din ouãle în care zac monºtrii unui astfel de sistem judiciar, peste puþin timp, se vor auzi loviturile ce vor anunþa ieºirea din gãoace a «blînzilor» puiºori. Care vor creºte mari, mari de tot, pînã ne vor înghiþi!”

Speram ca semnalul de alarmã sã fie luat în seamã încã de atunci de asociaþiile magistraþilor, de societatea civilã ºi, în general, de societatea româneascã. Nu s-a întîmplat aºa, ºi iatã unde am ajuns acum!

Toatã mascarada lui Victor Ponta din acea vreme a fost generatã de Pactul încheiat de el cu Traian Bãsescu, prin care a fost de acord ca Laura Codruþa Kövesi sã preia ºefia DNA, iar ruda sa dupã soþie, procurorul Robert - Marius Cazanciuc, sã devinã ministrul Justiþiei!

Ulterior, am aflat cu toþii ºi de episodul acela penibil, în care Elena Udrea ºi Sebastian Ghiþã au venit la biroul lui Victor Ponta cu mesajul de la Florian Coldea, prin care Codruþa Kövesi trebuia musai sã preia DNA, apoi de episodul din via lui Ghiþã ºi de prea multele legãturi ale lui Ponta cu serviciile.

Din acel moment, clanul procurorilor a început sã domine Justiþia, sub privirile îngãduitoare ale lui Traian Bãsescu ºi Victor Ponta, ajungîndu-se ca mai apoi chiar

ei sã vadã pe propria lor piele ce pericol teribil este ca prevederea constituþionalã care spune cã „Justiþia se înfãptuieºte de cãtre instanþele de judecatã” sã fie cãlcatã în picioare, plîngîndu-se chiar ei de abuzurile procurorilor.

Vedem acum cã ministrul Justiþiei Tudorel Toader vrea sã repunã Justiþia pe fãgaºul sãu normal, limitînd atribuþiile procurorului la ceea ce spune caietul de sarcini al acestei funcþii.

Sigur, deciziile sale de acum vin tot dupã niºte bîlbîieli. ªi lui i-a fost fricã la începutul acestui an sã-i demitã pe Augustin Lazãr ºi Codruþa Kövesi, dupã ce CCR a decis cã amîndoi au încãlcat grav Constituþia în cazul Ordonanþei 13. ªi Tudorel Toader s-a crezut ºmecher atunci, pãcãlind întreaga opinie publicã în acea penibilã conferinþã de presã, iar acum trage ºi el ponoasele, vãzînd cã procurorii Lazãr ºi Kövesi vor sã-ºi facã singuri legile, substituindu-se atît Guvernului, cît ºi Parlamentului!

Totuºi, Tudorel Toader a încercat mãcar acum sã facã exact ce prevede Constituþia: ca membru al guvernului, sã emitã un proiect de lege, iar apoi, cu avizul CSM, sã-l trimitã în Parlament pentru adoptare.

Procedura este perfect legalã ºi identicã cu cea prevãzutã de Constituþia din Franþa, þara din care s-au inspirat cei care au fãcut legile justiþiei de la noi.

Ei, bine, procurorii, instigaþi de ºefii lor, Augustin Lazãr ºi Laura Codruþa Kövesi, se opun modificãrilor propuse de ministrul Justiþiei, deºi Constituþia prevede cît se poate de clar cã ei „îºi desfãºoarã activitatea potrivit principiului legalitãþii, al imparþialitãþii ºi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiþiei”! Ei, procurorii, care au fãcut mii de dosare pentru abuz în serviciu, nu înþeleg în ruptul capului cã exact asta fac atunci cînd, depãºindu-ºi atribuþiile, încalcã atributul ierarhic din textul Constituþiei, subminînd autoritatea ministrului ce le coordoneazã activitatea! Întrebarea fireascã ce se naºte din aceastã situaþie este: cum de îndrãznesc procurorii sã riºte o asemenea atitudine? Desigur, poziþiile ciudate exprimate de

Ce va lipsi din bilanþul lui Dragnea

praful s-a ales ºi de mult trîmbiþata reducere a TVA, de investiþiile în marile proiecte de infrastructurã, fãrã de care România rãmîne condamnatã la subdezvoltare economicã, sau de spitalele regionale de urgenþã.

Preºedintele Camerei Deputaþilor ºi al PSD, Liviu Dragnea, face fel ºi fel de „piruete“ comice, mai ceva decît cele din gama lui Caragiale privind umorul de situaþie, de caractere sau cel expresiv, doar-doar va intra în graþiile românilor ºi va fi considerat „unul de-al nostru“.

De la sortimentul de „glumiþe“, mai mult sau mai puþin pline de miez, Dragnea face uz ºi de comicul de situaþie, pe care-l foloseºte ca sã dreagã „busuiocul“ ºi cînd e cazul, dar ºi cînd ar trebui sã facã uz de sobrietatea ºi seriozitatea funcþiei de ºef al Camerei Deputaþilor.

Dupã „reþeta“ lui Ion Luca Caragiale, lui Dragnea îi mai lipseºte doar comicul furnizat de numele anumitor personaje, astfel încît „opera“ sa sã fie completã. ªi asta, mai ales cã ºeful PSD ne tot ameninþã cã îºi va prezenta bilanþul de activitate, conexat cu cel al guvernãrii. ªi pentru cã e aproape imposibil sã fii întru totul obiectiv, potrivit teoriilor comunicaþionale, din „inventarul“ ºefului socialist ar putea lipsi anumite elemente care umbresc „numeroasele realizãri“ ale PSD în cele 8 luni de guvernare.

Medicii, profesorii ºi praful de pe tobã Anumite elemente destul de numeroase ºi nu prea onorante pentru PSD vor lipsi sau, cel mult, vor fi amintite „în trecere“ în bilanþul lui Liviu Dragnea. De departe cea mai ºocantã „realizare“ a actualei puteri este premiera absolutã a doborîrii propriului guvern printr-o moþiune de cenzurã. Acesta este un eveniment pe care liderul PSD nu ar avea cum sã-l eludeze în analiza sa.

Deºi e mai mult decît improbabil, de aceastã datã poate va livra ºi o explicaþie credibilã pentru gestul politic fãrã precedent. Cã bugetul patriei nu poate suporta elucubraþiile populiste de campanie ale PSD, de asta erau conºtienþi toþi social-democraþii, încã de astã-toamnã.

Cu toate astea, ºi-au doborît un cabinet, reproºîndu-i neîndeplinirea unui program de guvernare aproape imposibil de pus în practicã, pentru ca, ulterior, noul Executiv sã vinã cu un program de guvernare ajustat pe plus tocmai în punctele „nerealizate“ de Sorin Grindeanu ºi miniºtrii sãi. Ca prin farmec, dupã respectivele ajustãri s-au ales cu mãriri salariale consistente doar parlamentarii ºi primarii. În timp ce cele mai „oropsite“ categorii sociale, respectiv demnitarii, îºi înfundã conturile, conform uzanþelor, iar din promisiunile fãcute profesorilor ºi medicilor s-a ales praful. Tot

Gaura mai mare ca a lui Boc, ocultatã Incapabilã sã ajute cu adevãrat mediul de afaceri, puterea a ales sã atragã investitori, umblînd acolo unde aceºtia nu aveau decît un interes minim. Astfel cã guvernanþii noºtri s-au gîndit sã diminueze costurile cu forþa de muncã, trecînd anumite obligaþii financiare din sarcina angajatorului în cea a angajatului. Cu alte cuvinte, se va produce în buzunarele tuturor salariaþilor din România, ºi nu doar ale bugetarilor, o gaurã mai mare decît cea cu care i-a „tratat“, în 2010, fostul premier Emil Boc pe angajaþii de la stat. ªi dacã aceastã „izbîndã“ în atragerea investitorilor nu va fi scoasã în prim-planul „disertaþiei“ laudative a lui Dragnea, nu acelaºi lucru se va întîmpla cu creºterea economicã minune din ultimul trimestru. Mai toþi specialiºtii în economie calificã drept periculoasã aceastã evoluþie, deoarece a fost generatã aproape exclusiv de creºterea consumului. Institutul Naþional de Statisticã a anunþat o creºtere economicã de peste 5% în al doilea trimestru.

La capitolul idei de-a dreptul zbanghii, care ne-ar ustura la buzunare dacã vor fi implementate, figureazã ºi taxa de solidaritate, impozitul pe cifra de afaceri, resuscitarea defunctei supraaccize la carburanþi, impozitul pe venitul global sau pe gospodãrie sau atacul la Pilonul II de pensii.

Justiþia, un nou trofeu de panoplie politicã Pe lîngã completarea bugetului anemic cu orice chip, buget care ar trebui sã susþinã promisiunile ultrapopuliste ale PSD fãcute în campania electoralã, guvernanþii s-au mai preocupat ºi sã punã justiþia cu botul pe labe. Cu o consecvenþã greu de egalat, puterea încearcã sã îºi plaseze controlul justiþiei. Prima încercare a reprezentat-o promovarea celebrei Ordonanþe 13.

Proiectul a generat cele mai mari manifestaþii de stradã postdecembriste ºi l-au anulat ca politician pe fostul ministru al Justiþiei, Florin Iordache. Locul ºi rolul acestuia au fost rapid preluate de aºa-zisul tehnocrat Tudorel Toader. ªi acesta ºi-a suflecat mînecile ºi a purces la subordonarea justiþiei. A apãrut o nouã tentativã de introducere a unui prag al prejudiciului în cazul abuzului în serviciu, la pachet cu dezincriminarea conflictului

amabasadorul SUA, poziþia la fel de ciudatã a preºedintelui Iohannis ºi opiniile exprimate de „elita lui Bãsescu” sînt rãspunsurile potrivite, cãci, în ultimele zile, toþi aceºtia au invadat spaþiul public cu tot felul de idei trãznite, existînd chiar riscul provocãrii unor proteste de stradã, menite sã stopeze iniþiativa ministrului de Justiþie! În mod firesc, apare întrebarea ciceronianã: cui folosesc astfel de reacþii? Profitorii acestui rãzboi penibil din aceste zile sînt tocmai Augustin Lazãr, Procurorul general al României, ºi Laura Codruþa Kövesi, ºefa DNA. Ei simt cã aceste modificãri le iau din putere, dar nu din cea prevãzutã de lege, ci din cea cu care s-au obiºnuit în ultimul deceniu ºi care a rezultat din Protocoalele cu SRI, din „parteneriatul” cu ÎCCJ sau din „cîmpul tactic” care devenise Justiþia!

Toate aceste aberaþii, impuse în timpul regimului Traian Bãsescu ºi tolerate de regimul Klaus Iohannis, nu fac altceva decît sã confirme dorinþa procurorilor de a-ºi subordona actul de Justiþie prin pãstrarea tuturor normativelor ilegale care le-au dat în aceºti ani puteri mult peste limitele constituþionale, pe care apoi le-au transformat rapid în sursã a abuzurilor.

Iar cînd o instituþie foloseºte abuziv legea pentru rãfuieli politice sau pentru satisfacerea bunului plac, însãºi democraþia este în pericol! ªi, odatã cu ea, drepturile fundamentale ale omului, condiþii imperative atunci cînd se defineºte un stat de drept! În acest sens, Augustin Lazãr ºi Laura Codruþa Kövesi au devenit principalele pericole pentru democraþia din România! Atitudinea lor faþã de Parlament ºi faþã de Guvern aratã cã ei doi nu sînt altceva decît pionii acelor forþe care ar vrea sã menþinã România în zona acelui periculos statut de „Republicã a procurorilor”, adicã de þarã necontrolabilã, în care Justiþia este doar un moft formal.

Spuneam acum cîþiva ani cã ne paºte pericolul unor monºtri ce ar putea sã aparã din indiferenþa noastrã, a opiniei publice. Acum, aceºti monºtri nu numai cã au apãrut, ci s-au fãcut deja mari, au cãpãtat gustul sîngelui ºi deja vor mai mult de la noi: sã fim hrana lor zilnicã, iar noi, ascultãtori, sã aºteptãm tãcuþi sã ne înghitã!

Poate cã n-ar strica sã ne împotrivim. Mãcar aºa am mai avea o ºansã sã supravieþuim!

ION SPÂNU

de interese. Proaspãt anunþata intenþie de subordonare politicã a ºefilor Parchetelor ºi a Inspecþiei Judiciare a scos din nou românii în stradã ºi a generat reacþii adverse dinspre Bruxelles. Puþin probabil ca Dragnea sã se laude cu aceste „realizãri“, despre care n-a suflat un cuvînt în campania electoralã. În rest, probabil manualul de educaþie fizicã are locul sãu fruntaº în panoplia „realizãrilor“ celor douã guverne PSD-ALDE. LAUR EMRE

România lucrului prost fãcut: cum s-a ales praful de douã drumuri asfaltate cu trei ani în urmã ºi cît a costat „distracþia“ Trei ani a rezistat asfaltul de pe douã strãzi din comuna Mãrãcineni, vecinã Municipiului Buzãu. În timp ce oamenii acuzã cã lucrarea a fost una prost fãcutã, autoritãþile rãspund cã de vinã este proprietarul unui gater, care ar fi folosit cele douã strãzi pentru transportul de buºteni. La 100.000 de lei se ridicã investiþia în reparaþii, din bugetul local. În urmã cu trei ani, autoritãþile locale din Mãrãcineni se lãudau cu asfaltarea primelor douã strãzi din comunã, în mandatul primarului Constantin Dumitru. Localnicii de pe strãzile Dispensarului ºi Bisericii erau atunci în culmea fericirii. Bucuria lor a pãlit dupã trei ani, atunci cînd au observat cã stratul de bitum începe sã se macine puþin cîte puþin. Au apãrut gropi, unele ºi de 30 de centimetri. „Ne-am bucurat ca niºte copii cînd am vãzut strada asfaltatã, dar cum o minune nu þine mult, în doar cîþiva ani, strada noastrã (str. Dispensarului) a devenit un adevarat pericol pentru toþi participanþii la trafic - ºoferi, bicicliºti ºi mai ales pietoni. Sînt gropi care ating în unele zone 30 cm. Cei care au lucrat la strada noastrã nu au tasat bine pietriºul ºi asfaltul s-a lasat în aproximativ 30% din stradã. Pãcat, cã arãta bine la început. Este o bãtaie de joc la adresa noastrã! Mergeþi ºi pe strada Bisericii sã vedeþi ºi acolo ce prãpãd este“, ne-a scris un sãtean din Mãrãcineni. Localnicii spun cã lucrarea plãtitã de primãrie cu aproximativ 500.000 de lei din bugetul local a fost una de mîntuialã, pentru cã terasamentul nu a fost bine consolidat, iar bitumul a fost turnat într-un strat foarte subþire.

LUCIAN BUNILÃ

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 8 septembrie 2017

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei RECURS LA MEMORIE

Invazia „roºie” - 28 iunie 1940 (9) Îmbinarea elementelor amintite în confecþionarea scheletului stelei dura mai mult, pentru cã se lucra numai seara, dupã terminarea treburilor în gospodãrie. ªi azi se fac asemenea stele în acea zonã. Tradiþia merge din tatã în fiu. Tehnica este destul de sofisticatã ºi migãloasã. Împodobirea ei, însã, era o bucurie ºi o plãcere pentru armonia culorilor ºi a liniilor. Preocuparea trezea entuziasm ºi emoþii, exprimate în colindele de repetiþie: „Steaua sus rãsare”, „O, ce veste minunatã”, „Trei crai de la Rãsãrit” ºi altele. Repertoriul de Crãciun era bogat ºi mereu împrospãtat cu partituri aduse de elevii comunei, liceeni la Cernãuþi.

Dupã ce steaua era acoperitã cu hîrtiile colorate ºi mate, se ungeau cu ulei, la fel ca ºi iconiþele, pentru a deveni transparente. Se lipeau apoi zorzoanele: lãnþiºoarele, fîºiile de hîrtie subþire, coloratã ºi crestatã pe margini, floricele din hîrtia creponatã, lipite pe muchiile razelor ºi pe cercul stelei. Apoi, acestea erau unite cu ºnur din betealã albã, care-i dãdea strãlucire ºi o punea în valoare. În final, se fixa braþul de dus steaua, sub suportul lumînãrii, care trebuia aleasã dupã mãrimea stelei. În stea nu avea voie sã pãtrundã vîntul sau viscolul. La colindat, o purtau bãieþii, cu grijã, pe rînd, ca sã se bucure de ea, în poziþie verticalã, pentru a pãstra flacãra în aceeaºi stare. Mai greu era cînd trebuiau sã urce sau sã coboare pante abrupte, acoperite cu zãpadã adunatã ºi îngheþatã de viscol ºi ger. În acest timp, fetele alegeau grîul pentru Ajun, înlãturînd neghina ºi rãmãºiþele de la treierat. Nu era casã fãrã grîu la masã. Tatãl mergea din cînd în cînd la control, lãsîndu-i pe bãieþi la stea, ºi verifica grîul ales. Apoi, fiecare primea atîtea linguri în palmã cîte fire de neghinã se gãseau în grãmãjoara aleasã de fatã. Totul era cu haz ºi nimeni nu se supãra. Grîul urma a fi bãtut în piuã. ªi fetele cîntau, iar pãrinþii îºi urmãreau copiii încîntaþi. Nu mai era loc în casã ºi în gînd pentru ocupanþi. Dar, cea mai mare ºi mai frumoasã zi de peste an era Ajunul Crãciunului, care se încheia cu masa de sãrbãtoare care reprezenta Ieslea din sãlaºul de Crãciun. Toatã ziua se þinea post negru de întreaga familie. În acest timp, fiecare avea de lucru ºi nimeni nu se plîngea de foame.

