Romania mare, nr 1409

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã

La 14 septembrie 2017 se împlinesc 2 ani de la trecerea în eternitate a celui care a fost Tribunul tuturor românilor, CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Doi ani prin pustiu Motto: „A fost demult. O razã care luptã/ Zadarnic cu cîmpiile de gheaþã”.

(O. Goga – „Dascãlul”) E chinuitor sã spun cã au trecut doi ani de cînd, fãrã voia mea, a trebuit sã plec într-o cãlãtorie… E la fel de greu sã spun „am îmbãtrînit” cu doi ani; sînt cînd prea rece ºi calculat, cînd, brusc, prea sentimental.

Nu regãsesc nordul cu busola prezentului – nordul, adicã viitorul, sau sensul trecerii timpului în România de azi. Mã uit la lumea din jur, o aud… Vai, o aud – limba românã seamãnã cu pãsãreasca altoitã din filmele indiene, jumãtate ºuvoi de ciripituri hinduse, întrerupt ridicol de nuca din peretele cuvintelor englezeºti! Aºa sunã româna acum… Mã uit la sociateatea româneascã - vãd ºarlatani politici, semianalfabeþi ºi jecmãnitori, ca fiind normalitatea din fruntea statului; vãd mizeria umanã expusã ca presã ºi comunicare la toate nivelele… Minciuna nu este doar un mod firesc de exprimare, ci este ºi receptatã ca normalitate. Neîncrederea în conducãtori, convingerea deja congenitalã cã un demnitar este corupt ºi cã turpitudinea ºi lipsa de educaþie sînt apriori legate de diriguitorii societãþii româneºti. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Dragi cititori! Începînd de la 1 august 2017 puteþi face abonamente la revista noastrã accesînd site-ul www.romaniamare.info (rubrica Abonament ediþia tipãritã-livrare în România). De asemenea puteþi achiziþiona varianta PDF a celui mai recent numãr al revistei (rubrica Numãrul curent-ediþia digitalã). Vã mulþumim.

România e California Europei Fraþi români, Nu am venit pregãtit sã þin un discurs, cu toate cã aº putea vorbi la orice orã din zi ºi din noapte. Mai greu este sã mã opresc. Vã mulþumesc cã m-aþi invitat la serbarea acestei comune, de care auzisem lucruri frumoase, dar, spre ruºinea mea, am fost la Hiroºima, în Japonia, am fost la Cape Town, în Africa de Sud, am fost în Delta Nilului, în Egipt, am fost unde nici nu vã imaginaþi, dar aici încã nu ajunsesem. ªi uite cã a fãcut bunul Dumnezeu în aºa fel, pentru cã noi sîntem, cu toþii, în mîna Lui, ºi mi-a îndrumat paºii aici cînd mã aºteptam mai puþin. A pomenit Octavian Ursulescu despre discuþia pe care a avut-o cu Ioan Matei, un patron din Poiana Braºov. Eu am copilãrit în acea zonã, pentru cã mama era din Braºovul Vechi, iar cînd eram mic mã ducea de mînã în Poianã. Se ºtie cã sînt ardelean dupã mamã, aºa cã niciodatã nu voi trãda cauza româneascã! Pentru cã avem prea mulþi morþi în pãmîntul acestei þãri: ºi în Rãzboiul de Independenþã, ºi în ambele rãzboaie mondiale. Acel om din Poiana Braºov mi-a spus cã pe 19 septembrie va fi ziua comunei sale natale, amintindu-mi cã avem primar PRM aici, pe domnul Emanoil Hurdugaci.

I-am rãspuns: „Batem palma, o sã vin!“. Asta, deºi am un program foarte încãrcat. Sãptãmîna trecutã eram la Strasbourg, am trecul Rinul ºi am fost ºi în Germania, la Baden-Baden, la Heidelberg, m-am întîlnit ºi cu Prinþul Dimitrie Sturdza.

La Baden-Baden este o bisericã româneascã. Acolo se aflã strãbunicul lui înmormîntat. L-am întrebat: „Ce grad de rudenie ai tu, Prinþe, cu Domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza?“. El mi-a rãspuns aºa: „Este bunicul bunicului meu, a ºasea generaþie“. Am fost acolo, mi-a deschis Capela ortodoxã, mi-a arãtat ºi sarcofagele unde se aflã înaintaºii lui. Au fost momente emoþionante, pentru mine ºi copiii mei.

Repet: am avut o activitate destul de intensã. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Discurs rostit, liber, la Adunarea Popularã din Comuna Chiheru de Jos, jud. Mureº, duminicã, 19 septembrie 2010; text preluat din volumul I „Quo vadis Europa“

Cetatea Calinic, judeþul Sibiu

„CUTIA MUZICALÓ A TRIBUNULUI

Car cu boi I. Copilãria mea pe veci pierdutã dã-mi filmul vieþii tainic înapoi sã mai revãd, pictatã-n lemn de plutã icoana unui car cu patru boi Povara lor de-o mie de chintale un abur cald de pîine risipea masive vietãþi patriarhale trãgînd caleaºca verii ce murea Purtau la nuntã lãzile de zestre slujeau la oaste ºi la-ngropãciuni cu duhul lor de zugrãveli rupestre parcã aveau ceva de demoni buni.

Refren: Car cu boi din veac bãtrîn Eu am suflet de român ªi oriunde m-aº afla Mã gîndesc la þara mea.

II. La rãsuflarea lor în ieslea sfîntã Se întrema un prunc mîntuitor iar jertfa Lui ºi astãzi îi descîntã crucificaþi pe viaþã-n jugul lor Ei nu cunosc ce-nseamnã duºmãnie rãstoarnã tot pãmîntul de le ceri le pun copiii flori de iasomie în coarnele tocite de poveri Dar steaua lor încet se-mpuþineazã apoi se pierde tragic din tablou se va mai naºte oare vreo amiazã sã pot dormi la umbra lor din nou?

Sã le mai sorb privirea-nlãcrimatã sã le mai mîngîi greabãnul cu fîn? – Copilãria mea înfioratã mai dã-mi puterea sã mai vãd o datã un car cu patru boi din veac bãtrîn.

Refren: Car cu boi din amintiri În chenar de trandafiri.

Dupã-atîtea mii de ani Noi vom fi mereu þãrani.

CORNELIU VADIM TUDOR Muzica: Marian Nistor

Un cronicar din Secolul al XIX-lea

De ce au plecat primii români în Statele Unite

România post Vadim

Pagina 10

Paginile 12-13

Pagina 7

NR. 1409 zANUL XXVIII zVINERI 15 SEPTEMBRIE 2017 z24 PAGINI z4 LEI

Pag. a 2-a – 15 septembrie 2017

S S

uite de necaz, iar pomul sãdit avea menirea ca elementul respectiv sã se caþere în crengile lui, pentru a nu da foc la casã sau alte trãznãi de-astea. Numai cã pãrul tînãrului Rãzvan a rãmas mic-pitic ºi n-a dat roade. A fost jale mare în casa lor. Pînã cînd, iatã, pãrul a înfrunzit ºi a început sã producã primele micºunele din istoria sa miciurinistã! ªi pentru cã tot am vorbit despre Rãzvan Turbincã, e bine sã popularizãm o acþiune umanitarã a unor pensionari bucureºteni.

Inimoºi din cale-afarã, mai mulþi bãtrîni au luat dãunãzi cutia milelor de la Biserica Nedemolatã ºi au instalat-o la poarta Televiziunii Române. Primii depunãtori ai sumei de 1 leu ºi 78 de bani au fost domnii Silviu Brucan ºi Andrei Pleºu, care apãrînd pînã acum de vreo 500 de ori fiecare sînt singurii beneficiari ai Sinagogii din Calea Dorobanþi. Ehei, uite cã am ajuns ºi la dl. Andrei Pleºu! ªtiþi cu ce se ocupã mai nou sinistrul culturii? Dã comunicate oficiale, dar nu le semneazã el, ci întreaga conducere a Ministerului Culturii, care e pusã tot de el, dar ce mai importã?

Acolo sîntem acuzaþi de cele mai comice lucruri pe care le-am auzit cu urechea aia fudulã în ultimii 40 de ani: 1) revistele „România Mare” ºi „Europa” practicã o „bãºcãlie calomnioasã”, sintagmã unicã pînã acum în actele guvernamentale româneºti; 2) noi facem o politicã antiromâneascã. Ce ziceþi de asta, dragi compatrioþi care aveþi inteligenþa ºi ºira spinãrii de a nu vã lãsa striviþi sub roata minciunii? Noi sîntem antiromâni, iar violatorul Dan Petrescu, agresivul Horvath Andor, fetiþa Coriolan Babeþi ºi toþi cei care s-au perindat pe la timona acelui minister sînt foarte români, foarte morali, adicã singurele exemple pe care trebuie sã le urmeze muncitorimea, dupã cum ar fi zis Doina Cornea. Sã-i mai amintim noi acestui neruºinat de Pleºu în ce hal s-a ruinat cultura naþionalã sub copita lui de Sarsailã? Pãi nu mai terminãm pînã mîine! Aici se vede amatorismul stupid al acestui obez care a debutat în viaþa francmasonicã dezbrãcîndu-se în chiloþi tetra ºi ducînd o tavã cu o luminare înfiptã într-un mãr, ritual ridicol, dupã care s-a speriat ºi a turnat totul la Securitate (aºa cum o recunoaºte chiar într-o declaraþie din 1982, pe care am publicat-o noi sãptãmînile trecute).

Deci noi sîntem antiromâni, ºi el e român! Bravo, Pleºule, cînd te întorci din lumea largã, vino la tata sã-þi lipeascã o sutã de lei pe frunte ºi sã-þi punã un cîrlig de rufe în barbã, cã tot ai pierdut tu direcþia, mãcar aºa te ducem de cîrlig pînã la o frînghie, ºtii tu care! ªi pentru cã dl. Pleºu vãzuse cam toate þãrile din lume, numai Japonia nu, a inventat repejor o expoziþie zburãtoare ºi s-a dus cu ea taman la capãtul lumii. Nu era nevoie de ºmecheria asta, se putea duce ºi fãrã sute de opere de artã, cã tot nu-l întreabã nimeni ºi se extaziazã guvernul României numai cînd îl vede. Sau poate cã scoaterea peste hotare a acestor opere de artã intrã ºi ea în calcul, cine le controleazã la plecare ºi la venire? De ce era nevoie sã plece burduhãnosul nostru þigan turcesc cu un Muzeu Naþional în spate, sã treacã

Himalaya pentru a ateriza în Japonia? Cine ne va spune odatã tot ce se ascunde în aceste foarte suspecte vînturãri de patrimoniu naþional la mii ºi mii de kilometri de þarã? Dar sã nu alunecãm spre tragedie, ºi sã ne imaginãm cum a decurs vernisajul marii expoziþii. Se pare cã cel mai mare succes l-a avut Pleºu atunci cînd a prezentat urmaºilor lui Hokusai sculptura în ulei „Slobozirea þiganilor din Tulcea”, de Van Goghu Rãdulescu. A fost o mare emoþie în rîndul asistenþei: o gheiºã ºi-a mîncat evantaiul de orez, iar doi piloþi de vînãtoare din cel de-al II-lea rãzboi mondial ºi-au fãcut harakiri ºi au murit în drum spre spital – pur ºi simplu la o cotiturã s-a deschis uºa Salvãrii ºi ei au cãzut în fluviul de lavã al vulcanilor Fuji ºi Pinatubo, care tocmai clipocea pe acolo. În cadrul festivitãþii, fosta doicã a defunctului împãrat Hirohito (aflatã azi în vîrstã de 112 ani) a recitat un poem scurt, de 27 de silabe, numit, dupã cum se ºtie, Hai-ku: „Honda, Mitsubishi. Toyota, produse de rasa galbenã. Rasa neagrã Mangaliþa a venit la noi. Oooo, ce fericire!”. La urmã de tot, dl.

Andrei Pleºu a fost reþinut la o partidã de lupte tradiþionale nipone, numite sumo: a fost plãcerea lui cea mai mare, pentru cã a rãmas numai în scutece ºi s-a amestecat printre grãsanii ãia care trãgeau de o sfoarã pînã s-au prãvãlit peste el. ªi aºa a cãzut ministrul Culturii! Oricum, în numãrul viitor al revistei noastre vom aborda cu toatã seriozitatea atacurile concertate, în ultimele zile, împotriva revistelor „România Mare” ºi „Europa”: comunicatul pleºesc, somaþia pe care organizaþia A.Z.R. (Ambuscaþi, Zãpãciþi, Repetenþi) a adresat-o, la instigarea lui Bãcanu, cãtre Procuratura Generalã, precum ºi Protestul celor 136 de distinºi intelectuali, care în „Adevãrul” au devenit 137, prin adãugarea abuzivã a marelui violonist Ion Voicu, om care ne-a declarat cã n-a semnat în viaþa lui aºa ceva.

Mare minune de n-om gãsi printre ei ºi un mort, cum sa întîmplat cu pomelnicul de peste 800 de persoane care cereau excluderea d-lui Al. Bîrlãdeanu din Academia Românã. De remarcat, totuºi, cã în ziarul „Dimineaþa” s-au adãugat la polologhia celor 137-1 ºi cîþiva angajaþi sau colaboratori ai revistei. Printre aceºtia este ºi dl.

Zãpîrþan, care nu e altul decît celebrul politolog american The Pirþan, reîntors pe meleagurile natale...

Terminãm acuºi cu turneul asiatic, nu înainte de a vã informa cã tovarãºul Tudor Gheorghe (fostul cãlãu al culturii bucureºtene, cu nume de împrumut!) ºi care dupã Revoluþie a fost trimis într-un post diplomatic în China – a fost pus pe liber în urma notelor publicate în revista noastrã. Meºtere Gheorghe, noi nu vrem sã mori de foame (lasã, cã ai strîns tu destul, sute de tablouri ºi sculpturi de pe la artiºti!) – dar te întrebãm un lucru: n-ai nici o meserie pe lîngã cea de evreu, nu ºtii sã faci nimic în afarã de a cenzura, a sancþiona, a timora, a dãrîma vizionãrile pe la teatre? Aflãm din ziarul „Azi” cã tînãrul Nica Leon a fost ºi el informator al Securitãþii, sub numele conspirativ Neluþu. El se adaugã astfel cu succes mai experimentaþilor sãi predecesori S.R. Stãnescu, P.M. Bãcanu, Gelu Voican, Radu Câmpeanu ºi Ion Cristoiu. O gãleatã de hormoni pe douã picioare ne acuzã în revista „22” cã am fi bolnavi psihic. ªi mai zice aceastã Coanã Chiriþa ot Bîrzoi, pe nume Alina Mungiu, cã ea fiind medic nu se coboarã pînã acolo încît sã ne dea în judecatã. Ba coboarã-te, Mungioaico, coboarã-te fata tatii, cã ai experienþã, aºa ai terminat ºi facultatea, tot în flotãri, aplecãri ºi ºpagate, zic unii cã era coadã la tine ca la oaia Sisilica din „Moromeþii”, cînd dãdea lapte, ouã, brînzã ºi marmeladã. ªi mai e ceva: dacã eºti medic, de ce nu te duci la treaba pentru care te-ai pregãtit, cine te-a minþit cã poþi sã fii ziaristã? (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 2 august 1991)

,,A cãuta sã legi limba clevetitoare este ca ºi cum ai vrea sã pui poartã cîmpului”. (CERVANTES) ,,Criticul este între savanþi ceea ce este ºarlatanul între medici”. (OXENSTIERNA) ,,Dacã copiii ar creºte mai departe aºa cum se aratã la început, am avea numai genii”.

(GOETHE) ,,Soarta multor oameni a atîrnat de faptul dacã în casa pãrinþilor lor era sau nu o bibliotecã”.

(EDMONDO DE AMICIS) ,,Eu nu cred în reforme, eu cred în educaþia poporului. Eu nu cred în sfaturile care vin de sus ºi nu ajung niciodatã jos. Eu nu cred în revoluþii care dãrîmã înainte de a ºti ce creeazã...”. (NICOLAE IORGA) ,,Eu m-am nãscut ca sã iubesc, nu ca sã urãsc!” (SOFOCLE) ,,Ia uitaþi-vã la aceºti oameni de prisos!

Mereu sînt bolnavi. Ei îºi varsã zilnic fierea ºi numesc asta Jurnal!” (NIETZSCHE)

,,Democraþia este o firmã care nu garanteazã decît intenþiile. Adeseori, nici intenþiile.

Sub democraþie se ascunde mai pretutindeni cea mai retrogradã oligarhie”. (C. RÃDULESCUMOTRU) ,,Uneori trebuie sã taci ca sã fii ascultat”.

(STANISLAW JERZY LEC) ,,Dacã un om moare de foame în Roma, atunci Papa nu meritã sã spunã liturghia!” (Papa GRIGORE CEL MARE) ,,Nu mai este nici un om cinstit printre oameni. Toþi stau la pîndã ca sã verse sînge, fiecare întinde o cursã fratelui sãu. Mîinile lor sînt îndreptate sã facã rãu: cîrmuitorul cere daruri, judecãtorul cere platã, cel mare îºi aratã pe faþã ce doreºte cu lãcomie, ºi astfel merg mînã în mînã.

Cel mai bun dintre ei este ca un mãrãcine, cel mai cinstit este mai rãu decît un tufiº de spini”.

(Proorocul MICA, Vechiul Testament)

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Lui Rãzvan Theodorescu a început sã-i creascã pãrul! Andrei Pleºu confundã Tokyo cu Tokay Cine foloseºte abuziv numele marelui Ion Voicu? Nica Leon – informator al Securitãþii Primarul general vrea sã omoare toþi þînþarii pe care i-a fãcut armãsari Marele sportiv John Raþiu face ce vrea cu corpul lui PARTEA I În sfîrºit, „România liberã” a publicat o întreagã paginã cu reclama la firma strãinã ,,MITA”. Ce MITA or fi luat tejghetarii lui Bãcanu de la MITA nu se ºtie.

Se ºtie numai MITA care a fost luatã de la NED ºi FREEDOM HOUSE din S.U.A. În orice caz, ar fi bine ca numele scump al þãrii sã iasã din afacerile acestor bandiþi, aºa cã ziarul trebuie sã capete denumirea „Mita liberã”. În urma unor declaraþii pe cît de imprudente, pe atît de neloiale fãcute de purtãtorul de cuvînt al Ministerului de Externe, dl. Traian Chebeleu – a apãrut, fireºte, reacþia obraznicã a Asociaþiei Ziariºtilor Maghiari din România. Presa ticãloºitã din Bucureºti e plinã de comunicatele agresive ale mercenarilor de la cunoscutele publicaþii antiromâneºti „Tromf”, „Valoság”, „Erdély Naplo” º.a. ªtiþi care, acelea unde poporul român era desenat în chip de bou ºi de porc, iar însãºi România era arãtatã în fundul gol, ca o putanã. „Nu – urlã ungurimea ardeiatã cu paprika –, noi sîntem democraþi ºi civilizaþi, de ce ne puneþi lîngã «România Mare»?” Chiar aºa, domnule ambasador Chebeleu, de ce aþi aºezat acele publicaþii ungureºti alãturi de revista noastrã? Cine v-a permis? N-aþi vrea sã aveþi bunãtatea ca alãturi de toþi ºefii dvs. sã vã duceþi sã susþineþi aberaþia asta în faþa românilor din Braºov, Tg. Mureº. Cluj, Oradea, Sf. Gheorghe, Miercurea Ciuc? Eu cred cã aþi bate recordul mondial pe suta de metri, atît v-ar alerga bieþii români. Este „România Mare” extremistã? De ce o fi ea aºa? Nu vã gîndiþi cã absolut tot ce am publicat noi pînã acum – la adresa ungurilor ºi a þiganilor, în special – a fost o reacþie, doar o reacþie, la crimele comise de cãtre unii dintre ei? De ce vã jucaþi cu vorbele grele, d-le Chebeleu? Cui anume aþi vrut sã faceþi pe plac? Aþi vorbit în numele Ministerului de Externe românesc, sau unguresc?

Dar, sã nu ne pierdem umorul. Vocea tîrgului spune cã domnul Traian Chebeleu este italian din naºtere. Chiar cele douã nume ale sale pledeazã grãitor: Traian vine de la faimosul împãrat al Romei, iar Chebeleu este adaptarea expresiei italieneºti „che beli eu”, adicã „ce frumos sînt eu”... Un mare numãr de cititori ne-au atras atenþia asupra organizaþiei ilegale „Patriot”, care ar fi luat fiinþã pe lîngã organul marii trãdãri naþionale, „România liberã”. Aceasta tinde sã se profileze într-un fel de serviciu secret de urmãrire ºi pedepsire a persoanelor incomode, ceea ce înseamnã cã pînã la sfîrºitul acestui an s-ar putea sã avem primele asasinate politice. Nici nu ne-ar mira sã fie altfel, dacã ne gîndim la puii de legionari (P.M. Bãcanu ºi S.R. Stãnescu) care conduc pe faþã gaºca asta. Sã dea Domnul sã nu fie aºa... Ploile abundente din ultimul timp au început sã facã minuni. Din surse bine informate am aflat cã lui Rãzvan Theodorescu a început sã-i creascã pãrul!

Acest pãr a fost plantat în curtea lui acum 50 de ani, chiar în ziua în care s-a nãscut, conform unui obicei popular: pãrinþii, cînd vedeau cã copilul nou-nãscut e ga-ga, sãpau de nebuni în fundul grãdinii, ca sã-ºi mai

Artificii

,,Adevãratul naþionalism este vitalitatea naþiunii române ca individualitate politicã”.

(GEORGE BARIÞ) ,,Trãdãtorii sînt odioºi chiar ºi acelora pe care îi slujesc”. (TACITUS) ,,Teologul este un om care nu s-a uitat niciodatã pe fereastrã”. (ANATOLE FRANCE) ,,Pentru a trãi singur, trebuie sã fie cineva foarte asemãnãtor unui zeu sau cu totul asemãnãtor unui animal”. (BALTHAZAR GRACIAN) ,,Cea mai înaltã înfãptuire pe care a produs-o spiritul omenesc în decursul timpului a fost Statul”. (ROHMER) ,,Pe pajiºtea verde, unde inima înflãcãratã a lui Bãlcescu punea sã joace Libertatea, au cãlcat pe urmã copitele grele ale capitalismului bancar”.

(C. RÃDULESCU-MOTRU)

„ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 15 septembrie 2017

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Horia Tecãu, campionul lumii Sindromul Daun ucide Extratereºtrii s-au cãrãbãnit Nebunul cu ochii beliþi Bolnavul Dodon Tudosisme Harta orgasmelor Pãmîntul þãrii nu se vinde Ultimul divorþ al lui Putin Ce-o mai mãnîncã pe Olguþa! Preafericiþii vitezomani Paisie Lugojanul ºi Goe Godineanu Ucraina interzice limba românã Olivia ªtir loveºte la mir ,,Scrisoarea a III-a”, revãzutã ºi adãugitã Sportivul remarcabil Horia Tecãu a cîºtigat turneul de Grand Slam de la Flushing Meadows, la dublu, alãturi de olandezul Rojer. Acest bãiat cu mult bun-simþ ne aminteºte de România profundã, de România fireascã, de România valorilor. Recreeazã, prin sport, imaginea unei naþiuni pe nedrept hulite. Ce poate fi mai frumos?! Bãiete, n-ai trãit degeaba! Sîntem mîndri de tine ºi ne bucurãm pentru fiecare victorie! Societatea româneascã are nevoie de oameni cu atitudinea ta în toate domeniile, de la cei care ne conduc ºi pînã la mãturãtorii gropilor din asfalt. Sindromul Daun se ia de la om la om ºi e mortal. Prima persoanã infestatã a fost fiul ploii, Zburleanu, dupã care au cãzut în ghearele bolii toþi pulifricii convocaþi la naþionalã (cu n mic). Patologia bolii e complexã, cert este cã nu scapã nimeni. Aºa a pierit ºi fotbalul românesc, îngropat definitiv în Muntenegru.

Semnele erau clare încã de la miuþa infectã cu Armenia, cînd prostul de Maxim, de care s-a lovit o minge ca de colþul mesei ºi a intrat în plasa lui Varujan Vosganian, dupã ce anterior o scosese de acolo neºtiind la ce poartã joacã, i-a înjurat pe spectatorii nemulþumiþi de prestaþia jalnicã a celor 11 dame de consumaþie înghesuite cu forþa în port-jambierele naþionalei. Acest maimuþoi cu ifose, titular al postului de rezervã de ani buni, n-ar mai trebui convocat la echipa reprezentativã (sanchi!). Dacã tot nu sînt fotbaliºti, mãcar sã cheme niºte bãieþi educaþi, pe care Daun îi poate obiºnui mai repede cu praful de pe tobã. Aºa, s-o þii din sevraj în sevraj, lupta anti-drog e de domeniul trecutului. Ca calificarea în Rusia... Pînã la urmã, în acest deºert de frustrare ºi umilinþã existã ºi un lucru pozitiv: ruºii nu se mai supãrã cã ne-am dus peste ei ca-n 1941. ªi poate-or sta ºi ei în bîrlogul propriu ºi personal. Astronomii, care vara nu dorm iar iarna hiberneazã, au detectat semnale radio dintr-o galaxie aflatã la o depãrtare de trei miliarde de ani-luminã de planeta noastrã. Îþi dai seama, dacã ai o gagicã pe acolo ºi vrei sã-i trimiþi o scrisoare (sper cã mai ºtiþi ce-i aia), ar ajunge doar cu un miliard de ani înaintea Poºtei Române! Cam atît face o felicitare de Paºtele Cailor trimisã de la Lehliu-Garã pînã la Lehliu-Autogarã. ,,La steaua care-a rãsãrit/ E-o cale atît de lungã”, vorba lui Gigi Becali. Nutriþioniºtii de televizor susþin cã noaptea nu se mãnîncã. Dacã sînt aºa de deºtepþi, sã explice ce rol are becul din frigider. Declaraþie ºocantã a lui Livache: ,,Nu ºtiu dacã au percheziþionat ºi porcii...”. N-aveau cum, sînt în sesiune parlamentarã.

Nebunul cu ochii beliþi din Coreea de Nord nu se opreºte din experimentat. Recupereazã fiindcã n-a avut jucãrii cînd era mic. Suspect devine faptul cã este lãsat sã se desfãºoare în voie, fiind admonestat formal. Oare Guvernul Mondial a stabilit momentul declanºãrii celui de-al III-lea rãzboi mondial ºi-l foloseºte pe Kim Jong-un ca detonator? El va avea soarta tuturor dictatorilor nebuni, dar, din nenorocire, aceeaºi soartã ar putea-o avea sute de milioane de oameni nevinovaþi. Ãsta-i crudul adevãr: pentru a se instaura o altã formã de dominaþie a lumii, minþile bolnave vor sã provoace un cataclism cumplit. Dodon e lovit rãu la castron: ,,România nu va putea înghiþi niciodatã Republica Moldova, va face indigestie. Unirea ar duce la lichidarea statului român, pentru cã mai sînt alþii care nu sînt prea bucuroºi cã fac parte din România”. Naivii îl sfãtuiesc pe Igor sã punã mîna pe o carte de istorie, dar specialiºtii în ticãloºie considerã cã tratamentul ar fi inutil, ºi-i recomandã o curã de rugãciuni alãturi de episcopul de Huºi. Dacã era mai puriu, i-l recomandau pe Pomohaci. Tratamentul trebuie aplicat rapid, pînã cînd pacientul nu-ºi va pune în aplicare ºi ideea bolnãvicioasã de a-i scoate în afara legii pe cetãþenii care doresc unirea cu România. Adicã, vrea sã-i pedepseascã pe copiii care tînjesc dupã sînul mamei. Filosoful de falezã Mihai Bozoncea Tudose frazeazã memorabil: ,,Eu nu sînt fãtãlãu ca Sorin”. Protestatarii pot consuma acadele ,,Premier” (aici, din cauza bipurilor, n-am putut reproduce cuvînt cu cuvînt. Pînã ºi noi am roºit!). Ce vã spuneam?