Acum se coceau, în cuptor, pe rînd: colacii, plãcintele cu mac, colãceii pentru colindãtori ºi, în final, grîul ºi sarmalele de post, în oale mari de lut. Urmau sarmalele ºi friptura pentru ziua de Crãciun. Din timp, într-o ulcicã se adunau banii mãrunþi pentru colindãtori. Sacii cu mere

stãteau în tindã, iar colãceii calzi, în coºuri de nuiele, în casã. Cu steaua se umbla în seara de Ajun.

Masa Sfîntã Pînã la sosirea colindãtorilor, toþi din familie se spãlau ºi se îmbrãcau în cãmãºile albe, noi, dupã datinã.

Masa Sfîntã - Ieslea lui Iisus - o aranja mama. Aºternea pe scîndura ei un strat de tãrîþe, sare ºi puþinã otavã (iarbã fragedã uscatã, dupã al doilea cosit). Era simbolul hranei animalelor la iesle. Peste acestea se punea faþa de masã albã, foarte curatã, þesutã în casã din in. Pe masã se aºezau: colacii ºi plãcintele felii, sarmalele de post fierbinþi, grîul fiert, pregãtit cu nucã ºi zahãr, prunele fierte, la fel bureþii, colþunaºii cu mac ºi, pentru fiecare, cîte un colãcel. În final, tata venea cu ceva rachiu.

Traista plinã cu mere, nuci, bomboane învelite ºi bani mãrunþi era urmãritã de privirile copiilor. Steaua îi aºtepta rezematã de fereastrã. Pînã ardea tãmîia, sub masã, pentru a o sfinþi, toþi ai casei, înºiraþi în faþa icoanelor, rosteau rugãciunile cu voce tare. Se îndepãrta cutia cu tãmîie, iar copiii, cu mic, cu mare, intrau sub masã pronunþînd în aºteptare: muuuu! behehehee! clonc! clonc! clonc!, interjecþii ce imitã glasul animalelor ºi pãsãrilor din staulul lui Crãciun. În acest moment, mama arunca ce avea în traistã pe podeaua spãlatã ºi acoperitã de covoare. Toþi se repezeau ºi culegeau într-o bucurie, ca în final sã se laude fiecare cu cît a strîns. Se aºezau la masã ºi mîncau cu poftã din toate bucatele sfinþite cu aghiazmã de la Paºti. Cîntau colinde în aºteptarea colindãtorilor. Aceºtia veneau cu steaua pîlpîindã, o apropiau de geam ºi cîntau pe voci. Cei din casã îi ascultau cu emoþie ºi bucurie mare. Dupã aceea, mama ieºea cu coºul plin de colãcei calzi, cu mere ºi cu bani, înmînîndu-i calfei. Plecau apoi la colindat ºi fraþii, Vasile ºi Lazãr, cu steaua aprinsã. Erau bine îmbrãcaþi, în ciubote, cojocele ºi cãciuli din pielicele brumãrii, de astrahan... În prima zi de Crãciun, satul întreg, cu mic ºi mare, mergea la bisericã, sã asculte rugãciunile ºi concertul de colinde al „Renumitului cor al Plugarilor, din Cosminul Bucovinei”, cum a fost numit în urma Concursului Internaþional de la Praga, din anul 1937, cînd a luat premiul întîi. Corala a fost pregãtitã de talentatul protopop Eugen Jancovschi. Comuniºtii sovietici nu intrau în biserici, ci doar urmãreau ºi se mirau de credinþa sãtenilor, de tradiþiile ºi de obiceiurile frumoase ºi bogate, trãite cu

Prin Librãriile Americane (7) - Recenzii dupã amintirile unor evrei români din Transnistria (1941- 1944) ºi ale altor evrei depre România din acele timpuri Partizanii au adus mulþumiri pentru ajutorul primit din Basarabia, Bucovina de Nord partea ghetoului. În 21 martie 1944, ofiþeri ai armatei ºi Þinutul Herþei Rubin Udler, martor ocular la represaliile din Odessa (1941) (5) Germanii, timp de douã luni, n-au reuºit sã gãsescã nici un evreu care sã facã parte din Consiliul evreiesc din Dubãsari. Din acest motiv, la sfîrºitul lunii august 1941, au executat ºase evrei, prin spînzurare, în piaþa centralã a oraºului Dubãsari. În aceeaºi piaþã, partizanii îl spînzurã pe un localnic, Matveenco, care i-a ajutat pe germani sã execute cele ºase sentinþe de condamnare la moarte. Partizanii au aruncat în aer, de asemenea, podul de peste Nistru. Drept represalii, în 3 septembrie 1941, 600 de tineri evrei au fost luaþi din casele lor ºi închiºi în 8 sinagogi cãrora li s-a dat foc. A doua zi, drept rãzbunare, o grupã de partizani îl ucide pe comandantul german Kraft ºi o altã grupã de partizani, condusã de Efim Boim, aruncã în aer un depozit al armatei germane.

Urmeazã alte represalii, care în final duc la distrugerea întregii comunitãþi evreieºti, aproximativ 3.000 de suflete, din Dubãsari. (pag. 188). Cine dintre conducãtorii celor douã comunitãþi a procedat mai bine, rãmîne la aprecierea cititorilor. Cît despre istoricii care au analizat evenimentele, pãrerile lor sînt diferite, în funcþie de cine le-a finanþat cercetãrile. Cînd trupele germane ºi trupele auxiliare ucrainiene s-au retras trecînd prin oraº, cei din ghetou au avut emoþii, dar nu s-a întîmplat nimic rãu. În noaptea care a urmat retragerii trupelor germane, Teich la anunþat pe comandantul partizanilor, care a trimis un detaºament de cavaleriºti în zona ghetoului ca o mãsurã suplimentarã de siguranþã. La mitingul care a urmat eliberãrii a fost invitat ºi Teich, care a þinut o cuvîntare.

roºii ºi ai partizanilor au fãcut o investigaþie privind ghetoul. A fost, de asemenea, semnat un protocol din partea administraþiei ghetoului de predare a acestuia cãtre sovietici. A doua zi, dupã ce ofiþerii armatei ºi partizanii au plecat, au apãrut agenþii NKDV-ului. Imediat aceºtia au rechiziþionat toate proviziile alimentare ale instituþiilor evreieºti. Hainele primite de la Bucureºti au fost confiscate. Teich a fost arestat timp de patru zile pînã cînd a predat toate proprietãþile comunitãþii, cu excepþia documentelor ºi a fondurilor. Apoi forþele de securitate ruseºti au mers din casã în casã, arestînd oamenii, pe unii deportîndu-i, pe alþii recrutîndu-i pentru armatã sau pentru batalioanele de muncã forþatã.

Nota 10: Iatã cã sub mult aºteptata libertate sovieticã este mai rãu decît sub stãpînirea româneascã. Dupã eliberarea din închisoare, Teich s-a dus la Brichani, unde a organizat repatrierea a 3.000 de evrei din Iaºi. ªtiam cã memoriile Preºedintelui Comunitãþilor Evreieºti din România, din perioada ultimului rãzboi mondial, dr. Wilhelm Filderman, n-au fost publicate. Nici memoriile lui Meir Teich n-au fost publicate, nefiind accesibile publicului larg.

Nota 11: Ele au fost publicate la Ierusalim în „Yed Vashem Studies“, vol. II, pag. 219-254, în anul 1958, sub titlul „The Jewish Self-Administration in Ghetto Shargorod (Transnistria)“, autor Meir Teich, dupã cum rezultã din bibliografia lucrãrii istoricului Nora Levin.

Sã observãm cã la Shargorod ºi prin extrapolare în toatã Transnistria au fost ghetouri ºi nu lagãre de concentrare. Meir Teich a folosit cuvîntul ghetto ºi nu lagãr de concentrare sau exterminare în titlul memoriilor sale în deplinã cunoºtinþã de cauzã. Nu este uºor sã ajungi la Ierusalim. Probabil cã mai sînt ºi altele þinute departe de

plinãtate. Ei nu ºtiau nimic de Moº Crãciun. Sãrbãtoreau Anul Nou personificat în Moº Gerilã, plin de daruri pentru copii, în sala Cooperativei, ademenind ºcolarii ºi abãtîndu-i de la bisericã. Dar „aiasta” nu se putea face.

Mai apoi, altã sãrbãtoare mare se apropia: Iordanul, cum se spunea pe acolo ºi Boboteaza pe aici. Atunci se sfinþea apa (aghiazma). Pentru sfinþirea ei, flãcãii, cu fireze bine ascuþite, mergeau la Prut ºi tãiau gheaþa groasã a rîului în cruci, dupã datinã. O cruce mare ºi douã mici, erau fixate apoi, tot prin îngheþ în faþa unei mese de rugãciuni din curtea lãcaºului. Fetele le împodobeau cu frumoase coroniþe din cetinã ºi flori colorate din hîrtie.

Gospodinele pregãteau ulcelele ºi donicioarele (doniþã = cofa) cu mãrgele la gîtul acestora ºi cu buchetul de busuioc în apa din ele. Dupã ce se sfinþea apa la bisericã, mergeau cu toþii în vale, la o fîntînã, pentru a sfinþi ºi apa din ea. Aceasta nu seca niciodatã ºi, mai mult chiar, în verile cu temperaturi de plus 40 de grade Celsius, apa se menþinea la acelaºi nivel. Drumul era parcurs de credincioºi cu prapuri în frunte, cu preoþi, dascãli ºi coriºti, în priceasne ºi pronunþînd, din cînd în cînd, „Domnul fie cu noi”, mai ales la întoarcerea spre casã, cu apa sfinþitã, care era bãutã înainte de a mînca ceva. În aceastã zi se purtau hainele cele mai noi ºi mai frumoase: cojoace ºi sumane cusute cu modele, cãciuli de astrahan ºi ciubote de piele. Fastul ºi belºugul de pe masã, îi fãceau sã uite, ºi pentru moment, de ce va fi mai pe urmã.

Iarna trecea cu activitãþi gospodãreºti. Bãrbaþii îmblãteau snopii de grîu sau de secarã, pe aria ºurii cu îmblãciul (îmblãciu, îmblãcie, s.n., unealtã agricolã cu care se bãteau snopii pentru a scoate seminþele). Femeile ºi fetele torceau cînepa pentru pînza albã ºi lîna pentru covoare ºi sumane. Mai scãrmãnau ºi pene de gîscã pentru perine. În unele ierni se faceau clãci sau ºezãtori, activitãþi cu poveºti, ce se terminau în veselie, cu plãcinte ºi gogoºi», dar în iama aceasta nu era tihnã pentru aºa ceva. Fiecare membru al familiei ºtia ce are de fãcut. Nu exista împotrivire sau amînare. De se întîmpla sã icneascã vreunul, imediat i se pomenea de culeºer (culeºer, reg. = facãleþ) ºi disciplina ºi respectul se consolidau, iar armonia continua. Copiij, ºcolarii, învãþau în limba rusã la toate materiile, dupã puterile lor. Greu era drumul pînã la ºcoalã ºi înapoi, în timpul iernii. Zãpada viscolitã se aduna în troiene cît movilele ºi apoi se înþepenea de ger. În una din ierni, gospodarii întroieniþi ºi-au fãcut tunel sub zãpadã de la casã pînã la ºurã sau la adãpostul animalelor. Fiecare iarnã era o experienþã ºi o învãþãturã pentru urmãtoarea. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008 ochii cititorilor pentru cã spun adevãruri care nu se încadreazã într-un anumit curent. Dacã am fi avut acces la memoriile lui Meir Teich, probabil cã am fi aflat ºi motivul pentru care ruºii l-au închis timp de ºase luni.

Faptul cã dr. Meir Teich s-a zbãtut ca sã înfiinþeze o brutãrie, o cantinã, magazine, o fabricã de sãpun, sã organizeze o poliþie proprie evreiascã, sã facã eficientã obligaþia de muncã, cã s-a implicat în repararea ºi punerea în funcþiune a uzinei electrice ºi a uzinei de apã, cã a dispus curãþirea bazinelor de apã potabilã, cã a înfiinþat spitale provizorii, staþii de dezinfecþie, toalete publice ºi un serviciu de salubritate, toate acestea, în ochii NKDV-ului înseamnã colaborare cu inamicul.

Ruºii, cînd se retrãgeau, evacuau nomenclatura, goleau depozitele de alimente, împiedicau populaþia civilã sã se retragã, aruncau în aer uzina electricã, cea de apã ºi alte obiective economice, iar în final podurile de peste rîuri, lãsîndu-ºi populaþia civilã fãrã hranã, fãrã apã, fãrã încãlzire, fãrã curent electric. Rolul partizanilor era ºi de a monitoriza pe cei care se implicau în refacerea infrastructurii pentru ca viaþa sã poatã continua ºi sub ocupaþia strãinã. Faptul cã dr. Meir Teich i-a ajutat cu alimente pe partizani a contat prea puþin în ochii NKDV-ului.

Dacã sub administraþia româneascã dr. Meir Teich a reuºit sã-ºi salveze în întregime comunitatea sa din Suceava plus pe cei care i-a gãsit sau primit la ªargorod, odatã „eliberaþi“ de sovietici el nu a mai putut face nimic, o parte din comunitate fiind recrutatã în armata roºie sau în batalioanele de muncã forþatã. Oameni însã ca dr.

Wilhelm Filderman, dr. Meir Teich, ing. Siegfried Jagendorf ºi alþii, care s-au implicat cu succes în salvarea comunitãþilor pe care le conduceau, „colaborînd cu inamicul“, adicã autoritãþile româneºti, într-o perioadã grea pentru evrei, ºi astãzi sînt marginalizaþi de cei care vor sã fie cunoscutã doar partea care le convine din adevãr. (va urma) IOAN ISPAS (Text reprodus din volumul „Prin librãriile americane“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 8 septembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Cum doreau nemþii sã creeze Uniunea Europeanã în anul 1920, la puþinã vreme dupã primul rãzboi mondial Poate fi unitã Europa într-un suprastat? Bineînþeles, s-a încercat de-a lungul istoriei acest lucru ºi nu doar o datã prin folosirea forþei, însã fãrã prea mulþi sorþi de izbîndã. Actuala UE, care a crescut din Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului (1951), nu a fost prima astfel de propunere a vesticilor cu privire la viitorul bãtrînului continent. Iatã care era planul unor germani la începutul Secolului XX pentru a preveni conflictele viitoare din Europa, plan propus la scurt timp dupã sfîrºitul primului rãzboi mondial. Continentul european ar fi urmat sã fie unit într-un stat unitar, guvernat de la Viena, redenumit Unionshauptstadt Sankt Stephan (Union Capital St. Stephen). În aceastã Uniune nu ar fi existat loc pentru statele membre „tradiþionale”, afilieri lingvistice, etnice sau religioase.

Uniunea Europeanã propusã în anii ’20 ar fi exclus Scandinavia, Irlanda, Marea Britanie, Spania, Portugalia, majoritatea Italiei (care ar fi fost transformatã într-un stat papal) ºi Imperiul Rus. De asemenea, ar fi rãmas independente Bulgaria, Grecia (inclusiv Sicilia ºi vîrful sudic al Italiei) ºi un stat sîrbo-albanez. Cele trei puncte de intrare în Marea Mediteranã urmau sã fie transformate în zone neutre: Suez, Gibraltar-Ceuta ºi Constantinopol (inclusiv Dardanele). Palestina ar fi devenit un stat Ebraic…

Asociatã planului, o hartã din 1920, în limba germanã, ne prezintã o nouã Europã în care se va trãi în pace ºi armonie (Das neue Europa mit dem daurenden Frieden), prin intermediul unificãrii politice a Europei (Die

Unionisierung Mitteleuropas). Aceastã hartã a Europei a fost imprimantã la Viena. Ea avea ataºatã ºi o broºurã de 24 de pagini în care erau explicate toate aceste transformãri ale continentului european. Broºura era o criticã a Tratatului de la Versailles, recent încheiat, pe care autorii hãrþii îl considerau un obstacol în calea pãcii durabile. În proiectul sãu, autorul declarã: „Statele naþionale sînt cu totul rupte, dar dacã s-ar uni sub un singur acoperiº, în care ura rasialã sã nu mai predomine ca Cu prilejul ceremoniei de comemorare a 20 de ani de la înainte, iar dragostea oamenilor sã moartea prinþesei Diana, desfãºuratã la Palatul Kensington, din cîºtige, fiecare va trãi în fericire”. În ciuda divizãrii deliberate în 24 Londra, fiii sãi, Prinþul William ºi Prinþul Harry, au omagiat-o pe de cantoane, Uniunea Europeanã din ,,Prinþesa inimilor”, cea care a reuºit sã modernizeze monarhia 1920 ar fi recunoscut patru naþiuni britanicã, umanizînd-o, prin apropierea ei de oamenii de rînd. constituente: latinii, germanii, slavii ºi maghiarii. Primele trei dintre acestea Esperanto urma sã fie limba comunã a Uniunii ºi sã urmau sã fie subdivizate în mai multe popoare. Fiecare fie folositã în ºcolile din întreaga Uniune pentru jumãtate canton includea oameni din cel puþin douã naþiuni. din timpul de predare disponibil. Limba Esperanto a fost Mai departe, în broºurã, se propune ca viitoarele lansatã în 1887 de cãtre Ludovic Lazar Zamenhof (1859 colonii ale fostelor state care alcãtuiesc acum Uniunea sã – 1917) dupã mai bine de 10 ani de muncã, pentru a servi fie administrate în comun. Sã existe un preºedintele al ca limbã internaþionalã auxiliarã, o a doua limbã pentru Uniunii ales odatã la trei ani, iar preºedinþia sã se roteascã fiecare. Numãrul vorbitorilor de esperanto este greu de între cele patru naþiuni recunoscute de Uniune. Toate per- stabilit. În funcþie de sursã, se menþioneazã între o jumãsoanele cu vîrsta de peste 20 de ani ar avea drept de vot, tate de milion ºi cîteva milioane în prezent. cu excepþia femeilor cãsãtorite.