Marele lingvist doarme cu Dicþionarul explicativ (cît se poate) sub frapierã. A venit toamna, acoperã-mi inima cu-n referendum pentru familia tradiþionalã. Organizatori sînt CAP Divorþeanu (ajuns deocamdatã la doar a cincea familie tradiþionalã), ºi Livache (care se iubeºte cu o blonduþã nãscutã mai tîrziu cu trei decenii decît distinsa-i fostã soþie, devenitã, de voie, de nevoie, acadeaua injustiþiei), cuplul comic-fantezist al politicii româneºti de gang. Cercetãtorii specializaþi în ochii lipiþi de tavan au stabilit ierarhia þãrilor pentru care grija faþã de bunãstarea femeilor nu este o vorbã în vînt. La categoria orgasme, Belgia (cu 13,86 orgasme pe sãptãmînã), Franþa (cu 11,34) ºi Irlanda (10,64), le bat la fund pe celelalte. Cu buzele umflate au rãmas Cehia (5,95), Portugalia (5,67) ºi frigida Finlandã ( doar 4,48). Cît despre

România, la fel ca ºi Naþionala de fotbal, abuzatã ºi de Muntenegru, a fost eliminatã încã din preliminariile preludiului. Motivele sînt clare, nu insistãm. Un singur lucru nu înþeleg: cum adicã 13,86 orgasme? Adicã primele treisprezece lovituri de pedeapsã corporalã sînt transformate fãrã emoþii, iar a paisprezecea a lovit mai întîi transversala?!

Ei, dacã se prezenta ºi proba video, eram ºi lãmuriþi, ºi cu banii luaþi. Aºa, bîjbîim dupã luminiþa de la capãtul inelului. ªi mai am o întrebare: belgiencele cînd mai muncesc? Cã e ceva migãlealã ca sã atingi cifrele astea. Unii obosesc numai sã numere pînã la paisprezece... Olguþa, care ºi-a fãcut educaþia de bazã la PRM, printre oameni care nu puneau virgula între subiect ºi predicat, le dã o cãrãmidã în bordurã liberalilor: ,,E foarte adevãrat cã nu am reuºit sã creºtem salariile în ritmul în care le scãdea Boc”. Acum, liberalilor le-au cãzut ochii-n gurã ºi se uitã la pesedizdã printre dinþi.

Dar, între timp, Olguþa a obþinut un masterat în infatuare ºi nu s-a putut abþine sã nu anuleze o mãsurã relativ corectã (plafonarea indemnizaþiei pentru mame, care devenise o vacã de muls pentru unii ºmecheri. Indemnizaþia, nu mama) cu o declaraþie prosteascã de genul ,,dacã nu vrem noi, nu vã mai dãm nimic”. Urît, marº în tramvai! ªi ia-o ºi pe Gabriela Cristea care-a cãzut ºi ºi-a rupt trista. O ºtii, e fata aia cu salariu mare, de la emisiunea culturalã ,,Norã pentru mã-sa”, care susþine cã, la începutul carierei, a lucrat la circ, printre maimuþe jucãuºe ºi cimpanzei blazaþi. De fapt, tot în mediul ãla îºi desfãºoarã activitatea ºtiinþificã. Oare dezastrul nemþesc din fotbalul ºi din politica româneascã va fi urmat de ocupaþia bolºevicã? În drumul sãu spre Rai, episcopul Paisie Lugojanul gonea cu 170 de km/orã.

Poliþiºtilor le-a arãtat permisul de conducere al persoanei de pe scaunul mortului (umbla cu obiectul muncii dupã el), o femeie mironosiþã care urma sã fie spoveditã undeva, cîndva.

Dar agenþii de circulaþie, necunoscînd rînduielile bisericeºti, i-au reþinut permisul de conducere prin Iad ºi i-au amendat enoriaºii. Doar nu credeþi cã Preafericitul Vitezoman Paisie Lugojanul va plãti din buzunarul lui! Va introduce dania pentru depãºirea vitezei legale. Ce treabã are biserica cu legalele? Dacã nu se grãbea, episcopul ar fi fost prins din urmã de domnul Goe Godinã, care bãga gonetã (150 km/orã) ca s-o prindã în flagrant, neechipatã regulamentar, cu trusã medicalã, instinctor, triunghi reflectorizant între picioare, pe coana Miþa Biciclista. Jumãtate din suprafaþa arabilã a României (aproximativ 5,3 milioane de hectare) a fost cumpãratã de strãini! Am ajuns slugi ºi la noi acasã.

Pãmîntul ãsta pe care tropãie cizmele altora e hrãnit cu sîngele a milioane de români. Fiecare fir de iarbã creºte din pieptul unui erou. Oasele lor sînt mãcinate de plugurile arabilor ºi ale altor seminþii aduse de pulberea vîntului ca sã sugã seva acestui pãmînt. ªi-n vremea asta, poporul bãjeneºte pe la porþi strãine pentru o bucatã de pîine amarã. Putin divorþeazã: ,,Trump nu este mireasa mea”. ªi atunci de ce ne-a dus cu preºul presa imperialistã? În luna septembrie, România trebuie sã plãteascã 1,179 miliarde de euro cãtre U.E. ºi Banca Mondialã din împrumutul stand-by contractat în 2009 de Guvernul Bãsescu-Boc. Vedeþi, dupã ce i-a dat foc þãrii, Beþivul Naþional pozeazã în pompierul de serviciu!

Averea lui Ceauºescu a fost zero lei, zero bani. În schimb, copiii aveau la CEC cîte 1.223.873 de lei, Nicu ºi Valentin, respectiv 1.450.000 de lei, Zoia. Valentin mai avea 1.000 de lire sterline la banca ,,Midland” din Londra ºi 1.500 de mãrci la ,,Deutsche Bank”, sucursala din Frankfurt. Nimic extraordinar, ba, dimpotrivã, þinînd cont de legendele þesute în jurul lor, sumele sînt mai mult decît modeste. Astãzi, orice fiu de învîrtit are averi de mii de ori mai mari decît membrii familiei Ceauºescu. Ca sã nu mai vorbim de marii ticãloºi îmbogãþiþi din jefuirea poporului român. Cei care-l criticaþi pe Ceauºescu, nu mai treceþi cu vederea faptul cã a fost un om cinstit ºi un mare patriot român. Cã a ºi greºit, nu încape discuþie, dar a greºit încercînd sã scoatã þara din sãrãcie ºi s-o aºeze în rîndul statelor respectate ale lumii. ªi, pînã la un punct, a reuºit. Dupã care roata istoriei s-a întors, capitalismul a învins comunismul, iar marii luptãtori socialiºti, printre care ºi Ceauºescu, au fost victimele acestei ciocniri a civilizaþiilor. O fi bine, o fi rãu, rãmîne de vãzut.

Deocamdatã, în România, nu e bine. Guvernatorul României, Hans Klemm, l-a vizitat în bîrlogul injustiþiei pe profesorul Pãtrãþel Tudor Tudorel, sfãtuindu-l sã umble mai uºor cu pianul pe scãri. La fel ºi restul Cabinetului Tudose. De fapt, americanul a vrut sã le arate tuturor cine este stãpînul ºi cã l-a durut la bascã de solicitarea de expulzare a derutatului Pleºoianu, un fel de Cernea de rit nou. Totuºi, este remarcabilã performanþa lui Tudorel de a-i supãra pe americani mai mult decît a fãcut-o Kim Jong-un.

Cercetãtorii în microfoane ambientale afirmã cã Matrozul Chior ºi Odalisca Blondã fãceau dragoste în biroul prezidenþial. Fugiþi, bã, d-acilea! Bãsescu ºi dragostea, baba ºi mitraliera... Poate erau aplecaþi asupra problemelor þãrii ºi nu v-aþi prins voi. Aºa au stabilit cum sã taie ce au alþii ca sã aibã de unde pune la ei. Nu aveþi cum sã înþelegeþi problemele globale ale omenirii, dacã vã stã gîndul numai la prostii. Comisia de umor involuntar ,,Alegeri 2009” a stabilit cã Geoanã a cîºtigat scrutinul, dar cã Bãsescu a fost mai iute de mînã (lucru recunoscut la vremea respectivã chiar de Victor Ponta). Nu e ceva nou; toate alegerile de dupã 1989 au fost fraudate. Autoritãþile ucrainiene au interzis predarea în limba românã sau a oricãror alte minoritãþi. Noua lege a educaþiei va fi aplicatã treptat, începînd cu 1 septembrie 2018. N-ar fi o problemã, dacã ne-ar da înapoi nordul Bucovinei ºi celelalte teritorii româneºti. Altminteri, ucrainienii pozeazã în victime ale Rusiei, dar ei n-au nici un pic de respect faþã de realitãþile istorice. Brigitte (încã) Nãstase a scãpat de la moarte numai pentru cã glumeþul Ilie i-ar fi spus cã n-ar fi ºtiut unde sã-i ascundã cadavrul. La vulcanizare i-a fost teamã sã încerce. Îi puneau ãia douã-trei petece de bicicletã ºi se trezea cu sfãtoasa la fileul conjugal.

Omenirea umanã continuã sã se minuneze: Cãtãlin Nebotezatu n-a epuizat poveºtile de iubire cu sexul opus (asta-i gluma), iar Adriana Bahmuþeanu s-a epilat definitiv.

Deci n-o sã-i mai vedem mustaþa lui Prigoanã. Pentru trebuºoara asta a folosit drujbe, motocositori, trimere, iar într-un tîrziu, a incendiat vegetaþia uscatã. Pompierii încã mai intervin cu apã ºi spumã pentru a potoli pîrjolul. Olivia ªtir loveºte din nou: ,,Va veni o vreme cînd oncologii vor fi condamnaþi pentru genocid!”. Uneori, Olivia, chiar dacã nu ºtie ce spune, are dreptate. Tot pentru genocid ar fi putut înfunda puºcãria ºi Baiazid, dar ºi pe vremea aia codurile penale erau destul de aproximative. Aºa cã s-a mulþumit cu bãtaia straºnicã pe care i-a dat-o Mircea ºi cu vrãjeala lui Eminescu, care-o fãcea pe interesantul, la Rovine. Ghinionul lor a fost cã tot pe acolo îºi fãcea veacul al XIV-lea ºi Adi Sfinteº, mare amator de scrisori revãzute ºi adãugite. ,,Sultanul stãtea tolãnit pe sofa ºi practica cu asiduitate ultima pasiune arzãtoare: prindea muºte cu gura. Supuºii erau tare mîndri, cã fostul sultan, Murad I, nu le avea de nici o culoare cu matematica distractivã.

Cã, de fapt, Baiazid cu asta se ocupa: învãþa sã numere metodic, muscã cu muscã. Sultanul adormi. κi bãgã degetele în nas. Cadînele încremenirã. Era semn rãu.

Stãpînul lumii ori gîndea, ori visa, ori o fãcea pe deºteptul. Ochii sãi bulbucaþi se deschiserã fermecãtori...

«- Fetelor, fetelor... Allah e grand de tot. Am visat cã-n Valahia mai sînt bunãtãciuni. Mi-a poruncit sã plec acolo, dupã pradã cu picioare interminabile. Nu mai plîngeþi ca proastele, cã mã întorc curînd. Uite, ca sã vedeþi cã sînt bãiat gigea, vã las sã vã destrãbãlaþi cu slujitorii caravanseraiului pînã mã întorc». «- Dar bine, prea-mãrite - îndrãzni favorita, cu ochii în poala sultanului de respectuoasã ce era - ãºtia sînt eunuci!»

«- Eunuci, neeunuci, vã faceþi treaba cu ei pînã mã întorc, ce mai atîta vorbã? ªi aveþi grijã cum procedaþi cã, dacã gãsesc vreunul nenorocit cînd revin, e vai ºi-amar de MS DOS-ul vostru...». Trecînd prin Sofia, sultanul îºi luã cîteva cartuºe de BT, c-auzise cã valahii se dau în vînt dupã ele ºi vroia sã momeascã niºte boieri de bine care sã-l ajute sã intre mai uºor la Mircea. Cã se zvonise cã dacã nu împingi uºa cortului domnesc cu capul, slabe speranþe sã-i vezi moaca. Cum-necum, Mircea aprobã întrevederea cu Baiazid. «- Bã, Mirceo, am venit pe la tine cu gîndul sã te cuceresc». «- Uite ce-i, bade, pe mine n-ai cum sã mã cucereºti. Deºi arãþi într-un mare fel ºi ai numai þoale de firmã, e tîrziu. Eu sînt deja cãsãtorit ºi am ºi o ciurdinã de copii, n-are sens sã te-ncurc. Cearcã în altã parte, însã te sfãtuiesc sã cucereºti femei, cã pe la noi bãrbaþii nu sînt prea sociabili ºi s-ar putea sã ai parte de surprize mari pe spinare...» «- Bãi acesta, cum cutezi sã-mi vorbeºti astfel? Tu ºtii, bã, cine sînt eu? Ai habar cîte popoare am trecut prin foc ºi sabie? ªi te pui tu, Mucea-Flaimucea care abia-ºi tîrãºte crucea, contra mea?! Îmi dai sfaturi mie?! Bãi, ciotule, am sã-þi bag un bãþ undeva ºi þie, ºi valahilor tãi!» «- Nu prea cred cã e posibil». «- De ce sã nu fie posibil? Te opui tu? Ha... ha... ha... Eºti tare-n clanþã. De ce nu te-nscrii, mã, la <Românii e talentaþi>?! Ai face bani frumoºi, cã fizionomia figurii te ajutã». «- Auzi, baºkane, nu-mi place cum mi te adresezi, dar te iert de data asta, cã-i prima oarã cînd vii în Valahia cu atîþia ciumpalaci dupã tine, însã te avertizez prieteneºte în legãturã cu þepele pe care vrei sã ni le introduci undeva, cîndva, cã n-o sã prea vrea sã te serveascã. Cã ele sînt prietene numai cu mine, iarã cu tine e duºmani. Cu mine sînt nenumãratele rîuri de manifestanþi, ramurile pe care ciripesc prostituatele, jocurile de noroc, echipa naþionalã de coniac <Ca Noe>, într-un cuvînt, tot ce miºcã-n þara asta». «- Asta s-o crezi tu, bãtrînelule... deºi nu pari deloc. ªi armata mea se miºcã pe aici, ºi te asigur cã nu-i prietenã cu tine». «- Încã se miºcã», zise Mircea ºi pãrãsi din iniþiativã proprie ºi personalã biroul Ludovic al XIV-lea cel încã nenãscut, care-i aparþinuse pînã de curînd. O luã spre codrii valahi, urmãrit de gîndul cã se va întoarce ºi o sã i-o dea în clanþã obsedatului de Baiazid”... (Va urma, dacã sînteþi cuminþi.)

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 15 septembrie 2017

IN MEMORIAM IN MEMORIAM Sîmbãtã, 9 septembrie 2017, a avut loc slujba de comemorare a lui Corneliu Vadim Tudor, la 2 ani de la trecerea lui la cele veºnice

TABLETÃ DE SCRIITOR

În amintirea Tribunului S-au scurs 2 ani de cînd Tribunul Corneliu Vadim Tudor nu mai este printre noi. Românii patrioþi l-au plîns pentru nemãrginita lui dragoste de þarã. Ce spunem noi acum nu sînt poveºti sau vorbe goale, ci lucruri deja ºtiute de toatã lumea, iar cei ce nu vor sã vadã realitatea aºa cum este, au tot dreptul sã ne contrazicã, dar nu cu vorbe culese de prin scaieþi; îi aºteptãm cu argumente serioase, nu scoase din trîmbiþe fãrã ecou. Corneliu Vadim Tudor meritã sã fie pomenit ca bun creºtin ce-a fost, pecum ºi pentru devotamentul lui faþã de România ºi poporul acesta obidit, legat la ochi de o clasã politicã mincinoasã ºi trãdãtoare, alcãtuitã din fel ºi fel de simbriaºi ºi oameni fãrã Dumnezeu. Absenþa lui în aceºti ultimi 2 ani s-a dovedit a fi o grea pierdere pentru scena politicã, nemaiavînd cine sã þinã piept tãvãlugului de minciuni ºi promisiunilor deºarte în campaniile electorale. El a fãcut politicã nu pentru a se chivernisi, scopul lui era de a demasca matrapazlîcurile unor nemernici, interesaþi sã aibã cît mai multã putere ºi sã se îmbogãþeascã rapid, peste noapte... S-a dezlãnþuit asupra lor ca un vulcan de nestãvilit, a luptat ºi a rezistat atît cît i-a fost în putinþã furtunii stîrnite, ca un uragan, din toate pãrþile, asupra lui, de hoardele de nelegiuiþi care au fãcut în aºa fel încît, pînã la urmã, sã-l doboare. Ei au fost mulþi, iar el, singur, trãdat de cei pe care i-a crezut tovarãºi de drum, colegi de partid ºi idealuri politice, indivizi în stare sã treacã peste cadavre pentru a urca rapid ºi cît mai sus în ierarhia politicã. Judecînd lucrurile la rece, acum, cînd el nu mai este printre noi, am ajuns la concluzia cã Vadim a fost singurul om politic care i-a mai înfrînat pe jefuitorii ºi defãimãtorii de þarã, dîndu-le peste bot cu vorbele lui de maestru al

pamfletului. Pe aceºtia îi regãsim ºi azi, peste tot, în România, organizaþi în bande mafiote ce prãduiesc cu neruºinare banul public. Tribunul a purtat o luptã permanentã împotriva acestor nemernici, demascîndu-i în faþa opiniei publice, fãrã sã þinã cont de tabãra politicã în care erau înrolaþi... Dar ei au ºtiut sã-ºi dea mîna întru hoþie ca sã le meargã bine ºi s-au strãduit sã-l reducã pe marele justiþiar la tãcere. Nu l-au iertat pentru cutezanþa lui ºi, mînaþi de rãzbunare, nici dupã moarte nu i-au dat pace, lansînd tot soiul de nãscociri pentru a-l denigra, minþind cã ar fi avut milioane de euro în bãnci din strãinãtate. Zvonuri false... Adevãrul avea sã iasã la suprafaþã destul de repede, dovedindu-se cã a fost un muritor ca oricare, fãrã averi ºi conturi. A lãsat în urma sa o familie îndoliatã, cu o soþie ºi douã fete care, fãrã sã aibã vreo altã vinã decît aceea cã sînt fiicele Tribunului ºi cã-i poartã numele, au fost purtate prin tribunale, în procese îndelungate ºi lipsite de temei. Faptele lui brave, de mare român, ne fac sã ne aducem mereu aminte de el cu drag, întru recunoaºterea numelui sãu ca bun naþional al poporului român. Admiratorii ºi cititorii lui, cei care l-au înþeles, care ºtiu cît de mult bine a fãcut þãrii noastre ºi cît de devotat i-a fost pînã în ultima clipã, continuã sã-i respecte memoria... Într-o zi, poate cã se va gãsi vreun om fãrã de patimã, care sã scrie o monografie despre el ºi sã prezinte lucrurile în lumina lor adevãratã, pentru a reda o corectã imagine a celui ce a fost Corneliu Vadim Tudor. Iar pentru cã Tribunul a fost un om credincios, care ºi-a iubit semenii ºi s-a dãruit culturii neamului sãu, Dumnezeu a avut grijã de el ºi l-a aºezat în rîndul marilor martiri ai Poporului Român. Fie-i numele de-a pururi slãvit de generaþiile de tineri patrioþi români, care au datoria moralã sã se îngrijeascã de posteritatea lui, apãrîndu-i ºi promovîndu-i idealurile pe care le-a slujit întreaga viaþã.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

Au trecut 2 ani fãrã Vadim...

Nu pot sã cred cã au trecut deja 2 ani de cînd dragul nostru preºedinte, ilustrul om de culturã ºi marele patriot Corneliu Vadim Tudor nu mai este printre noi.

Spiritul sãu viu, devotamentul ºi tenacitatea cu care a luptat ca PRM sã constituie un fanion al dreptãþii ºi al adevãrului m-au determinat sã mãrturisesc tot ceea ce simt eu, ca român, despre cel ce a fost un Titan politic, o personalitate cu valenþe multiple, în articolul ,,Fenomenul Vadim”, publicat în revista ,,România Mare” imediat dupã trecerea lui în eternitate, la dreapta Domnului, de unde sînt sigur cã ne vegheazã ºi se cutremurã de tot ceea ce se întîmplã în Partidul România Mare ºi în þarã.

Marele patriot, vulcanicul Vadim Tudor, a militat cu fermitate pentru dreptate ºi a depus eforturi supraomeneºti ca PRM ºi revista ,,România Mare” sã se afle mereu în fruntea activitãþilor româneºti în care adevãrul sã fie cãlãuzã de urmat. Ne-a sfãtuit sã avem încredere în popor, ne-a însufleþit permanent ºi ne-a amintit cã avem datoria sã preþuim istoria ºi valorile acestui popor brav, ce dãinuie de milenii pe aceste

meleaguri, binecuvîntate de Dumnezeu. Întotdeauna ne îndemna ca, prin activitatea noastrã, sã întãrim ºi sã consolidãm partidul, sã slujim dreptatea, sã contribuim la soluþionarea multiplelor probleme care preocupã societatea ºi sã stopãm jefuirea bogãþiilor þãrii. În acest sens, Corneliu Vadim Tudor rãmîne în amintirea mea un neînfricat luptãtor pentru propãºirea neamului românesc, un adevãrat patriot, a cãrui voce ne lipseºte tot mai mult, în aceste vremuri vitrege prin care trece þara. Fie ca amintirea celui pe care îl consider încã preºedintele nostru sã rãmînã veºnic vie ºi sã ne cãlãuzeascã în tot ceea ce întreprindem. El a fost omul providenþial, cel ce ,,a gîndit liber ºi socialist în fapt”, cum înþelept l-a apreciat regretatul poet Adrian Pãunescu, coleg de generaþie ºi tovar㺠de idei revoluþionare, de gîndire profund patrioticã, ambii fiind creatori ai unor opere esenþiale, care îºi au un loc binemeritat în patrimoniul cultural românesc ºi în sufletul tuturor celor ce iubesc aceastã þarã ºi neamul românesc.

ANTON VOICU, unul din miile de membri ai partidului pentru care Tribunul ºi-a jertfit viaþa

14 SEPTEMBRIE 2017, ZI DE DOLIU Cu adîncã durere în suflet omagiem împlinirea a 2 ani de cînd ne-a pãrãsit inegalabilul om de culturã, un mare patriot de neam ºi þarã, fondatorul PARTIDULUI ROMÂNIA MARE, regretatul CORNELIU VADIM TUDOR. O rugãciune, o lumînare ºi o floare pe tristul sãu mormînt, NU TE VOM UITA NICIODATÃ, ºi vom duce mai departe sloganul „SUS PATRIA, JOS MAFIA”.

UN PRINOS DE RECUNOªTINÞÃ, DEMNÃ DE CINSTIRE ETERNÃ!

DUMNEZEU SÃ-I ODIHNEASCÃ SUFLETUL ZBUCIUMAT, PUS ÎN SLUJBA ÞÃRII ªI A NEAMULUI ROMÂNESC. DORMI ÎN PACE! MANONALITA-RADIANA NEAMÞU, preºedintele Filialei PRM Arad a PRM

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 15 septembrie 2017

IN MEMORIAM IN MEMORIAM Epistolã scrisã cu cerneala ochilor Pentru mine, 14 septembrie este cea mai tristã zi din viaþa mea. În acea zi de mare sãrbãtoare – Înãlþarea Sfintei Cruci – a trecut în veºnicie mentorul meu drag, Corneliu Vadim Tudor. Vã scriu aceste rînduri acum, din inimã, cu ochii în lacrimi, care îmi apar ori de cîte ori îmi amintesc de el. Nu-mi vine sã cred cã Vadim a murit, nu-mi vine sã cred cã au trecut deja doi ani de atunci. Se simte lipsa lui în þarã, în politicã, pe posturile de televiziune. Românii adevãraþi nu l-au uitat, îl plîng ºi acum, ºi mai sperã sã se ridice un al doilea asemenea lui. Duºmanii lui nu scot nici un cuvînt, le este încã fricã de el, chiar ºi acum cînd nu mai este printre noi. Încã nu s-a ivit un nou Vadim în aceastã þarã, la fel de patriot, cinstit ºi drept. Am mai spus-o ºi o repet: Vadim este greu de egalat ºi imposibil de depãºit.

Nu sînt doi asemenea lui. Vorbesc mereu cu bunul Dumnezeu ºi Îl întreb: De ce, Doamne, ai luat aºa un om credincios, un om de valoare?

De ce, Doamne, ne-ai luat speranþa?

De ce, Doamne, ne-ai lãsat fãrã un apãrãtor al celor necãjiþi?

De ce, Doamne, ne-ai lãsat partidul fãrã preºedinte?

De ce, Doamne, ai lãsat aceste douã prinþese fãrã tatã?

De ce, Doamne, l-ai luat atît de tînãr?

De ce, Doamne, nu l-ai lãsat sã ajungã

bunic ºi sã se bucure de nepoþi ºi de nepoate?

De ce îi iei doar pe cei buni? ªi nu-i iei doar pe pãgîni?

Lãcrimez ºi nu primesc nici un rãspuns.

Doresc sã continui aceste rînduri sub formã de versuri, pe care le-am scris dupã moartea lui. Sînt cuvinte izvorîte din inima mea, pe care le-am pus într-o carte ºi le-am citit pe posturile locale de televiziune din Suceava, atunci cînd am fost invitat.

Mã uit ºi la televizor Aº vrea sã-l vãd, de el mi-e dor Atît de mult l-am îndrãgit Cînd a murit la el eu am venit Am stat o noapte lîngã al lui sicriu L-am plîns cã nu mai era viu A fost o noapte tristã, dureroasã Vadim era într-un sicriu, pe-o masã Se odihnea în acea casã a lui Dumnezeu Biserica Sfîntul Gheorghe cel Nou Dormea, nu pãrea mort, el pãrea viu De ce dormea el oare-ntr-un sicriu?

Mi-l amintesc pe dragul meu Vadim În fiecare searã cînd mã rog ºi mã închin În casa mea pe un perete Printre icoane sînt ºi trei portrete

M-am întrebat, dar n-am gãsit rãspuns ªi-atunci m-am pus din nou pe plîns Priveam la el cum sta întins ªi-am spus în gînd: duºmanii l-au învins

Sînt tata, mama ºi Vadim Îngenunchez ºi-n faþa lor mã-nchin Mã rog mereu pentru sufletul lor Aºa o sã mã rog pîn-o sã mor.

S-a terminat cu-al nostru vis ªi mort era frumos, aºa cum toatã viaþa a fost Am vãzut multã lume îndureratã Partidul România Mare a rãmas fãrã tatã

Vadim va rãmîne nemuritor În inima românilor De-atuni cînd a plecat Vadim Eu plîng mereu ºi tot suspin ªi mã întreb de luni de zile Unde-ai plecat, Vadime?

Mã uit mereu la poza lui Nu pot sã cred cã astãzi nu-i

Am auzit ºi-o voce tare Fãrã Vadim Partidul România Mare moare Încet, încet naþionalismul va dispare Vadim, el strigã de acolo, din mormînt Trezeºte-te, române, nu te lãsa înfrînt

Lui C orneliu V adim T udor Trãim într-o epocã ticãloºitã, În care „Dictatura bãncilor”, De nemilosul ºi satanicul „Guvern mondial” creatã, Dezbinã popoarele, Fãrîmiþeazã þãrile, Proclamã blestemata „Independenþã limitatã”, Ulcereazã culorile christice, Distruge cu cruzime Economile naþionale ªi pledeazã pentru o artã Strãbãtutã de oribilul spirit dizolvant, Situîndu-se împotriva omului bun, Pentru care totu-i curatã iubire ªi-n rest... singurãtãþi deºarte!

În aceste sadoveniene ,,vremuri de bejenie”, Un Tribun, crescut cu frica lui Dumnezeu, Considerat e ca un „om extremist”, Ca un „periculos naþionalist” ªi „antieuropean nãscut ªi nu fãcut“...

Iar forþele oculte cer exterminarea lui, Pentru a aduce, spun ei, Liniºte ºi concordie pe planetã...

Or, ce doreºte acest Tribun, Iubit de români ªi hulit de oameni fãrã de cer?

Sã clãdim o „Europã a naþiunilor”, Sã cinstim altarele spaþiului nostru Daco-roman, Unde eterni sînt Astralul Eminescu, Hieraticul ºi austerul Brâncuºi ªi doinitorul Orpheu moldav – Unicul George Enescu –, Unde „Balada Meºterului Manole” Relevã tema sacrificiului Pentru triumful eufoniei frumosului liber, Unde „Balada Mioriþa“ Pune-ntr-un con de limpezimi

Tema resemnãrii senine În faþa ineluctabilului Fenomen al morþii, Iar „Balada lui Toma Alimoº” Proclamã izbînda binelui asupra rãului, A luminii asupra întunericului, A vieþii asupra morþii.

Cum sã nu-l iubeºti Pe-acest Tribun rãscolitor, Strãlucit descendent al Cavalerului Trac, Cînd se simte-ntr-o Românie umilitã, Vîndutã pentru mai puþin de treizeci de arginþi, Precum emigrantul resemnat, În a cãrui inimã, ulceratã De urîciunile timpului, Nu mai are nimic ce sã mai moarã...

Nu o datã, el „melodiazã” Pe cuvintele unui trubadur oriental, Care se-ntreabã: – „Fraþilor, totul e vis ºi minciunã pe lume!

Unde sunt regii, prinþii ºi baronii, Sultanii ºi khanii?

Au durat fortãreþe, oraºe ºi palate ªi au suferit mult, Apoi au pãrãsit totul ªi au intrat în Închisoarea mormîntului!”. ªi totuºi... Tribunul nostru a gãsit forþa sufleteascã De a nu cãdea, pentru totdeauna, Într-o ambianþã a pesimismului pustiitor, ªtiind cã a fi neîncrezãtor În viitorul Patriei tale Înseamnã a o trãda ªi a te-nscrie în oastea Celor care nu ºtiu cã Mult adevãr se aflã-n Aforismul blagian, Dupã care: „Atitudinea defensivã

Eu sînt cu voi, chiar dacã-s mort Sã vã ajut acum eu nu mai pot Atunci cînd eu puteam sã vã ajut O serie din voi nu m-aþi crezut Astãzi degeaba voi mã regretaþi Aceastã soartã voi v-o meritaþi ªi cît trãiþi sã nu uitaþi Cã n-aþi ºtiut pe cine sã votaþi Eu de aici de sus privesc Cum cei pe care i-aþi votat vã jecmãnesc ªi vã mai spun încã o datã Vã meritaþi aceastã soartã Vino, Vadime, ºi ne-ajutã În þarã e necaz ºi jale multã Vino, Vadime, de-acolo, din cer Avem nevoie de-o mînã de fier!

Românii cei buni nu l-au uitat Dar el e mort, of, ce pãcat!

Astãzi, dupã doi ani de zile Eu mã întreb din nou: de ce-ai plecat, Vadime?

Cu stimã, durere ºi lacrimi în ochi, VASILE CERLINCÃ, Suceava P.S. Felicit pe toþi cei care doresc sã organizeze o manifestare în amintirea lui Vadim, în special pe dl. Dragoº Dumitriu.

În discuþii, în polemicã, În lupta politicã ºi în întreceri de rãzboi Îþi reduce la jumãtate Puterea realã de care dispui”.

O... Tribunule...

Care-ai îmbrãcat cãmaºa Celor ce-ºi sacrificã liniºtea, Mereu purtînd în Codrii fremãtãtori ai fãpturii lor Minunata „Patrie ca meditaþie”...

Nu uita cã, uneori, Omniprezentul ºi Bunul Dumnezeu Devine Român; Da! Un „Mare Filo-Român”! ªi, de aceea, Alãturi de tine sã luptãm, Sã muncim, ªtiind cã munca onestã În ea îºi gãseºte sublima rãsplatã, ªi sã ne rugãm Cu sfiala cu care-n copilãrie Luam Sfînta Cuminecãturã: „Lãudaþi-L pe Cel de Sus În chimvale bine rãsunãtoare, Lãudaþi-L pe El în chimvale de strigare; Toatã suflarea sã-L laude pe Domnul.

Scoalã-Te, Doamne Dumnezeul meu, Înalþã-se mîna Ta, Nu uita pe sãracii Tãi.

Pînã la sfîrºit Mãrturisi-mã-voi Þie, Doamne, Cu toatã inima mea, Spune-voi toate Minunile Tale“!

Români din toate colþurile lumii, Mãrturisiþi-vã Dumnezeului ceresc ªi nu uitaþi cã, „Înviind Isus din mormînt, Precum a zis mai înainte, A dãruit nouã viaþã veºnicã ªi mare milã”...

DORU POPOVICI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 15 septembrie 2017

IN MEMORIAM IN MEMORIAM Cînd spunem România Mare, spunem Corneliu Vadim Tudor Ziua de 14 septembrie este una tristã pentru România.

Prin plecarea preºedintelui PRM Corneliu Vadim Tudor, a rãmas în urmã o ranã adîncã în cultura ºi în politica româneascã în tot ceea ce înseamnã naþionalismul ºi patriotismul românesc. Anul viitor sãrbãtorim Centenarul Marii Uniri, dar nu putem vorbi despre România Mare, pentru cã am fost lipsiþi de Basarabia ºi Cadrilater, iar Vadim era un simbol ºi, totodatã, o speranþã în faptul cã, într-o bunã zi, se va reface România Mare. Aceastã noþiune a murit, Corneliu Vadim Tudor nu mai este, ºi, din pãcate, nici partidul România Mare nu mai existã pe scena politicã româneascã.

Corneliu Vadim Tudor a fost singura voce puternicã din politica româneascã, singurul care avea curajul de a-i înfrunta pe liderii maghiari, care acum îºi doresc separaþia teritorialã, promoveazã ºovinismul, iar odatã cu plecarea acestuia dintre noi nu mai are cine sã le þinã piept ungurilor. Dupã cum a demonstrat de-a lungul vremii el n-avea nimic cu maghiarii cinstiþi ºi iubitori de þarã, chiar ºi în PRM erau membri ai acestei naþionalitãþi. Cred cã în 2018 vom sãrbãtori o Românie trunchiatã ºi ar trebui sã comemorãm atît România Mare, cît ºi pe Corneliu Vadim Tudor, care

a fost un mare patriot ºi un simbol al naþionalismului în þara noastrã.

Pe Vadim l-am cunoscut dupã cutremurul din 1977, în casa regretatului regizor Sergiu Nicolaescu. Purta la piept un trandafir roºu. Peste ani, am aflat cã acesta reprezenta pentru el simbolul iubirii pentru fiicele sale, pentru familie, pentru români. Am participat la parastasul de sîmbãtã, 9 septembrie, aºa cum o fac de fiecare datã, ºi i-am depus pe mormînt opt trandafiri roºii, fiindcã cifra 8 are o semnificaþie deosebitã: marele patriot s-a nãscut pe data de 28 noiembrie 1949 ºi anul acesta ar fi împlinit 68 de ani.

Geniul muzicii clasice, Mozart, care a murit la 1791, înainte de a-ºi da obºtescu sfîrºit a compus Recviemul, cîntecul morþii. Corneliu Vadim Tudor a scris, în noaptea de 6 spre 7 septembrie 2015, poezia „Ultima cafea“, de o profunzime extraordinarã. Prin aceastã poezie, ne-a transmis cã oricînd moartea ne bate la uºã ºi, din acest motiv, ar trebui sã ne iubim semenii, sã trãim fiecare zi ca ºi cum ar fi ultima. Pãstrez ultimul numãr al revistei „România Mare“ conceput de Vadim ºi cred cã acesta reprezintã o mare bogãþie spiritualã.

MARIUS MARINESCU

Doi coloºi universali

Personal, „defavorizatã” dupã 38 de ani de muncã, mã consider „bogatã” pentru faptul cã marele poet Adrian Pãunescu, la un post TV, în emisiunea „O ºansã pentru fiecare”, mi-a apreciat în mod deosebit poezia ,,Falnicul copac”, pe care am îndrãznit sã i-o ofer, iar inegalabilul CORNELIU VADIM TUDOR a avut amabilitatea sã consemneze apariþia celor 8 cãrþi ale mele în prestigioasa revistã ,,România Mare”. Ce puteam dori mai mult?

Dumnezeu sã le facã parte de LUMINA pe care au rãspîndit-o pe Pãmînt.

„Neavînd darul intuiþiei, vîscul omoarã lent copacul de la care primeºte hrana, fãrã a ºti cã, neexistînd copacul, ºi el va muri, singur provocîndu-ºi sfîrºitul“. (N. Iorga) O þarã nu rãmîne sãracã atunci cînd îºi pierde bunurile materiale, ele se pot recupera. Þara rãmîne sãracã atunci cînd îºi pierde valorile. Niciodatã un Vadim sau un Pãunescu nu vor mai fi. Au fost unici.

Conºtienþi de propria valoare, ambii ºi-au împãrþit, cu seninãtate generoasã, gloria ºi amãrãciunile. Firi polemice, implicaþi în viaþa contemporanã, n-au suportat mîrlãnia, lenea, hoþia, impunîndu-se în lumea culturalã, dominaþi de un spirit profund creator ºi cutezãtor. Avînd vocaþie politicã, de la Tribuna Parlamentului au adoptat poziþii ferme în apãrarea Cauzei Naþionale, dar ºi pentru consolidarea unitãþii românilor de pretutindeni, avînd drept simboluri Imnul ºi Tricolorul Patriei. Drumul marilor poeþi nu a fost pavat doar cu marmurã, ci mai degrabã cu invidie, rãutate, opreliºti pe care au reuºit, însã, sã le depãºeascã, rãmînînd în conºtiinþa poporului român ca personalitãþi de neînlocuit, fii demni ai naþiunii române, intelectuali de marcã, ale cãror opere îi plaseazã alãturi de Eminescu, Goga, Arghezi, dispuºi permanent la dialog, dar nu ºi la compromisuri.

Cãrþile celor doi mari poeþi au fost publicate în tiraje foarte mari, milioane de exemplare, fiind fãrã asemãnare nu numai în istoria literaturii române, ci ºi în literatura universalã.

Cine va putea uita Cenaclul „Flacãra“, supranumit ºi al „generaþiei în blugi”?

Cine va putea uita CINA CREªTINÃ, pe care Vadim o oferea cu atîta generozitate oamenilor sãrmani, ºi sacrificiile fãcute pentru „Pãpuºile cu patru lãbuþe“, pe care el le iubea ºi le hrãnea?

PÃUNESCU ºi VADIM au ctitorit o altã Românie.

Prin excepþionalele lor opere, au revigorat arta ºi cultura româneascã, redeºteptînd ºi sentimentul patriotic.

Amîndoi au fost promotori consecvenþi ai afirmãrii valorilor spirituale ale poporului român, pe care l-au slujit cu credinþã pînã la sfîrºitul vieþii lor, survenit mult prea devreme. Dumnezeu i-a chemat la El, pentru cã noi chiar nu i-am meritat. Ruºine celor care s-au opus ca Vadim, pe ultimul sãu drum, sã „poposeascã” pentru cîteva minute în Parlamentul României, acolo unde ºi-a îndeplinit menirea de slujitor devotat al poporului ºi unde vocea lui a rãsunat cu putere în apãrarea oamenilor nãpãstuiþi, a dreptãþii ºi a interesului naþional.

FALNICUL COPAC Fiu de dac, nãscut în codri de poezie, i se reflectã pe frunte mãreþia unui munte.

Poemele sale - perle veritabile, înºirate-n ani de zile din inima sa plinã de iubire. ,,De la Bârca la Viena ºi înapoi“ a strîns zestre pentru noi. În Flacãra Cenaclului a cãlit stele care astãzi strãlucesc pe Planeta Albastrã, spre slava noastrã.

Pariul cu insomnia a cîºtigat ºi este apãrat LUCEAFÃRUL ieºit din graþia unor „stele” stinghere.

Plecãciune Falnicului Copac care scrie POEME DE IUBIRE.

VADIM A fost pîinea ºi sarea ce venea în întîmpinarea pãcii pe Pãmînt.

VADIM a fost o flacãrã arzînd în versurile sale, scrise cu speranþa, în margine de timp, cã Istoria va puncta un Destin Sfînt: Rãdãcinile Patriei sã fie bine înfipte în pãmînt. Inima ritmic sã batã: Dreptate, Pace, Libertate, iar pentru azi ºi mîine vinul sfînt amestecat în pîine, pacea sã vinã din CER, icoana lui Dumnezeu la care ne închinãm.

O, Doamne Sfinte, transformã Lumina în cuvinte ºi, cînd rostim un cuvînt, Lumina sã strãluceascã pe Pãmînt.

Inima ºi conºtiinþa noastrã - bucãþi de Soare, sã fie pentru Luminã ALTARE. LILIANA TETELEA

Dor de Vadim Ai plecat de-acasã undeva Departe unde noi nu ºtim Pînã te-ntorci notez cîte ceva Sã-þi spun la ora cînd ne întîlnim

Nici n-ai ajuns la cap de drum ªi au început duºmanii sã te-atace Cu multã disperare ºi sadism De teamã cã te vei întoarce Sã-i vezi, Vadime, cum se zbat Haotic, prinºi de aiurealã Se vede bine cã-i mai arde ªi-acum acidul tare din cernealã Am vrut, Maestre, sã te imitãm Cum drama noastrã imperios o cere Dar am greºit substanþa ºi în scris Am pus doar sînge, lacrimi ºi durere Un fenomen ne macinã destinul A apãrut ca un blestem Polarizarea Sus stau confortul, opulenþa ºi desfrîul Jos umilinþa, sãrãcia, disperarea E vremea infractorilor ºi ei Ne rîd în faþã, sînt pe val Iar noi paralizaþi de neputinþã Privim acest sinistru carnaval Românii stau încremeniþi în vreme Trãiesc probabil un platonic vis Cei ce mai luptã ca sã schimbe lumea De timpuriu dau vamã destinului decis Simt cum durerea îmi pãtrunde trupul ªi-n crucea nopþii la fereastrã stau Poate apare Doamna îmbrãcatã-n negru ªi un mesaj din partea mea sã-i dau Dar iat-o, dupã colþ apare Îmi fac curaj ºi-o chem la o cafea Doamna agitã coasa ºi îmi spune Sã am rãbdare, c-o sã vinã ea Mi s-a pãrut grãbitã, agitatã Parcã era-n alarmã de rãzboi O fi primit comandã-n altã parte Prin cunoscutul nostru unu, unu, doi Deºi durerea-n suflet ne apasã Încercãm cît mai normali sã fim Marasmul zilei, egoismul, dezbinarea Sînt tarele pe care le trãim A cãzut în luptã un soldat ªi-i imposibil de înlocuit La locul lui era un unicat ªi-i foarte greu un altul de gãsit În lumea noastrã de controverse plinã Ne lipseºte vocea de un sarcasm sublim Rostitã-n spaþiul public cu logicã divinã Ne lipseºte omul ºi vocea sa, Vadim.

Maior (r) ªTEFAN CHIRIÞÃ, 25 septembrie 2015

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 15 septembrie 2017

IN MEMORIAM IN MEMORIAM

Doi ani prin pustiu (urmare din pag. 1) Asta spun ºi cred românii despre ei ºi despre conducãtorii lor!…

Mãrturisesc cã, de multe ori, mã gîndesc cum ar fi România cu un preºedinte de talia lui Vladimir Putin, un premier ca periculosul Viktor Orban, un diplomat ca Serghei Lavrov? Conducãtori care sã inspire încredere ºi sã dea putere… Da, conducãtorul este cel care dã încredere oºtirii, fiecãrui soldat! Da, soldatul va merge hotãrît la luptã ºtiind cã are în frunte un favorit al zeiþei victoriei, un conducãtor care nu lasã pe nimeni la greu - ºi altul e pasul ºovãielnic al celui care merge la o bãtãlie care nu o simte ca fiind a lui, iar în frunte este un om de nimic, perdant ºi trãdãtor. Îmi vin gîndurile, pentru cã faptele… nu mai au cum sã vinã. Am cunoscut un om din acea categorie, a celor care potenþeazã un grup sau chiar întreaga societate; s-a numit Vadim ºi, din pãcate, a fost ultimul din aceastã specie - oricum rarã printre români. Rarã ºi pentru cã românii au avut, dintr-o eroare geneticã probabil, acest cusur – de a arunca noroi în românul care îºi deschide aripile. Iar ipocrizia merge mai departe – dupã noroiul din timpul vieþii urmeazã meteorismul bocetelor de la funeralii, apoi alt noroi - inventarea unor poveºti despre prietenia cu rãposatul, despre dragoste ºi stimã. Vadim avea o vorbã pentru toate astea, pe care mi se pare cã o aud cînd plîng în public sau pe la televizor diverºi crocodili: „Hai siktir!”.

Vadim a avut acel ceva care îl ridica deasupra greºelii; de aceea, cînd analizezi faptele lui poþi sesiza greºeli, dar rezultatele au fost, paradoxal, niºte reuºite. De ce? Explicaþia ar fi cã noi judecãm liniar, sau planar, bidimensional, pe cînd cazul respectiv, „greºeala”, privit din perspectiva spaþialã, sistemicã, nu mai apare la fel. Privit prin logica liniarã, omul politic Vadim a fost un lider care a dus partidul la un scor mare, apoi a fãcut multe greºeli ºi a cãzut sub pragul parlamentar pînã ce nu a mai contat pe eºichierul politic. Aceastã „analizã” o aud pe la tot felul de vînzãtori de suveniruri electorale, personaje care au gravitat pe lîngã fenomenul politic, fãrã sã atingã filonul; unii s-au cocoþat acum sus-sus, astea sînt vremurile, bicisnice, dar te uiþi la ei, mai mult decît gazde pentru banchetul ciorilor nu sînt, de fapt ºi de drept… ºi nu pot spera la mai mult decît memoria ciorilor.

Departe de aceste judecãþi aplatizate, fenomenul Vadim a fost mult mai amplu decît se poate înþelege din simple cifre – procente, funcþii, statistici parlamentare ºi locale; omul acesta a þinut în loc roata istoriei, de al cãrei sens ne-am dat seama prea tîrziu, cînd roata pornise pe vale – pe valea coloniei România. Da, fãrã un Vadim ºi fãrã fenomenul creat de el globalismul ºi „occidentalizarea” ar fi inundat din primii ani România. Sigur, unii spun acum cã e bine, nedîndu-ºi seama cã au suferit o mutaþie a simþurilor, a percepþiei; pentru ei acrul e dulce, negrul e alb, iar mai mult, SUA ºi NATO aduc democraþia ºi prosperitatea - în Orient ºi aiurea. Vadim, cît a fost, a þinut în loc aceastã miºcare… fireascã poate; fireascã pentru cã lumea consumului, în care am fost aruncaþi, nu are decît douã misii, din care provin toate submisiile: vînzarea ºi cumpãrarea. Or, Vadim nu era de vînzare! Ah, cã unii zevzeci spun „i-am dat bani lui Vadim”, asta pentru cã nu au înþeles cã Vadim nu vindea niciodatã – oferea o ºansã cuiva sã facã ceva util cu puþinul dar pe care îl avea – banii; banii nu aveau preþ pentru Vadim, nu fãcea parte din mocirla ce avea sã ne inunde. De aceea, cît a trãit, a oprit mersul roþii… dupã trecerea în etern, roata s-a miºcat din nou, recuperînd...

Acum cîteva zile s-au împlinit 145 de ani de la trecerea în fiinþa veºnicã a lui Avram Iancu. Îmi vin în minte cuvintele lui Goga, cel care trãia prin fiorul poeziei ºi al naþionalismului; „Poetul pãtimirii noastre” scria, cu gîndul la alte vremuri ºi cu speranþa pe care numai un artist de geniu o poate vedea, dincolo de prezent: „În coborîrea amurgului se vor aprinde iar focuri pe culmi, fumul lor se va ridica la cer paºnic ºi blînd ca fumul jertfei bine primite, va picura din nou glas de fluier printre crengile brazilor, ca o chemare de departe: «Astãzi cu bucurie, Românilor veniþi!»”. Ce întîmplare ca prima zi-de-dupã a lui Vadim, ultimul mare naþionalist român, sã înceapã atît de aproape cu prima zi în care Iancu, model al lui Vadim, s-a dus „cu ochii la cer”, cum spune cronica. Vadim avea în faþã, în birou, portretul „Crãiºorului Munþilor”, iar în piept, ritmul inimii lui darnice, mari ºi nãzdrãvane, cadenþa parcã ritmul Cîmpiei Libertãþii: „No gata, no hai! No gata, no hai! No gata, no hai” – ca într-un isihasm al naþionalismului, o rugãciune a inimii de român!

Avram Iancu, Octavian Goga, Corneliu Vadim Tudor – trei apostoli ai naþiunii, ai naþionalismului cult, ai demnitãþii de român - frunte latã ºi ridicatã, niciodatã plecatã altuia decît soarelui de pe cer!

Azi þara se închinã la „licurici” – mari sau mici. Culmea este cã, de ziua amintirii marelui român, acum, cînd se simte lipsa acutã a unui conducãtor, singurele exemple ale prezentului care îmi vin în minte sînt tot dintre strãini. Poate pentru cã au trecut doi ani fãrã Vadim… Din spatele mesei lui de scris, din biroul deja micului sãu partid, de la puþinele emisiuni care aveau curajul sã-l invite, Vadim era o speranþã – pe care, chiar dacã nu o realizam, eu ºi ceilalþi români o simþeam.

Va veni o nouã zi însoritã? Se vor aprinde iar focuri pe culmi?

Greu de spus – acum, iatã, ne cãutãm calea prin strãini… Trãim vremuri de bejenie a spiritului românesc, ca un exod în pustiul sentimentelor, fãrã stîlpul de foc cãtre Pãmîntul Fãgãduinþei.

Mi-e dor de Vadim. Atît.

În amintirea marelui Corneliu Vadim Tudor – publicistul, scriitorul, poetul ºi omul politic Pe 14 septembrie se împlinesc doi ani de cînd Corneliu Vadim Tudor a trecut în eternitate. Joi, 21 septembrie, ora 18.00, un grup de iniþiativã va organiza o manifestare în amintirea sa, în care se vor evoca atît personalitatea, cît ºi opera marelui om politic, jurnalist, scriitor, poet, scenarist – dar ne vom aminti de prietenul sincer ºi omul sensibil care a fost Vadim. Manifestarea va avea loc în prezenþa unor membri ai familiei Vadim Tudor ºi se va desfãºura în sala de conferinþe a hotelului Crystal Palace – ideea fiind a unui alt prieten al Tribunului, Dumitru Dragomir.

Manifestarea va prilejui întîlnirea cu personalitãþi din multe domenii care au colaborat cu Corneliu Vadim Tudor. Întrucît foarte multe figuri de seamã ºi-au

exprimat dorinþa de a fi prezenta la manifestare, dar ºi de a povesti din amintirile cu ºi despre Vadim, nu publicãm o listã cu nume, întrucît în aceasta ar putea interveni modificãri, chiar ºi în ziua evenimentului.

Vor fi însã destule surprize, iar spre marea noastrã bucurie, chiar ºi unii care i-au fost adversari aprigului Tribun în activitatea politicã sau publicisticã doresc acum sã îi aducã un frumos ºi onorant omagiu.

Menþionãm cã hotelul Crystal Palace se aflã pe strada Cãpitan Alexandru ªerbãnescu, nr 18-20. Se poate ajunge cu tramvaiul 5 sau cu metroul, coborînd la staþia Aurel Vlaicu, apoi pe jos, timp de 7 – 10 minute pe strada Alexandru ªerbãnescu, drept, pînã la hotel. (Dragoº Dumitriu)

România, post Vadim Se fac, în aceastã sãptãmînã, doi ani de cînd cel supranumit Tribunul, Corneliu Vadim Tudor, a plecat spre o lume mai bunã. Sînt doi ani de cînd România a rãmas fãrã cel mai aprig apãrãtor al ei, doi ani de cînd în inima acestei þãri a rãmas un gol pe care cei care se numesc naþionaliºti ºi care încearcã sã pozeze în patrioþi nu au cum sã-l umple. Personalitatea lui Vadim, dragostea lui necondiþionatã ºi autenticã pentru aceastã naþiune a fost unicã, este de neegalat în aceastã perioadã plinã de frãmîntãri. Vadim a iubit România într-un mod pur, sincer ºi necondiþionat. Chiar dacã, în materialele pe care acest patriot autentic le-a scris, a lãsat sã se înþeleagã cã este dezamãgit de impasibilitatea în care poporul se complace, el, Tribunul, niciodatã nu a încetat sã-i iubeascã pe români.

Sînt doi ani deja de cînd mii de oameni s-au perindat pe la sicriul Tribunului, prevestind parcã durerea, golul pe care acest OM le-a lãsat în urmã, dar ºi forþa cuvintelor sale, care se adeveresc pe zi ce trece, fãcînd din Tribun nu doar un mare om politic, nãscut parcã înaintea vremurilor sale, dar ºi vizionar, unic în politica româneascã contemporanã. Dupã plecarea sa, mulþi au încercat sã preia mesajul naþionalist al Tribunului, mulþi sînt cei care pozeazã în patrioþi, dar ceea ce le scapã acelor farisei politici este cã, spre deosebire de ei, care nu iubesc România, nici mãcar la un minimum nivel de bun-simþ, pentru Vadim Tudor, naþiunea a fost prima ºi ultima lui iubire. Dragostea ºi simpatia de care Vadim se bucura la nivelul maselor izvorãsc din sinceritatea sentimentelor sale pentru România, o realitate unicã la nivelul politicii dîmboviþene din ultimii 27 de ani. Indiferent cu cîte cuvinte ar îmbrãca naþionalismul un trãdãtor de þarã, precum Bãsescu, Iohannis sau Ponta, ei nu se pot ridica nici mãcar pînã la genunchiul celui care a fost Corneliu Vadim Tudor. Pentru cã, spre deosebire de el, ei sînt doar carcase opace, goale complet de patriotism, doar rampe de lansare de mesaje fabricate în laboratoarele de imagine, nimic altceva. Vadim este iubit pentru cã, prin tot ceea ce fãcea, era onest, autentic ºi tocmai prin lipsa totalã de fariseism a fãcut sã fie iubit, dar ºi controversat, totodatã.

Au trecut doi ani de cînd el nu ne mai vorbeºte.