RADU UNGUREANU Prim-ministrul, prinþul Lvov, ajunsese la limitã. Simþea cã programul pe care îl gîndise nu funcþiona, iar faptul cã ideea unei guvernãri alãturi de Soviet eºuase sub conducerea sa era de neiertat. În privinþa rãzboiului, Rusia se afla în acelaºi loc: fãrã soldaþi, fãrã echipament, fãrã hranã.

Nici oamenii din þarã nu o duceau prea bine. Politica era un haos, cãci dupã zilele din iulie, toþi ochii erau aþintiþi mai mult spre denigrarea bolºevicilor. Aºa cã prinþul a considerat cã este momentul sã lase cîrma þãrii în mîinile unui politician capabil ºi, într-o bunã mãsurã, plãcut de popor: Aleksandr Kerenski. „Singurul mijloc de a salva acum þara este sã desfiinþãm Sovietul ºi sã tragem în popor. Eu nu pot sã fac asta. Kerenski însã poate”, a mãrturisit prinþul înainte de a demisiona. În noua guvernare, Sovietul a intrat în umbrã. În primul rînd din cauza demisiei lui Þereteli, liderul lor de încredere, ºi, în al doilea rînd, Kerenski a strîns în noul cabinet politicieni de dreapta, a cãror mentalitate sã coincidã cu ideologia Dumei. Cei nouã miniºtri care trebuiau sã facã parte din guvern, conform înþelegerii din februarie, nu mai reprezentau acum Sovietul, ci erau politicieni individuali. Dar noul prim-ministru venea cu idei parcã puþin prea democratice

pentru situaþia de atunci a Rusiei. Dupã ce bolºevicii au fost arestaþi, ei au fost judecaþi ºi, în lipsã de probe, eliberaþi. O decizie criticatã de mulþi ruºi de atunci: „Guvernul provizoriu s-ar fi putut folosi de Zilele din Iulie pentru a-i elimina pe Lenin ºi pe acoliþii lui. Dar n-a fãcut-o. Guvernul fãcea pur ºi simplu concesii socialiºtilor. Guvernul provizoriu nu avea simþul puterii reale. Era o luptã între douã forþe: de pe o parte, elemente publice raþionale ºi moderate, dar timide ºi neorganizate; de alta, imoralitatea organizatã cu liderii ei fanatici, absolutiºti. Leninii ºi Troþkii sînt total indiferenþi faþã de soarta invidizilor. «Unde se ciopleºte, sar ºi aºchii», rãspund ei convenabil la orice întrebare”.

Revolta din iulie a fost o secvenþã reinterpretatã a revoluþiei din februarie, dar ºi o previziune pentru viitor. De ce a eºuat aceastã revoltã? Din pricina nehotãrîrii unui lider în care toþi aveau încredere. Revolta a schimbat totuºi un guvern, dar a ieºit exact invers decît se dorea. Dar cu toate cã Sovietul a intrat o perioadã într-un con de umbrã, bolºevicii se ascunseserã ºi totul pãrea încheiat în privinþa manifestaþiilor, toamna avea sã schimbe totul.

Sfîrºit ANA-MARIA ªCHIOPU

Efectul Rogozin: lungul drum al Rusiei de la violenþã ºi infatuare la decenþã pe Prut ºi pe Nistru (4)

nuanþa poziþiile. Cît timp Rusia considerã formal România ºi o trateazã drept „pãpuºa americanilor”, Moscova nu are nevoie sã discute vreodatã la Bucureºti, pentru cã-ºi rezolvã problemele la Washington, pe aceastã gîndire. Dar poate nu are nevoie de nimic de la Bucureºti. Cînd va fi depãºitã aceastã etapã, va conta ºi agenda care intereseazã ºi Bucureºtiul, în relaþia bilateralã, fãrã a ieºi din spaþiul ºi limitele principiilor, valorilor ºi credibilitãþii de aliat NATO, partener strategic cu SUA ºi membru al UE. Iar tematicã de dialog bilateral am avea, dar la care Rusia nu e pregãtitã sã rãspundã azi decît cu Rogozin ºi cu invective, desconsiderare ºi rãzboi informaþional. Cînd situaþia se va maturiza ºi lucrurile vor evolua, iar respectul la Moscova se va fi dezvoltat, ca ºi nevoia de a vorbi cu Bucureºtiul, vom vedea gesturile de conciliere ale Moscovei în plan concret ºi abordãrile serioase în relaþia cu Bucureºtiul. Nu cred cã Rusia a ajuns la situaþia de a înþelege sau de a fi atentã mãcar la România. Pînã atunci, spaþiul angajãrii României pe relaþia cu Rusia þine de capcane tactice ale tentativei ieºirii din izolare ºi a creãrii rupturilor în cadrul organismelor occidentale, UE ºi NATO. Dar cînd acest pas va fi depãºit, tot oamenii serioºi, echilibraþi ºi cu experienþã vor trebui sã participe la construirea unui mandat de negociere cu Rusia.

Pînã atunci, însã, cred cã România, ca ºi Republica Moldova, trebuie sã construiascã parteneriatul strategic cu Ucraina ºi sã susþinã livrarea armelor letale cãtre Kiev, pentru apãrarea Occidentului în linia întîi de contact între populaþiile cu aspiraþii ºi orientãri distincte, prooccidentale, versus cele cu orientare pro-rusã. O linie care trece în nordul Crimeei, Estul Ucrainei ºi la graniþa cu Belarusul. Înglobînd aici pe deplin Republica Moldova unde coerenþa orientãrii pro-europene trebuie solicitatã cu exigenþã de cãtre România în termenul cel mai scurt.

Sfîrºit IULIAN CHIFU

O revoltã de-o varã (4) În Rusia debuta, aºadar, o campanie anti-bolºevicã agresivã. Ziarul de casã a lui Lenin, „Pravda”, afost interzis, nu înainte ca redacþia acestuia sã fie bine verificatã. Cea mai importantã mãsurã luatã în urma revoluþiei a fost ordinul de arest al tuturor bolºevicilor. Dar foaia nu era nici mãcar gata tipãritã, ºi Lenin era deja departe de capitala rusã. Despre fuga lui Lenin sînt nenumãrate poveºti.

Cert este faptul cã el s-a ascuns prima datã la periferia de nord a Petrogradului, apoi într-o colibã de pe malul lacului Razliv, de unde, cu acte false, a fugit în Finlanda, unde a stat pînã în octombrie 1917.

Au fost arestaþi în jur de 800 de bolºevici - nehotãrîrea ºi refuzul de a-ºi asuma revoluþia i-au costat mult. Unii au considerat cã aici este sfîrºitul miºcãrii începute promiþãtor în luna februarie. „Bolºevismul emoþional, care a mizat pe instinctele întunecate ale maselor, s-a rãnit mortal pe sine însuºi - ºi ãsta e un lucru bun. Dar democraþia, Anglia, Franþa ºi Germania, pot sã vadã zdrobitoarea înfrîngere a bolºevicilor ca pe o înfrîngere a întregii revoluþii”.

Redesenarea abordãrii relaþiei cu Rusia la Chiºinãu: respect ºi contextualizare Pentru Republica Moldova, relaþia cu Rusia e obligatorie. Însã pentru a face acest pas, trebuie sã elimine obligatoriu acea schizofrenie politicã despre care vorbeam prin faptul cã reprezentarea statului e fãcutã pe douã voci distincte, Igor Dodon nerespectînd prioritãþile ºi elementele stabilite de majoritatea responsabilã constituþional de decizie ºi înlocuind aceste opþiuni cu propriile pãreri explicit ºi ostentativ filoruse. Limitele mandatului de abordare a Rusiei de cãtre Chiºinãu, conþinutul sãu trebuie acomodat cu contextul ºi situaþia existentã astãzi în mod real în relaþiile României/NATO/UE cu Rusia ºi problemele în relaþiile Ucrainei cu Rusia. Dar pînã la definirea substanþialã a acestei relaþii, e necesarã manifestarea de respect al Rusiei pentru statul suveran ºi independent Republica Moldova ºi pentru reprezentanþii sãi. Apoi trebuie fãcutã integrarea în contextul relaþiilor Rusiei cu statele ºi instituþiile din regiune.

Abordarea României: Descurajare ºi dialog Cazul României este diferit ºi influenþeazã fundamental opþiunile ºi limitele de mandat ale Republicii Moldova. Întrebãrile fundamentale pe care ºi le pune ºi diplomaþia de la Bucureºti, ºi clasa politicã, ºi experþii, sînt: Este cazul sã lansãm dialogul cu Rusia? Care sînt limitele acestuia? Este interesatã Rusia de un dialog cu Bucureºtiul? Rãspunsul la setul acesta de întrebãri are multiple nuanþe ºi depinde direct de actorii politici concreþi care vor fi îndrituiþi sã se implice ºi sã decidã sã parcurgã aceºti paºi. Momentul Rogozin ºi reacþiile Moscovei faþã de diferitele achiziþii de naturã militarã ale României creeazã oportunitatea discutãrii condiþiilor ºi limitelor de

mandat a abordãrii Rusiei de cãtre Bucureºti. O Rusie sub sancþiuni, o Rusie agresivã, o Rusie care are un ambasador la Bucureºti excesiv de mediatizat ºi implicat în rãzboiul informaþional împotriva României nu este una cu care sã te apuci de discuþii, ºi nici momentul prezent nu recomandã acest lucru. A nega însã perspectiva de a dialoga cu Rusia este o impunitate, mai ales în contextul în care abordarea Rusiei convenitã la nivelul NATO ºi UE e datã de instrumentele descurajare ºi dialog, stabilite la summit-urile NATO de la Newport ºi Varºovia. Deci momentul Rogozin ºi reacþiile Moscovei faþã de diferitele achiziþii de naturã militarã ale României creeazã oportunitatea discutãrii condiþiilor ºi limitelor de mandat a abordãrii Rusiei de cãtre Bucureºti. MAE e îndrituit sã discute chestiunile curente, consulare, urgente, culturale ºi educaþionale, pe relaþia cu Rusia. Însã pentru a aborda cu un pas înainte ca ºi consistenþã aceastã relaþie, conteazã dacã a fost parcurs cu asupra de mãsurã etapa de descurajare, pentru a putea aborda un dialog la momentul potrivit.

România nu este interesatã astãzi sã abordeze un dialog special, structurat, cu Rusia. Nu a construit etapa descurajãrii decît pe hîrtie, iar capabilitãþile nu sînt amplasate încã pe teren, capacitãþile de producþie militare nu sînt funcþionale, într-un cuvînt descurajarea nu a ajuns la faza în care dotarea ºi pregãtirea Armatei române, capacitãþile sale tehnice ºi umane sã fi ajuns la stadiul în care sã fie atît de puternice încît sã nu fie nevoie sã fie utilizate vreodatã. Acesta ar fi þinta descurajãrii, realizatã de þara noastrã alãturi de aliaþii sãi ºi prezenþa externã de pe teritoriul naþional. Apoi, nu cred cã Rusia a ajuns la situaþia de a înþelege sau de a fi atentã mãcar la România, deci nu are nevoie de dialog decît pentru a-ºi

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 8 septembrie 2017

Universalitatea bunelor maniere (24) Cu vecinii (2) Vom rentabiliza folosirea liftului, nu doar din cauza cheltuielilor pe care le presupune, ci ºi pentru a face mai scurtã aºteptarea vecinilor. Dacã vedem pe cineva cu intenþia de a folosi ascensorul cînd noi sîntem deja în el, vom aºtepta uºa deschisã ca sã intre. De asemenea, nu trebuie sã ne uitãm urît la cineva care ne întrerupe mersul în timp ce coborîm de la etajul 6 la parter. Acea persoanã are acelaºi drept ca ºi noi de a întrebuinþa ascensorul.

Animalele domestice provoacã uneori adevãrate confruntãri între vecini. Iubirea noastrã pentru cîini sau pisici poate sã nu fie împãrtãºitã de ceilalþi, care sînt împotriva existenþei lor în bloc. Dacã noi decidem sã avem animale, atîta timp cît regulamentul ne permite, trebuie sã ne ocupãm de îngrijirea, curãþenia ºi educaþia lor. Le vom scoate afarã ori de cîte ori va fi necesar, în fiecare zi, cu scopul de a „nu-ºi face treburile” pe scãri. Vom încerca sã nu coborîm cu ele cu liftul ºi, dacã murdãresc ceva, vom avea grijã sã curãþãm. În orice caz, chiar dacã nu este interzis de a avea animale domestice în clãdirea în care locuim, însã vecinii se opun, pentru cã efectiv îi deranjeazã lãtratul cîinelui, sau cã pisica se strecoarã la ei în casã sãrind pe terasã, se va supune la vot între locatari decizia dacã sînt permise sau nu animalele. Va trebui sã ne conformãm deciziei care se va adopta, oricît de rãu ne-ar pãrea, sau putem sã ne mutãm cu locuinþa.

Celelalte reguli de convieþuire vor fi normele minime pe care trebuie sã le aplicãm în toate relaþiile sociale.

Prinþesa Diana, o moarte încã plinã de mister (2) La revedere, Alteþã (2) De la început, familia Spencer mi-a cerut pãrerea pentru fiecare decizie, punînd preþ pe judecata ºi pe cunoºtinþele mele. Am fãcut recomandãri pentru lista invitaþilor la înmormîntarea de la Westminster Abbey, luînd agenda Prinþesei ºi fãcînd, pentru familia ei, o listã cu toþi prietenii ei. Lady Sarah s-a uitat la ea ºi a avut dubii în legãturã cu niºte nume sonore: George Michael, Chris de Burgh, Tom Hanks, Tom Cruise, Steven Spielberg. „Dar sînt prieteni ai Prinþesei”, i-am spus. Am considerat cã însuma tot ceea ce eu, ca valet, nu ca membru al familie, ºtiam despre cine erau prietenii adevãraþi ai Prinþesei.

La Old Barracks, Maria încerca sã o liniºteascã pe doamna Shand Kydd, care era deprimatã, fuma neîncetat ºi bea cantitãþi uriaºe de vin, spunînd cã fiica ei nu ar fi trebuit sã meargã pe vapor cu familia Al-Fayed. Simþea ºi cã, fiind rude, familia Spencer ar fi trebuit sã controleze aranjamentele, nu familia Windsor. Spunea cã fiul ei avea sã þinã o cuvîntare „cu care sã se mîndreascã”.

Povestea ce mamã bunã fusese pentru Prinþesã.

Dar ºtiam adevãrul despre relaþia acestei familii cu Prinþesa - iar asta s-a aflat peste cîþiva ani. Dacã a existat vreodatã o figurã matemã în viaþa Prinþesei, aceasta a fost Lucia Flecha de Lima. Nu încape îndoialã cã Prinþesa vedea relaþia pe care o avea cu ea ca pe una din-

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (38) 25 decembrie 1998 (3) Notele privind experienþa cu Cãtãlin cred cã au rãmas la el. Voi studia, voi cãuta sã aflu cît mai multe despre hipnozã. Profesoara mea, d-na Holdevici, sper cã mã va lua pe lîngã ea sã învãþ mai mult, toate tainele ºi sã nu greºesc vreodatã!

Sîmbãtã, 26 decembrie 1998 E teribil de greu ca în sãrbãtorile mari sã te afli mereu singur. Problema e la mine. Eu sînt vinovatã de singurãtatea mea. Sînt timidã, frustratã, complexatã. Nu îndrãznesc sã susþin ce-mi doresc. Vreau sã fiu ghicitã ºi sã mi se ofere ceea ce am nevoie. Nu sînt cochetã! Doar cã timiditatea mea ºi frica de refuz mã blocheazã. Poate sînt ºi orgolioasã. Singurãtatea mã plaseazã mereu cu gîndul în trecut ºi nu pot creºte. Stau pe loc. Mã tulbur.

Vom saluta fiecare persoanã cu care ne întîlnim pe palier sau în lift. „Bunã ziua”, „Bunã seara” nu trebuie sã lipseascã. De asemenea, vom ceda trecerea doamnelor ºi persoanelor în vîrstã, vom fi politicoºi cu fiecare dintre vecinii noºtri.

Dacã cineva sunã la uºã, îi vom deschide politicos ºi îi vom oferi ajutor, dacã ne stã în putinþã. Cînd cineva ne cere puþinã sare sau zahãr, îi vom împrumuta zîmbind; este foarte posibil ca în viitor sã fim noi cei care sã avem nevoie de ajutor. În caz de urgenþã, ne vom arãta dispuºi sã dãm o mînã de ajutor. Precum ziceam la începutul acestui capitol, vecinii noºtri sînt persoanele cele mai apropiate de noi, dacã intervine o problemã gravã. Existã probabilitatea ca în timpul ºederii noastre într-un bloc, chiar dacã este temporarã, sã suferim vreun necaz ºi sã ne vedem obligaþi sã anunþãm pompierii, poliþia sau sã cerem ajutorul vecinilor. De aceea, relaþiile pe care le menþinem cu vecinii noºtri trebuie sã fie cordiale.

Smoching sau jachetã? Rochie lungã sau scurtã?

Trebuie sã duc o sticlã de vin la masa la care am fost invitat? Cum fac nodul la cravatã? Acestea sînt o parte din întrebãrile care pot surveni dacã urmãm regulile de etichetã ale protocolului. Protocolul ar putea fi definit ca o serie de reguli ce trebuie respectate, în societate, în anumite situaþii.

Putem stabili o comparaþie între protocol ºi comportament, deoarece, ºi faþã de ceilalþi oameni, nu putem face ce vrem ºi cînd vrem, fãrã a urma regulile elementare de comportare ºi educaþie civicã. La fel ºi protocolul impune un anumit mod de a proceda. În viaþã, în relaþiile sociale, personale, familiale, profesionale, trebuie sã acþionãm conform unor reguli.

Tratamentul pe care îl oferim anumitor persoane, þinînd seama de poziþia ºi funcþia lor socialã, relaþiile diplomatice care se stabilesc între þãri prin intermediul reprezentanþilor internaþionali ai acestora etc. fac parte din protocol, iar fiecare dintre noi este supus normelor sale, într-o mãsurã mai micã sau mai mare. Anumite funcþii profesionale, oficiale sau politice constituie cel mai înalt grad de reprezentare a protocolului: miniºtrii, diplomaþii, responsabilii de comunicare sau de cabinet, comisarii etc. La scarã micã, fiecare dintre cetãþenii de rînd trebuie sã respecte protocolul.

Pentru a aborda într-un mod simplu definiþia de protocol ºi pentru a-1 putea pune în practicã, am vrut sã diferenþiem felul în care ne influenþeazã în diferite situaþii ale vieþii. Dar protocolul este cel mai necesar în mediile oficial ºi politic. Pentru cã modul de a acþiona al persoanelor din aceste medii este supus unor reguli rigide de comportament. Pentru organizarea unui anumit eveniment, a unei audienþe sau recepþii, la care sînt prezente aceste persoane, se cere un mare efort ºi multã muncã. Acest efort este îndreptat spre stabilirea unei agende complete, fidele regulilor de protocol. De exemplu, o recepþie la care participã un mare numãr de personalitãþi naþionale ºi strãine nu constã numai în organizarea locului unde se va þine, ci ºi în alte tipuri de acþiuni paralele, destinate fiecãruia dintre participanþi.

Este posibil sã asistaþi la un astfel de eveniment doar o datã în viaþã, ºi sã vã simþiþi pierdut. Trebuie sã ºtiþi cã, în astfel de situaþii, existã o întreagã echipã care are grijã ca dvs. sã vã simþiþi bine, care vã ºtie rolul ºi funcþia deþinutã ºi vã indicã paºii pe care trebuie sã îi urmaþi.

Cînd nu cunoaºteþi normele de protocol, vã reamintim: „Acolo unde mergeþi, faceþi ceea ce vedeþi”. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

tre o mamã ºi fiica sa. Lucia o trata pe prinþesã ca ºi cînd ar fi fost a ei, iar liniºtea pe care i-o aducea în cele mai grele momente era uriaºã. Luni dimineaþa, singurul om pe care abia aºteptam sã-l vãd era Lucia, iar ea a sosit la palat pentru a fi cu mine, însoþitã de fiica ei, Beatrice.

Timp de patru nopþi, în acea sãptãmînã, Prinþesa care era acum într-un sicriu din stejar englezesc - s-a aflat în Capela Regalã de la Palatul St. James’s, ai cãrui pereþi sînt lipiþi de Mall. Pelerini din toatã lumea au venit, aducînd flori ºi aprinzînd lumînãri. Era un priveghi public care a oglindit ce se petrecea în afara zidurilor de la Palatul Kensington.

Nu îmi puteam dori atunci sã fiu cu o altã persoanã decît cu Lucia ºi am decis sã mergem împreunã la capelã, ea într-o rochie neagrã, eu în costum negru. Uºa s-a deschis, iar noi am privit la naos, cu strane din lemn de fiecare parte a sa. Acolo, în faþa noastrã, în griul rãcoros al acelui loc sfînt, se afla coºciugul, pus pe un suport, în faþa altarului. M-a lovit cã totul era extrem de singuratic, de rece ºi de nefamiliar, dar Lucia a observat un alt lucru anapoda. Nici o lumînare nu era aprinsã.

Nici o floare nu putea fi vãzutã. Afarã, publicul fãcuse o grãdinã spectaculoasã ºi pe iarbã ardeau mai multe lumînãri decît numãrul stelelor de pe cer. Înãuntru, nu era nimic.

Lucia l-a gãsit imediat pe capelanul Reginei, reverendul Willie Booth. „Vã rog, puneþi niºte flori de la oamenii de aici”, i-a spus. El a spus cã va vedea ce poate face. Pentru Lucia, nu a fost un rãspuns destul de bun.

Soþia ambasadorului a trecut la diplomaþie agresivã. „Vã pot spune doar cã, dacã mîine, cînd ne întoarcem, nu gãsim flori aici, le vom spune oamenilor cã Prinþesa nu are flori!”

Într-un moment în care Regina nu cãlãtorise la sud de Balmoral ºi în care se puneau întrebãri dure privind distanþarea familiei Windsor de capitala îndoliatã, posibilitatea ca Lucia sã dezvãluie goliciunea rece a capelei era ultimul lucru de care avea nevoie o monarhie pusã la încercare. Pentru a se asigura cã cererea îi va fi respectatã, ºi-a asumat responsabilitatea de a se asigura cã buchetele vor fi aduse de florarul Prinþesei, John Carter.

A doua zi, un buchet de liliac se afla pe sicriu, trimis de Prinþul Charles, iar Lucia a mai adus flori, trandafiri albi din grãdina Lordului ºi a doamnei Palumbo. Lady Annabel Goldsmith a vorbit zilnic la telefon cu mine, iar Rosa Monckton, care era cea mai bunã prietenã a Prinþesei ºi sorã în acelaºi timp, a venit cu soþul ei la KP, pentru a sta cu mine. Ne-am amintit ºi am plîns împreunã, iar ea a vizitat, de asemenea, capela.

Susie Kaseem a venit la palat. A adus o lumînare.

Am mers împreunã la scãri, la unul dintre locurile în care acestea se rãsuceau. Ne-am oprit sub portretul uriaº fãcut Prinþesei de cãtre Nelson Shanks. Susie s-a aplecat ºi a pus lumînarea aprinsã pe covor. Am îngenuncheat împreunã ºi ne-am rugat, împãrtãºindu-ne amintirile în tãcere.

Surse de tãrie din cercul intim al Prinþesei se aflau în jurul meu. Prietenii ei, oamenii care o cunoºteau cel mai bine, se adunau ca o echipã, asigurîndu-se cã despãrþirea avea sã fie perfectã. William ºi Harry au venit acasã cu Prinþul Charles. (va urma) PAUL BURRELL (Text reprodus din volumul „Viaþa secretã a Prinþesei Diana“)

Îmi fac rãu. Cînd eu organizez o petrecere vin ºi neinvitaþi. Casa e încãpãtoare. Este loc! Eu sînt cu inima deschisã. Primesc pe oricine. Dar, la sãrbãtori, dacã eu nu organizez acasã o petrecere, de mine uitã toþi. Dar ei petrec, nu stau singuri ca mine.

La Bisericã, duhovnicul meu a vorbit ales, transmiþînd îndemnuri cãtre inimã ºi suflet credincioºilor. Nu ar trebui sã am neobrãzarea sã mã simt singurã. ªi, totuºi...

Seara a sunat Mariana din Italia. Vine pe 2 ianuarie în þarã. Mã voi duce cu ea la Braºov. Va fi minunat. Dar, azi? E Crãciunul! ªi vine ºi Anul Nou! ªi atîtea sãrbãtori mai sînt!

Doamne, ajutã-mã sã trec peste golul singurãtãþii mele! Ce-mi rezervã pe mai departe Destinul?!

rîdem împreunã de versurile mele proaste! Ca un fãcut, nu-l gãsesc! Îi mai scriu douã poezii. Cum mã gãseºte el pe mine, ºi eu pe el, nu? De ce cînd mã sunã, mã aflã în „nestarea” de a vorbi, de a comunica, de a ne întîlni?!

Ceea ce numim protocol (1)

27 decembrie 1998 – Sf. ªtefan Poftim întîmplare! În lãcaºul sfînt îl cunosc pe Cristi, student la Teologie, în anul III. Îl cunoaºte pe Emil.

Schimbãm numere de telefoane. Asta e soarta mea! Sã dau mereu peste trecut. Sã nu-l pot încarcera! De la Bisericã mã duc la „Casa Niei”, cum îi spun eu. Îl caut pe Andrei la telefon. Am starea sã pot vorbi cu el. Ca doi prieteni, sã ne amuzãm chiar de ce gîndesc ºi simt. Sã

29 decembrie 1998 Aº putea scrie data zilei reale, fiind trecut de miezul nopþii. A început la TV „Schimbul de Noapte”, cu poetul Adrian Pãunescu, care face apel cã are nevoie de oameni. Îl voi cãuta acasã, pe Dionisie Lupu, la secretariat. Deocamdatã, mi-e ciudã cã nu îndrãznesc sã-l caut pe prietenul meu Andrei. Trãiesc un sentiment nepermisiv pentru a mai forma numãrul lui de telefon.

Bãnuiesc cã este ocupat, prins într-o relaþie mai serioasã ºi nu ar mai avea timp ºi de mine. Mult mã mai hrãnesc eu cu propriile-mi imaginaþii, poate mai dau ºi greº. Sînt incorigibilã, nu mã pot schimba. Mã axez doar pe rãbdare. Dar îndrãzneala unde îmi este? ªi curajul? Ah! Blocarea din fricã! Frica de penibil, de refuz! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (14) Încã o stea de aur (4) Odatã, paznicii au legat de el explozibili plastici.

Pãrintele Jenco a încercat atunci sã se reculeagã, crezînd cã acelea erau ultimele clipe ale vieþii lui. Nu s-a întîmplat nimic, iar paznicii i-au spus cã bomba nu putea exploda.

Altã datã, un paznic ºi-a bãgat un deget în gura pãrintelui Jenco. În timp ce îi examina dinþii, i-a observat plombele.

A crezut cã acestea erau niºte transmiþãtoare ºi l-a acuzat pe preot cã e agent CIA. E clar cã ostaticii nu sînt pãziþi de cei mai buni. Aceºti indivizi sînt rezerve – þicniþi, sau tipi dornici de afirmare, pe care Hezbollahul îi angajeazã, ori cãrora le încredinþeazã doar paza prãzii umane. Echipele Delta i-ar mãcelãri. Numai de-am putea afla unde sînt.

Problema rãmîne. Temîndu-se de o misiune de salvare organizatã de Statele Unite sau Siria, ostaticii au fost mutaþi dintr-un loc în altul. Uneori erau duºi în afara oraºului, probabil în Valea Bekáa.

De cîteva ori, pãrintele Jenco aproape cã ºi-a pierdut orice speranþã de libertate. La un moment dat, paznicii iau spus cã va fi eliberat în curînd. Atunci a început sã creadã din nou. Apoi i-au înlocuit uºa de la celulã. Dupã ce au plecat, el a tras cu ochiul pe sub bandaj ºi a observat cã uºa era masivã, greoaie. ªi-a dat seama atunci cã

MARILE ENIGME ALE UNIVERSULUI

Vinland sau þara viþei-de-vie (7) Savantul danez Rafn a emis în 1839 ipoteza cã turnul din Newport putea fi o construcþie a normanzilor din anul 1000, epoca expediþiilor în Vinland. Ideea l-a entuziasmat pe poetul american Longfellow, care a compus „Saga of the Skeleton in Armourm“ în care turnul din Newport este un castel construit de seniorii nordici. În afara poetului, mai mulþi oameni de ºtiinþã s-au aplecat asupra ipotezei lui Rafn. Dar majoritatea specialiºtilor au susþinut ideea vechii mori pe care guvernatorul englez Arnold (mort în 1677) ar fi construit-o cînd locuia în Newport, opinie ce a fost admisã pînã în zilele noastre. Însã, în 1910, savantul francez Enlart ºi marele specialist în biserici scandinave medievale, suedezul Froelen, au afirmat cã turnul prezenta asemãnãri cu vechile biserici nordice. Opinia lor însã n-a fost reþinutã, fiind preferatã tot ipoteza morii cu vînt.

Pag. a 19-a – 8 septembrie 2017

teroriºtii îl torturau din nou psihic. O astfel de uºã nu putea sã însemne altceva decît cã va rãmîne în celula sa.

S-a pierdut cu firea ºi a început sã plîngã.

Cu cîteva nopþi în urmã, lucrurile au început sã se schimbe. Paznicii au intrat ºi l-au înfãºurat iar în bandã adezivã - semn cã urma o altã mutare. Totuºi, de aceastã datã, dupã o bucatã de drum prin noaptea libanezã, l-au scos afarã din maºinã ºi au tãiat toatã banda în care îl înfãºuraserã. Unul dintre paznici i-a dat niºte bani. Cînd pãrintele Jenco a întrebat pentru ce erau banii, paznicul a rãspuns: „Pentru un taxi“.

Preotul a rãtãcit în întuneric pînã cînd o patrulã a armatei siriene l-a descoperit. În cîteva ore, a fost transportat la Damasc ºi apoi, cu avionul, în Germania.

Arunc o privire la ceas. Îl interogam pe pãrintele Jenco de o orã, iar bietul om avea nevoie de odihnã. Mîine vom începe sã trecem în revistã detaliile, extrãgînd acele informaþii preþioase pe care le putem folosi pentru a ne face treaba. Între timp, mai trebuie sã îi adresez acestui bãrbat curajos ºi cumsecade o ultimã întrebare.

- Pãrinte, cum ai reuºit sã înduri totul? Trebuie sã te fi simþit ca Apostolul Pavel.

Martin Jenco aprobã trist din cap. Cu o voce smeritã, adaugã: - Pavel a supravieþuit cu mult mai multor greutãþi decît mine, agent Burton. Iar eu am dat uneori dovadã de slãbiciune. Am învãþat ce e ura, urã pe care a trebuit sã o depãºesc prin iertare.

Agentul CIA mormãie: - Cum îi puteþi ierta pe aceºti oameni, dupã tot ceea ce v-au fãcut?

- E singura cale. Prin violenþã nu obþii nimic. Furia, ura - acestea distrug sufletul. Ce mai rãmîne în afara iertãrii? Întrebarea sa e întîmpinatã de tãcere. ªtiu cã eu, unul, nu sînt atît de luminat. Nu pot ierta ceea ce duºmanii mei au fãcut acestei fiinþe umane plinã de bunãtate ºi blîndeþe.

Poate un om mai bun i-ar putea ierta, însã eu nu, nu acum.

Nu dupã cîte am auzit.

Mai tîrziu în acea noapte, în timp ce stau treaz în pat, îmi fac o promisiune. ªtiu cã urmeazã sã activez în acest domeniu vreme îndelungatã. Acesta e locul de care aparþin ºi, deºi m-am poticnit în ultimele luni, continui sã învãþ ce îmi stã în putinþã. Într-o zi voi fi vocea instituþionalã a departamentului nostru. Nu am nici o îndoialã în aceastã privinþã - asta în cazul în care nu voi fi ucis. Într-o zi voi putea influenþa lucrurile. Voi dispune de autoritate. ªi mã voi folosi de ea pentru a face tot ce îmi stã în putinþã sã iau urma acestor ticãloºi, fiinþe josnice care fac atît de mult rãu celor precum pãrintele Jenco, un om care încearcã sã facã numai bine. Voi întocmi o listã a acelor oameni. Oameni precum Abu Nidal ºi Sa’id Rashid, dar ºi cei care au ordonat atacurile împotriva lui Arthur Pollick ºi Bill Calkins. κi vor primi pedeapsa.