Dar prin tot ceea ce se întîmplã, gîndurile tot mai multor români se îndreaptã spre cuvintele lui, spre geniul lui. Chiar ºi cei care i-au fost alãturi în partidul pe care el l-a înfiinþat au dovedit, imediat dupã plecarea lui, cã trãdarea ºi minciuna l-au înconjurat încã din timpul vieþii. Realitatea prezentã în Partidul România Mare dovedeºte cã, în fapt, singurul patriot adevãrat care ne vorbea de la tribuna acestui partid el a fost. Cei care acolo îl înconjurau au dovedit cã erau doar sateliþii trãdãrii, foarte puþini fiind cei care au fost alãturi de Vadim pentru cã iubeau România. Restul, cei care acum au distrus PRM, dovedind cã nu sînt cu nimic mai buni decît micii politicieni care au vîndut aceastã þarã, doar cã perifieria la care ei se zbat acum îi face sã fie total inofensivi pentru destinul þãrii.

Doi ani fãrã Vadim. Doi ani fãrã de cel care era primul care înfiera, de orinde se afla, trãdarea ºi vînzãtorii þãrii. Doi ani în care mesajul patriotismului a fost preluat de limbi de lemn fãrã materie cenuºie ºi, ce este mai rãu, de lipsã totalã de loialitate pentru România. La tribuna naþionalismului s-au perindat un Traian Bãsescu, un Victor Ponta, un Sebastian Ghiþã, ce îl ghidona pe un Diaconu pierdut în propria minciunã. Dupã Vadim, patriotismul a devenit monedã de schimb între trãdãtori ºi traseiºti politici. Dragostea de þarã a devenit un bun comercial, exact ceea ce Vadim nu a conceput niciodatã ºi pentru care a ales sã sufere decît sã vîndã ceea ce a considerat mereu ca fiind un bun al naþiunii: dragostea imensã faþã de România, de naþiunea românã.

Doi ani fãrã Vadim. Doi ani în care naþiunea îl regretã. Ani în care cei care simt româneºte merg ºi depun flori la mormîntul Tribunului ºi pe buzele tuturor se aflã cuvinte de admiraþie ºi regret pentru plecarea prematurã a acestui mare om politic din viaþa noastrã, a românilor. Singurãtatea Tribunului din ultimii ani de viaþã se poate traduce doar prin forþa pe care acest om a putut sã o aibã pentru a face faþã atacurilor din toate pãrþile la care a fost supus tocmai de cãtre cei care au distrus aceastã naþiune, cei care au adus România de la nivelul de stat suveran la nivel de colonie. A luptat singur ºi abia dupã ce ne-a pãrãsit am reuºit sã vedem cît de mult a iubit acest om România ºi cît de singur a fost în lupta lui pentru dreptatea ºi prosperitatea naþiunii române.

Doi ani fãrã Vadim. Doi ani în care asistãm la degringolada naþionalismului românesc. La dizolvarea lui în neputinþã, la lipsa unui lider autentic care sã iubeascã cu aceeaºi dãruire vadimistã aceastã þarã, la lipsa unui curent autentic care sã punã punct trãdãrii ºi sã ducã la renaºterea naþiunii române.

Asistãm la evenimente pe care Vadim le-a semnalat cînd trãia, ºi vorbim aici de recentul incident de la Odorheiul Secuiesc, de mesajele secesioniste ale liderilor UDMR, ale politicienilor unguri sau ale unor lideri obscuri din Þinutul Secuiesc.

Doi ani fãrã Vadim. Doi ani în care la nivelul mentalului colectiv românesc se inoculeazã senzaþia de ruºine dacã iubeºti România. A devenit un lucru rãu sã fii naþionalist, sã fii patriot. A fii un bun român acum se identificã cu iubirea necondiþionatã a trãdãrii ºi a celor care distrug ºi lovesc cu putere la temelia naþiunii române. Cei care schimbã istoria noastrã au devenit celebri, în timp ce iubirea tradiþiilor merge pe un drum sigur spre singurãtate pentru cei care îl aleg.

Doi ani fãrã Vadim. Doi ani în care naþiunea românã se dizolvã în propria nepãsare, în care patriotismul a devenit o ruºine, iar trãdãtorii îºi duc pe mai departe opera, de a se îmbogãþi pe ei ºi neamurile lor la adãpostul protectorilor strãini ºi al nepãsãrii românilor.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 15 septembrie 2017

Viat , a c r e s, t i n ã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (14) Vama uciderii

Vama nemilosteniei

Aceastã vamã îi cerceteazã pe cei care au ucis ºi pe cei care din furie ºi-au lovit semenul sau i-au fãcut altceva rãu. Dar ºi de acolo am plecat.

În timp ce îngerii îmi spuneau cuvintele de mai sus, am ajuns la vama nemilosteniei ºi a inimii întãrite, care cerceteazã cu mare rãutate ºi precizie pe cei care urãsc ºi nu se milostivesc de ceilalþi oameni. Conducãtorul lor pãrea cã suferã de o boalã cumplitã ºi se fãcea cã se plînge pe sine, gemea ca un suferind ºi se prefãcea cã are simptomele celor ce suferã de sãrãcie, boalã sau vreo altã nevoie ºi cer milostenie. Însã alteori se înfuria pe întreaga legiune a lui. Dupã ce m-au cercetat ºi nu m-au gãsit lipsitã de milostenie, ci milostivã, cãci dãdeam celor sãraci ºi bolnavi, dupã puterile mele, au rãmas ruºinaþi, iar îngerii m-au luat ºi am plecat. Pe drum mi-au spus: - Majoritatea oamenilor au pãzit poruncile lui Dumnezeu, dar n-au avut milostivire faþã de cei suferinzi ºi sãraci ºi, ajungînd aici, au fost aruncaþi în iad, dupã ce trecuserã de toate celelalte vãmi.

Vama furtiºagului Cei de aici au cercetat toate faptele mele rele ale furtiºagului ºi vicleniei. ªi de aici, cu rugãciunile Pãrintelui nostru duhovnic, Sfîntul Vasile, am plecat.

Vama desfrînãrii Conducãtorul acestei legiuni purta un veºmînt scãldat în spume ºi sînge ºi se bucura ca ºi cînd ar fi fost îmbrãcat în veºmînt împãrãtesc. Îngerii mi-au spus cã aceasta s-a întîmplat din pricina nenumãratelor fapte mizerabile ºi desfrînãri ale oamenilor. Cînd ne-au vãzut, au sãrit asupra noastrã ºi se mirau cum de am trecut prin celelalte vãmi ºi am ajuns pînã la ei. Astfel, au început sã mã cerceteze amãnunþit. ªi nu rosteau doar faptele adevãrate pe care le sãvîrºisem, dar ºi multe minciuni, vrînd sã mã smulgã din mîinile îngerilor ºi sã mã arunce în iad. Îngerii le-au spus cã toate acelea de mult timp nu le mai fãptuiesc ºi cã m-am pocãit. Aceia ziceau: - ªi noi ºtim cã s-a lepãdat de ele, dar ne iubea ºi avea cugete viclene în inima ei ºi nu le-a mãrturisit niciodatã duhovnicului sãu, nici n-a fãcut canon, nici iertare n-a primit de la duhovnic. Aºadar, cum de a primit aceasta atîta har ºi strãluceºte ca soarele? Îngerii însã mi-au luat apãrarea ºi am înaintat, în vreme ce diavolii scrîºneau din dinþi, întrucît nu se aºteptau sã scap din ghearele lor. Pe drum, îngerii mi-au spus: - Sã ºtii cã din aceastã vamã puþine suflete pot scãpa fãrã sã se vatãme. Cei mai mulþi dintre oameni, ºi desigur cei ce nu cunosc Sfintele Scripturi, biruiþi de îmbuibarea pîntecelui ºi de pofta trupeascã, ajungînd în aceastã vamã sînt cercetaþi înfricoºãtor de cãtre diavoli ºi cad în iadul întunecat ºi plin de suferinþe. Tu însã, cu ajutorul Pãrintelui tãu, ai scãpat ºi din ghearele acestei vãmi; ºi de aici încolo nu mai existã nici o teamã.

Carte de cãpãtîi (14) Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!”

Rugãciunea de cerere „Doamne, dacã boala aceasta este pentru pãcatele mele sau ale pãrinþilor mei, sau ale bunicilor mei, sau ale strãmoºilor mei, iartã-ne de pãcate ºi vindecã-mã“ sau „Doamne, dacã boala aceasta este de la vrãjmaºii oameni sau de la vrãjmaºul diavol, dezleagã vrãjile, alungã duhurile necurate, pe pustiu sã se ducã, unde om nu locuieºte ºi la mine sã nu se mai întoarcã, iar pe mine robul tãu (N) vindecã-mã” sau „Doamne, dacã boala aceasta se datoreazã faptului cã am fost blestemat de alþii sau eu singur m-am blestemat, Doamne, iartã pãcatele, dezleagã blestemele, iar pe mine, robul tãu (N) vindecã-mã“.

Cine nu poate posti pînã la ora 24 duce postul negru pînã la ora 18 sau 21, cînd poate mînca o singurã masã, cu mîncare de post sau turta preparatã.

Deci, pentru sãnãtate se fac Sfinte Masluri, se þine post negru vinerea cu 40 mãtãnii, se arde candela la icoane pentru sãnãtate, se dau Sfinte Liturghii pentru iertarea de pãcate ºi sãnãtate ºi se citesc urmãtoarele Acatiste: Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos: Canonul de umilinþã cãtre Domnul nostru Iisus Hristos; Acatistul Sfîntului Acoperãmînt al Maicii Domnului; Paraclisul Maicii Domnului: Canonul de rugãciune cãtre îngerul Pãzitor: Acatistul Sfîntului al cãrui nume îl poartã cel bolnav: Acatistul Sfintei Xenia; precum si Acatistul Sfîntului Pantelimon.

De asemenea, cînd iese preotul cu Sfintele Daruri se poate culca cel bolnav la picioarele preotului, ca acesta sã treacã peste el (sau se mai pot pune hainele celui bolnav) ºi la fel, se însemneazã cu Sfînta Copie cel bolnav, pentru care se face rugãciunea.

Rugãciune pentru cei bolnavi ºi suferinzi „Stãpîne Atotþiitorule, împãrate sfinte, Cela ce pedepseºti, dar nu omori; Cela ce întãreºti pe cei cãzuþi ºi ridici pe cei surpaþi. Cela ce uºurezi suferinþele oamenilor, rogu-mã Þie, Dumnezeul nostru, ºi pe mine robul Tãu (N) cela ce pãtimesc, cerceteazã-mã cu mila Ta.

Poarta Cerului (1) Urcînd am vãzut cu bucurie Poarta Cerului, care strãlucea ca ºi cristalul, încît mintea ºi graiul omenesc n-o pot descrie ºi nu ºi-o pot închipui. Paznic era un tînãr cu chip luminos, cu brîu ºi pãr de aur, care ne-a primit cu bucurie, cãci un suflet sosise, dupã cercetarea atîtor duhuri viclene, la Poarta Cerului. Intrînd în cer, am ajuns într-un vãzduh înfricoºãtor ºi neînþeles, deasupra cãruia se întindea un acoperãmînt de aur.

Dedesubtul acestuia se afla o mulþime de tineri luminoºi la chip ºi frumoºi, care strãluceau ca soarele. Cînd ne-au vãzut, s-au bucurat de mîntuirea mea, m-au felicitat ºi au psalmodiat atît de dulce ºi melodios, încît graiul omenesc nu e cu putinþã sã descrie. Eu, plinã de bucurie ºi fericire, înaintam cu însoþitorii mei pentru a mã închina la Cel ce stãtea pe înfricoºãtorul tron, împãratul Iisus Hristos. Urcînd, am vãzut nori, însã nu ca aceia obiºnuiþi, ci ca niºte flori de sute de ori mai frumoase decît cele pãmînteºti. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) Iartã mie toate greºelile cele de voie ºi cele fãrã de voie, cele din ºtiinþã ºi cele din neºtiinþã.

Aºa Doamne, trimite din cer puterea Ta cea tãmãduitoare ºi vindecare îmi dãruieºte. Stinge-mi aprinderea, potoleºte-mi patima ºi suferinþa.

Tãmãduieºte-mã pe mine robul Tãu. Ridicã-mã din patul durerii precum oarecînd pe soacra lui Petru ºi pe slãbãnogul cel pe pat adus la Tine ºi îndatã L-ai vindecat. Aºa ºi acum, Milostive Doamne, pe mine cel ce pãtimesc, cerceteazã-mã ºi vindecare îmi dãruieºte, fiindcã Tu singur eºti Cela ce ai alinat neputinþele ºi durerile neamului omenesc. Cã Þie se cuvine a ne milui ºi a ne mîntui pe noi Dumnezeul nostru ºi Þie slavã înãlþãm, Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin”.

Cînd eºti grav bolnav, citeºte ºi aceastã rugãciune (de obicei se citeºte de cãtre preot, dar se poate citi ºi de însuºi cel bolnav) cu credinþa orbilor, leproºilor, paraliticilor, care s-au adresat lui Iisus ºi s-au vindecat: „Doctorul sufletelor ºi al trupurilor, cu umilinþã ºi cu zdrobire de inimã cãdem cãtre Tine ºi suspinînd, strigãm Þie: vindecã-mi durerea, tãmãduieºte-mi patimile sufletului ºi ale trupului meu... ºi, ca un bun, iartã-mi toate greºelile cele de voie ºi cele fãrã de voie ºi degrabã mã ridicã din patul durerii, rogu-mã Þie, auzi-mã ºi degrabã mã miluieºte.

Cel ce nu voieºti moartea pãcãtosului, ci sã se întoarcã ºi sã fie viu, îndurã-Te ºi mã miluieºte pe mine robul Tãu (N) mult milostive, înceteazã-mi boala, uºureazã-mi toatã patima ºi toatã neputinþa, potoleºte-mi durerea ºi cu mîna Ta cea tare, precum oarecînd pe fiica lui Iair, din patul durerii mã ridicã ºi sãnãtos mã aratã, rogu-mã Þie, auzi-mã ºi mã miluieºte.

Cel ce cu atingerea Ta ai vindecat pe soacra lui Petru, ce era aprinsã de friguri ºi acum pe mine robul tãu (N) cel ce sînt în suferinþã, vindecare dãruieºte-mi ºi sãnãtos mã aratã, cu dinadinsul mã rog Þie, Izvorule al milei ºi al vindecãrilor, auzi-mã ºi degrabã mã miluieºte.

Cel ce ai primit lacrimile lui Iezechia ºi ale lui Manase ºi pocãinþa ninivitenilor ºi mãrturisirea lui David, ºi degrab i-ai miluit pe ei ºi a noastrã rugãciune ce o aducem Þie cu umilinþã, primeºte-o întru tot, Bunule împãrate, ºi ca un îndurat, miluieºte-mã pe mine robul tãu (N), cel ce sufãr ºi mã chinuiesc, dãruieºte-mi sãnãtate, cu lacrimi mã rog Þie, Izvorule al vieþii ºi al nemuririi, auzi-mã ºi degrabã mã miluieºte.

Naºterea Maicii Domnului Azi Nazaretul binecuvîntat Cu dar din Cer s-a-nveºmîntat Cãci însuºi Dumnezeu cel Sfînt κi vede Mama pe pãmînt...

Maria e numele ei ªi-i cea mai sfîntã-ntre femei, O lume-ntreagã o slãveºte Iar pãmîntul se sfinþeºte...

Smeriþii Ioachim ºi Ana, Chiar acum strigã Osana!

Fiica lor e mama-lumii, Împãrãteasa luminii...

O, Doamne, Þie-þi mulþumim, Azi Cerul a nãscut sublim, Regina Sfîntã pe pãmînt – Dumnezeiescul legãmînt...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Isus

Vegheazã-n colþ a candelei luminã, învãluind icoana-n raze pale: Isus, copil, la sînul maicii sale; Pãstori se mirã, magi i se închinã.

Un zîmbet liniºtit, blînd, fãrã vinã, ªi totuºi nu ºtiu ce ascunsã jale, Ce presimþiri de chinuri ideale Umbresc în tainã faþa lui divinã. ªtiai de-atunci, Isuse, tu, c-odatã, Iubind prea mult pe oameni, drept rãsplatã, Vei îndura batjocura ºi-amarul, ªi-ncununat cu spini, urcînd Calvarul, Pe umãr crucea singur þi-o vei duce, ªi vei muri, strigînd la cer, pe cruce?... ªT.O. IOSIF (1875-1913)

Pildã creºtinã Pãianjenul harnic Un pãianjen începu sã-ºi þeasã pînza casei sale pe un ceasornic mare de la o clãdire. Cu multã hãrnicie, fãrã odihnã ºi fãrã sã se hrãneascã, el izbuti sã-ºi întindã pînza. Dar venind minutarul în dreptul ei, i-o rupse. Pãianjenul nu se lãsã. ªi cu mai multã hãrnicie el þesu din nou pînza. De data aceasta o fãcu mai deasã. Dar din nou minutarul veni ºi i-o destrãmã. ªi aºa, de zeci de ori, de sute de ori, pãianjenul fãcu o pînzã din ce în ce mai tare pînã izbuti sã opreascã minutarul pe loc cu ea. Isprava aceasta o gãsim povestitã într-o carte care vorbeºte despre tãria ºi stãruinþa animalelor.

Minunatã pildã este aceasta pentru oameni!

De-am stãrui ºi noi împotriva minutarului pãcatului, care vine ºi ne rupe pînza sufletului – ºi dacã din ce în ce mai tare am þese aceastã pînzã, ce bine ar fi de viaþa noastrã. Dar noi, spre deosebire de acest pãianjen, repede ne lãsãm biruiþi ºi pãcatele ne cotropesc.

Cã Tu eºti singur sfînt ajutãtor puternic ºi sprijinitor al vieþii noastre ºi pre Tine bine te cuvîntãm, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin“.

Sfintele Miruri de la Sfîntul Maslu se întrebuinþeazã astfel: se poate unge cu el seara sau în timpul zilei la frunte sau la partea dureroasã a corpului. Cel ce umblã cu ele trebuie sã fie curat. Se unge de 7 ori în 7 zile la rînd sau pe sãrite. Dupã ce s-a uns a ºaptea oarã cu el se arde (e vorba de pacheþelele ce conþin vatã îmbibatã în untdelemn de la Maslu), iar cenuºa se pune la o floare.

Sfîntul Mir se poate pãstra la noi sau la sfintele icoane. (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 15 septembrie 2017

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Un cronicar din Secolul al XIX-lea Mai rar scriitor care sã atragã asupra sa, în egalã mãsurã, ºi laude, dar ºi sãgeþile criticii, precum colonelul muntean Grigore Lãcusteanu (1813-1883). În ochii unora, el s-a impus ca un brav ostaº, un român verde, conservator ºi rusofil. A inaugurat breasla militarilor care s-au încumetat sã aºtearnã pe hîrtie gînduri despre sine, familie ºi lumea prin care au trecut. Dupã alþii, a fost un reacþionar coleric ºi grobian, care nu s-a gîndit niciodatã cã ar putea sã ajungã scriitor, precum vãrul sãu, Vasile Cârlova, cãci dispreþuia aceastã îndeletnicire, dovadã cã pe Eliade Rãdulescu, unul dintre fruntaºii revoluþiei de la 1848, îl ameninþa cu sabia: ,,O sã te tai, cîine, sã te învãþ sã mai dai o asemenea proclamaþie!”. Pe Cezar Bolliac l-a numit ,,vagabond” ºi l-a acuzat cã ar fi furat banii cu care þiganii plãnuiau sã-ºi rãscumpere dezrobirea. Pe atunci, Lãcusteanu era maior ºi acþiona sub comanda coloneilor Solomon ºi Odobescu, pentru reprimarea ,,golanilor revoluþionari”, convins cã numai ,,blagoslovirea” Rusiei ne mai poate salva de la elanurile progresiste ale revoluþionarilor bonjuriºti, care trebuiau zdrobiþi.

Era copil Grigore Lãcusteanu cînd, la 1821, de teama revoluþiei lui Tudor Vladimirescu, fugise, cu întreaga familie, la Braºov. Tot atunci i se dezvolta instinctul apãrãrii ordinii sociale cu orice mijloace.

Rãmas orfan de ambii pãrinþi, apucase sã înveþe puþinã carte cu dascãli români, nemþi ºi greci, dupã care s-a nevoit sã se descurce singur. ªi cum armata era locul unde putea gãsi mai uºor casã ºi masã, în 1830 era deja praporgic (sublocotenent) în nou-formata Armatã Românã. Tînãrul ofiþer era convins cã ruºii, începînd de la Petru cel Mare, au revãrsat numai ,,faceri de bine” asupra românilor, ºi enumera: Regulamentul Organic (,,Frumoasa Constituþie”), domn român pe viaþã, organizarea armatei, pavilion românesc în Europa. Pentru aceastã atitudine, conaþionalii s-au grãbit sã-l urascã, mai ales cã se zvonise cã ruºii îl ajutau cu bani ºi funcþii.

Nimic nu s-ar fi aflat despre jurnalul secret al colonelului Lãcusteanu, scris iniþial doar pentru familie ºi prieteni, dacã nepotul sãu, Radu Cruþescu, nu i-ar fi descoperit caietele ºi le-ar fi publicat în 1935, la Editura ,,Fundaþiile Regale”. Dar, era o ediþie trunchiatã, cãci editorul intervenise pe text, de teamã cã unele pagini aveau un caracter prea intim. Cu toate acestea, Camil Petrescu, partizianul stilului anticalofil ºi teoretician al autenticitãþii în literaturã, a fost entuziasmat de acest jurnal, pe care l-a pus alãturi de scrieri consacrate, precum ,,Scrisorile” lui Ion Ghica sau ,,Ciocoii vechi ºi noi” a lui Nicolae Filimon. ªi G. Cãlinescu a lãudat cartea pentru savoarea, naturaleþea ºi pitorescul exprimãrii, chiar dacã memorialistul era strãin de orice artã. În plus, a adãugat marele critic, ,,valoarea operei stã ºi în elementul psihologic”. Abia în zilele noastre, Editura ,,Humanitas” a tipãrit ,,Amintirile colonelului Lãcusteanu”, într-o nouã ediþie, dupã manuscrisele aflate la Biblioteca Academiei Române, cu un comentariu ºi o introducere semnate de istoricul Ion Filitti.

Cu excepþia limbajului, adesea neîngrijit, gustat de unii ºi dezavuat de alþii, colonelul Lãcusteanu ar putea fi pus alãturi de ceilalþi cronicari ai Secolului XIX. Pe lîngã celelalte evenimente pe care le-a consemnat, el a acordat o mare atenþie ºi domniei lui Alexandru Ghica (1834-1842), presãratã cu scandaluri provocate de imoralitatea ºi corupþia de la Curtea domneascã. De asemenea, chiar dacã s-a ridicat împotriva revoluþionarilor de la 1848, pe care i-a numit ,,dãscãleþi, avocaþi, ciocoi rapaci ºi derbedei”, care nãzuiau spre ,,averea boierilor”, scriitorul surprinde prin prospeþimea, firescul ºi claritatea limbajului cu unele ecouri din limba popularã.

Volumul ,,Amintirile colonelului Lãcusteanu” este structurat pe trei capitole. Primul se numeºte ,,Genealogia” ºi cuprinde originile familiei Lãcusteanu începînd cam de pe la 1740. Bunicul scriitorului se numea Matei Lãcusteanu, era sluger ºi se trãgea din Banatul Craiovei, districtul Romanaþi, cu capitala la Caracal. Bunica se numea Catrina. Tatãl, ªtefan Lãcusteanu, era ofiþer ºi se dãduse cu ruºii, opþiune pe care avea sã o îmbrãþiºeze ºi fiul.

Partea a doua se numeºte ,,Biografia ºi etatea nevîrstniciei ºi a juneþii”. Nãscut în 1813, Grigore Lãcusteanu avea sã moºteneascã un temperament vulcanic, coleric-sangvinar, care avea sã-i aducã multe

neplãceri mai tîrziu. La vîrsta de 4 ani, i-a trimis domnitorului Gheorghe Caragea o felicitare de Anul Nou, scrisã în greceºte. Plãcut impresionat, vodã l-a rãsplãtit cu un cal, iar doamna, cu o pungã cu galbeni. În 1821, cînd cu revoluþia lui Tudor Vladimirescu, toatã familia s-a refugiat în Transilvania. Reacþionar nevindecabil, Lãcusteanu, gata oricînd sã spînzure ºi sã punã tunurile pe rãzvrãtiþi - ,,trãdãtori care cãtau la averile altora, ca sã-i lase muritori de foame” – avea o pãrere proastã despre cãpetenia pandurilor. Iatã cîteva rînduri, de un haz involuntar: ,,Un om neînsemnat, moºnean din Valahia Micã, fãrã nici un fel de învãþãturã sau inteligenþã ºi drept, tot meritul ca sluger în armata ruseascã a fost gradul de porucic (locotenent) de infanterie. Prin urmare, nici capacitatea, care îi lipsea, nici patriotismul þãrii nu îl fãcuse sã se rãscoale, ci o mînã puternicã, strãinã, fãcîndu-l, l-a fãcut sã lase un nume istoric în þarã. Sfîrºitul însã l-a avut fatal, cãci l-au tãiat în o sutã de bucãþi la Tîrgoviºte de generalul Ipsilant, general al Rusiei în retragere...”.

Este impresionantã descrierea momentului, cînd Rusia a obligat Turcia sã permitã înfiinþarea Armatei Române, cu fraze scurte ºi expunerea minuþioasã a faptelor. Fiii de boieri au primit grade de ofiþeri. Boierii au fost fãcuþi colonei. ,,Desculþii” – subofiþeri. ªeful armatei a fost numit Alexandru Ghica, viitorul domn al þãrii. Recunoºtinþa lui Lãcusteanu pentru ruºi este imensã. Aproape cã lãcrimeazã cînd îºi aduce aminte cum l-a tuns, cu mîna ei, generãleasa Varvarinca (30 de ani), soþia generalului rus Starov (60 de ani), instructor-ºef al Oºtirii Române. ªi fiindcã G. Cãlinescu remarca savoarea inimitabilã a exprimãrii, reproducem alte cîteva mostre de cuvinte ºi expresii: ,,Îmi violeazã moralitatea”; ,,Deºteptîndu-mã, am blamat-o”; ,,Dar, peste puþinã vreme, amorul a înlocuit remordul”; ,,Jocuri de hazard”; ,,Am vrut sã-i dau o strînsoare de mînã”. În 1831, holera bîntuia ºi în armatã. Zilnic mureau mii de ofiþeri ºi subofiþeri. Singurul medicament care se dãdea era ,,Vinaigre des quatre voleurs” (oþet pentru hoþi). În pofida acestui fapt, armata noastrã fãcea primele manevre împreunã cu armata ruseascã. Cu aceastã ocazie, Lãcusteanu este avansat cãpitan. În 15 luni primise 3 grade. În 1834, armata ruseascã se retrage din Principate ºi, în locul guvernatorului Pavel Kiseleff, sînt numiþi domnitorii pãmînteni Mihai Sturza în Moldova ºi Alexandru Ghica în Muntenia. Încet-încet, armata noastrã îºi pierde din importanþã ºi din valoare. În 1837, Grigore Lãcusteanu este avansat maior.

Partea a treia: ,,Hymenul” (Nu spunem de ce. Vã lãsãm sã aflaþi ºi singuri din carte). Din spusele lui Lãcusteanu, domnitorul Ghica era foarte iubit de popor.

Scoaterea lui din scaunul domniei de cãtre turci, în 1842, a stîrnit o imensã jale în rîndurile românilor mari ºi mici: ,,Unde ne laºi, pãrintele nostru?”. Chiar ºi Lãcusteanu plînge dupã domnitor: ,,Alexandru Ghica, scrie el, a fost cel de pe urmã domn cu inimã de adevãrat român ºi pãrintele românilor!”. Ajungînd vodã la Ploieºti, poporul l-a implorat sã se întoarcã la domnie. ,,Rãmînînd aici, le-a rãspuns mãria sa, urmeazã a mã lupta împotriva a douã Puteri: cu colosul Nordului (Rusia) ºi cu Turcia”. ...ªi vodã ºi-a continuat drumul exilului spre Braºov. (Mai þineþi minte? La fel avea sã se justifice ºi conspiratorii dintr-o schiþã de Caragiale: ,,Asta nu-i glumã ce facem noi! Ia gîndeºte-te dumneata: ºapte puteri garante!, nene Niþã, ºi Convenþia de la Paris! Carevasãzicã, noi ne punem contra lui Napoleon III, neicã Niþã...”) Dar acest eveniment nu l-a împiedicat pe Lãcusteanu sã-ºi reverse iubirea ºi spre ceilalþi domnitori care s-au perindat la scaunul Munteniei: Gheorghe Bibescu ºi Barbu ªtirbei. Cum s-ar zice astãzi, traseist politic...

Vreþi sã ºtiþi cum erau aleºi domnitorii? La ora 10 dimineaþa, toþi deputaþii au fost închiºi în Parlament, cu strãjeri la uºã, sã nu intre ºi sã nu iasã nimeni pînã nu va fi ales domnitorul. Fiindcã votarea putea dura cîteva zile, li s-a adus mîncare. Mitropolitul a þinut o cuvîntare ºi i-a dezlegat pe deputaþii care aveau obligaþia sã bage de seamã dacã toþi cei 41 de candidaþi la domnie voteazã corect. În primul tur, a ieºit banul Iordache Filipescu. În cel de-al treilea, vornicul Barbu ªtirbei. Abia în al cincilea a ieºit, cu unanimitate, Gheorghe Bibescu. Fiind agreat ºi de turci, ºi de ruºi, el a fost proclamat domn al Munteniei. A domnit între 1842 ºi 1848, cînd l-au rãsturnat revoluþionarii.

ALBUMUL CU POZE RARE

Un portret al lui Eliade Rãdulescu, cel pe care, la 1848, colonelul Grigore Lãcusteanu îl ameninþa cu sabia: ,,O sã te tai, cîine, sã te învãþ sã mai dai o asemenea proclamaþie!”.

CIOBURI DE GÎNDURI

Copilã din alt cer

Frumoasã varã, copilã din alt cer, Peronul altor vremuri cu ceþuri ne aºteaptã ªi iar plecãm în lume sãtui de efemer Cãtînd cu disperare în sens o cale dreaptã.

Pe bancã, lîngã mine, azi inima þi-e frîntã, Iar trenul sorþii noastre se-aude-n depãrtãri, Mã pierd ºi eu ca pruncii privind la bluza-þi strîmtã ªi tot repet cuvinte pe post de-ncurajãri.

Te þin cumva de mînã, ca semn cã-þi sînt aproape, ªi-mbrãþiºarea-þi tandrã ne strigã din trecut Cu vremea ei de scaldã ºi murmurul de ape Ce-nnobilau sãrutul negînd durutul lut.

Frumoasã varã, copilã din alt cer, Ce trist este peronul cu gara ce-a murit!

O lacrimã în flãcãri te cautã-n mister...

Dar magii ca zãpada vor clipa noastrã-n mit.

ILARION BOCA, 24 august 2017 Sã vedem ºi cum erau aleºi parlamentarii. Toþi boierii de clasa I erau aleºi deputaþi de drept. Boierii din clasele a II-a ºi a III-a (22 la numãr) erau traºi la sorþi de preºedintele Înaltei Curþi. Toate districtele þãrii trimiteau cîte 2 deputaþi. Comersanþii ºi meseriaºii – un numãr oarecare. În total, Camera era compusã din 151 de deputaþi. Ca ºi astãzi, toþi candidaþii fãceau promisiuni mincinoase alegãtorilor, în bani ºi în funcþii înalte. ªi Grigore Lãcusteanu a fost ales deputat. Mai tîrziu, pe vremea lui Cuza, a fost ales ºi senator, ceea ce nu l-a împiedicat sã scrie urît despre prinþul Unirii.

Fin observator, Gr. Lãcusteanu descrie în cartea sa cum s-a desfãºurat ºi a fost înãbuºitã revoluþia de la 1848 din Moldova ºi Muntenia. Un rol important l-au jucat mai ales negustorii ºi meseriaºii, ,,golanii de la revoluþie, dãscãleþii, tãbãcarii ºi mãcelarii înarmaþi cu pistoale, topoare ºi sãbii, fiecare cu rolul sãu...”. În încheiere, sã vã mai delectãm ºi cu alte mostre stilistice. ,,Bãtrînul ieºi vociferînd injuriile cele mai cumplite”. Sau: ,,Copiii spãimîntaþi plîngea, pe Maria au gãsit-o un isterism, care îi rãmãsese patimã ºi l-au avut multã vreme”. Dar, mai ales, sã reproducem episodul cu incursiunea colonelului Lãcusteanu în mahalaua armenilor, unde bieþii oameni au fost bãtuþi de soldaþi cu biciurile ºi cu latul sãbiilor: ,,Pe armean l-au trimis acasã bãtut mãr, iar Hagiu mi-a scãpat, fiindcã nu mai aveam pe cine sã mai întreb unde ºade, cãci armenii se bãgase în gaurã de ºarpe”. Pînã ºi copiii tremurau de fricã: ,,Uite, vine Lãcusteanu!...”.

PAUL SUDITU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 10-a – 15 septembrie 2017

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Bucureºtiul interbelic ºi cuptoarele sale (2) Un negustor de cadouri mãrunte urma, cu buzunarele pline de fleacuri nemþeºti, de pãcãleli, baloane puse în joacã la copii sub faþa de masã ca sã ridice farfuriile invitaþilor, figurine de plumb reprezentînd un personaj stînd pe vine ºi fãcîndu-ºi nevoile, sau Karagozi obsceni.

Ghiþã luã cuvîntul: - Li se spune mîncãri româneºti tuturor mîncãrurilor strãine, ungureºti, ruseºti, turceºti sau greceºti, numai sã vinã din Rãsãrit. Supa asta acrã e polonezã ºi bulgarã. N-ai dreptate dacã te strîmbi gustînd-o. E nevoie sã înveþi sã-þi placã supele noastre aºa de variate: ciorbe de potroace, de vînat, cu borº (drojdie de grîu), cu carne tocatã, cu verdeþuri ºi legume asezonate cu lãmîie. Mãnînci în acest moment pilaf cu frigãrui de oaie: e turcesc; foile astea de aluat cu carne tocatã, numite plãcinte, sînt de origine vienezã, ca ºi aceste clãtite cu brînzã de vaci, cãrora li se spune papanaºi; puiul ãsta cu paprika e unguresc, acest cub auriu de filamente crocante ca rãmurelele unui cuib, din care se revarsã sclipitoarea friºcã, e un cataif, ºi el e turcesc, ca ºi vecinul sãu, rombul cu nuci, cu susan ºi cu miere, numit baclava.

Cunoºti oare dumneata musacaua moldoveneascã, ori Imam baieldy, cuvînt care înseamnã în turceºte: „însuºi împãratul s-a lins pe buze cu ea”? Aici atingem cu degetul, fãrã îndoialã, secretul acestei terminologii. Cine a vãzut oare vreodatã un turc în faþa unei cratiþe? Aceste feluri de mîncare erau toate greceºti, bineînþeles, ieºite toate din gastronomia byzantinã, însã raiaua fricoasã le-a tradus în limba învingãtorului otoman.

- ªi asta?, am spus.

- Asta e mãmãliga.

- Ce, asta-i mãmãliga þãranilor? ªi îi plîngi cã sînt prost hrãniþi!

- Pentru cã, orãºeni rãzgîiaþi ce sîntem, o acoperim cu ochiuri, o îndopãm cu brînzã de vacã, o scãldãm în smîntînã; dar sãteanul o mãnîncã uscatã ºi rece. E mîncarea noastrã naþionalã. O sã gãseºti pe toate mesele ºi sarmale, cocoloaºe de porc cu orez, înfãºurate în foi de varzã acrã. Vara, îþi recomand dovleceii, roºiile noastre umplute ºi tocãtura noastrã înfãºuratã în foi de

viþã foarte tînãrã, care se serveºte cu iaurt. Iezii noºtri, purceii de lapte, mieii de Paºti pe frigãruie nu au pereche în Orient; iar minunatele, inimitabilele tocãniþe, atît de gustoase, aºa de parfumate, aºa de pline de spirit! Cît de posomorîte ni se par a fi ale voastre, din Franþa, în comparaþie cu ele.

Ospãtarii purtau pe braþe tocãturi ruseºti, pateuri calde (se îmbracã în aluat chiar bucãþile de carne de vitã), cîrnaþi foarte piperaþi, creveþi urcînd în piramide stacojii.

- Chelner! Un pilaf de creveþi!, comandã Ghiþã cu o voce ezitantã; sau mai degrabã nu: un pilaf cu ficaþi.

Erau ficaþi întregi, ficaþi graºi proaspeþi, care se topeau, aºezaþi cu delicateþe pe coroana de orez uºor.

- Aþi vãzut sosirea în Hale a trenurilor de la Dunãre - mã întrebã celãlalt prieten al nostru, Vasile -, vagoanele cu crapi, ºtiuci, cegi ºi sturioni, care se înmulþesc ca în Evanghelie? Supa de peºte din Deltã, fãcutã din toþi peºtii fluviului, pisaþi ºi fierþi... dar de fapt uitam: Sãgeata Orientului a dvs. a dat deja reþeta...

- Acum avem nevoie de o carte a dvs. despre vînatul de la noi. Avem de tot felul; ºi întîi de toate, iepurele, marele iepure din Europa centralã, soi care începe în Alsacia ºi se terminã în Rusia; se mãnîncã, de preferinþã, cu mãsline sau cu smîntînã.

- Vãd cã dvs. cunoaºteþi arta de a mînca bine, spusei, dar unde-aþi învãþat-o pe aceea de a nu muri înainte de vreme?

- Bunicul meu a trãit pînã la optzeci de ani, rãspunse Vasile, mai servindu-se o datã din fileul de porc. De altfel, bucãtãria noastrã e infinit mai puþin complicatã decît bucãtãria polonezã, care e cea mai bunã din Europa, dupã a dvs. Moºtenirea noastrã þãrãneascã ne îngãduie acest exces, continuã Vasile, comandînd, dupã o supã de iepure, de altiminteri minunatã, ºi douã biftecuri, ºi o aripã de curcan fiartã în piftia ei.

- Sã nu crezi cã toatã România mãnîncã aºa de mult ca noi, trase concluzia Ghiþã. Existã o sutã de mii de cetãþeni care ne imitã, ºi vreo douãzeci de milioane care nu cunosc decît mãmãliga cu apã, servitã pe o scîndurã ºi tãiatã cu aþa.

- ªi este hranã destulã pentru toatã lumea?

- Va fi întotdeauna destulã; nimeni nu crapã de foame. Aþi vãzut restaurantele noastre, cu preþ fix de ºapte lei, adicã de ºaptezeci de centime? Asemenea restaurante au fost deschise în tot Bucureºtiul, iar mîncãrurile lor sînt excelente.

Sfîrºit PAUL MORAND (1935)

Primul turneu Pascaly în Transilvania (2) Frumoasa artistã Mariþa Vasilescu e obligatã, însã, sã se întoarcã la Bucureºti, turneul rãmînînd fãrã doinitoarea atît de rãsfãþatã.

La fel ca vibraþiile limbii ºi misterul sonor al cuvintelor, pe Eminescu îl preocupã în egalã mãsurã ºi istoria neamului. În singurãtatea cuºtii, urmãrind patosul interpreþilor, îi fuge gîndul la personagiile legendare care au pus temeliile neamului – ºi Mihai Viteazul, jucat magistral de Pascaly, este unul dintre aceºti arhangheli... Suflerul îºi dã seama cã teatrul poate ilustra sentimental ºi atît de cuceritor vitejiile istoriei! Nu o datã lasã textul deschis ºi, îmbrãcat dinainte în costumul de epocã, aleargã în scenã sã-ºi spunã cele douã-trei replici, contribuind aproape anonim la fãurirea apoteozei... Noaptea, Lugojul nu-ºi gãseºte astîmpãrul, rãsunã de serenadele pe care înfocaþii le „fac” la ferestrele divelor din trupã. Pascaly parcurge, cu ai lui, epoca unei plenitudini româneºti înãlþãtoare. La cina de despãrþire, aceleaºi înflãcãrate vorbiri, solemne jurãminte, asigurãrile directorului cã artiºtii vor reveni, îmbrãþiºãri, cîntece, dansuri...

Ajunºi la Timiºoara, repertoriul se perturbeazã, deoarece protagonista, Matilda Pascaly, dã naºtere unui copil.

Au loc numai trei reprezentaþii, punctul forte fiind aceeaºi piesã istoricã, „Mihai Viteazul”. Succesul declanºeazã pana unui versificator local, Iulian Grozescu, care împarte în salã o producþie ocazionalã, cu asemenea strofe: „Timiºana cea bãtrînã/ Pare c-a întinerit,/ Cãci azi Thalia românã/ Prima datã a sosit.// A sosit sã ne vesteascã/ Cã aºa vom mai trãi/ Limba dulce româneascã/ Dac-am ºti a o iubi”.

Urmîndu-ºi legendara misiune, de la Timiºoara, actorii români poposesc la Arad. Impunãtorul oraº de pe Mureº e stãpînit de vechi tradiþii artistice, populaþia fiind deprinsã cu teatrul.

La 1816, Jakob Hirschl, negustor, clãdeºte aici primul teatru de piatrã pe teritoriul þãrii. Inaugurarea s-a fãcut cu piesa „Cenuºãreasa”, datã de trupa germanã condusã de C. Kunst. În 1818, Hirschl cere magistratului din Arad un gardian pentru ordine ºi permisiunea sã deschidã un bufet de bãuturi în clãdirea teatrului...

La 27 februarie 1818, are loc cea dintîi reprezentaþie susþinutã de elevii ªcolii Pedagogice Române (Preparandia). Învãþãtorul Petru Nimsgern tipãreºte „Ateneul românesc”, prima revistã din Transilvania, redactatã de Alexandru Grava, unul din primii autori dramatici români. Josif Dauer, comerciant, întemeiazã primul Conservator din þarã, la Arad, la 1833.

Oraºul, avînd vazã, abundã în turnee strãine, celebritãþile vremii nu-l ocolesc.

Dintre virtuozii care devansaserã curgerea timpului, la 1847, Johan Straussfiul ºi Franz Liszt, delirant aplaudaþi, dau concerte în Hanul-hotel „Crucea Albã”. Între 1849 ºi 1863, un actor ºi cîntãreþ de operã, ªtefan Philipovics, organizeazã spectacolele unei trupe permanente. Un alt actor, Iosif Farkas, maghiar, joacã ºi îºi cîºtigã popularitate în limba românã, în trupa lui Vasile Maniul, avocat, autor dramatic ºi interpret, spre sfîrºitul vieþii, membru al Academiei Române.

Bazaþi pe aceste împliniri culturalartistice ale oraºului, reprezentanþii vorbirii româneºti dau, la început, la teatrul orãºenesc, cîteva reprezentaþii fãrã principala divã. În faþa cortinei, Pascaly înflãcãreazã auditoriul cu poezia „Adu-þi aminte, române!”, de Marienescu. Corifeul, însã, se îmbolnãveºte; de asemenea, Gestianu; iar starea Matildei Pascaly, din cauza naºterii, nu este favorabilã.

Spectacolele sînt întrerupte.

Iosif Vulcan, care comentase în „Familia” drumul glorios al turneului ºi care cu puþine zile înainte publicase un

vibrant portret al lui Pascaly, vine la Arad sã ia parte la manifestãrile solilor românismului. Cu acest înãlþãtor prilej, îl cunoaºte pe poetul pe care îl promovase în paginile revistei ºi cãruia îi modificase numele. Tot în „Familia”, sugerase turneiºtilor reprezentarea unei comedii într-un act, „O glumã”, de Marienescu, ºi a unei lucrãri proprii, cu cîntece, „Nu vãtãmaþi fetele bãtrîne”.

Amiciþia dintre actori ºi literatul ardelean se aratã, dintru început, ca de cînd lumea. În grãdina hotelului, sub frunziºul care freamãtã tocmai din þarã, Pascaly, convalescent, îi sugereazã lui Vulcan crearea unui teatru naþional în Imperiul austro-ungar.

Suflerul-poet, de faþã, simte în propunerea corifeului aleanul sufletului lui...

Dupã ce directorul se scuzã cã nu-i poate reprezenta comedia, în 3 acte, neavînd rãstimpul s-o pregãteascã, Matilda Pascaly, abilã, promite sã declame, la unul din spectacole, „Copila românã”, versuri din piesa propusã. ªi astfel, la cîteva seri, cu Vulcan în salã, la începutul spectacolului cu „Sãrmanul muzicant” ºi „Femeia trebuie sã-ºi urmeze bãrbatul”, Matilda Pascaly, în costum naþional, apare prima oarã pe scena de la Arad. Rosteºte armonios, cu avînt ºi dãruire, versurile ce descriu „Copila românã”. Aplauze, urale, ovaþii...

La a treia rechemare, apare cu Vulcan la rampã, înfrãþirea autor-interpretã satisfãcînd la superlativ asistenþa!

La pauzã, Eminescu, în cuºcã, într-o largã cãmaºã de noapte din cauza caniculei, „trage” din pipã gustul triumfului...

Seara urmãtoare se joacã „Nu e fum fãrã foc” ºi „Un pahar de ceai”.

Urmeazã spectacolul de adio. Dupã care despãrþirea e grea de regrete, la un însufleþit banchet, unde, pentru frumoasele româneºti aduceri aminte, Pascaly primeºte în dar un pocal de argint.

Sub cerul românesc, înstelat, directorul soarbe din cupã ºi duce cu el sufletele arãdenilor...

Doina suferinþei româneºti

Prutule, apã românã, Prutule, apã bãtrînã Prutule întunecat, Mal cu plîns amestecat, Prutule, adîncã ranã Peste Þara cea ªtefanã Tu desparþi ca un duºman, Moldovean de moldovean, Grai de grai de la o Mamã ªi nãframã de nãframã ªi desparþi de la Carpaþi Pînã-n vale la Galaþi, Lunga brazdã strãmoºeascã De-altã brazdã româneascã! ªi pe vãi întunecate Desparþi frate de alt frate!

Pe un plai cu-aceiaºi horã Desparþi sorã de-altã sorã! ªi prin neguri ºi prin ceaþã, Desparþi viaþã de-altã viaþã! ªi pe ploaie ºi pe vînt Un mormînt de alt mormînt…

Dar nu e hotar, nici carte Ca sã poatã-n veci desparte, Cum nu sînt nici frontiere Sã despartã o durere…

Plînsul nostru în tãcere Va sã schimbe în Putere!

Ca sã rabde ºi s-aºtepte Româneºti hotare drepte!

Prutule care ne-mparþi Cît o sã ne mai desparþi?

Deºi au aceleaºi slove Ai fãcut douã Moldove Care vin ºi plîng la Prut Cã azi iar le-ai desfãcut!

Cum desfaci din rãdãcinã O tulpinã de tulpinã…

Ca sã-ºi plîngã apoi soarta, Una-n stînga, alta-n dreapta!

Dar ca Soarele, ca Luna, Nu sînt douã, ci tot UNA! Cît li-i Neamul ºi Moºia Una este ROMÂNIA! FLORIN IORDACHE

Sfîrºit de august. Ultimul oraº, Oraviþa.

Douãsprezece trãsuri aºteaptã în garã – cîte una de fiecare actor. Flori ºi ghirlande acoperã histrionii ajunºi la capãt de þarã. Pe lungul drum pînã la Hotel „Coroana”, razele lunii dau loc de visare bãnãþenilor mîndri de fraþii lor...

A doua zi, la „ªtrengarul din Paris”, de Scribe, entuziasmul îºi iese din matcã.

Cu atît mai vîrtos la cea de-a doua reprezentaþie, ultima cu „Mihai Viteazul”.

Matilda Pascaly arboreazã acelaºi costum românesc ºi înfioarã inimile cu „Copila românã”... În teatrul intim ca un budoar de curtezanã – cu numai 117 scaune – privilegiaþii, strînºi unul lîngã altul, trãiesc extaziaþi evenimentul.

Ca într-o rugãciune, ºoapta poetului din cuºcã aprinde sufletele celor de pe binã. Pascaly ºi ai lui trec „fruncii” Banatului armoniile de limbã ºi clocotul trãirii, dînd ºi acestor meleaguri, vremelnic despãrþite, certitudinea alipirii definitive... Sofroniu Pascu, corespondentul „Familiei”, consemneazã astfel sãgetarea din scenã: „Am auzit ºi am vãzut ceea ce pînã acum numai cugeta ºi ofta am putut, am cunoscut sublimitatea limbii noastre”. ªi s-au întors, odatã cu toamna, dupã ce întraripaserã un senin legendar de istorie, „pãsãri cãlãtoare” la cuiburile lor...

Sfîrºit GABY MICHAILESCU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 15 septembrie 2017

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (24) „Copiii de pe ulicioarã“ Autor: Naguib Mahfouz Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1959, Egipt; 1988, Statele Unite Edituri: ziarul ,,Al-Ahram”; Three Continents Press Forma literarã: roman

Rezumat Autorul egiptean Naguib Mahfouz, laureat al Premiului Nobel pentru Literaturã în 1988, este cel mai cunoscut scriitor arab contemporan, cu 35 de romane ºi peste 10 colecþii de povestiri scrise în ultima jumãtate de Secol XX. Multe dintre romanele bogat detaliate ale lui Mahfouz portretizeazã viaþa cartierelor locuite de clasele muncitoare din Cairo. Printre cãrþile lui se aflã ºi cele trei romane, Trilogia Cairo, capodopera sa, scrisã între 1945 ºi 1957, relatînd destinele a trei generaþii dintr-o familie din Cairo. ,,Copiii de pe ulicioarã” (,,Children of the Alley” – cunoscutã ºi sub numele Children of Gebelawi) este istoria unei strãduþe imaginare din Cairo, ºi în acelaºi timp, repovestire alegoricã a vieþilor lui Adam ºi Eva, Cain ºi Abel, Moise, Isus ºi Mahomed. Romanul poate fi citit pe mai multe niveluri. La un nivel poate apãrea ca o evocare a lumii pierdute a copilãriei lui Mahfouz, pe strãduþele din Gemalia, în Cairo, dar ºi o naraþiune ficþionalã captivantã.

De asemenea, poate fi o fabulã care evocã istoria iudaismului, creºtinismului ºi islamului, ºi chiar o criticã la adresa intoleranþei religioase ºi a represiunii politice ºi economice.

Relatatã de un localnic anonim de pe ulicioarã, de profesie scriitor, povestea începe la umbra reºedinþei lui Gabalawi, stãpînul unei moºii la poalele Muntelui Muqattam. Gabalawi, a cãrui prezenþã despoticã se transmite de-a lungul generaþiilor, Îl reprezintã pe Dumnezeu, sau dupã cum spune Mahfouz, o anumitã idee despre Dumnezeu, pe care au creat-o oamenii.

Fiul lui Gabalawi, Adham, ºi soþia acestuia din urmã, Umaima, ademeniþi ºi pãcãliþi de cãtre fratele lui Adham, Idris, sînt daþi afarã din conac ºi din grãdinile parfumate de cãtre Gabalawi, din cauzã cã încercaserã sã se uite într-o carte interzisã. Unul din cei doi fii ai lor, Qadri, îl ucide pe celãlalt, Humam, într-o altercaþie. Qadri se însoarã cu Hind, fiica lui Idris. Ei au mulþi copii, iar descendenþii acestora devin întreaga populaþie a ulicioarei.

Gabalawi se izoleazã în conacul sãu ºi nu mai este vãzut vreodatã. Administrarea moºiei sale devine imediat o sursã de conflict. Deºi la început vãtaful moºiei ia exemplul bun al lui Gabalawi, împãrþind roadele cu toþi descendenþii, îl cuprinde în cele din urmã lãcomia ºi începe sã îi exploateze pe cei sãraci. Treptat, cartierul este condus de tineri gangsteri angajaþi de vãtaf, care cer taxe de protecþie de la localnicii muncitori.

Primul care se ridicã împotriva nedreptãþilor de pe strãduþã este vrãjitorul de ºerpi Gabal, care îi învinge pe gangsteri ºi preia controlul zonei. Gabal, care aplicã Legea talionului, este onest ºi demn, împãrþind bunurile moºiei în mod egal, dar este în acelaºi timp un om temut.

El este simbolul ordinii ºi al justiþiei dar, dupã moartea sa, reîncepe vremea vãtafilor nelegiuiþi ºi a gangsterilor. Într-o altã generaþie, apare un nou lider - Rifaa, fiul dulgherului - predicînd împotriva violenþei ºi a materia-

SÃ NE CUNOAªTEM FRAÞII

Macedo-românii sau aromânii (2) Teritoriul pe care îl ocupã astãzi aromânii, în grupuri sau masse compacte, e relativ redus. De fapt, aromânii apar împrãºtiaþi, prin ocupaþiile lor, pe tot cuprinsul Peninsulei Balcanice: apar în oraºele Serbiei, Bulgariei, ca ºi în cele din Tracia ºi Grecia veche; îi gãsirn în orice punct de intersecþie între regiuni diferite sau la noduri de drumuri. Dar aceasta constituie o împrãºtiere ce nu poate fi încadratã atunci cînd e vorba sã urmãreºti, sub raportul etnic, þinuturile unui popor. Regiunile aromâneºti sînt urmãtoarele: a) Masivul muntos al Pindului, care se gãseºte în continuitate teritorialã cu Tesalia. Amîndouã aceste regiuni Pindul ºi Tesalia - ne prezintã cea mai mare ºi mai compactã massã de aromâni. Aici sînt cele mai numeroase sate exclusiv aromâneºti, printre care amintim: 1. Avdela, focarul cultural-naþional al cauzei aromâneºti, patria lui Apostol Margarit; a fost incendiat pentru ultima datã în 1905, de cãtre antarþii greci; el se gãseºte la poalele Muntelui Vasiliþa (2.300 m.). 2. Aminciu, zis ºi Meciova,

lismului. El îi cheamã pe urmaºii lui Gabal, susþinînd cã îi va elibera de duhurile rele. Rifaa este ucis de cãtre un vãtaf care îl vede ca pe o ameninþare la ordinea socialã.

Un al treilea lider, Qassem, se ridicã din rîndul „ªobolanilor Deºertului”, cei mai sãraci ºi mai rãi dintre locuitorii cartierului. El afirmã cã toþi locuitorii de pe strãduþã sînt copii - egali între ei - ai lui Gabalawi, ºi cã domnia gangsterilor trebuie sã se termine. Urmînd exemplul lui Rifaa, el reuºeºte sã aducã un climat de frãþie ºi pace printre urmaºii lui Gabal, Rifaa, ºi printre proprii sãi discipoli. El proclamã cã nici un cartier nu este mai aproape de Gabalawi decît altul ºi cã moºia aparþine tuturor.

Dar cei ce îi urmeazã lui Qassem în funcþia de vãtaf readuc vechiul sistem de violenþã ºi exploatare. Strãduþa este din nou învrãjbitã, cu cartiere separate pentru adepþii lui Gabal, Rifaa ºi Qassem. „Gabalawi, strigã bãtrînul Shakrun, la poalele conacului, cît timp vei mai sta tãcut ºi ascuns?