Pãrintele Jenco nu ar fi de acord. Dreptatea e greu de separat de rãzbunare, iar rãzbunarea nu este o opþiune pentru un astfel de bãrbat, care nu gãseºte nici o mîntuire în ea.

Eu am inimã de poliþist; el e un om al pãcii. Trãim în lumi diferite. Sau poate cã trãim în aceeaºi lume, însã am ales cãi diferite prin care o putem îmbunãtãþi. Eu vreau dreptate. ªi, în acest caz, dreptatea începe cu Imad Mugniyah. (va urma) FRED BURTON

Totuºi, înainte de primul rãzboi mondial, Means a întreprins un alt examen amãnunþit al construcþiei, ºi Holand a încheiat munca în 1941 ºi 1942.

S-a stabilit pentru început cã cele opt coloane de piatrã pe care se înalþã construcþia indicã exact direcþiile respective ale punctelor cardinale ºi colaterale, ceea ce pledeazã pentru caracterul religios al edificiului. O asemenea dispunere nu existã însã la morile cu vînt. La fel se întîmplã cu arcadele; nici o moarã cu vînt din America sau din lume nu prezintã caracteristicile turnului din Newport. Pe de altã parte, turnul din Newport, lipsit de donjon, seamãnã în ansamblu cu biserica circularã din Saint-Olaf, Tunsberg, în Norvegia. În interior, a fost gãsit chiar locul unde se aflase un altar. În plus, dispunerea etajului superior duce cu gîndul la bisericile fortificate din sudul Suediei, aºa cum erau construite în Evul Mediu: fãrã scarã interioarã, astfel cã, pentru a ajunge la etaj, era nevoie de scãri exterioare. În Suedia mai existã douãzeci ºi una de biserici de acest fel, unde, în caz de primejdie, populaþia din împrejurimi cautã refugiu. ªi aici, se ajungea la etaj cu ajutorul scãrilor exterioare. Uºile de intrare a optsprezece biserici sînt plasate în sud-vest, 1a fel ca aceea a turnului din Newport. Etajul superior era, aºadar, atît un refugiu, cît

ºi o fortãreaþã, iar prezenþa unui ºemineu aratã cã, la nevoie, se putea rãmîne aici mult timp. Amplasarea ºemineului, arhitectura uºii de intrare ºi a ferestrelor ne permit sã afirmãm cã aceastã construcþie ar fi putut fi ridicatã doar în Secolul al XIV-lea, pe vremea în care expediþia trimisã de regele Magnus a explorat timp de mai mulþi ani regiunea. Totul ne face sã credem cã nu exista aici o colonie normandã fixã, pentru cã nu este posibil ca o asemenea construcþie importantã ºi greoaie ca turnul din Newport sã fi fost ridicatã în doar cîþiva ani. Este evident cã era destinat unui uz îndelungat.

Dar cea mai interesantã este menþiunea fãcutã de piatra runicã din Kensington despre direcþia luatã de cutezãtorii scandinavi care au ajuns în Minnesota: piatra spune cã expediþia plecase „din Vinland spre vest“. Dacã întradevãr cartierul sãu general se stabilise în locul actual al oraºului Newport, putem afirma cã am gãsit dovada cã Vinland se afla tot acolo ºi cã, prin urmare, locul corespunde cu actualul Massachusetts ºi Rhode Island. (va urma) ERICH VON DANIKEN (Text preluat din volumul „Marile enigme ale universului“)

Imperative ale viziunii întemeietorilor doctrinei naþionalismului economic românesc, pentru politica de stat actualã (7) „Toate relele de care este bîntuitã România ºi care-i distrug viitorul provin din cauzã cã românii nu pun politicã în economie ºi economie în politicã”. DIONISIE POP MARÞIAN („Anale”, 1864)

Meritele epocale ale promotorilor doctrinei naþionalismului economic românesc, puse în slujba naþiunii ºi a intereselor fundamentale permanente ale þãrii (7) Noi am rãmas - precizeazã A.D. Xenopol - în toate, în starea unei þãri curat agricole. Nu producem pentru schimbul internaþional decît obiecte brute (situaþie care se creeazã din nou, dupã evenimentele din decembrie 1989 n.n.) ºi introducem de la strãini toate obiectele fabricate de care avem nevoie. Aceastã stare constituie, fãrã îndoialã, o primejdie pentru dezvoltarea economicã ºi o mare lipsã pentru consolidarea politicã a României.

A.D. Xenopol atrage atenþia cã în epoca nouã, modernã, o þarã pur agricolã sau predominant agricolã, ca a noastrã, are foarte multe neajunsuri. Între acestea, cu deosebire însemnate sînt cele care provin din neegalitatea schimbului între produsele agricole ºi industriale ºi din lipsa de solidaritate de interese între membrii societãþii, creînd o întreagã clasã de profitori. Aceste neajunsuri duc, firesc, la scãderea treptatã a venitului naþional, la micºorarea puterii de cumpãrare ºi la un standard de viaþã tot mai scãzut.

Evidenþiind experienþa þãrilor avansate, omul de culturã român argumenteazã, cu date ºi fapte reprezentative, cã soluþia pentru a scãpa de asemenea greutãþi este,

exclusiv ºi sigur, industrializarea. Construirea ºi dezvoltarea unei industrii naþionale are chemarea de a scãpa statul, în schimbul internaþional, de dependenþa faþã de strãinãtate, iar înlãuntru, de a ridica productivitatea agricolã ºi de a asigura creºterea venitului naþional ºi un standard de viaþã mai ridicat întregii populaþii a þãrii.

Mijloacele chemate a sluji asemenea scop - relevã Xenopol, þin de: 1) Introducerea unei politici vamale protecþioniste în schimbul cu strãinãtatea (dupã 1989, politica statului, în acest domeniu, slujeºte deschis interesele strãinilor, care au pus, din nou, stãpînire pe economia româneascã, ale cãrei bogãþii le exploateazã în modul cel mai sãlbatec, pe seama sãrãcirii ºi înrobirii poporului român - n.n.).

2) Înfiinþarea, cu ajutorul statului, de manufacturi ºi punerea temeliei unei industrii mari (dupã 1989, cînd aceasta era creatã ºi asigura þãrii independenþa deplinã, ºi economicã, ºi politicã, faþã de strãinãtate, este distrusã ºi vîndutã la tarabã, de noii guvernanþi, în moduri din cele mai barbare, cu consecinþe nefaste pentru cea mai mare parte a naþiunii române - n.n.).

3) Înfiinþarea de cãtre stat a diferite ºcoli practice de meserii (dupã 1989, învãþãmîntul mediu de specialitate ºi politehnic superior, dezvoltat în relaþie nemijlocitã cu cerinþele prezente ºi viitoare ale economiei româneºti, este dezorganizat ºi distrus în masã de cãtre cei care l-au pãstorit ºi îl pãstoresc din partea noii puteri, în timp ce þara este tot mai mult invadatã de „experþi” ºi „consilieri” tehnici strãini, plãtiþi în aur, pentru a ne învãþa cum sã ne distrugem singuri ºi sã devenim cerºetori la noi acasã - n.n.).

4) Îndrumarea spiritului public, spre economisire ºi activitate productivã (dupã 1989, în economia þãrii activitãþile productive se reduc în mod alarmant în favoarea extinderii, fãrã limite, a sferelor de activitate neproductive, speculative ºi parazitare, mari consumatoare de venit naþional, care mãresc neîntrerupt dependenþa economicã a statului român faþã de statele mai avansate economic ºi ne transformã într-o colonie perifericã a marilor puteri din Apus - n.n.).

Prin opera sa, A.D. Xenopol s-a fãcut ecoul revendicãrilor pe care le cereau nu numai condiþiile noastre de dezvoltare, ci ºi cea mai elementarã judecatã a nevoilor obºteºti (astãzi înlocuite în întregime cu cele ale unor categorii restrînse de mari profitori din þarã ºi din afarã n.n.). Ca istoric, el a înþeles (aºa cum ar fi necesar sã înþeleagã ºi cei care ne guverneazã acum -n.n.), cît de mult poate fi împiedicatã þara - pusã în faþa jocurilor de interese private - de a merge pe drumul ei adevãrat, din cauza unor lipsuri de apãrare ºi de asigurare a intereselor naþionale, absolut vitale pentru propãºirea economicã ºi socialã a patriei ºi afirmarea liberã a României în raporturile sale cu toate celelalte state de pe glob.

O CONCLUZIE CA ÎNCHEIERE. Viaþa, realitatea, a confirmat atît în diferitele perioade istorice de evoluþie a patriei pînã la evenimentele din decembrie 1989, cît ºi în etapa de tranziþie ce a urmat, cã numai naþionalismul integral, în primul rînd cel economic - cu imperativele fundamentate de întemeietorii acestuia, dezvoltate ulterior de alþi mari cãrturari ºi oameni politici români, dintre care amintim pe I.I.C. Brãtianu ºi Nicolae Iorga - adoptat ca doctrinã ºi politicã de stat, poate asigura calea scoaterii þãrii din prãpastia în care se aflã, iar, în viitor, garanþia trainicã, unicã, a reînscrierii României pe coordonatele cerute de transformãrile esenþiale pozitive ce au loc în viaþa generalã a þãrilor de pe toate continentele lumii.

Sfîrºit Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 8 septembrie 2017

Pentru împrospãtarea memoriei Trãdarea ºi laºitatea, „stelele polare“ ale românilor? (2) (urmare din pag. 1) ªi într-o vreme în care nicãieri în lumea civilizatã – nici în Franþa, nici în Germania, nici în Grecia, nici în Italia – urmaºii fostelor Case Regale nu sînt priviþi altfel decît ca niºte curiozitãþi ºi relicve ale Evului Mediu. Pentru curajul meu de a emite asemenea opinii tranºante ºi de a nu mã dezice de Lista Ruºinii (la care trei dintre cei mai buni amici ai mei, Eugen Barbu, Mircea Muºat ºi generalul Ion Alexandru Munteanu, ºi-au adus partea lor de contribuþie), ei, bine, sînt astãzi tîrît prin procese interminabile ºi hãrþuit cu ameninþarea unei noi rãstigniri, de cãtre procurorii români Nicolae Cochinescu, Gh. Mocuþa ºi Alexandru Cintezã.

Fraþi români, atunci cînd fostul ºi nedemnul suveran (care l-a arestat pe Mareºalul Antonescu, a fost mituit de Stalin cu douã avioane ºi cu cea mai înaltã distincþie U.R.S.S., a furat 42 de tablouri scumpe din þarã ºi vreme de 40 de ani nici n-a vrut sã audã de România!) va reveni în þarã ºi va da el ordine pe-aici, ca pe moºia lui ta-su, cãpãtînd peste noapte ºi Castelul Peleº, ºi Castelul Sãvîrºin, ei, da, atunci sã nu vã prind la uºa mea! Mã mai întrebaþi de ce mã încearcã uneori sentimentul de lehamite ºi-mi vine sã las totul baltã, pentru a-mi creºte copiii ºi a-mi realiza opera literarã?

Laºitatea voastrã mã scîrbeºte, nu ticãloºia canaliilor, împotriva cãreia sînt vaccinat de ani de zile. Iar Televiziunea Naþionalã de-asta a ºi fost ocupatã de comando-ul terorist, pentru a-i fraieri pe români ca la carte ºi a pregãti transferul de Putere. Nemulþumiri populare? Aiurea, maeºtrii în arta diversiunii i-au studiat bine pe români. Nu ies românii în stradã, n-au mai

fãcut-o de 50 de ani (sper cã acele coloane muncitoreºti din Bucureºtii zilei de 22 decembrie 1989 nu pot fi luate în calcul, dat fiind faptul cã ei, muncitorii, au fost minþiþi atunci cã ar fi fost peste 4.000 de morþi la Timiºoara ºi vreo 64.000 în toatã þara). Pe aºa ceva mizeazã ºi fostul lider sindical Victor Ciorbea, cel puþin aºa reiese dintr-un recent comentariu al cunoscutului ziar economic german „Handelsblatt“: „Potrivit premierului român, oricît de dureroase se vor dovedi reformele, nu se vor înregistra în România tulburãri de genul celor din Bulgaria sau Albania“.

Numai cã, cel puþin în privinþa Albaniei, lucrurile sînt clare – românii au fost jefuiþi, timp de 7 ani, de mult mai multe jocuri de „întrajutorare“ (inclusiv de mîrºãvia SAFI, a lui Viorel Cataramã!), sumele totale fiind mult mai mari, dar protestele au fost palide ºi neconvingãtoare, deºi clasa noastrã politicã s-a înfruptat din „Caritas“ cît 1.000 de Sali Berisha.

Altceva mã intrigã: „oricît de dureroase“, da, da, formularea asta aratã cã se ia în calcul o apatie vecinã cu letargia, adicã românul e considerat vitã de povarã, o bate argatul cu biciul plumbuit, o arde cu fierul roºu, o împunge cu furca ºi ea, vita, merge înainte, nu se scuturã, nu se încãpãþîneazã, nu rãstoarnã carul cu trîntorii aflaþi claie peste grãmadã, doar din cînd în cînd se balegã, oftînd din rãrunchi. Dar cît de dureroase preconizaþi voi a fi „reformele“, tinere moþ? Vor avea ele vreo limitã? Mãcar rãzboaiele mondiale au avut un început ºi un sfîrºit, pe cînd aºazisa voastrã tranziþie nu pare a avea vreun capãt.

Astãzi, toatã lumea a priceput cã România e înfometatã în mod deliberat ºi împiedicatã, cu orice

Juan Carlos de Bourbon – un Rege Popular (3) Ce a fost, a fost, nu are rost sã vã mãcinaþi viaþa cu dispute privind trecutul. ªtiu cã aþi avut o dictaturã, dar ea face parte din Istoria voastrã. La fel ºi în Spania, regimul anterior, care a fost tot o dictaturã, de un fel sau altul, face parte din Istoria noastrã”. Emil Tocaci ºi Vasile Vetiºanu vorbesc despre originea latinã comunã a popoarelor român ºi spaniol, de faptul cã noi marcãm extremitatea esticã ºi extremitatea vesticã a Europei. „Majestate – îi completez eu – este vorba de faptul cã atît româna, cît ºi spaniola se trag din «latina popularã», sau «latina vulgata», care se vorbea în Roma anticã ºi în provinciile imperiului”. Regele e vizibil interesat de subiect: „Eu vorbesc mai multe limbi ºi pot compara. Am început sã înþeleg destule cuvinte româneºti”. Discuþia curge, în continuare, extrem de degajat. De-afarã, din copacii abia înfrunziþi, rãzbate tril de pãsãri cîntãtoare. A început sã se rãcoreascã. Mã uit cu plãcere la acest om care este, neîndoielnic, ºeful Lumii Hispanice. Ce destin fabulos! Fiul lui, Don Felippe, studiazã acum la Universitatea Georgetown, din S.U.A. Probabil cã va fi, ca ºi tatãl sãu, un rege modern, democrat, nicidecum o fosilã vie, cum mai existã, din pãcate. „Majestate, sîntem atît de fericiþi cã putem vizita Spania, în asemenea condiþii!” – exclamã Oliviu Gherman, care are ºi el, evident, destule defecte, dar are o virtute primordialã: e un om extrem de civilizat ºi cultivat, ceea ce valoreazã mai mult decît „geniul” unora, bãdãrani din fire. „Deºi e foarte obositor – continuã ºeful delegaþiei – parcã am fi la un maraton ciclistic”. Nu puteam pierde ocazia de a sensibiliza orgoliul spaniol, aºa cã i-am pomenit Regelui de Miguel Indurain, probabil cel mai mare ciclist al tuturor timpurilor. Evident, Regelui i-a fãcut plãcere ºi a afiºat din nou acel zîmbet al lui, de om curat la suflet, care se bucurã de darul dumnezeiesc al vieþii, dar îi lasã ºi pe alþii sã se bucure. „Doriþi sã facem o fotografie de grup ?” – ne întreabã Regele. În folclorul românesc aºa ceva s-ar traduce prin „Mãnînci, calule, ovãz?”. Bineînþeles cã vrem, cu amintiri de genul acesta rãmîi în viaþã. Ne îndreptãm spre uºile larg deschise ale grãdinii de varã. Excesul de personalitate al lui Emil Tocaci abia aºtepta sã debordeze ºi normal cã a pîndit momentul sã-l flancheze el pe Rege, deºi pe lista delegaþiei era… ultimul! ªi astfel se face cã secretarul Senatului, adicã eu, n-am mai încãput decît pe