Poruncile tale sînt ignorate ºi banii tãi sînt risipiþi... Chiar nu ºtii ce se întîmplã cu noi?”.

Arafa, un magician, se dedicã eliberãrii strãduþei din tirania în care se aflã. El încearcã sã dea de cartea lui Gabalawi, cauza exilului lui Adham, crezînd cã în aceasta stã secretul magic al puterii lui Gabalawi. Cînd intrã în conac pentru a cãuta cartea, el omoarã un servitor. Deºi venise în cãutarea puterii împotriva rãului, el se transformã într-un rãufãcãtor.

Ucigîndu-i un servitor, Arafa, în mod indirect îl ucide pe Gabalawi, care moare în urma ºocului pe care îl are cînd vede moarte în casa sa. Adepþii lui Gabal, Rifaa ºi Qassem se ceartã asupra locului unde va fi îngropat Gabalawi, fiecare crezînd cã are o relaþie mai apropiatã cu pãrintele lor. Vãtaful îi îndeamnã pe cronicari sã povesteascã viaþa lui Gabalawi, subliniind modul în care acesta a fost ucis de Arafa. Dar oamenii îl cred pe Arafa, ºi cred în magia lui, punîndu-i numele deasupra celor ale lui Gabel, Rifaa ºi Qassem. Gabalawi este mort, iar oamenii spun: „Nu mai avem de-a face cu trecutul. Singura noastrã speranþã stã în magia lui Arafa, ºi dacã am avea de ales între magie ºi Gabalawi, am alege magia”.

Rîndurile finale ale cãrþii prezintã viitorul cu speranþã: „Nedreptatea trebuie sã aibã un sfîrºit, aºa cum zilei îi urmeazã noaptea. Vom vedea moartea tiraniei ºi rãsãritul luminii ºi al miracolului”.

Istoricul cenzurii ,,Copiii de pe ulicioarã”a fost publicat în foileton în 1959, în ziarul semioficial de la Cairo, ,,Al-Ahram”.

Musulmanii habotnici au ieºit în stradã în semn de protest, cerînd interzicerea publicãrii, întrucît Mahfouz ar fi sugerat în mod alegoric cã Dumnezeul lui Adam, Moise, Isus ºi Mahomed ar putea fi mort. Numai dupã intervenþia preºedintelui Abdel Nasser, prieten cu editorul de la e un orãºel de fapt, renumit în istoria aromânilor, prin drepturile autonome pe care le dobîndise de la turci; e patria lui Averof; e, în acelaºi timp, ºi un leagãn istoric, întrucît pe aici au trecut armatele lui Caius Iulius Caesar ca sã se întîlneascã cu cele ale lui Pompeiu în Tesalia; trecutul cultural al acestui orãºel a activat mult miºcarea creºtineascã - deci a grecilor - în dezvoltarea ei. 3.

Samarina; un important centru curat aromânesc; se gãseºte la poalele Muntelui Smolcu, cel mai înalt vîrf al Pindului; e renumit prin seria de cãpitani-eroi pe care i-a dat în miºcãrile creºtineºti contra turcilor în epoca lui Alipaºa, în jurul anului 1821, precum ºi mai tîrziu. 4.

Perivole, supranumit ºi comuna bravilor, la poalele Muntelui Oul. 5. Cãlarili, vestit în direcþia industriei de o artã superioarã, mai ales în ceea ce priveºte argintãria. 6.

Sãracu, frumoasã comunã în formã de amfiteatru, patria marelui I. Coletti. În afarã de acestea, relevãm alte cîteva: Bãiasa, Furca, Turia, Amer, Pãdz, Breaza, Zmixi, Laca, Cirneºi, Grebeniþi, Floriu, Flamburari, Cornu, Dziniradz, Malacaºi etc. Demn de relevat e faptul cã toate comunele sau satele sînt locuite exclusiv de aromâni, fãrã nici un singur strãin mãcar, fie el grec, evreu sau alt neam. În ceea ce priveºte aspectul satelor, de reþinut cã toate casele sînt clãdite din piatrã, cu mai multe încãperi ºi chiar, cîte una, pînã la douã etaje.

,,Al-Ahram”, Mohamed Heikal, romanul a putut fi publicat pînã la capãt. Însã, clericii de la puternica autoritate religioasã, Universitatea Al-Azhar, au interzis cartea, condamnînd-o pentru blasfemie ºi numindu-l pe autor eretic, pentru interpretarea greºitã ºi ofensatoare a profeþiilor Islamului ºi a caracterului lui Mahomed.

De atunci, organizaþii militante islamice au susþinut atacuri neîncetate la adresa cãrþii ºi a autorului, care au dus la interzicerea cãrþii timp de 3 decenii. ,,Copiii de pe ulicioarã” a continuat sã circule din mînã în mînã în versiunea sa din ziar pînã în 1967, cînd o ediþie piratatã a romanului a fost publicatã la Beirut, în Liban, într-o formã uºor „amelioratã”. Introdusã clandestin ºi în Egipt, aceasta se vindea pe sub mînã în librãriile din Cairo. În 1988, Mahfouz cîºtigã Premiul Nobel. Fundamentaliºtii, care nu l-au iertat niciodatã pentru scrierea romanului ,,Copiii de pe ulicioarã”, ºi-au reînnoit atacurile, temîndu-se cã premiul ar fi putut fi invocat drept motiv pentru ridicarea interdicþiei.

Mahfouz a stîrnit din nou furia oarbã a fundamentaliºtilor cînd a comentat decretul Ayatolahului Khomeini, care cerea moartea autorului britanic Salman Rushdie, pentru scrierea ,,Versetelor satanice”. ªeicul Omar Abdel Rahman, liderul fundamentalist egiptean al organizaþiei militante Gamaat Islamia (care a fost condamnat ulterior pentru un complot de asasinat împotriva unor lideri politici americani), a emis o declaraþie în care le solicita atît lui Mahfouz, cît ºi lui Rushdie sã se cãiascã. „Dacã nu o vor face, vor fi uciºi”, spunea acesta. „Dacã aceastã sentinþã ar fi fost datã lui Naguib Mahfouz cînd a scris «Copiii de pe ulicioarã», Salman Rushdie ar fi înþeles cã trebuie sã pãstreze anumite limite”. În iunie 1992, teroriºtii islamiºti din Cairo l-au împuºcat ºi omorît pe Farag Fouda, un cunoscut scriitor laic din Egipt, care, la fel ca Mahfouz, se exprimase public împotriva cenzurii violente. La scurt timp dupã uciderea lui Fouda, guvernul egiptean a descoperit o listã neagrã pe care era trecut, pe lîngã alþi intelectuali ºi scriitori, ºi Mahfouz. Lui Mahfouz i-a fost oferitã protecþie din partea poliþiei, dar acesta nu a acceptat-o. La începutul anului 1994, revista sãptãmînalã ,,Rose el-Youssef” a publicat pasaje din mai multe cãrþi interzise, printre care ºi ,,Copiii de pe ulicioarã” ºi ,,Versetele satanice”, însoþite de declaraþii în favoarea libertãþii de exprimare. În octombrie 1994, Mahfouz a fost înjunghiat de mai multe ori în gît, în timp ce se afla într-o maºinã în faþa casei sale din Cairo. (Doi militanþi islamiºti au fost condamnaþi pentru tentativã de omor, ºi executaþi, ºi alþii au primit pedepse mai mici).

Mahfouz nu ºi-a mai putut folosi pe deplin mîna dreaptã în urma atacului, astfel cã de atunci ºi-a dictat scrierile.

La cîteva sãptãmîni de la atac, romanul a fost publicat de presa egipteanã pentru prima datã dupã 35 de ani. Pînã la mijlocul anului 1997, romanul nu fusese publicat sub formã de carte. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA b) Regiunea Veriei, în imediata apropiere a Salonicului. Aici avem urmãtoarele sate: Dol’iani, Sel’iade-sus, Sel’ia-de-jos, Xirulivad etc. În directã continuitate apare ºi regiunea Vodenei, cu sate ca Paticina, Fetiþa, Morihova etc. Aceste douã centre, în anii din urmã, au primit grele ºi ireparabile pierderi prin colonizarea grecilor asiatici în coastele lor. Din aceastã cauzã, o bunã parte din populaþie a ºi început sã emigreze în Þaramamã. c) Înspre apus de Salonic avem regiunile românilor din Albania, numiþi Fãrºeroþi. Astfel e þinutul Coriþei, în jurul cãruia sînt: Pleasa, ªipisca, celebra Moscopole (azi aproape complet distrusã), Fraºari etc. În nordul Coriþei e regiunea Bitoliei, cu sate ºi orãºele în jur, cum ar fi: Tîrnova, Magarova, Nijopole, Gopeºi, Moloviºte, Pîrlep, Cruºova, Resna, Ohrida, Struga, Beala-de-sus, Beala-dejos etc. Spre apus avem regiunea numitã Muzachia, cu centrul ei Berat, cu Fearica, Duºari, Vîrtofi etc., precum ºi regiunea Valonei, cu sate ca: Bunavia, Scrofotina, Armeni, Bestrova, Seleniþa etc. d) În fine, ca ultime grupuri mai compacte, ar fi de amintit grupul aromânilor de la poalele Muntelui Olimp, ºi cel al megleno-românilor de la nord-vestul Salonicului. (va urma) Prof. TACHE PAPAHAGI (1927)

De ce au plecat primii români în Statele Unite Mulþi români au împãrtãºit cu zeci de mii de emigranþi „visul american“ încã din Secolul al XIX-lea.

Transilvãnenii fugãriþi de sãrãcie ºi de abuzurile administraþiei au fost primii care au luat calea lungã ºi grea a migraþiei cãtre continentul american. Au fost imediat urmaþi de olteni ºi munteni, stabilindu-se în bogatele oraºe ale Statelor Unite.

America a reprezentat în imaginarul colectiv european tãrîmul fãgãduinþei, unde libertatea ºi egalitatea de ºansã ofereau tuturor refugiul necesar de sub regimurile opresive imperiale (între 1871-1915 aproape 40 de milioane de oameni au pãrãsit continentul). Pentru balcanici, în special, America reprezenta ºansa unui nou început.

Migraþia cãtre America a fost un fenomen de conjuncturã, puternic impulsionat de condiþiile demografice, economice ºi politice, de viaþa de zi cu zi a trãitoriului în Balcani, aflat la rãscrucea marilor imperii.

Emigraþia românilor din Ardeal se înscrie în dinamica valului de emigraþie din Imperiul austro-ungar (aproximativ 4,5 milioane de oameni în perioada 1875-1914). Situaþia þãranului român transilvãnean ºi a românilor dintre Carpaþi în general era grea, iar promulgarea dualismului a readus în prim-plan pericolul maghiarizãrii. Românii nu aveau voie sã investeascã în industrie, ci numai în agriculturã, astfel cã sãrãcia a fost una din principalele cauze care au determinat emigrarea românilor.

De asemenea, politica de maghiarizare promovatã de guvernul de la Budapesta a fost un alt factor important în decizia românilor de a emigra.

Primii emigranþi în America de Nord Românii din Transilvania, Banat ºi Bucovina, provincii ale Imperiului habsburgic, au ajuns în America la sfîrºitul Secolului al XVIII-lea. Este consemnatã ºi existenþa unui pionier al emigraþiei peste

Primii români în America ocean, Samuil Damian, preot ortodox din Transilvania. Samuil a cãlãtorit, la jumãtatea Secolului al XVIII-lea, prin Maryland, Carolina de Nord, Carolina de Sud, Virginia ºi este pomenit de Benjamin Franklin, „un preot din Transilvania, care aparþine Bisericii Ortodoxe” pentru cã purta cu acesta corespondenþã despre… electricitate. Mulþi transilvãneni s-au stabilit, încetul cu încetul. În timpul Rãzboiului Civil American (1861-1865), au luptat de partea Uniunii ºi cîþiva români: George Pomuþ, din Regimentul 15 Iowa, care a fost ridicat la rangul de General de Brigadã, cãpitanul Nicolae Dunca, din a 18-a divizie de voluntari New York, ucis în bãtãlia de la Cross Keys. Îl mai menþionãm pe „lupul de mare” Constantin Theodorescu, care a murit pe vasul de luptã „Maine”, în portul Havana, în 1898. (ªi pentru cã tot am deschis cartea de istorie, ar fi nedrept sã nu îi amintim ºi pe cei 15.000 de români care au activat în armata americanã în cele douã rãzboaie mondiale, mulþi dintre ei fiind decoraþi ºi înaintaþi în grad).

Pionerul român ajuns general în armata americanã Dupã Samuil Damian, urmãtorul român cunoscut cã a trecut oceanul ºi, mai mult decît atît, a devenit remarcat în Statele Unite a fost tot un transilvãnean.

Se numea George Pomuþ ºi a ajuns în Statele Unite în

Coborîrea de pe vas, pe pãmîntul fãgãduinþei anul 1860 ca simplu imigrant. Povestea sa este fascinantã. Pomuþ s-a nãscut în familia fierarului român stabilit în oraºul maghiar Gyula. Mai precis tatãl acestuia a plecat în Ungaria pentru o viaþã mai bunã, din satul Sãcele, comitatul Braºovului. George Pomuþ a fost botezat în religia ortodoxã la 31 mai 1818. Tatãl sãu, un fierar foarte apreciat pe domeniile familiei Wenckheim a reuºit sã-ºi trimitã copilul la învãþãturã.

Mai precis George Pomuþ a urmat cursurile Academiei Militare din Viena ºi ale celei din Saint Etienne. Deºi avea o carierã avocãþeascã ce putea sã-l ajute sã-ºi cîºtige existenþa fãrã probleme, Pomuþ se înroleazã în detaºamentele revoluþionare ale lui Lajos Kosuth, în 1848. Dupã ce revoluþia maghiarã paºoptistã a eºuat, Pomuþ, pentru a evita represaliile imperialilor austrieci, a fugit în Statele Unite. Dupã ce a strãbãtut oceanul a ajuns în New York, de unde a plecat sã prospecteze aurul în Vest alãturi de alþi imigranþi de diferite naþionalitãþi.

S-a oprit în Iowa, unde a fãcut avere din minerit. În 1855 era deja cetãþean american ºi avea o fermã prosperã. Pomuþ a devenit un american get-beget, implicîndu-se în Rãzboiul Civil dintre Nord ºi Sud, cu gradul de locotenent al regimentului 15 Iowa din Armata Uniunii, adicã a Nordului anti-sclavie. Pomuþ s-a remarcat în bãtãliile de la Vicksburg, Atlanta ºi Savannah, obþinînd dupã terminarea rãzboiului, cu victoria Nordului, gradul de general de brigadã. Mai mult decît atît, fiind un militar cu o culturã deosebitã ºi un vorbitor de multe limbi strãine, în 1866, Pomuþ ajunge consul al SUA la Sankt Petersburg. Dupã numai un an reuºeºte sã intermedieze cumpãrarea de cãtre SUA a þinutul Alaska de la ruºi în 1867. Dupã aceastã reuºitã, preºedintele Rutherford B. Hayes îl promoveazã pe Pomuþ la rangul de consul general. Transilvãneanul ajuns general ºi consul în Statele Unite moare în Rusia în 1882, în condiþii misterioase.

Mai precis o familie de mici nobili maramureºeni din ªieu. Nicolae Dunca a fost ofiþer în armata românã în timpul ºi dupã Unirea lui Alexandru Ioan Cuza. Din motive necunoscute demisioneazã în 1860 ºi pleacã în Italia. În Peninsulã s-a înrolat în armata revoluþionarului Garribaldi, cel care a alungat dinastia franþuzeascã Bourbon din Regatul celor Douã Sicilii ºi visa la o Italie unitã condusã de dinastia autohtonã de Savoia. Românul Dunca s-a remarcat în bãtãliile duse de Garribaldi pentru constituirea statului modern italian. Mai mult decît atît, dupã luptele de la Volturno, Giuseppe Garibaldi în persoanã l-a numit cãpitan de cavalerie pentru merite deosebite. Din nou, nu se ºtie din ce motiv, dar aproape imediat pãrãseºte armata lui Garribaldi ºi pleacã în 1861 în Statele Unite. Ca imigrant, ºi fãrã gradele pe care le-a obþinut în Europa, Nicolae Dunca se înroleazã de cum ajunge în America în armata unionistã a Nordului American. În acele momente, Unioniºtii luptau cu armatele statelor sudice, în celebrul rãzboi civil american. Avînd ample cunoºtinþe militare ºi fiind un militar curajos, Nicolae Dunca ajunge destul de repede comandant. Mai precis comandant al Regimentului 8 din statul New York. Se evidenþiazã în lupte, iar generalul nordist John Fremont îl numeºte ca ofiþer în Statul Major. Într-un articol din „Evening Post“ publicat în 1862, generalul american spune cã românul a fost unul dintre cei mai pricepuþi ºi disciplinaþi ofiþeri din armata americanã. Imigrantul român ajuns comandant în armata americanã, Nicolae Dunca piere însã în bãtãlia de la Cross Keys. Drept recunoaºtere pentru meritele sale, este înmormîntat în Cimitirul Eroilor din Stanton, Virginia. Totodatã un alt imigrant român, Constantin Teodorescu, venit din Vechiul Regat în Statele Unite, ajunge sã moarã pentru noua sa patrie.

Acesta a servit ca marinar pe vasul de luptã Maine ºi a murit în 1898 în luptele de la Havana.

Românii care fugeau de sãrãcie ºi asuprire Pe lîngã aceºti pionieri români în Statele Unite, valurile compacte de imigranþi români au început sã aparã pe insula Ellis din apropierea New York-ului abia la finele Secolului al XIX-lea. Primul val de imigranþi români venea din Transilvania. Mai precis este vorba despre 11 români transilvãneni ajunºi în anul 1880 în New York. Erau þãrani din zona Sibiului care doreau o viaþã mai bunã, dar ºi sã scape de asuprirea administraþiei maghiare din Transilvania. „Necontenitele crize economice ce au urmat cu o regularitate dãtãtoare de disperare, îndãrãtnicia cu care pãmîntul acestor locuri se lãsa sã fie cultivat, vitregia administraþiei ungureºti, toate aceste nenorociri duseserã la disperare atît pe români, cît ºi pe saºi ºi-i porniserã pe drumul îndepãrtat al Americei”, preciza Constantin Demetrescu într-un articol din anul 1913. Au urmat

Românul care a devenit erou în rãzboaiele americane Un alt pionier român pe continent american ajuns sã se remarce a fost cãpitanul Nicolae Dunca, cunoscut mai apoi ca ºi cãpitanul Duncan în Statele Unite. În ceea ce priveºte originea lui Nicolae Dunca, cert este faptul cã era de naþionalitate românã. Unii spun cã s-ar fi nãscut la Iaºi, alþii sînt convinºi cã a vãzut lumina zilei undeva în Muntenia, fãcînd parte dintr-o familie venitã în Þara Româneascã din Maramureº.

Români pe Insula Ellis

În primii 20 de ani ai Secolului al XXlea au emigrat în America peste 100.000 de bãnãþeni, dar aceºtia nu au mai optat pentru pãmîntul fertil din Dakota de Nord, ci s-au stabilit în oraºe industriale mari, precum Chicago, Detroit, St. Louis, Cincinatti. Marea majoritate au plecat fãrã familii, cu intenþia de a se întoarce (conform documentelor de cãlãtorie, 85% cãlãtoreau singuri). Documentele de arhivã atestã ºi faptul cã emigranþii nu erau doar þãrani, ci ºi orãºeni din Timiºoara. O migraþie masivã s-a înregistrat între 1900 ºi 1910 din Mehala, pe atunci o mahala la marginea Timiºoarei. Prin 1911, dupã ce Imigranþi români pe vasul care îi ducea în America destui români luaserã drumul oraºelor americane ºi primele consecinþe nu întîrziapoi, odatã cu începutul Secolului XX, valuri întregi aserã sã aparã, tot în „Foaia poprului”, Vasile de imigranþi din Transilvania, Banat ºi Bucovina. De exemplu se estimeazã cã, în primele douã decenii ale Moldovan din Cleveland îºi sfãtuia conaþionalii: Secolului XX, 100.000 de imigranþi din Banat au „Pentru cei ce vor sã-ºi caute norocul în America, sã ajuns pe continentul american. În lucrarea lui ªtefan evite oraºul, deoarece fumul nu le prieºte, cãldura îi Druþu, de exemplu, se preconizeazã cã pînã în 1944 au suge, povara îi rupe, maºinile îi taie, îi schilodesc ºi îi imigrat 119.000 de români din Transilvania, Banat ºi ucid. Sã se facã fermieri, la þarã e mîncare bunã ºi Bucovina. Mulþi dintre cei care plecau erau atît de locuinþa curatã, acolo rãmîn sãnãtoºi, întregi ºi sãraci cã nici mãcar bani de bilet nu aveau ºi plecau frumoºi, putînd fi model ºi pildã bunã la sãtenii din clandestin. Alþii se împrumutau. Cei mai mulþi plecau comuna lor”. cu tot cu familie, alþii - singuri, sperînd într-o reîntoarcere. De obicei plecarea se fãcea cãtre Viena, apoi de acolo agenþii îi distribuiau cãtre locurile de îmbarcare de la Trieste, Hamburg, Bremen, Rotterdam sau Le Havre. Majoritatea plãteau 300 de coroane biletul pentru un loc de clasa a III-a, adicã a sãracului, pe puntea vaselor. În Statele Unite, românii cãutau marile centre industriale, unde sã-ºi poatã gãsi repede de muncã. Transilvãnenii de exemplu preferau statele Ohio ºi Pennsylvania. Bãnãþenii mergeau în Chicago, Philadelphia sau Detroit, iar bucovinenii în Cleveland, Detroit sau în zonele mai puþin locuite din Canada.

Din Moldova sau Þara Româneascã au plecat puþini imigranþi ºi s-au îndreptat cãtre New York sau Indianapolis. Românii plecaþi erau sfãtuiþi sã nu meargã în þinuta þãrãneascã obiºnuitã, care i-ar fi fãcut buni de dispreþul americanilor. „Înainte de plecare sã-ºi ieie un costum de haine de oraº ºi un cufãr de mînã. Nu aºa nu cum vin mulþi cu cioareci vopsiþi cu negru, suman de lînã, cu cãciula de oi cu lîna mare ºi o sãculteaþã albã în bîtã. Pe aceºtia englezii îi bat cu zãpadã, cu pietre sau îi huiduie. Care vin îmbrãcaþi bine ºi cu cufãr în mînã, aceia nu pãþesc ruºine”, se arãta în „Foaia Poporului” din 1903.

Emigraþia americanã, diferitã de cea canadianã Emigraþiile americane ºi canadiene au puncte comune, dar ºi multe deosebiri. Motivaþiile au fost ºi ele comune, ca ºi spaþiile de pornire, Transilvania, Banatul ºi Bucovina, adãugãm, pentru Canada ºi românii din Dobrogea. Aminteam mai sus sãrãcia, nevoia de pãmînt, persecuþia politicã habsburgicã, creºterea demograficã, veºtile din Lumea Nouã, promisiunea unui pãmînt al fãgãduinþei ca fiind factorii ce au impulsionat un fenomen de mare amploare din istoria noastrã. În „Foaia poporului” din mai 1902, se scria: „America e bunã pentru oamenii tineri, care pot sã mai înveþe ceva ºi sã progreseze aicea, pentru aceia care sînt mai în etate ºi pãrinþi de familie, e mai bine sã rãmîie acasã”.

Dacã românii plecaþi în America s-au îndreptat îndeosebi cãtre centrele mari industriale, de tipul Chicago, Detroit, New York, românii ajunºi în Canada au ajuns în þinuturi nelocuite, populate doar de pãduri virgine. Un þinut din Dakota de Nord a primit numele Transylvania. Locurile în care au ajuns românii au devenit, ulterior, regiuni agricole întinse: Saskatchewan, Alberta, Manitoba. Aici, ei au defriºat pãduri ºi au desþelenit pãmînturi peste care au devenit proprietari. Denumirile celor 12 localitãþi din Alberta ctitorite de români acolo sînt: Boianul Mic, Boianul Mare, Suceviþa, Malin º.a.

Ion Zaharia, ulterior John Landman

„S-a stricat traiul ºi în America!”

Pe la sfîrºitului primului deceniu al Secolului al XX-lea, autoritãþile, prin vocea presei scrise, au început o campanie de convingere a cetãþenilor sã renunþe la visul de a pleca în America, prin publicarea unor articole referitoare la întoarcerea unor emigranþi acasã. Se anunþa revenirea a sute de unguri „nemulþumiþi de ce au gãsit acolo în America”. Multe articole se încheiau cu fraze care încercau sã influenþeze opinia publicã:„Faptul acesta poate servi de exemplu multora cari se lasã înºelaþi ºi seduºi de agenþi mincinoºi”. Uimiþi de amploarea fenomenului, ziariºtii vremii încercau explicaþii ale cauzelor care duseserã la amploarea emigraþiei, precum ºi analiza consecinþelor.

Erau descrise condiþiile grele de trai ale românilor din Ardeal: „Îmbrãcaþi în zdrenþe strãine”, românii suportau creºterea cheltuielilor, deºi cîºtigau „ca în palmã”, pãmîntul era „puþin ºi rãu”, birurile „multe ºi grele”. Subliniind însã încercãrile guvernului maghiar de a stopa valul emigranþilor, autorii sperau ca acestea sã fie „un pas spre îmbunãtãþirea condiþiilor de viaþã ale þãranului acestei patrii”. Erau de pãrere cã în aceeaºi direcþie trebuie sã acþioneze ºi biserica, pentru cã îºi pierduse mulþi credincioºi care, ajunºi în America „se schilãvesc sau chiar prãpãdesc în lucru, iar tinerii se abat dela cãile cele bune, încît reîntorºi în patrie devin stricãcioºi atît patriei cît ºi bisericii”.

Mergînd cu analiza mai departe, un ziarist punea în discuþie, ca rezultat al emigrãrilor, divorþurile care s-au înmulþit. Femeile rãmase acasã nu mai munceau pãmîntul, pentru cã vitele fuseserã vîndute pentru ca soþii sã poatã pleca în America. Dar ce era mai grav, ele trãiau din banii pe care aceºtia îi trimiteau acasã, se deosebeau de celelalte femei prin „scumpeturile” cu care se împodobeau. Tot ca efecte negative ale fenomenului erau apreciate scãderea natalitãþii ºi lipsa de respect a copiilor.