treapta a doua a scãrii, iar vicepreºedintele Senatului, adicã Dan Vasiliu, apare pe treapta a treia! ªi cînd te gîndeºti cã noi am insistat ca Emil Tocaci (demisionat din P.A.C., astãzi independent, deci, fãrã partid) sã fie cooptat în delegaþie în ultima clipã, tocmai datoritã mie ºi lui Dan Vasiliu, care am invocat calitatea lui de secretar al Grupului Parlamentar de Prietenie România-Spania. Îmi pare rãu, þin la Tocaci, e un om cu o logicã de fier, jos pãlãria, cred ºi cã e foarte cinstit, dar are o glandã care-i secretã în permanenþã pofta de a domina, de a se plasa în faþã, de a fi filmat, de a monopoliza atenþia etc. ªi mãcar de s-ar fi încheiat la hainã, dar, aºa dupã cum se vede ºi în fotografie, ºi-a lãsat burtica slobodã, ca un mic burghez dupã un chefuleþ, fiindcã deh, ne iartã Don Juan! Dar, pentru numele lui Dumnezeu, sã nu fiu rãutãcios, nu un pamflet mi-am propus sã fac, ci un pastel, un castel. Îmi mai aduc aminte cu precizie cã Regele ne-a rugat sã transmitem salutãri Guvernului României ºi, în acelaºi context, a acceptat cu plãcere invitaþia adresatã de Oliviu Gherman de a vizita þara noastrã. Întreaga delegaþie românã, inclusiv translatoarea Ana-Maria Diaconescu ºi ambasadorul Darie Novãceanu, pot depune mãrturie cã acestea au fost replicile. Aºa cã am fost cu toþii revoltaþi de ceea ce a apãrut ulterior în publicaþiile iresponsabile „România liberã”, „Evenimentul zilei” ºi „Cotidianul”. Pentru cei care nu ºtiu proporþiile minciunilor debitate de cele trei ziare penibile, voi reproduce, pe scurt: cicã Regele Spaniei a rugat sã se transmitã salutãri primului-ministru Petre Roman (?!) ºi s-a fãcut cã uitã numele preºedintelui României, ca sã-i plãteascã o poliþã (?!) pentru cã acesta a declarat cîndva cã monarhia constituþionalã e perimatã. Ei, bine, nici n-a fost vorba de aºa ceva! Numele lui Petre Roman nu i-a fost pomenit la Palatul Zarzuela (ci la masa oferitã miercuri de vicepreºedintele Congresului Deputaþilor, la timpul trecut ºi cu totul întîmplãtor, adicã ºtia gazda cã mama acestuia a fost spaniolã). Iar la adresa preºedintelui Ion lliescu, Regele Juan Carlos n-a avut nici un fel de maliþiozitate, sau pornire rãzbunãtoare (?!), fiindcã n-avea motiv ºi nici nu-i stã în caracter. Am aflat din aceleaºi ziare ticãloºite cã „ºtirea” asta provine de la A.R. Press, adicã de la agenþia „României libere”, fiind furnizatã de cineva din conducerea P.D.-F.S.N. Avînd în vedere cã cine-

preþ, sã se descurce singurã sau sã-ºi gãseascã ajutoare prin alte pãrþi.

O echipã de slugi nenorocite, cu limbaj de flaºnetã, maimuþãreºte politica unui Occident cinic, care, de fapt, nu ne-a iubit niciodatã. Pînã ºi în sport, cînd mai aveam tupeul sã cîºtigãm trofee prin lumea largã, dacã nu eram fãcuþi ciobani (ca la Sevilla) eram fãcuþi þigani (ca în Italia), sau securiºti, fomiºti, teroriºti, cu Capitala, neapãrat, la Budapesta. Nu v-aþi gîndit oare niciodatã de ce marea dinastie politicã a Brãtienilor ºi-a luat ca devizã în viaþã, pe parcursul a 100 de ani, îndemnul „Prin noi înºine“?!

De ce n-or fi gãsit ei altceva? Pentru cã ºtiau bine cu cine au de-a face, pe meridianele lumii, aºa cã s-au gîndit sã le dea românilor simpli un combustibil sufletesc ieftin, eficient ºi la îndemîna oricui. În sfîrºit, o altã panicã a românilor este recenta ameninþare a ruºilor, cum cã, în caz cã N.A.T.O. se va extinde spre Estul Europei, ei vor da cu bomba atomicã. Nici un om normal nu poate crede cã ruºii, care n-au utilizat bomba atomicã niciodatã, nici mãcar atunci cînd erau nespus de puternici, o vor folosi chiar acum, în curba cea mai de jos a decadenþei lor. Totul nu este decît un joc de picioare, sau o avalanºã de þipete guturale, ca în luptele asiatice, pentru paralizarea centrilor nervoºi ai adversarilor. Dar asta nu înseamnã cã noi, românii, trebuie sã facem erori, sau cã trebuie sã ni-i facem duºmani, cu orice preþ, pe ruºi. Am intrat în posesia unui comentariu difuzat în ziua de 10 februarie 1997, de postul de Radio „Vocea Rusiei“: „Dacã România va deveni membrã a N.A.T.O., interesele strategice ale Rusiei vor fi prejudiciate. Se ºtie doar cã lucrul care îi atrage în România pe generalii Pactului Nord-Atlantic este ieºirea la Marea Neagrã. Portul Constanþa ar fi pentru Alianþã un adaos frumos la porturile turceºti de la Marea Neagrã. (va urma)

va din conducerea P.D.-F.S.N. a fost chiar acolo, la audienþa regalã, ºi se numeºte Dan Vasiliu, îl rog sã dezmintã public aceastã aberaþie, asigurîndu-l colegial cã, personal, refuz sã cred cã el ar fi fost în stare sã intoxice presa cu asemenea inepþii. Dar, la urmaurmei, la ce se pot aºtepta niºte oameni normali de la niºte pramatii gãlãgioase pizmaºe ca Ion Cristoiu, Dorina Bãeºu, Ana Maria Vinþan ºi Raluca Stroe Brumaru? N-aº fi stricat „poza de grup” a acestui reportaj cu asemenea caricaturi, dar cineva trebuie sã-i arate opiniei publice în pielea goalã, hidoºi, murdari, schimonosiþi de urã. Aici, lucrurile sînt mai clare ca oricînd: mãrturia a 13 români care au fost de faþã, contra unui psihopat din Grãdina Zoologicã a lui Paler ºi Bãcanu. Alegeþi, oameni buni, cine e mai credibil? Audienþa a luat sfîrºit. În loc de 15 minute, cît ni se fixase, am petrecut aproape 25 de minute. La plecare, suveranul sãrutã mîna doamnelor. Cu o zi înainte, la Institutul Cervantes, sãrutase ºi mîna soþiei lui Mario Vargas Llosa. „Nu se obiºnuieºte, ºtiu – îmi spune Darie Novãceanu, dar el o face ºi-l prinde bine”.

Protocolul cere ca noi sã ne retragem, în vreme ce Regele mai rãmîne în încãpere cu Laborda. Plecãm fericiþi. Afarã, îl rog pe Laborda sã nu uite sã ne dea fotografiile. Mã asigurã cã, înainte de a pãrãsi Spania, fiecare dintre noi va primi un Album. Pe drum, în autocarul alb ºi luxos al companiei „Julia” e multã veselie. Îl rog pe ºofer sã dea drumul la muzicã. Deodatã, din sens opus, se apropie o altã coloanã de maºini: e suita Regelui Norvegiei! Vã închipuiþi cã sînt vreo 5 bãrbaþi încoronaþi în Europa ºi 2 dintre ei se aflã chiar acum aici, respirã acelaºi aer cu noi. „Domnule Vadim – mã abordeazã profesorul Vasile Vetiºanu – dumneata ai mare putere, de fapt, de dumneata depinde totul, ai vãzut ce înseamnã un Rege, hai sã-l aducem înapoi pe Mihai! Ce dacã e bîlbîit, urecheat ºi bãtrîn, conteazã instituþia monarhicã, asta ne apropie de Divinitate!” Îi rãspund, glumind: „Profesore, dacã aº avea eu atîta putere, nu i l-aº încorona pe el, ci m-aº încorona pe mine, nu crezi cã-i mai normal! Între Juan Carlos ºi Mihai de Hohenzollern e o diferenþã ca de la cer la pãmînt. ºi, apoi, nu trebuie sã mã convingi pe mine – încearcã sã convingi þara. La vot!”. Atîta le-a trebuit celorlalþi, care strigã ºi ei, într-o euforie de nedescris: „Hai la vot! Hai, la vot!”. ªi, astfel a luat sfîrºit una dintre cele mai fascinante experienþe umane ale vieþii mele. Recunosc cã am fost emoþionat. Dar ºi Regele Spaniei, oriºicît…

Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR, 5 mai 1995

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 8 septembrie 2017

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (90) Dar, sã mergem, voiniceºte, mai departe. Tökeº este, încã, eroul zilei, nu apare ziar fãrã el. Un colonel de M.Ap.N. îmi spune cã acest pastor mai are un frate, profesor de limba românã la Tg. Mureº, de la ãsta ar fi pornit scînteia rebeliunii. Nu lipsesc nici azi subiectele de rîs. Într-o foaie obscurã, Florian Pittiº spune cã Ion Caramitru e o „personalitate intratã în Istorie” (?!) pentru faptul cã a anunþa primul pe post cã Dictatorul a fugit.

Aºadar, iatã o manierã foarte simplã ºi eficace de a intra în Istorie: iuþeala de picior! În vreme ce Nicolae Ceauºescu fugea cu elicopterul, fostul lui recitator politruk, ºi prieten cu Nicuºor, fugea spre Televiziune, sã bage primul fiºa de pontaj. Ce capodopere, ce rãzboaie, ce fapte glorioase?!

Important e sã fii piua-ntîi la întîlnirea cu norocul ºi cu ghiocul. De bunã seamã cã dacã Nicolae Ceauºescu s-ar fi întors, printr-o minune, acelaºi Ion Caramitru, cu vocea lui sîsîitã, de gînsac care ºi-a mutilat singur vorbirea, ca sã semene cu legendarul George Vraca, ar fi dat din nou buzna la microfon ºi ar fi anunþat: „Fraþilor, tovarãºul Nicolae Ceauºescu s-a întors, uraaa!”. Aºa cum s-a întîmplat cu întoarcerea lui Napoleon din exilul de pe Insula Elba - gazetele franceze îi publicau traseul, cu urã ºi obidã, din monstru ºi criminal corsican nu-l scoteau dar, pe mãsurã ce acesta se apropia de Paris, tonul se îndulcea, ba chiar devenea euforic, iar în final mai toate titlurile arãtau aºa: „Majestatea Sa e la porþile Parisului! Trãiascã împãratul!”. Dupã-amiaza, primesc telefon de la o cunoºtinþã din Florenþa, care o rupe biniºor pe româneºte, Pino Robicci. Numele lui vine de la Giuseppe, care înseamnã Iosif, în italianã (deci pe autorul „Aidei” îl chema Iosif Verdi, cam aºa, ca pe Stalin). Nu-l pot uita pe Pino, pe care mi l-a prezentat Cristian Gaþu în februarie 1988, cînd am însoþit echipa Steaua în turneul de pregãtire din Italia: atunci, în noaptea dintre 17 ºi 18 februarie, am apucat sã vedem Florenþa, sã o strãbatem cu piciorul, timp de vreo 4 ore, eu, karatistul Florentin Marinescu, dr.Valentin Stãnescu ºi acest Pino Robicci, care ne-a fost ghid. Ce minunãþie de oraº!

Am avut surpriza sã pun piciorul ºi pe „chepengul” de aramã (un cerc cu diametrul de 1 metru) care marcheazã, în plinã stradã, locul unde a fost ars pe rug Savonarola, reformator ºi cãlugãr dominican, excomunicat ca eretic ºi ucis în 1498. Salba de lumini de pe Ponte Vecchio (podul de peste Rîul Arno, pod vechi de 1.000 de ani), unde sînt cele mai multe magazine de bijuterii, nu se poate uita aºa uºor, aºa cum nu se poate uita statuia lui David, realizatã de Michelangelo ºi amplasatã pe o înãlþime care dominã oraºul. Toate comorile astea nu sînt scrijelate, sau mînjite, sau profanate, sau furate de þigani. Acesta e primul semn de civilizaþie.

La noi, cînd îþi e lumea mai dragã, într-un oraº, sau dupã o bisericã, deodatã vezi haita de baragladine, cu mersul ãla al lor, specific, mai mult rãsucit ºi lateral, ca de raþe cotonogite, umblînd dupã furat, dupã azvîrlit sãmînþã de vrajbã ºi urã, dupã bãtut oameni ºi dupã umilit familii cinstite. Asta e o mare pacoste pe Poporul Român...

28 MARTIE 1990. Nici nu fac bine ochi, cã primesc un telefon de la New York. Miºu Filip, ajuns cu bine acolo, chiar acum se beþiveºte la

Cina Creºtinã, unde se împãrþeau pachete unui numãr impresionant de bãtrîni, a fost iniþiatã de Corneliu Vadim Tudor.

La Filiala Argeº a Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor þine un discurs în faþa celor veniþi sã-ºi arate susþinerea pentru candidatura acestuia la Preºedinþia României. amicul nostru comun, Radu (Puiu) Toma. Vorbesc cu amîndoi, pe rînd. Au fost ºi au rãmas cei mai buni prieteni ai mei, cel puþin din ultimii 10 ani.

Pînã ieri, Puiu era un „paria”, fiindcã fugise din þarã ºi nu-l mai lãsau sã vinã înapoi nici în vizitã.

Abia în 1983, cînd s-a însurat pentru a 3-a oarã, i s-a permis sã vinã în Bucureºti, dar în condiþii dramatice. Într-o searã, atunci, am luat masa cu Barbu ºi cu el la „Mãrul de Aur”, dar în permanenþã am fost urmãriþi, pe terasã, de un securist aflat la o masã alãturatã. Pe faþã. N-am mai suportat ºi ne-am mutat înãuntru. Maþe-fripte dupã noi!

Atunci s-a înfuriat ºi Patronul, a aruncat ºervetul pe masã ºi i-a strigat: „Domnule, da’ atîta nesimþire nu credeam cã poate exista! Înþelegem cã eºti coada domnului, dar nu ne laºi nici mãcar sã mîncãm?”. Abia dupã ce ne-am mutat în alt salon, am scãpat de sîcîitorul filaj. Nu mai pomenesc cîte intervenþii am fãcut pe la toate organele, pentru a i se permite amicului meu sã vinã sã-ºi vadã mãcar fetiþa ºi mama bolnavã. De la el ºtiu cum muncitorii ardeleni (unii chiar rude de-ale lui), care lucrau înainte de rãzboi la minele de aur, înghiþeau pepite, pentru a putea sã treacã prin punctele de control, apoi, o datã ajunºi acasã, îºi fãceau nevoile, iar muierile ºi copiii cãutau grãunþii de aur, îi spãlau ºi aºa reuºeau sã supravieþuiascã. O datã, mai demult, Puiu i-a povestit ºi lui Barbu incredibila „odisee” a aurului: „S-a întîmplat în 1938. Tata-mare lucra la o minã de aur. Cînd venea seara acasã, îi spunea muierii: «No, azi am înghiþit douã. Apãi douã sã cauþi!». κi fãcea nevoile pe o frunzã latã de brusture. Maicã-meamare începea sã caute, cum se pricepea mai bine. ªi tot aºa, în cîþiva ani de trudã ºi de mizerie, au strins ai mei 700 de grame de aur. ªi tata-mare i le-a dat lui tata, sã vinã la Bucureºti ºi sã le vîndã.