În acelaºi sens, al demitizãrii duse la extrem a Americii, þara unde „curgea lapte ºi miere”, se înscriau o serie de scrisori sosite de pe acele meleaguri pe adresa unor ziare, a preoþilor din satele de baºtinã ale expeditorilor sau a rudelor. O astfel de scrisoare era preluatã, în mai 1904, din „Poporul român”, care apãrea la Budapesta, semnatã de Daniil Lupu din Cnez. Acesta îºi anunþa iminenta sa reîntoarcere din cauza traiului greu: „cã merge tot greu, puþin cîºtig este ºi în America ºi numai pentru mîncare a se lucru”. Preotul Simion Mihãlþian din America încerca, în 1909, sã convingã pe cei interesaþi de plecarea în SUA sã nu mai emigreze, prezentînd, într-o descriere pãtimaºã, o Americã îngenuncheatã de fenomenul ºomajului, de sãrãcie provocatã de scãderea salariilor cu 30%. Un alt ziarist manifesta rezerve faþã de creºterea copiilor, cãrora li se permitea orice. Nimeni nu avea voie sã loveascã un copil, altfel risca o amendã de 25 de dolari. În acelaºi articol era descris ºi modul de rezolvare a disputelor dintre americani pe stradã: bãtaia cu pumnii. Au fost prezentate ºi cîteva aspecte sociale strãine ºi de neconceput în societatea româneascã: un om beat era închis, era interzisã circulaþia cu vitezã mare, vizitiul n-avea voie sã loveascã animalele de tracþiune, cei arestaþi erau obligaþi sã lucreze, comportamentul pozitiv fiind rãsplãtit cu semne distinctive la sfîrºitul unui an, poliþiºtii nu purtau spadã, ci un baston ºi revolver, copiii de 13 ani lucrau, plãtindu-ºi întreþinerea în casã…

O parte din românii emigraþi în America de Nord s-au întors în intervalul dintre cele douã rãzboaie mondiale. Cu banii agonisiþi au cumpãrat pãmînt arabil, mori de cereale, au deschis ateliere meºteºugãreºti, au investit în industria localã. Cei mai mulþi, însã, nu s-au mai întors, ºi-au „întregit familiile”, constituind ceea ce numim „comunitãþile româneºti din America”.

Urmaºii lor de azi cu greu îºi pot imagina greutãþile prin care au trecut strãmoºii lor în încercarea de a trãi „visul american, pe pãmîntul fãgãduinþei”. Unii dintre ei au reuºit, alþii nu, dar cert este cã prin ei, românii sînt parte a mozaicului cultural nord-american. Din statisticile oficiale americane rezultã cã din 1820 pînã în 2003 au ajuns direct din România în Statele Unite un total de 270.104 persoane (dintre acestea unele grupuri erau de unguri ºi ºvabi din Transilvania sau evrei). Numãrul celor ajunºi în Canada se apropie de 120.000, în acelaºi interval. E greu de spus cîþi români trãiesc azi în America de Nord, existã statistici oficiale ºi neoficiale, în funcþie de interesele celor care vehiculeazã cifrele.

De cele mai multe ori, vorbim despre emigraþie ºi emigranþi în cifre ºi nu în destine. Dinspre America vin cînd veºti bune, cînd veºti mai puþin bune, la fel ca oamenii ºi destinele lor…

COSMIN PÃTRAªCU ZAMFIRACHE ºi VIOLETA SCURTU

Familie de români în America

Pag. a 14-a – 15 septembrie 2017

Rãzboi corupþiei Politichie ca la noi n-are nimeni (8) Motto: ,,O þarã întreagã aºteaptã sã se facã ceva nou, ºi politicienii discutã despre lucrurile pe care le-au fãcut, ºi le-au fãcut rãu”. (NICOLAE IORGA) Nu-mi puteam închipui cã Ponta ar putea sã colaboreze atît de strîns cu Bãsescu ºi s-o numeascã pe Laura Codruþa Kövesi în fruntea DNA. Astãzi, Ponta se învîrte-n gol prin politica mãruntã, ca un motor pe bancul de probe, fãrã sã mai poatã urni ceva din loc. Cariera sa politicã pare sã se fi stins tot atît de iute precum apãruse. * Se spunea, la tot pasul, dupã demiterea lui Sorin Grindeanu, cã un rãzboi s-a încheiat, dar un altul, cu epicentrul la Cotroceni, stã sã erupã. Puþini credeau cã pacea se va instaura atît de repede. ªi totuºi, preºedintele Klaus Iohannis, comandantul suprem, omul suspectat cã va ridica noi cazemate în faþa propunerilor venite din partea coaliþiei majoritare PSD-ALDE, s-a aflat la antipodul celui din ianuarie. În doar 15 minute a încheiat discuþiile cu reprezentanþii coaliþiei, desemnîndu-l ca premier pe deputatul social-democrat Mihai Tudose. Cum de s-a schimbat atît de mult, în doar 6 luni, înaltul om ºi demnitar? - se întreba o þarã întreagã. Potrivit comentariilor presei ºi opiniilor exprimate de unii politicieni la diverse posturi de televiziune, în ultima vreme Klaus Iohannis scãzuse foarte mult în sondajele de opinie. Fãrã îndoialã, dorinþa de a obþine un al doilea mandat prezidenþial constituie elementul esenþial al schimbãrii radicale manifestatã de Klaus Iohannis cu privire la problemele capitale cu care s-a confruntat þara noastrã în ultimii doi ani ºi jumãtate. Mizînd total pe liberali, încurajîndui pe sörösiºti, nãscocind guvernul sãu de tehnorataþi, rãfuindu-se permanent cu PSD, partidul cîºtigãtor al alegerilor, ºi încurajînd în mod fãþiº protestele stradale, preºedintele Iohannis n-a mai reprezentat nimic pentru marea majoritate a românilor.

Suportul liberalilor nu l-a ajutat sã recîºtige nici un procent. Conºtientizînd cã actualele noastre partide de dreapta nu sînt capabile sã facã nici mãcar opoziþie, darmite sã guverneze þara, Klaus Iohannis a înþeles cã este timpul sã facã o schimbare în conduita sa politicã. A renunþat, deocamdatã, la ideile aberante ale guvernului sãu, ale Parlamentului sãu,

Cãmãtari. Recuperatori (63) „Trebuia sã nu mã bag!”

Tot la aceastã concluzie a ajuns ºi un alt paºnic contribuabil, dupã ce viaþa lui a devenit un iad. ªi asta pentru simplul motiv cã a dat dovadã de o exemplarã conºtiinþã cetãþeneascã, luînd de bune apelurile autoritãþilor de implicare a opiniei publice în combaterea infracþionalitãþii. Bun, s-a implicat, iar acum a pierdut tot ce avea, de la serviciu ºi casã pînã la liniºtea cu care punea seara capul pe pernã, i-a mai rãmas doar viaþa, dar sãracul Matei nici de asta nu mai este sigur. „Veneam într-o zi de la serviciu ºi vãd cum trei haidamaci îl cãlcau în picioare pe un alt bãrbat. Nu cã îl bãteau, îl tocau, aºa ceva nu am mai vãzut în viaþa mea, nici mãcar în filme! Nu se bãga nimeni, era ziua în amiaza mare, plin de lume, erau ºi cîþiva taximetriºti, toþi priveau în tãcere mãcelul. Am început sã þip sã nu-l omoare, nu m-am bãgat nici eu propriu-zis, cã mã distrugeau ãia doar dintr-un dos de palmã. Noroc cã au sosit mai multe echipaje de poliþie, dar ãla bãtutul era deja fãcut chisãliþã, ziceai cã l-a cãlcat trailerul. Le-au pus cãtuºele la bãtãuºi, dar ãia n-aveau nici o jenã, tot urlau la bãtut sã plãteascã datoria cã-l prind iarãºi. Cîþiva poliþiºti au întrebat cine vrea sã le spunã ce s-a întîmplat, dar din toatã grãmada de oameni de pînã atunci s-a ales praful, au dispãrut cu toþii. Aºa cã le-am zis eu ce am vãzut, m-am ºi legitimat, ºi asta a fost tot. Au fãcut un proces-verbal, l-am semnat ºi aºa... mi-am semnat condamnarea. Cã, dacã aveam sã ºtiu ce va urma, nu mã mai bãgãm nici dacã vedeam cum îi taie gîtul bietului om! Mai bine laº, decît sã ajungi în teroarea în care mã ascund eu acum.

greu de realizat, pãstrînd-o doar pe cea a poporului sãu, pe care îl aºteaptã la urne cu milioanele. La întîlnirea cu partidele parlamentare, preºedintele Iohannis nu i-a mai întrebat pe liberali dacã au de fãcut vreo propunere de premier. A ieºit, în schimb, în faþã, cu tupeul ºi obrãznicia atît de caracteristice, gaºca de 5% a lui Bãsescu, propunînd un neicanimeni. Nu ºtiu dacã preºedintele Iohannis a receptat numele ipochimenului.

Unii analiºti sînt de pãrere cã vizitele externe, efectuate în SUA ºi în Germania, l-au determinat pe Klaus Iohannis sã-ºi revizuiascã opþiunea politicã sub semnul cãreia îºi începuse primul mandat prezidenþial. Klaus Iohannis ºtie bine cã la viitorul scrutin prezidenþial nu se va mai putea baza pe sprijinul doamnei Merkel care, probabil, în 2019 nu va mai fi cancelar al Germaniei. Pe de altã parte, dialogul cu preºedintele american, Donald Trump, oricît de încurajator în aparenþã, a fost mai de grabã rînjetul sarcastic din spatele zîmbetului diplomatic, protocolar. În aceste condiþii, pilonii de rezistenþã ai viitorului preºedinte rãmîn cei din interior. Partidele de dreapta, care n-au reuºit sã realizeze o majoritate parlamentarã, fiindcã nu s-au bucurat de încrederea electoratului, nu vor putea sã-i ofere lui Klaus Iohannis un sprijin decisiv pentru un al doilea mandat prezidenþial. Pe de altã parte, actualul preºedinte este conºtient cã aceastã realitate politicã nu se va putea modifica prea curînd, fapt care explicã suprinzãtoarea sa schimbare la faþã.

Aºa cum se înfãþiºeazã astãzi, Klaus Iohannis pare un alt preºedinte. Nu ºtiu dacã a devenit ,,omul lucrului bine fãcut”, sloganul cu care a defilat în 2014. Dar o schimbare realã ar fi beneficã atît pentru þarã, cît mai ales pentru domnia-sa. Se pare, însã, cã mai este mult pînã departe, dacã avem în vedere cã a doua zi dupã desemnarea noului premier, Klaus Iohannis s-a nãpustit iarãºi asupra coaliþiei aflatã la guvernare. Nãravul din fire n-are lecuire. ,,Cade cine n-a ºtiut pînã unde sã se suie sau pe ce sã se razime”, spunea Nicolae Iorga. ªi tot marele dascãl al naþiei noastre afirma: ,,Poporul poate iubi în tine numai nãdejdea lui”. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU Dupã vreo douã sãptãmîni m-a sunat cineva de la poliþie, am fost acolo, i-am recunoscut pe fãptaºi dupã poze, li se spunea «ai lu’ Diloi», ºi am mai dat o declaraþie. A trecut ceva timp, cred cã vreo douã luni, ºi uitasem de tot, cînd am primit o invitaþie sã-mi susþin declaraþia ºi la tribunal. Dar, cînd am ieºit de acolo, erau vreo 40 de spoitori care au început sã mã ameninþe în fel ºi chip. Erau rudele recuperatorilor, clanul lor, care vãzuserã cã eu sînt martorul. Poliþiºtii au fost sãritori, s-au bãgat imediat ºi m-au scãpat din mîinile lor, m-au dus acasã, mi-au lãsat numerele de mobil, sã-i sun la orice orã dacã se întîmplã ceva. ªi fie cã s-a întîmplat! Nu a mai fost zi de la Dumnezeu în care sã nu trãim cu frica în sîn. Prima noapte mi-au distrus maºina, mi-au spart geamurile ºi mi-au dat foc la uºã. În faþa scãrii stãtea non-stop cîte o maºinã cu þigani, care cum ne vedeau, ne fãceau semn cã ne taie gîtul. Nu ne ameninþau în scris, nici nu ne agresau propriu-zis, doar ne terorizau psihic, aºa cã poliþiºtii nu aveau cum sã se bage. Mai trecea cîte unul pe acolo dimineaþa ºi asta era tot. Nu m-am mai dus la tribunal, dar tot nu a fost bine.

Mi-a venit citaþie acasã cã mã amendeazã.

Recuperatorii mã presau ºi ei sã mã duc, dar ca sã îmi schimb declaraþia, ceea ce ar fi însemnat sã fiu condamnat pentru mãrturie mincinoasã. Am vrut sã mã internez la balamuc, dar cu un ultim efort am vîndut tot ce aveam în Bucureºti, ne-am lãsat serviciile ºi copiii ºcoala ºi ne-am mutat la socri, într-un sãtuc uitat de lume, unde poate cã nu ne va mai lua nimeni urma. M-au distrus, ºi asta fãrã ca mãcar sã am eu vreo datorie la recuperatorii ãia, cã atunci cred cã mã omorau din prima“. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Cãmãtari.

Recuperatori“)

„ROMÂNIA MARE“

Parchetul General, dat pe mâna CCR Liderul PSD Liviu Dragnea a anunþat cã susþine sesizarea CCR privind un conflict juridic de naturã constituþionalã între Parlament ºi Ministerul Public, dupã ce Parchetul General a refuzat sã trimitã comisiei de anchetã dosarul privind alegerile din 2009. Dragnea a precizat cã sesizarea este deja redactatã, urmînd sã fie trimisã oficial. „Domnul Tãriceanu vine la mine ºi discutãm. Din punctul meu de vedere, acea sesizare trebuie fãcutã. De fapt, e redactatã, trebuie sã o trimitem oficial”, a spus liderul PSD. Comisia de anchetã a alegerilor din 2009 a solicitat Parchetului General copia dosarului ce vizeazã organizarea alegerilor din 2009 ºi rezultatul scrutinului prezidenþial. Parchetul General a anunþat, însã, cã nu poate trimite Comisiei copia dosarului pentru cã legea nu permite furnizarea de informaþii ce fac obiectul unei cercetãri penale.

Comisia a cerut, în replicã, ministerului Justiþiei sã sesizeze Inspecþia Judiciarã în legãturã cu „atitudinea“ procurorului general.

Ca urmare a refuzului lui Lazãr de a furniza o copie a dosarului, Comisia de anchetã a decis sã solicite preºedinþilor celor douã Camere, Liviu Dragnea ºi Cãlin Popescu Tãriceanu, sã ia decizia politicã de a sesiza CCR în privinþa unui conflict juridic de naturã constituþionalã între Parlament ºi Ministerul Public.

Solicitarea a ajuns la preºedintele Senatului, Cãlin Popescu Tãriceanu, care a transmis-o Comisiei juridice, spre analizã. CCR nu a mai fost însã sesizatã, deºi comisia a ajuns în stadiul de a redacta raportul, acesta fiind prezentat public.

Argumentul-ºoc al Olguþei Ministrul Muncii, Lia Olguþa Vasilescu, a declarat, la dezbaterile din comisia de specialitate din Senat pe ordonanþa privind plafonarea indemnizaþiilor pentru creºterea copilului, cã acestea sînt „îndestulãtoare”, susþinînd cã ar fi putut sã fie eliminate cu totul aceste indemnizaþii. „Nimeni din România nu contribuie vreodatã pentru indemnizaþia de creºtere a copilului. Este o formã a statului de a ajuta familiile sã-ºi creascã aceºti copii în perioada în care nu lucreazã. Deci nu avem ce sã vorbim de principiul contributivitãþii, iar plafonul este maximum din Uniunea Europeanã. Puteam sã-l facem ºi mai jos.

Puteam sã facem ca în þãri foarte dezvoltate din UE, sã nu mai dãm deloc sau sã dãm 100 de euro. Dar am plafonat la 1.800 de euro. Din punctul nostru de vedere, este îndestulãtor pentru România, atît timp cît aceastã sumã se dã ºi în Germania ºi este maximum din UE. Nicãieri în lume nu existã posibilitatea ca sã te întinzi cu aceastã sumã în funcþie de venituri”, a declarat ministrul Muncii.

Potrivit acesteia, numãrul persoanelor afectate de plafonare nu este mare, fiind vorba de 1.000 de persoane. „Nu am fãcut aceastã ordonanþã de urgenþã pentru cã ar fi dezechilibrat bugetul, ci pentru a corecta o lege care, aºa cum era, dãdea naºtere la tot felul de inechitãþi. (...) Ajunsesem sã plãtim statul român indemnizaþii de 35.000 de euro lunar ºi asta pentru cã, aºa cum se calculeazã din venituri, se puteau face tot felul de excese ºi ilegalitãþi”, a mai spus Olguþa Vasilescu.

IOANA RADU

Premierul, prins cu minciuna Într-o discuþie despre Roºia Montanã, premierul Mihai Tudose a declarat, la TVR, cã a votat „cu douã mîini“, în Parlament, cînd s-a pus în discuþie interzicerea mineritului pe bazã de cianuri. Numai cã, potrivit stenogramei ºedinþei Camerei Deputaþilor de la votul final al Legii minelor, Mihai Tudose apare pe lista celor 100 de parlamentari care au votat împotriva amendamentului care interzicea folosirea cianurilor în minerit. „Am votat ºi eu cu douã mîini în Parlament, atunci, pentru interzicerea cianurilor. Sînt costuri imense pe care nu ºi le... fiindcã atunci, din nou, amanetãm viitorul copiilor ºi al nepoþilor, dar în sens negativ... Dar haideþi sã vedem unde este calea de mijloc, fiindcã folosirea extremelor - exploatãm totul într-un an cu cianuri ºi dupã noi potopul, iar la capãtul celãlalt este: bã, nu mai exploatãm nimic în România, niciodatã, pentru nimeni ºi asta e. Ce dacã avem resurse naturale, pãi sã nu le exploatãm. Haideþi sã o facem la modul raþional ºi foarte, foarte, foarte safe ºi din punct de vedere al mediului, ºi din punct de vedere al istoriei ºi dacã se poate, Dumnezeule, s-o facem noi, nu alþii”, a spus premierul Mihai Tudose, într-un interviu pentru TVR, despre subiectul Roºia Montanã. TVR aratã cã realitatea îl contrazice pe Tudose. În 10 decembrie 2013, cînd Camera Deputaþilor dãdea votul final pe modificãrile la Legea minelor, modificãri care priveau ºi reguli noi de exploatare a unor resurse minerale, Mihai Tudose, împreunã cu alþi 99 de colegi parlamentari, a votat împotriva amendamentului care interzicea exploatarea minierã cu cianuri, potrivit raportului electronic, aflat pe site-ul Camerei Deputaþilor.

Amendamentul fusese propus de deputatul independent Remus Cernea ºi era formulat astfel: „utilizarea tehnologiilor de minerit pe bazã de cianuri sã fie interzisã în orice etapã a exploatãrii aurului ºi argintului sau a procesãrii ºi înnobilãrii reziduurilor“. Amendamentul a picat cu 100 de voturi împotrivã (91 – PSD, 5 – ALDE, 2 – PNL, cîte 1 de la Minoritãþi ºi PND) ºi a luat doar 59 de voturi pentru (28 – PDL, 10 – UDMR, 7 – Minoritãþi, 6 – PSD, cîte 3 de la PND ºi Neafiliaþi, 2 – ALDE). Au fost 9 abþineri ºi 3 deputaþi nu au votat.

SEBASTIAN ZACHMANN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 15 septembrie 2017

Alarma lui Ponta dupã criza din MapN Ministerul Apãrãrii Naþionale nu e singura instituþie în situaþia de a nu mai avea bani pentru drepturile salariale, susþine fostul premier Victor Ponta. „La Ministerul Apãrãrii nu mai sînt bani pentru toate drepturile salariale — ºi nu este singura instituþie publicã în aceastã situaþie! La dezbaterea din Camera Deputaþilor (unde aºa-zisa Opoziþie PNL s-a fãcut de rîs cu intervenþii de circ) am adresat premierului Tudose o singurã întrebare cu toatã seriozitatea ºi buna credinþã: de ce nu a fãcut în iulie sau cel tîrziu august o rectificare bugetarã? Nu am primit rãspuns, din pãcate. În fiecare an, Guvernul porneºte la drum cu un buget bazat pe ceea ce estimeazã cã va încasa ºi va cheltui — nimeni nu pretinde cã acel buget este perfect ºi din acest motiv dupã 1 iulie în fiecare an se face o rectificare (în funcþie de cît ai încasat ºi ai cheltuit efectiv în primele 6 luni). Pînã în luna octombrie se face a doua ºi aºa închizi anul!”, a scris Ponta, pe Facebook. Fostul premier susþine cã în 2017, dupã primele ºapte luni, Guvernul are venituri fiscale cu 1 miliard de lei mai mici decît în 2016 ºi cheltuieli curente cu 16 miliarde mai mari decît în 2016. „Deci trebuia sã facã o rectificare, sã punã bani unde nu ajung ºi sã ia de unde nu s-au cheltuit! E adevãrat, însã, cã fiind venituri mai mici ºi cheltuieli mai mari se numeºte «rectificare negativã»! Asta e viaþa. În 2017 este prima datã în ultimii 20 de ani cînd nu s-a fãcut acea rectificare buge-

tarã de cãtre Guvern. Mihai Tudose avea chiar explicaþia de bun-simþ cã bugetul a fost fãcut de Guvernul Grindeanu ºi el trebuie sã îl adapteze la noile realitãþi. Dar dacã fãcea rectificarea negativã îl contrazicea pe Liviu Dragnea care ne tot spune cã Programul de Guvernare (ce a mai rãmas din el) merge perfect ºi curge lapte ºi miere! Fãrã rectificare instituþiile care au cheltuieli mai mari decît s-a prevãzut rãmîn fãrã bani de salarii/ sau programe gen «Start Up Nation» rãmîn vorbe goale pentru cã au zero lei în buget! Cît timp bugetul ºi rectificãrile se fac la partid ºi nu la Guvern pregãtiþi-vã sã avem probleme din ce în ce mai mari!“, a adãugat fostul lider al PSD. La rîndul sãu, liderul PNL, Ludovic Orban, a susþinut, marþi, cã situaþia din MAPN aratã „minciuna în care trãieºte PSD ºi pe care o transmite populaþiei”. „Am avertizat de la adoptarea bugetului cã nu sînt prevãzuþi banii pentru mai multe ministere, nici mãcar banii de salarii. Ce sã mai vorbim despre MapN, care trebuie sã deruleze cele 8 programe de înzestrare militarã. Cum poate sã susþinã aceste programe atîta timp cît MApN a rãmas fãrã bani de solde, fãrã bani de plata unor cheltuieli curente? Asta aratã minciuna în care trãieºte partidul de guvernãmînt ºi minciuna pe care o transmite sistematic cãtre populaþia româneascã în speranþa cã toþi românii sînt naivi, neinformaþi ºi cã acceptã orice fel de minciunã care

Dubla mãsurã a presei din România: 6.000 de tineri în stradã ignoraþi pentru cã sînt ortodocºi

economiei - pe de o parte prin investiþiile fãcute pe piaþa de capital ºi, de cealaltã, prin faptul cã oferã antreprenorilor români ºi autoritãþilor publice locale o soluþie alternativã de finanþare. Este, în acelaºi timp, spun ei, parte din „sistemul imunitar” pe care România l-ar putea activa într-o nouã crizã financiarã: în cazul în care investitorii strãini ar decide sã se retragã de pe piaþã, cum se întâmplã în perioade de instabilitate, fondurile de pensii ar putea achiziþiona titlurile de stat româneºti vândute de aceºtia. „RBL considerã cã orice declaraþie publicã despre schimbarea sistemului de pensii - o construcþie în care am investit cu toþii vreme de un deceniu - trebuie fãcutã cu responsabilitate ºi într-un mod echilibrat, pentru cã riscã sã priveze antreprenorii locali de o sursã prin care îºi pot finanþa creºterea ºi sã vulnerabilizeze România”, transmit reprezentanþii într-un comunicat. Ei spun cã în 2008, la declanºarea crizei, fondurile de pensii private erau încã în fazã de proiect, deci nu au putut juca rolul benefic pe care investitorii instituþionali locali îl au în situaþii-limitã.

Numeroºi investitori instituþionali strãini s-au grãbit, atunci, sã vîndã cu orice preþ obligaþiunile suverane ale României, aºteptîndu-se la o prãbuºire a economiei. „Ar fi fost foarte bine sã fi fost funcþionale, atunci, fondurile de pensii de azi, întrucît ar fi putut cumpãra obligaþiunile vîndute cu discounturi de peste 20% de strãinii panicaþi. ªi ar fi stabilizat mai rapid ºi mai eficient preþul acestora în piaþã, aducînd cîºtiguri de capital milioanelor de români contributori”, a declarat Dragoº Neacºu, membru în Consiliul Director al Romanian Business Leaders (RBL), CEO al Erste Asset Management. Potrivit RBL, astãzi, dupã aproape 10 ani de la declanºarea crizei, fondurile de pensii finanþeazã o parte semnificativã din deficitul bugetar, cumpãrînd titluri de stat alãturi de alþi investitori instituþionali majori locali. În felul acesta este asigurat un echilibru necesar în raport cu finanþatorii externi. Investitorii instituþionali locali deþin astãzi o cotãparte comparabilã cu cea a finanþatorilor externi - circa 18% - din datoria publicã finanþatã prin obligaþiuni suverane. Tendinþa aºteptatã de evoluþie a sectorului de pensii este ca investiþiile sã fie extinse spre instrumente de datorie ºi participaþii în companii antreprenoriale româneºti.

RBL considerã cã Guvernul poate trata în mod responsabil tema modificãrii sistemului de pensii renunþînd la declaraþii prin care testeazã opinia publicã - ºi venind în faþa partenerilor sociali, pentru consultãri, cu studii de impact ºi propuneri scrise, în locul mesajelor transmise prin presã. „Credem cã este important ca guvernanþii sã nu vulnerabilizeze întreaga economie ºi capacitatea þãrii de a se proteja în faþa dezechilibrelor externe pentru a rezolva, cu orice preþ, urgenþe pe termen scurt. RBL e gata sã ofere puncte de vedere, asistenþã, know how ºi propuneri pentru soluþii sãnãtoase pentru România”, au conchis reprezentanþii RBL. (adevarul.ro)

La Iaºi a avut loc în weekendul 1-4 septembrie Întîlnirea Tinerilor Ortodocºi – ITO 2017, eveniment la care au participat 6.000 de tineri ortodocºi din America, Africa, Europa ºi Asia. Cunoscutul prezentator de la Radio Zu, Daniel Buzdugan, unul din amfitrionii manifestãrii, a scris pe pagina sa de Facebook cã „despre adunarea asta frumoasã de la Iaºi (ÎNTÎLNIREA TINERILOR ORTODOCªI) nu se va vorbi nicãieri în presa româneascã!” ªi aºa a fost. Cu excepþia cîtorva site-uri, evenimentul a fost ignorat total de presa centralã! Nici mãcar agenþiile de presã nu au transmis ºtiri de la Iaºi. În acelaºi timp, duminicã seara, în Piaþa Victoriei din Bucureºti, 300 de tineri au protestat contra Guvernului.

Micul protest a fost prezentat pe larg în presa centralã, televiziunile dedicînd spaþii ample acestuia. Presa liberã ºi independentã se ducea în Piaþa Victoriei chiar ºi cînd acolo era doar un om. „Cîteva mii de tineri adunaþi la Iaºi nu au reuºit sã facã sã vibreze spiritul jurnalistic al ºtiriºtilor pentru care chiloþii sau cãþelul cine ºtie cãrei vedete, freza lui Trump, elucubraþiile cine ºtie cãrui scriitoraº sau ceteraº implicat-interesat politic pe teme actuale, sau faptul cã vara e cald, toamna plouã sau iarna e frig sînt neapãrat chestiuni de interes mondial. Plus cã aceºti tineri ortodocºi s-au comportat totalmente atipic faþã de cum li s-a ordonat ºtiriºtilor sã scrie despre ãºtia ortodocºii: nu au dat ture de piaþã în genunchi, nu s-au înghesuit la moaºte, colaci ºi colivã, nu au fãcut panaramã, nu au strigat, nu au privit cruciº la camerã, nu au strigat lozinci împotriva adversarilor, nu au cerut „jos” sau cel puþin, sã zicem, biciuirea în public a adversarilor, ca alþii. Nu au purtat nici pancarte cu cãcãrii obscene. Nu au urlat cã pe ne-creºtini o sã îi mãnînce iadul ºi pe ei nu. Nici mãcar nu le-a zis popa cu cine sã voteze la urmãtoarele alegeri. Nu au cerut catedrale - nu spitale. Deci, total ne-ºtirist, total ne-interesant, ne-ºoc ºi groazã. Plus de asta, am observat cã orice informaþie din aceasta cu creºtini în general ºi ortodocºi în special, aflaþi în situaþii OK (campanii umanitare, deschideri de spitale, de lãcaºuri de ajutorare etc.) este ignoratã cu succes de presa asta cool ºi la modã”, a scris Dumitru Chiseliþã în „Tribuna“.