Pãrinþii mei erau proaspãt cãsãtoriþi, aºa cã au venit amîndoi. S-au dus la Pasajul Villacros, de peste drum de Palatul Telefoanelor. Mama a rãmas afarã, tata a intrat cu bocceluþa lui preþioasã. Magazinul era al unui evreu. I-a dat marfa evreului, ãla a zis: «Un moment, s-o verific, s-o cîntãresc, bade!», a dispãrut dupã o perdea ºi n-a mai apãrut. Au stat ai mei o orã, douã, trei, patru. Pînã la urmã, tata ºi-a luat inima-n dinþi, i-a întrebat pe ceilalþi evrei din magazin ce-i cu omul, de nu mai apare, ãºtia au ridicat din umeri, atunci el a dat perdeaua la o parte ºi a constatat, înmãrmurit, cã mai era o ieºire pe unde dispãruse escrocul!”. Patronului i-a plãcut mult istorioara asta tristã ºi a promis cã o va „topi” în vreun roman, sau film. Neîndoielnic, Puiu a fost ºi a rãmas un om de valoare, care ºi-a dat un doctorat în Istorie ºi a publicat lucrãri de referinþã despre relaþiile româno-americane de-a lungul vremurilor. Astãzi, poate fi sigur cã nu-l va mai împiedica nimeni sã-ºi vadã þara. Dar, timp de aproape 10 ani, s-a chinuit înfiorãtor, mergînd pînã acolo încît, în disperare de cauzã ºi neputinþã, îmi mãrturisea, telefonic, cã a fãcut o mare greºealã rãmînînd în America. Aºa o gîndi oare ºi acum? Deocamdatã, Miºu a ajuns acolo ºi-mi dã

raportul. Ce aflu eu? Ceea ce nu era greu de bãnuit: cã rabinul Moses Rosen face o atmosferã infernalã, sperie pe toatã lumea din S.U.A. cã, dacã nu se va interveni imediat împotriva României, va fi pogrom (?!). Puºlamaua bãtrînã doar placa asta o ºtie: pogrom, urgie, jale, nenorocire, fasciºti, legionari, sãriþi, mi-au rupt perciunii, antisemiþii, Hitler, Eminescu, Vadim; ºi iar pogrom, ºi iar urgie º.a.m.d. Ãsta e un ticãlos pur-sînge, nu umblã cu jumãtãþi de mãsurã! Cîtã diferenþã faþã de rabinii de frumoasã amintire Filderman ºi ªafran! Asta-i stofa, sau ãsta e „materialul uman”, de care se vorbea la învãþãmîntul politic. Am constatat cã am ajuns un fel de „prizonier de lux” în propria mea cochilie, precum eroul din piesa „Sechestraþii din Altona” de Sartre, toþi se raporteazã la mine, vorbesc despre mine, dar eu nu pot sã mã încumet a face un pas afarã, în strãinãtate. Asta da, urgie! ªi nu atît împotriva mea, cît împotriva românilor care au ajuns sã fie prigoniþi în propria þarã. Liftele astea s-au fãcut stãpîne pe România, nu mai putem deschide gura, cã pun pe noi „tunurile cu apã clocotitã” ale ameninþãrilor, ºi acuzaþiilor, ºi reclamaþiilor pe la Înalte Porþi, fiindcã noi nu trebuie sã ieºim din statutul de slugi. Cu aceastã stare de spirit amestecatã - de bucurie cã n-am fost uitat de prietenii mei, de mîhnire cã n-am fost uitat nici de vrãjmaºii Patriei - îl urmãresc pe un alt minoritar, strofocîndu-se la noi de pe micul ecran. Este acelaºi Gabriel Liiceanu. Mie, unul, mi-a plãcut Noica, mai ales în dimensiunea lui aforisticã. Nu era nici pe departe de talia lui Blaga, dar a avut o mistuitoare trãire

Ca în fiecare an, în august, familia Vadim Tudor se afla în vacanþã la Bran. În aceastã lunã, Lidioara îºi serbeazã ziua de naºtere. În fotografie, la restaurantul Coliba Haiducilor, din Poiana Braºov, împreunã cu toþi cei dragi... româneascã ºi a practicat o semanticã înaltã, un foraj în cel mai mare rezervor arheologic al Poporului nostru - Limba Românã. Nu-i de mirare cã de un astfel de om, care mai gusta ºi din fructele misterioase ale sihãstriei, s-au agãþat toate ciupercile colorate ale imposturii. „Cu penele altuia te poþi împodobi, dar nu poþi zbura” - scria colosul din Lancrãm. De minune se potriveºte aforismul cu ceea ce au fãcut, ani de zile, Andrei Pleºu, Mihai ªora, Gabriel Liiceanu ºi atîþia alþii, care n-au depãºit ºi mai mult ca sigur cã nu vor depãºi faza broºurelelor cît cãmaºa cepii. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 22-a – 8 septembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

ANTREPRENORIAT ECONOMIE POLITICÃ Deficitul s-a triplat Execuþia bugetului general consolidat pe primele ºapte luni ale anului s-a încheiat cu un deficit de 5,1 miliarde lei, respectiv 0,63% din PIB, faþã de deficitul de 1,74 miliarde lei, respectiv 0,23% din PIB, înregistrat la aceeaºi perioadã a anului 2016, anunþã Ministerul Finanþelor într-un comunicat. „Veniturile bugetului general consolidat, în sumã de 141,2 miliarde lei, reprezentînd 17,3% din PIB, au fost cu 9% mai mari, în termeni nominali, faþã de aceeaºi perioadã a anului precedent. S-au înregistrat creºteri faþã de anul trecut la încasãrile din contribuþiile sociale (+16,4%), din impozitul pe salarii ºi venit (+10,8%) ºi din venituri din capital (+15,2%). Încasãrile din impozite ºi taxe pe proprietate au scãzut cu 6,5% faþã de perioada similarã din 2016, fiind determinatã, în principal, de eliminarea de la 1 ianuarie 2017 a impozitului pe construcþii speciale. Încasãrile din alte impozite ºi taxe pe bunuri ºi servicii au crescut cu 62,0% faþã de aceeaºi perioadã a anului trecut, creºterea fiind determinatã, în principal, de evoluþia încasãrilor aferente contribuþiei datorate pentru medicamente, precum ºi pentru contractele cost-volum/cost-volum-rezultat finanþate din bugetul Fondului naþional unic de asigurãri sociale de sãnãtate”, potrivit Finanþelor. „În ceea ce priveºte veniturile din TVA, acestea au înregistrat o scãdere cu 4,6% faþã de primele ºapte luni ale anului 2016, pe fondul reducerii, începînd cu 1 ianuarie 2016, a cotei standard de TVA de la 24% la 20%, mãsurã care s-a reflectat în încasãri începînd cu luna februarie 2016.

Totodatã, din februarie 2017 se reflectã în încasãri ºi efectele reducerii cotei standard de TVA de la 20% la 19%. Încasãrile din accize au fost cu 5,8% mai mici comparativ cu aceeaºi perioadã a anului precedent, fiind influenþate de reducerea nivelului acestora pen-

tru unele produse energetice începînd cu 1 ianuarie 2017. Sumele de la Uniunea Europeanã în contul plãþilor efectuate sînt în sumã de 6,5 miliarde lei.

Cheltuielile bugetului general consolidat, în sumã de 146,4 miliarde lei, au crescut în termeni nominali cu 11,4 % faþã de primele ºapte luni ale anului trecut.

Cheltuielile de personal au crescut cu 20,3% faþã de aceeaºi perioadã a anului precedent fiind determinate de majorãrile salariale acordate în a doua parte a anului 2016, respectiv aplicarea, începînd cu luna august 2016, a prevederilor O.U.G. nr. 20/2016

pentru modificarea ºi completarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plãtit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum ºi unele mãsuri fiscal-bugetare ºi pentru modificarea ºi completarea unor acte normative, precum ºi de creºterile salariale acordate în 2017, respectiv creºterea cu 15% a salariilor din sãnãtate ºi din educaþie de la 1 ianuarie 2017, a personalului plãtit din fonduri publice din instituþiile

Cum cocoloºeºte Fiscul marii contribuabili Fiscul din România pune popriri în draci pe conturile persoanelor fizice, însã de marii contribuabili doar „înzdrãzneºte“ sã se apropie ºi atunci cînd o face iese din termenul de prescripþie de cinci ani.

Declaraþia aceasta nu o face oricine, ci însuºi El a pornit de la ideea cã 70% dintre bãncile din România nu au plãtit impozit pe profit în ultimii cinci ani ºi prin aceasta a arãtat cum se concentreazã ANAF-ul, care este în subordinea sa, pe companiile mari. „Am îndrãznit sã atacãm ºi sã efectuãm controale la bãnci.

Unul dintre controale s-a finalizat. La una dintre bãncile din România s-a finalizat prin a diminua pierderea fiscalã de 650 de milioane de lei ºi a stabili suplimentar de platã 104 milioane de lei. Aceastã pierdere era artificial creatã ºi prin acest control am reuºit sã scoatem la suprafaþã 650 de milioane plus alte 104 milioane. Diminuîndu-se pierderea, în anii urmãtori acea bancã va plãti impozit pe profit. Nu va mai compensa impozit pe profit cu pierderile anterioare. Sînt companii care plãtesc impozit pe profit cît plãteºte o bancã comercialã”, a spus Miºa. „Îndrãzneala“ aceasta a actualului ministru a fost cãpãtatã pe vremea cînd a condus Direcþia Mari Contribuabili din cadrul ANAF, calitate în care a declanºat controalele fiscale asupra sistemului bancar.

Declaraþia sa a fost taxatã dur de avocatul Adrian Cuculis: „Cum adicã, am «îndrãznit»? Cum adicã 5 ani? Pãi, eu mã întreb cum de au «îndrãznit» sã punã popriri pe conturile persoanelor fizice plãtitoare de taxe ºi impozite, în cazul de faþã. Mai mult de atît, cum 5 ani de zile? Pãi 5 ani este termenul de prescripþie în fiscal, adicã vor sã ne spunã cumva cã au ieºit din termen, dar ei totuºi au «îndrãznit» ºi au fãcut «controale», însã sã ne aºteptãm cã acele sute de milioane de lei nu vor mai fi niciodatã recuperate?

Dacã situaþia stã aºa, lucrurile trebuie sã porneascã cãtre niºte proporþii catastrofale pentru tot ce înseamnã sistem public de verificare!“, susþine Cuculis.

Potrivit datelor de la BNR, bãncile care activeazã în România au însumat un profit de 4,3 miliarde de lei în 2016, iar în 2015 de 4,87 miliarde de lei. În 2014 ºi 2013, profitul cumulat al bãncilor a fost mai mic, însã destul de considerabil. Miºa susþine prin declaraþia sa cã doar o micã parte din aceste sume a fost impozitatã, pentru cã bãncile ºi-au mascat profituri ºi mai mari prin „pierderi artificial create“. Iar statul român doar s-a uitat la acest joc, îndrãznind sã se apropie de sistemul bancar cu un control, douã.

Economistul Lucian Isar spune cã România ar fi putut sã plãteascã mai puþine taxe ºi impozite pentru acelaºi efort al statului în cazul în care profitul bãncilor ar fi fost la suprafaþã. „Alte implicaþii: ar fi fost venituri mai mari la buget, nu am mai fi avut scãderi la investiþii. O altã implicaþie este aceea cã, dupã cum ºtiþi, în ultimii 2-3 ani, au existat campanii de presã prin care ANAF a pus presiune foarte mare pe cetãþenii României, prin care erau evidenþiaþi ºi scoºi în piaþa publicã cei care aveau 2-3 lei restanþe la plata bugetelor.

Cînd cetãþenii vãd cã cei cu restanþã la plata bugetului erau scoºi ºi fãcuþi de rîs în faþa întregii populaþii, dar existã jucãtori mari care beneficiazã de instrumente prin care pot sã mute un profit în afara României, nu se simt foarte bine. Tot efortul de diminuare a evaziunii fiscale va avea un recul dupã aceastã informaþie, dacã se confirmã”, a afirmat Isar pentru DCNews.

Direcþia Mari Contribuabili, unde Miºa a fost ºef pînã sã devinã ministru, acoperã activitatea a circa 1.500 de mari companii din toatã þara, care au pondere de circa 50% în totalul veniturilor totale la bugetul consolidat al statului, ce s-au ridicat în total, în 2015, la circa 233 de miliarde de lei. România este ultima þarã din UE în ceea ce priveºte colectãrile statului raportate la PIB, cu o pondere ce se apropie de 25%, în timp ce alþii trec uºor de 30%, inclusiv Bulgaria, iar statele din vest au peste 40%. (cotidianul.ro)

ºi autoritãþile publice ale administraþiei publice locale care beneficiazã de majorarea cu 20% începînd cu 1 februarie 2017, majorarea salariului de bazã minim brut pe þarã garantat în platã de la 1.250 lei la 1.450 lei din 1 februarie 2017 ºi majorarea cu 50% a salariului brut ºi a sporurilor pentru personalul din instituþiile publice de spectacole sau concerte începînd cu 1 februarie 2017.

Cheltuielile cu bunuri ºi servicii au crescut cu 3,5% faþã de aceeaºi perioadã a anului precedent, creºtere mai mare înregistrîndu-se la Fondul naþional unic de asigurãri sociale de sãnãtate de 6,6%.

Cheltuielile cu asistenþa socialã au crescut faþã de anul precedent cu 10,7%, fiind influenþate, în principal, de majorarea cu 5,25% a punctului de pensie de la 1 ianuarie 2017, ajungînd la 917,5 lei, ºi cu 9% de la 1 iulie 2017 a punctului de pensie, ajungînd la 1.000 lei, precum ºi alte mãsuri ce au fost aprobate în timpul anului 2016 care au contribuit la sporirea cheltuielilor sociale cum sînt: creºterea numãrului de beneficiari de ajutor social prin excluderea alocaþiei de stat pentru copii din veniturile familiei la stabilirea ajutorului social (VMG); majorarea indemnizaþiei acordate adultului cu handicap vizual grav prin majorarea cu 25% a salariului net al asistentului social debutant cu studii medii din unitãþile de asistenþã socialã din sectorul bugetar, altele decît cele cu paturi, ºi majorarea numãrului de persoane încadrate în diverse tipuri de handicap; majorarea ºi modificarea modalitãþii de stabilire a indemnizaþiei lunare pentru creºterea copilului ºi stimulentul de inserþie; pensii de serviciu pentru grefieri, personal aeronautic, funcþionari publici parlamentari, auditori ai Curþii de Conturi.

Cheltuielile pentru investiþii, care includ cheltuielile de capital, precum ºi pe cele aferente programelor de dezvoltare finanþate din surse interne ºi externe, au fost de 8,4 miliarde lei, respectiv 1,0% din PIB“, mai aratã ministerul.

(I.R.)

Guvernul, fãrã o strategie politicã pentru forþa de muncã Oamenii de afaceri spun cã Guvernul se opune creºterii numãrului de locuri de muncã pentru strãinii care vin sã lucreze în România ºi nu are nici o politicã de redresare a forþei de muncã pentru þara noastrã. Cea mai bunã soluþie pentru românii din strãinãtate este sã cearã cetãþenia, iar dreptul la muncã vine de la sine, spune Cristian Pîrvan, secretar general al Asociaþiei Oamenilor de Afaceri. „Mai uºor ar fi ca Guvernul sã creascã numãrul de permise de muncã pentru muncitorii aduºi din afara UE, dar a refuzat. Românii din alte þãri au acelaºi regim ca ºi cetãþenii ex-UE, chiar dacã sînt români.

Dacã ar cere cetãþenia românã, ar avea ºi drept de muncã. Limitarea e prima problemã pe care o avem.

Acordarea de condiþii deosebite pentru români, poate este posibil, dar probabil avem nevoie de aprobarea UE, pentru cã e legat de miºcarea cetãþenilor. Nu ºtiu dacã putem sã le acordãm singuri facilitãþi. Obþinerea unui permis are formalitãþi complicate ºi ni s-a spus cã trebuie sã ne luãm toate mãsurile de securitate.

Recunoaºterea diplomelor este altã problemã, în special pentru doctori. Asta face parte dintr-un sistem paralegal, prin care unele profesii încearcã sã se protejeze. Guvernul are o poziþie interesantã, dar nu am gãsit justificãri. Cei din turism au fãcut apel recent sã creascã numãrul permiselor de muncã, sã poatã aduce persoane din alte þãri. Guvernul este reticent din motive populiste. Nu vrea sã parã cã îi considerã pe români inapþi de muncã ºi nu vrea sã extindã sistemul.

Problema are multe faþete. Aducem din Irak, dar nu acceptãm din Ucraina. Ce fel de politicã duce România? Ca în multe alte domenii, nici una. Am discutat problema la Guvern, dar a refuzat. Problema este cunoscutã, Guvernul o ºtie, dar se opune. Ar fi de preferat sã fie relocatã forþa de muncã româneascã din judeþele unde nu sînt oferte de locuri de muncã. Asta este cea mai bunã variantã“.

(G.D.)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 8 septembrie 2017

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE A doua Bãtãlie de pe Marna (1) Bãtãlia din pãdurea Belleau sau mai bine cunoscutã ca ºi a doua Bãtãlie de pe Marna (1–26 iunie 1918) a avut loc în timpul ofensivei de primãvarã, din 1918, a germanilor în primul rãzboi mondial, în zona Rîului Marna, din Franþa. Bãtãlia s-a dat între diviziile 2 Infanterie (condusã de general-maior Omar Bundy) ºi 3 Infanterie americane, pe de o parte, ºi de cealaltã parte, de mai multe unitãþi germane compuse din porþiuni ale diviziilor 237, 10, 197, 87 ºi 28.

La 21 martie 1918, germanii au pornit marea ofensivã în zona Rîului Somme. Acest efort de a pune capãt rãzboiului fusese plãnuit de generalii Hindenburg ºi Ludendorff. Duelul artileriei a deschis bãtãlia, iar trupele germane au început atacul. În doar douã zile, armatele Reichului au redobîndit teritoriul la a cãrui cucerire francezii ºi englezii trudiserã doi ani.

Ofensiva s-a oprit la 6 aprilie, dupã un avans de 56 km.

Aproximativ douã mii de americani dispuºi în mici unitãþi au fãcut ca retragerea sã nu se preschimbe într-o fugã dezordonatã.

Situaþia era sumbrã. Mareºalul Ferdinand Foch a fost numit comandant suprem al armatelor Antantei.

Deºi necãlite în focul luptei, era nevoie ca trupele americane sã fie folosite în linia întîi. În 27 mai, germanii au reluat ofensiva, de data asta, de-a lungul Rîului Aisne. Francezii s-au retras timp de o sãptãmînã. Frontul a revenit pe Marna, la ChâteauThierry, la 71 km nord de Paris. La 1 iunie, au cãzut Château-Thierry ºi Vaux, iar trupele germane au pãtruns în pãdurea Belleau. Divizia 2 americanã, care conþinea ºi o brigadã de puºcaºi marini, a fost desfãºuratã de-a lungul ªoselei Paris-Metz. Regimentul 9 Infanterie a fost plasat între ºosea ºi Rîul Marna, iar Regimentul 6 Marinã a fost desfãºurat în flancul stîng al acestuia. Regimentele 5 Marinã ºi 23 Infanterie au constituit rezerva. În seara de 1 iunie,

forþele germane au creat o breºã în liniile franceze de pe flancul stîng al poziþiei puºcaºilor marini. Ca rãspuns, rezerva americanã, formatã din Regimentul 23 Infanterie, Batalionul 1 din Regimentul 5 Puºcaºi Marini ºi încã o parte din Batalionul 6 Mitraliori, a efectuat un marº forþat de 10 km pentru a acoperi breºa, ceea ce a reuºit pînã dimineaþa. În seara zilei de 2 iunie, forþele americane stabilizaserã un front de 19 km la nord de ªoseaua Paris-Metz, front ce trecea prin

terenuri agricole ºi pãdurici, ºi se întindea spre vest pînã la Lucy ºi apoi spre nord, pînã la Dealul 142.

Linia germanã din faþa ei trecea de la Vaux la Bouresches ºi apoi la Belleau. Comandanþii germani au ordonat o înaintare cãtre Marigny ºi Lucy, prin pãdurea Belleau, ca parte a unei ofensive majore, în care ºi alte trupe germane aveau sã traverseze Rîul Marna. Comandantul brigãzii de puºcaºi marini, generalul James Harbord, contramandînd un ordin francez de a sãpa tranºee mai în spate, le-a ordonat soldaþilor sãi sã pãstreze poziþiile pe care le deþin. Puºcaºii marini ºi-au sãpat cu baionetele poziþii de luptã, din care nu puteau lupta decît aplecaþi. În dupã-amiaza zilei de

Cine a fost cazacul Mazepa, rãzboinicul care tulburã Europa chiar ºi dupã 300 de ani de la moarte (2) Ura rãmîne urã, chiar ºi dupã 300 de ani (2) Dupã moartea sa, trupul lui Ivan Mazepa este înhumat la Tighina (Bender, dupã denumirea turcã). S-ar pãrea cã a fost o dublã înhumare, cãci prima oarã mormîntul este profanat ºi trupul scos la suprafaþã, fie de cãtre patrioþii ruºi, fie (cel mai probabil) de cãtre jefuitorii de morminte. Ulterior (sursele istorice oscileazã între cîteva luni ºi un an), Mazepa este dezgropat de cazacii loiali, care încearcã sã-i ducã trupul la Ierusalim, acolo unde hatmanul ceruse, cu limbã de moarte, sã fie îngropat. Obþin în acest scop ºi un firman turcesc, însã cãlãtoria se blocheazã la Galaþi. Turcii hotãrãsc sã nu lase convoiul funerar sã meargã mai departe, drept urmare, cei care transportau rãmãºiþele se înþeleg cu preoþii din Galaþi (contra-cost, cãci se face o danie consistentã) ºi îl înhumeazã pe Mazepa în biserica Sfîntul Gheorghe, într-o criptã specialã.

Ritualul are o simbolisticã anume, cãci biserica respectivã, reziditã la 1664 (era ctitorie a lui ªtefan cel Mare), chiar pe malul Dunãrii, era închinatã Ierusalimului, mai precis Sfîntului Mormînt, deci pe undeva se îndeplinea dorinþa hatmanului. Din acest moment (era anul 1710), soarta rãmãºiþelor pãmînteºti ale lui Mazepa devine foarte complicatã. Potrivit surselor istorice (Nicolae Iorga – „Istoria Românilor”), biserica/mînãstirea Sfîntul Gheorghe a fost prãdatã de tãtari în 1711 (dupã înfrîngerea lui Dimitrie Cantemir la Stãnileºti), iar osemintele ar fi fost aruncate de pãgîni în Dunãre, dupã ce au spart ºi au jefuit toate criptele din incinta mînãstirii. „Turcii nãvãlind ºi jefuind Moldova, în anul 1711, au sfãrîmat ºi mormîntul de cãrãmidã al hatmanului zi au risipit osemintele lui zi i-au spart piatra de mormînt, pe care erau sãpate stemele Ucrainei, Poloniei ºi a lui proprie. Dupã retragerea turcilor, mormîntul fu dres iarãºi, ºi pînã în timpurile lui din urmã se mai vedea înãuntrul bisericii piatra lui de mormînt deºi vãtãmatã în parte”, Nicolae Iorga „Istoria Românilor“.

Se pare cã ulterior osemintele ar fi fost adunate, unul cîte unul, ºi puse din nou în criptã. Acest lucru este confirmat de cele puþin douã relatãri istorice, aparþinînd cãlugãrului polon Anton Wasniewski ºi lui Mihail Kogãlniceanu. „La 1840, preoþii ortodocºi, ignorînd pînã ºi numele

celui care era înmormîntat în biserica lor, ºi neºtiind cã în mormîntul acesta se odihnesc rãmãºiþele lui Mazepa, l-au deschis spre a înmormînta pe rãposatul boier serdar Dimitrie Dereþchi Basa”, consemneazã Kogãlniceanu. Însã osemintele nu ºi-au gãsit nici dupã aceea liniºtea, fiind mutate, în jurul lui 1850, în curtea bisericii. „Cîþiva ani mai tîrziu, rudele lui Dereþchi Basa, dupã ce au

deshumat corpul pentru ceremonia de comemorare obiºnuitã în biserica ortodoxã, nu au mai putut reaºeza în vechiul mormînt resturile, ca urmare a unui ordin al guvernatorului Moldovei (apãrut tocmai atunci, ce interzicea înhumarea în interiorul bisericilor). Astfel, au fost obligaþi sã depunã osemintele lui Dereþchi ºi osemintele lui Mazepa într-un nou mormînt sãpat în afara bisericii, în dreapta vestibulului”, scrie profesorul gãlãþean Arthur Tuluº.

Ultima dispariþie a lui Mazepa, împreunã cu biserica Mai bine de 100 de ani, liniºtea rãmãºiþelor pãmînteºti ale lui rãmîn netulburate. Mai precis pînã în 1962, cînd autoritãþile comuniste decid cã este nefiresc sã existe douã biserici istorice pe malul Dunãrii, la nici 300 de metri una de alta. Ca urmare, biserica Sfîntul Gheorghe este demolatã, ignorîndu-se fãrã jenã reglementãrile care protejau monumentele istorice ºi tratatele internaþioanle încheiate de statul român în acest sens.

Iatã cum consemneazã profesorul Tuluº (folosind mai

3 iunie, infanteria germanã a atacat peste terenurile agricole, cu baionetele montate, poziþiile puºcaºilor marini.

Puºcaºii marini i-au aºteptat pe germani sã se apropie ºi, cînd aceºtia au ajuns la circa 100 m, au deschis focul care a mãturat valuri de infanteriºti germani, obligîndu-i pe supravieþuitori sã se retragã în pãdure. Întrucît au suferit pierderi grele, germanii au sãpat tranºee de-a lungul unei linii defensive între Dealul 204, aflat la est de Vaux, pînã la Le Thiolet, pe ªoseaua Paris-Metz, ºi apoi spre nord, prin pãdurea Belleau pînã la Torcy. Dupã ce puºcaºilor marini li s-a cerut în mod repetat de cãtre francezi sã se retragã, cãpitanul de marinã Lloyd W. Williams, din Batalionul 2 al Regimentului 5 Puºcaºi Marini, a dat un rãspuns rãmas celebru: „Sã ne retragem? Ce naiba, de-abia am ajuns”.

(Retreat? Hell, we just got here). Comandantul batalionului lui Williams, maiorul Frederic Wise, a susþinut ulterior cã el ar fi rostit celebrele cuvinte.

La 4 iunie, generalul-maior Bundy, aflat la comanda Diviziei 2, a preluat comanda sectorului american al frontului. Timp de douã zile, puºcaºii marini au respins atacurile permanente ale germanilor. Divizia 167 francezã a sosit ºi ea, dîndu-i lui Bundy ocazia de a-ºi consolida frontul sãu de 1,8 km. Brigada 3 a lui Bundy a ocupat sectorul sudic al liniei, în vreme ce brigada de puºcaºi marini a ocupat partea de nord a liniei. La orele 3,45 în dimineaþa de 6 iunie, aliaþii au lansat un atac asupra forþelor germane, care îºi pregãteau ºi ele un atac. Divizia 167 francezã a atacat în stînga liniei americane, în vreme ce puºcaºii marini au atacat Dealul 142 pentru a proteja flancul francezilor. În faza a doua, Divizia 2 urma sã ocupe creasta de pe care se vedeau Torcy ºi pãdurea Belleau ºi sã ocupe ºi pãdurea Belleau. Puºcaºii marini nu au efectuat misiuni de recunoaºtere a pãdurii. În consecinþã, ei nu au observat un regiment german de infanterie în tranºee, cu o reþea de cuiburi de mitraliere ºi baterii de artilerie. (va urma) DAN ALEXANDRU

multe surse istorice) momentul demolãrii bisericii: „S-a încercat dãrîmarea ei prin infiltrarea unor jeturi de apã în temelie, pentru a fisura zidurile. Zidurile rezistînd, în noaptea de 29-30 octombrie 1962, distrugerea a început prin tragerea turlelor legate cu un cablu de un remorcher spre falezã abruptã”.

A ajuns nume de cartier dintr-o întîmplare!

Cu ocazia dãrîmãrii bisericii, rãmãºiþele lui Mazepa s-au pierdut. Se pare cã osemintele ar fi rãmas sub ruinele bisericii ºi s-au amestecat apoi cu molozul atunci cînd în zonã s-au construit blocuri. Paradoxal, însã, amintirea lui Mazepa avea sã dãinuie, iar cartierele din centru – primele construite de administraþia socialistã la Galaþi – sã ia, printr-o întîmplare, numele marelui erou cazac. „Amintirea lui Mazepa a persistat printr-o întîmplare, zi anume prin anii 1961- 1963 în aceastã zonã s-a instalat un ºantier de construcþii ce avea ca scop construirea de blocuri. Barãcile acestui ºantier au fost instalate pe o stradã micã, paralelã cu faleza Dunãrii. Numele acestei strãzi era Mazepa încã din secolul trecut”, Arthur Tuluº, profesor. Cu alte cuvinte, colonia de barãci de pe strãduþa Mazepa a ajuns sã dea numele întregului cartier, în ciuda faptului cã mai-marii vremii ar fi vrut sã-i spunã „Stalin”. Sã mai spunã cineva cã „folclorul” de ºantier nu poate influenþa cursul istoriei!

Îl pomenim mai des ca ucrainienii, i-am fãcut ºi statuie Directorului Muzeului de Istorie din Galaþi, Cristian Cãldãraru, remarca recent, cu ocazia zilei naþionale a Ucrainei, cum nu se poate mai bine pronunþata amprentã lãsatã de hatmanul Mazepa în istoria comunitãþii gãlãþene. „În fiecare zi, cel puþin de douã sau trei ori, îl pomenim pe Mazepa. Poate cã nici ucrainienii nu-l pomenesc zilnic, aºa cum o fac gãlãþenii. Acest personaj, devenit ºi legendã, a trãit momente esenþiale din istoria Ucrainei”, a spus Cãldãraru.

Mai mult decît atît, din 2009, în Parcul Libertãþii, de pe Calea Basarabiei (din Galaþi), hatmanului Mazepa i s-a dedicat un bust. Monumentul a trezit destul de multe controverse, atît în ceea ce priveºte amplasarea, cît ºi în ceea ce priveºte exprimarea artisticã, însã, în cele din urmã, a intrat în cotidianul urbei ca un fapt firesc.

Sfîrºit COSTEL CRÎNGAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 8 septembrie 2017

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (24) Eduard „Billy” Meier (1937-) Acest guru proeminent al curentului New Age pretinde cã, în tinereþe, ca simplu fermier din Elveþia, s-a întîlnit deseori cu entitãþi extraterestre, în special cu o doamnã în vîrstã de 400 de ani, pe nume Semjase, de pe planeta ERRA, localizatã în galaxia stelarã Pleiade, sau Cele ªapte Surori. Aceastã galaxie din constelaþia Taurus este formatã din planete foarte tinere, care radiazã în spectrul de raze ultraviolete ºi violete. Energia emisã de stele este atît de puternicã, încît ar crea probleme foarte mari oricãrei fiinþe aflatã în apropiere.

Probabil de aceea cetãþenii de pe ERRA nu sînt hedoniºti, ci trãiesc conform unui sistem moral la fel de sever ca ºi calvinismul. De exemplu, adulterul este pedepsit prin exil. Bãrbaþii trebuie sã meargã pe o planetã pe care locuiesc numai bãrbaþi, iar femeile, pe o planetã locuitã numai de femei. Este totuºi greu de înþeles atracþia exercitatã de o astfel de lume. Însã Meier, care „dovedeºte” adevãrul spuselor sale cu multe fotografii color ale navelor spaþiale de pe Pleiade, în timp ce acestea planeazã deasupra pãºunilor bogate din Elveþia, este cãutat de mii de credincioºi care îi admirã înþelepciunea simplã, ruralã, aºa cum este descrisã ea în cãrþi precum ,,Anii luminã”, de Gary Kinder, sau în producþiile inutile publicate de un ofiþer pensionat al aviaþiei militare a SUA, colonelul Wendelle Stevens.

Înþelepciune simplã, ruralã? Meier, dupã cum evidenþiazã scepticul ufolog Jacques Vallée, nu este un om chiar atît de simplu pe cît ar dori el sã le dea de înþeles adevãraþilor adepþi. Certat cu legea de la o vîrstã fragedã, a petrecut ani buni la închisoare ºi, în Franþa, s-a alãturat Legiunii Strãine. Dezertînd în Africa, a devenit soldat în cãutare de bogãþii, marinar ºi apoi pilot de maºini de curse.

Pierzînd un braþ în urma unui accident de autobuz, petrecut în Orientul Mijlociu, s-a îndrãgostit de viitoarea lui soþie cînd se afla pe o insulã greceascã. Împreunã cu mireasa lui s-a întors în Elveþia, unde a descoperit cã navele spaþiale din Pleiade realizau manevre de zbor deasupra casei sale. Scoþînd rapid la ivealã aparatul de fotografiat, a surprins instantanee de înaltã calitate care, insistã Wendelle Stevens, „nu ar putea fi falsificate nici pentru un milion de dolari”. Cel puþin în viziunea experimentatã a lui Vallée, faptul cã fotografiile lui Meier „sînt cusute cu aþã albã” nu-i impresioneazã deloc pe adepþii acestui guru, nu mai mult decît i-ar impresiona pe creºtinii fundamentaliºti incertitudinea naºterii virgine. Deºi, aparent, nu se mai afla în contact cu locuitorii Planetei Pleiade, Meier este acum o celebritate în lumea mass-media, înconjurat de discipoli care (asemãnãtor primilor calviniºti din jurul Genevei) nu admit nici un fel de îndoieli sau întrebãri. Dacã asta-i face fericiþi pe unii.... (va urma) STUART GORDON

A N T O L O G I A

C U P A T R U

P Ã P U ª I L O R

L Ã B U Þ E

Rãspuns g îndit 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11 La Radio Erevan ajunge o întrebare: - Se poate face comunism în Elveþia?

- ...!

(Finalul se poate gãsi pe liniile 3/ ºi 7/, dupã dezlegarea careului.)

ORIZONTAL: 1) Capitala Elveþiei – Anunþ la vedere; 2) A o da în barã – Neamþ de pe la noi – În comunã!; 3) ...; 4) Deasupra noastrã – Amerindieni din America de Nord; 5) Eugen Lovinescu – Zgomot la respiraþie – Tras pe stînga!; 6) Puneri la curent – Sulf ºi hidrogen; 7) ...; 8) Localitate în judeþul Bacãu – Oxigen ºi vanadiu – Zeci de sute; 9) Lucian Pintilie – Important oraº în Elveþia; 10) E un necrescut – Albitã de vreme; 11) Ou de peºte – Unitate administrativã în Elveþia.

VERTICAL: 1) Mînã boii la dreapta – Munþi în Elveþia; 2) Alt oraº principal în Elveþia – Piftie; 3) Atmosferã – A bãga în plug – Tras la faþã!; 4) Dans modern – A se pune la adãpost; 5) A pune la fiert – Douã din zece; 6) Astfel – Indigen din nordul Peninsulei Scandinave; 7) Bunã de legat – Vale strîmtã cu versanþi abrupþi; 8) Sterilizat – Bãutura adevãrului; 9) Cadou – Iubit în tainã; 10) Masa verde pãscutã – A fi în temã – Os sucit!; 11) Important oraº în Elveþia – Patria ºahului.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,MAªINA PIERDUTÔ 1) LACRA – ARO; 2) MUMIE – FIAT; 3) A MEA ARE – DE; 4) ITN –ULUIT; 5) ANI – ALUNA; 6) GIROFAR – TS; 7) R – ERE – INOT; 8) IO – ARC – ARA; 9) SFARAMAT – R; 10) ATLET – ROTI. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.