TUDOR MATEI (ActiveNews)

Modificarea în grabã a sistemului de pensii vulnerabilizeazã România în faþa unei viitoare crize financiare Liderii din mediul de afaceri românesc avertizeazã cã orice declaraþie publicã despre schimbarea sistemului de pensii trebuie fãcutã cu responsabilitate, fiind important ca guvernanþii sã nu vulnerabilizeze întreaga economie ºi capacitatea þãrii de a se proteja în faþa dezechilibrelor externe pentru a rezolva, cu orice preþ, urgenþe pe termen scurt.

Actualul sistem de pensii este singura reformã structuralã din România care a rezistat timp de un deceniu tuturor alternanþelor la putere, considerã Romanian Business Leaders, unul dintre cele mai puternice motoare de promovare a antreprenoriatului românesc. Potrivit RBL, acesta este un sistem care contribuie la dezvoltarea

Liviu Dragnea, mutare prin care dinamiteazã PSD: rãzboi cu baronii partidului Liderul PSD, Liviu Dragnea, a fãcut o mutare care ar putea fi interpretatã de baronii din PSD ca o declaraþie de intenþie, în sensul cã nimeni nu-ºi are locul asigurat, indiferent de cîtã putere considerã cã are în interiorul partidului. Execuþia fulgerãtoare a lui Adrian Þuþuianu ºi apoi atacurile publice la adresa acestuia produc o adevãratã undã de ºoc în interiorul PSD. Adrian Þuþuianu este unul dintre principalii oameni care au contribuit la

este spusã de partidul de guvernãmînt. Este momentul adevãrului”, a declarat Orban. Acesta a reamintit cã a atras atenþia în urmã cu douã luni cã în legea bugetului de stat nu sînt prevãzuþi banii pentru salarii, pentru mai multe instituþii publice decît pînã în luna septembrie. „Sigur cã am fost contraziºi vehement de premier ºi de ministrul Finanþelor. Iatã cã astãzi se aratã adevãrul ºi anume un minister anunþã cã nu mai are bani pentru plata salariilor.

Guvernul încalcã grav legea. În conformitate cu prevederile legii responsabilitãþii fiscal-bugetare, Ministerul Finanþelor avea obligaþia de a prezenta pînã la finele lunii iulie raportul privind situaþia economicã ºi bugetarã.

Ministerul Finanþelor a încãlcat aceastã lege ºi nici pînã astãzi nu existã acest raport privind situaþia economicã ºi bugetarã a României care ar fi trebuit publicat pînã la sfîrºitul lunii iulie de cãtre MF”, a spus Orban. „Dacã ar fi fost publicat pînã la sfîrºitul lunii iulie acest raport, ar fi trebuit sã spunã un lucru foarte simplu ºi anume acela cã rectificarea va fi negativã”, a mai afirmat liderul PNL. Ludovic Orban a spus cã neprezentarea acestui raport nu face altceva decît sã mascheze marile probleme care existã în bugetul de stat, adãugînd cã „amînarea depunerii acestui raport este fãcutã cu bunã ºtiinþã pentru a încerca sã fie coafate datele.

Orban a precizat cã dacã PSD va încerca sã mistifice datele ºi sã facã o rectificare pozitivã, PNL va solicita înfiinþarea unei comisii de anchetã.

(cotidianul.ro) victoriile PSD din anul 2016, la Dîmboviþa el fiind un adevãrat baron care aduce un numãr impresionant de voturi la fiecare scrutin.

Mai mult decît atît, Adrian Þuþuianu fãcea parte din celebra grupare a „baronilor din Sud”, cei care i-au asigurat spatele lui Liviu Dragnea în momentele dificile. În ciuda erorii de comunicare, execuþia în acest fel a unui baron foarte puternic din interiorul PSD a produs o undã de ºoc la nivelul partidului. Surse apropiate conducerii PSD ne-au precizat cã aceastã mutare a lui Liviu Dragnea este una cu bãtaie pe termen lung.

Astfel, Liviu Dragnea ºi-a obþinut timp prin reluarea de la zero a procesului de la ÎCCJ, timp care îi oferã posibilitatea de a-ºi reafirma autoritatea în PSD. Sursele noastre susþin cã Adrian Þuþuianu era pe val în partid ºi ar fi fost omul susþinut de baroni sã-i ia locul lui Dragnea, în momentul în care actualul lider ar fi avut probleme.

Mai mult decît atît, Adrian Þuþuianu era pe lista scurtã a premierilor PSD. În sondaje, Þuþuianu prindea top ºase la nivel de notorietate al miniºtrilor ºi cu sprijinul baronilor din sud ar fi putut ajunge chiar premier, dacã pica Liviu Dragnea.

Eliminarea din joc a lui Adrian Þuþuianu trebuie privitã ºi în cheia luptelor interne din PSD. Liviu Dragnea ºi-a cîºtigat timp în justiþie, iar în partid s-a rupt de gruparea „baronilor din Sud”. De aici înainte, orice scenariu este posibil, inclusiv cel al unor convulsii interne foarte puternice în PSD, cu o luptã între baroni ºi Liviu Dragnea.

LUCIAN NEGREA

Guvernul transferã autostrada Comarnic - Braºov la Banca Mondialã Autostrada Comarnic – Braºov va trece în gestionarea Guvernului ºi a Bãncii Mondiale, deoarece Ministerul Transporturilor a eºuat sã îl implementeze. Anunþul a fost fãcut de premierul Mihai Tudose, care a spus, într-un interviu pentru Antena 3, cã a cerut „ajutor tehnic” de la Banca Mondialã pentru acest proiect. „De la Banca Mondialã am solicitat ajutor tehnic ºi vã dau un exemplu: autostrada Bucureºti-Braºov. Am vorbit cu Banca Mondialã (...) sã facem unitate de management-proiect sub conducerea lor, cu sprijinul lor tehnic”, a declarat Tudose, citat de Agerpres. Aceasta ar fi o premierã pentru þarã, fiind pentru prima datã cînd un Guvern delegã gestionarea unui proiect esenþial unui organism extern, scrie HotNews. „Facem o echipã de suport, iar tot ceea ce înseamnã management de proiect sã fie la un organism întreg la minte - Banca Mondialã. Sã ne dea suport tehnic ºi sã coordoneze aceastã lucrare. Banii sînt de la noi... Între timp, noi am gãsit niºte proiecte mai vechi - ºtiþi cã studii de fezabilitate avem sã facem un drum pînã la Lunã, cã nu ºtiu cum s-a întîmplat, dar pînã acum toþi au fãcut studii de fezabilitate. Am gãsit un proiect prin sertarele Ministerului Transporturilor care încã mai are autorizaþia de mediu valabilã ºi pe care vrem sã-l implementãm cît mai repede”, a mai spus Tudose, precizînd cã se referã la autostrada Bucureºti-Braºov. Potrivit unor surse guvernamentale citate de HotNews, premierul Mihai Tudose ar fi fost exasperat de incapacitatea Ministerului Transporturilor de a construi autostrãzi. Autostrada Comarnic Braºov este unul dintre proiectele cele mai discutate din ultimii 20 de ani, rãmas însã la stadiul de proiect.

Autostrada ar urma sã treacã Munþii Carpaþi ºi sã lege sud-estul României de Vest, rezolvînd aglomeraþia de pe Valea Prahovei.

ELENA DEACU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 15 septembrie 2017

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei RECURS LA MEMORIE

Invazia „roºie” - 28 iunie 1940 (10) Un nou anotimp Primãvara anului 1941 era aºteptatã cu mari speranþe, dar ºi cu temeri, care priveau mãsurile dure ce ar putea veni de la ocupanþi pentru înfiinþarea colhozului. Se prevedea un an mãnos. Iarna cu zãpadã ºi ger însemna o varã cu soare ºi ploi. Sãtenii se pregãteau pentru muncile agricole: transportau îngrãºãmintele pe ogoare, se înþelegeau pentru clacã. îºi ascuþeau uneltele agricole, duceau la moarã saci de grîu, secarã ºi porumb pentru pîinea cea de toate zilele. Apãreau ºi primele semne ale noului anotimp: mugurii copacilor, ghioceii ºi viorelele, ciripitul pãsãrelelor sosite de pe alte meleaguri. Copiii adunau florile cîntînd: „Vine, vine primãvara/ Se aºterne-n toatã þara”. ªi aici se opreau, întrebîndu-se care Þarã?! ªi sãgeþile de lacrimi le înþepau ochii. Apoi continuau cu cîntecul „Vîntuleþ de primãvarã/ Ce-ai venit sã ne mai spui?/ Vrei sã-mi spui ce face Þara/ Sã-mi pun capãt dorului?!”. Mare durere au trãit cu toþii, pentru cã nu mai aveau Þarã. Dorul dupã România aducea lacrimi ºi cîntece de jale ºi dor. Cum în familia noastrã se gãseau trei coriºti, în zilele de sãrbãtoare, cîntau pe voci, din repertoriul corului: „Sub ªtefan Vodã, cel Bun ºi Mare/ Arcaº eu fost-am ºi m-am luptat/ Cu mii de duºmani, hoarde barbare/ Ce prin Moldova s-au strecurat/ Ungurul falnic, osmanul tare/ Polonul mîndru, crudul tãtar/ De noi adesea, fãrã cruþare/ Bãtuþi cu toþii au fost amar/ Bãtuþi cu toþii-au fost amar/ Iar Domnul ªtefan pentru-a sa þarã/ κi da viaþa, sufletul sãu/ ªi-atunci românul era o fiarã/ Vãzînd pe þãrmuri duºmanul greu”... Cîntau plîngînd ºi suspinînd.

Cîntecele patriotice le cîntau în surdinã, de teamã.

Nu era permis a vorbi de ªtefan cel Mare ºi Sfînt sau de hotarele Moldovei. Cîntau marºul ostãºesc: „Hotarul vechi, hotarul sfînt/ Hotarul nostru românesc/ Al nostru e bãtrîn pãmînt/ Pãstrat cu sînge strãmoºesc/ Noi pentru el ne-am dus calvarul/ Cu dor ºi suflet vitejesc/ Sã ne-apãrãm pe veci hotarul/Hotarul nostru românesc!/ Veac dupã veac nu ne-am clintit/ ªi-nfrînt-am hoarde vrãjmãºeºti/ Cu sînge scump 1-am fãurit/ ªi l-am sfinþit la Mãrãºeºti/ În el dorm mari ºi vechi morminte/ Cu tot trecutul vitejesc/ Oblãduim altare sfinte/ Hotarul nostru românesc”.

Mai mult, nu puteai rosti „Codrii Cosminului”. ªtiau ei sovieticii ce însemna pentru noi acest nume ºi anul 1497. Comunei noastre i-au schimbat numele din Plaiul Cosminului în Molodia, care în traducere înseamnã „Zonã tînãrã”. Au ºters istoria noastrã pentru tinerele vlãstare. Numai cã, ºi astãzi, în zona ocupatã, mai sînt bunici care ºoptesc la urechile nepoþilor despre ªtefan cel Mare ºi România, despre dragostea ºi dorul de þarã. „Cã tot ce-i românesc nu piere/ ªi nici nu va pieri...”. Aceastã stare sufleteascã a sãtenilor o bãnuiau, dar lupta pentru rusificare continua. Þinta era colhozul, fiindcã activitatea în comun era bine supravegheatã ºi controlatã.

La vreun praznic sau botez erau invitaþi ºi coriºtii, pentru a mai potoli, prin vocile lor, teama ºi dorul de libertate. ªi la aceste sãrbãtori se cînta, cu durere. De neuitat, poate ºi azi, acolo, se aude melodia creatã de protopopul Eugen Jancovschi pe versurile lui Vasile Alecsandri din „Dumbrava Roºie”: „Amin! Sã deie Domnul!... Mulþi duºmani vin la noi/ Dar cît vin de nãprasnic, puþini fug înapoi/ Pãcatul lor le mînã, sãrmanii, ca pe-o turmã/ ªi moartea le stã-n cale, ºi moartea le stã-n urmã/ De aceea la Moldova vezi floare lîngã floare/ E îngrãºat pãmîntul cu sînge...”. Sau versurile ºi melodia aceluiaºi pãrinte: „Sîntem arcaºii din Cosmin/ Cu braþe tari ºi gînd senin/ Veniþi cu toþii la apel/ Sub fîlfîirea de drapel/ Sub ªtefan Vodã am luptat/ ªi steagul Þãri-am apãrat/ Veniþi cu toþii la apel/ Sub fîlfîirea de drapel!”. Corvezile în folosul Statului Sovietic continuau, dar oamenii s-au deprins ºi cu aceste munci ºi, de fricã, nu mai cîrteau. ªi deportãrile în Siberia s-au mai rãrit, deºi „listele negre” erau prezente la Sfatul Popular pentru anume oameni.

Postul mare (1) Primãvara intra în drepturi ºi Paºtele bãtea la uºã.

Pregãtirile pentru înviere erau atît de frumoase ºi bogate, încît ele erau pe primul plan. Tradiþia ºi obiceiurile erau legea credincioºilor. Pentru fiecare copil se cosea cãmãºuþa albã, nouã, cu modele naþionale ºi i se cumpãrau pantofi noi. Iar ei, de bucurie, erau tare hãrnicuþi ºi ascultãtori. Postul mare se þinea de tot satul, în fiecare familie. Pe lîngã sarmalele de post, culþunaºii cu mac, plãcintele cu varzã sau cartofi, borºul de fasole, era

Prin Librãriile Americane (8) - Recenzii dupã amintirile unor evrei români din Transnistria (1941- 1944) ºi ale altor evrei depre România din acele timpuri care niciodatã nu a muncit manual, a fost nevoit sã se Ruth Glasberg. Infernul epidemiei angajeze într-o brutãrie în schimbul de noapte. Mii de de tifos ºi serviciul de argint (1) angajaþi ai guvernului sovietic au invadat oraºul schimDeºi a citi o carte despre lagãre ºi ghetouri nu este o îndeletnicire plãcutã, dimpotrivã, fiind încãpãþînat, însã, în aflarea adevãrului, am continuat sã caut prin biblioteci singura sursã disponibilã publicului, mãrturii directe, ale celor care au avut de suferit în urma deportãrii, totodatã sã putem aprecia corect comportamentul autoritãþilor româneºti implicate. Una din cele mai dure cãrþi în acest sens este „A survivor’s Memoir, Ruth’s Journey“ de Ruth Glasberg Gold, editura University Press of Florida, 1996.

Ruth Glasberg îºi începe cartea cu descrierea vieþii pe care familia sa o duce în Cernãuþi în anul 1940 înainte de ocupaþia sovieticã. Reþinem din descriere premierea fratelui Bubi, un tînãr liceean violonist talentat, de cãtre Casa regalã a lui Carol al II-lea,” cu mai multe cãrþi, fiecare carte ºtampilatã cu sigiliul regal “( pag.25). În 10 mai 1940 fratele ei de 17 ani, Manase Glasberg, este invitat sã cînte la Radio Chiºinãu. Ziarul local „Morgenblat“ din Cernãuþi publicã în legãturã cu acest concert un articol elogios. (pag. 32) Nota 1: Premierea cu cãrþi de cãtre Casa Regalã, invitaþia de a cînta la Radio Chiºinãu, articol elogios într-o publicaþie de limbã germanã, toate acestea aratã cã evreii se bucurau de tot respectul, nu era antisemitism, pînã în prima jumãtate a lunii iunie 1940. În iunie 1940, ca urmare a ultimatumului sovietic, români, etnicii germani ºi o parte din evrei hotãrãsc sã se retragã în România. Cînd intrã Armata roºie în Cernãuþi, strãzile sînt pline de oameni care-i întîmpinã cu flori, inclusiv fetiþa de zece ani, Ruth. Curînd, noteazã autoarea, entuziasmul a dispãrut, pentru cã trecerea de la sistemul capitalist la cel comunist a eliminat orice întreprindere privatã, cauzînd ºomaj ºi austeritate. Tatãl ei,

bînd radical ambianþa.

Nota 2: Deºi o duceau bine, evreii îi întîmpinã pe invadatori cu flori. Lãsînd la o parte lipsa de solidaritate cu românii, ne punem întrebarea cum de ei nu ºtiau ce se întîmplã sub comuniºtii din Uniunea Sovieticã. La ce se aºteptau de erau atît de bucuroºi?

Nota 3: Invazia aduce ºomaj ºi austeritate pentru localnici, iar pentru invadatori slujbe bine plãtite ºi îmbuibare. Pierde un an ºcolar pentru cã nu ºtia ruseºte, dar învaþã repede ºi devine pionierã. Regimul comunist le limiteazã spaþiul în care locuiau, aºa cã mai multe familii sînt îngrãmãdite într-un singur apartament. Încep sã aparã probleme cu alimentele, care sînt tot mai puþine. Într-o zi este invitatã la masã de vecinii care primiserã permisiunea sã plece în România ºi de acolo în America.

Ei erau norocoºi, noteazã Ruth, pentru cã începuserã deportãrile în Siberia.

Dupã alungarea sovieticilor, guvernatorul Bucovinei decreteazã, în 11 oct. 1941, formarea unui ghetou, la cîteva strãzi depãrtare de strada lor. În 24 de ore, într-o zonã în care, în mod obiºnuit, locuiau 10.000 de oameni, acum trebuiau sã se mute 50.000. Zona a fost înconjuratã cu sîrmã ghimpatã ºi pãzitã de soldaþi. Primarul Cernãuþiului, dr.Traian Popovici, face apel la guvernatorul Corneliu Calotescu, cerînd desfiinþarea ghetoului ºi oprirea deportãrilor pentru cã este paralizatã activitatea oraºului.

Dupã intervenþia sa ºi a altor personalitãþi ale românilor ºi evreilor, respectiv reprezentanþi ai clerului, Ion Antonescu aprobã sã rãmînã 20.000 de evrei în Cernãuþi. Avînd acest ordin, guvernatorul a autorizat ca primarul, împreunã cu consulul german ºi generalul Ionescu, sã stabileascã cine pleacã ºi cine rãmîne. Comitetul de monitorizare a cerut ca liderii comunitãþii evreieºti sã stabileascã aceste liste.

ºi pîinea albã din fãina de secarã, dulce ºi gustoasã.

Copiilor le plãcea scrobul de hrean. Acesta, nu numai cã-i hrãnea, dar le dãdea putere ºi vioiciune. ªi, toate aceste bucate, dupã o iarnã de cîºlegi (cîºlegi-interval de timp între douã posturi, în care creºtinii mãnîncã de dulce), cu porcul afumat în podul casei. Tata nu uita zicala din bãtrîni: „Dacã iarna, om ºi animal, nu se hrãnesc bine, primãvara cad pe brazdã”.

Dupã cum Steaua de Crãciun era obiectul sfînt în jurul cãruia se desfãºura toatã sãrbãtoarea, pentru Paºti erau pasca (cozonacul tradiþional cu brînzã, care se mãnîncã la Paºti de cãtre creºtinii ortodocºi) ºi ouãle închistate (încondeiate). În Duminica Floriilor se împãrtãºeau ºi pãrinþii ºi copiii, spovediþi în ajunul sãrbãtorii. Plecarea spre bisericã se fãcea numai dupã ce-ºi cereau iertare de la pãrinþi ºi apoi unii altora, de trei ori, cu glasul tremurînd ºi cu ochii umezi: „Iartã-mã, mamã!”, „Dumnezeu sã te ierte!”, „ªi a doua oarã!”, „Dumnezeu sã te ierte!”, „ªi a treia oarã!”, „Dumnezeu sã te ierte!”. La fel procedau cãtre tata, apoi le sãrutau mîna ºi treceau între fraþi, începînd cu cel mai mic spre cel mai mare, cu glasurile tremurînde ºi cu ochii în lacrimi. Cu capetele plecate deschideau uºa, ºtergîndu-ºi ochii ºi nasul ºi luau drumul bisericii. Asemenea trãire nu se uita uºor ºi copiii erau cuminþi ºi cuviincioºi peste an. Una din bucuriile lor de Paºti era ºi sãritul peste flacãra focului din zorii zilei Joii Mari, la ora patru dimineaþa. Cu o zi înainte, în toate gospodãriile se adunau buruienile ºi frunzele uscate. înainte de aceastã orã se aprindeau focuri ºi copiii trebuiau sã sarã peste flacãrã. De pe un deal pe altul, de la un foc la altul, se salutau ºi priveau spectacolul. Era pentru întãrirea ºi purificarea organismului, obicei din vechime. Seara mergeau la cele 12 evanghelii ºi la tras clopotele, pentru ultima datã pînã la Înviere. Una din cele mai frumoase activitãþi era încondeierea ouãlor. Se fãcea dupã o tehnicã strãveche, cu cearã de albine ºi vopsele naturale.

Doar pentru culoarea neagrã se cumpãra anilinã, în care se punea oul, dupã ce, pe rînd i se completa modelul ºi trecea prin culoarea galbenã, apoi prin cea roºie.

Culoarea albã era pãstratã culoarea naturalã a oului.

Sîmbãta Paºtelui era cea mai încãrcatã în munci ºi toate închinate Învierii . Acum se plãmãdea ºi se frãmînta aluatul pentru pascã, în vasele cele mai curate ºi din fãina cea mai albã ºi mai bunã. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008 Evident cã au urmat eforturi disperate de includere pe liste, inclusiv contra bani, care a fost factorul decisiv. Era un privilegiu sã fii bogat ca sã-þi cumperi libertatea. „În final românescul bacºiº a oferit alternativa salvãrii vieþii ceea ce în Germania era de neconceput. Mãtuºa Anna ºi alte vãduve ale funcþionarilor publici au fost exceptate prin lege“ (pag. 43).

Nota 4: Poate cã bacºiºul era românesc, dar el era încasat de cãtre liderii comunitãþii evreieºti, care a fost investitã de autoritãþile româneºti sã stabilescã cine sã rãmînã ºi cine sã plece. Au început raidurile soldaþilor români pentru a-i prinde pe cei care nu erau pe liste. Ca o parantezã, Lista lui Schindler, care conþine 801 persoane, este celebrã, iar Lista lui Traian, care conþine 20.000 de persoane, aproape necunoscutã. Familia lor nu era pe „Lista lui Traian”, pãrinþii ei nefiind consideraþi indispensabili oraºului. Mama sa s-a opus sã vîndã un covor persan ca sã facã rost de bani pentru mitã. Unchiul lor Max, care stãtea bine cu banii nu s-a oferit sã-i ajute, iar tatãl ei era prea mîndru ca sã-i cearã. Pãrinþii ei nu l-au iertat niciodatã pentru asta. Mama ei nu credea cã vor fi într-adevãr deportaþi, cã vor doar sã le ia banii. ªi-au dus lucrurile la unchiul ei Max, inclusiv covorul persan, ei rãmînînd în apartament cu cîte un geamantan fiecare. Într-o dimineaþã din noiembrie 1941, a început deportarea; oameni cu geamantane în stradã, cãruþe, la care se putea apela contra unei taxe, ceea ce ºi fac pãrinþii ei, plasînd-o sus pe una. „Cum au putut vecinii ºi prietenii noºtrii români ºi germani sã se întoarcã contra noastrã?”, se întreba Ruth. Soldaþii, în timp ce conduceau caravana spre garã strigau: „Acum un an voi aþi întîmpinat pe ruºi cu bine aþi venit! Pentru aceastã trãdare, Transnistria va fi rãsplata voastrã“ (pag.47). S-au urcat în vagoanele supraaglomerate. Dupã douã zile trenul s-a oprit undeva în cîmp, soldaþii au deschis uºile, oamenii au ieºit sã-ºi facã nevoile ºi sã ia apã. În a patra zi soldaþii au deschis uºile ºi au strigat „Afarã, afarã, jidani împuþiþi!“ (va urma) IOAN ISPAS (Text reprodus din volumul „Prin librãriile americane“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 15 septembrie 2017

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE A doua Bãtãlie de pe Marna (2) În zori, Batalionul 1 din Regimentul 5 Puºcaºi Marini, sub comanda maiorului Julius Turrill, urma sã atace Dealul 142, dar numai douã companii erau pe poziþie. Puºcaºii marini au înaintat în valuri, cu baionetele montate, peste un cîmp deschis cultivat cu grîu, lovit puternic de tirul de mitralierã ºi artilerie german, pierzînd un numãr mare de soldaþi. Cãpitanul Crowther, comandantul Companiei 67, a murit aproape imediat. Cãpitanul Hamilton ºi Compania 49 au luptat din pãdure în pãdure contra germanilor din tranºee ºi trecînd cu 5 m dincolo de obiectivul lor. În acel moment, Hamilton îºi pierduse toþi cei cinci ofiþeri din subordine, iar Compania 67 mai avea un singur ofiþer rãmas în viaþã care sã o comande. Hamilton a reorganizat cele douã companii, stabilind puncte de întãrire ºi o linie defensivã. În contraatacul german, sergentul Ernest E. Janson, care lupta sub numele de Charles Hoffman, a respins înaintarea a 12 soldaþi germani, ucigînd doi dintre ei înainte ca ceilalþi 10 sã fugã; pentru aceastã faptã, a devenit primul puºcaº marin care a primit Medalia de Onoare în primul rãzboi mondial. Henry Hulbert a fost ºi el decorat pentru înaintarea prin focul inamic în timpul contraatacului.

Restul batalionului a sosit ºi a intrat în acþiune. Flancurile lui Turrill erau neprotejate, ºi puºcaºii marini rãmîneau fãrã muniþie. Pînã dupã-amiazã însã, ei au reuºit sã cucereascã Dealul 142, pierzînd 9 ofiþeri ºi mare parte din cei 325 de soldaþi din batalion.

La orele 17, în ziua de 6 iunie, Batalionul 3 din Regimentul 5 Puºcaºi Marini, sub comanda maiorului Benjamin S. Berry, împreunã cu Batalionul 3, din Regimentul 6 Puºcaºi Marini, sub comanda maiorului Berton W. Sibley, la dreapta lor, a înaintat dinspre vest cãtre pãdurea Belleau, ca parte a celei de a doua faze a ofensivei aliaþilor. Din nou, puºcaºii marini au trebuit sã înainteze printr-un cîmp cultivat cu grîu de un metru, loviþi de foc de mitralierã. Una dintre cele mai celebre citate din legendele puºcaºilor marini a fost rostit la prima înaintare înaintea bãtãliei, cînd sergentul Dan Daly, de douã ori decorat cu Medalia de Onoare ºi care luptase în Filipine, Santo Domingo, Haiti, Peking ºi în Vera Cruz, le-a cerut soldaþilor sãi, din Compania 73 Mitraliori, sã înainteze, spunîndu-le: „Ce vreþi? Sã trãiþi veºnic?”.

Primul val de puºcaºi marini, înaintînd în linii, foarte disciplinaþi, au fost uciºi; Maiorul Berry a fost rãnit în antebraþ în timpul înaintãrii. La dreapta sa, puºcaºii marini din batalionul maiorului Sibley au pãtruns în capãtul sudic al pãdurii Belleau ºi s-au confruntat cu tir de mitralierã, franctirori ºi sîrmã ghimpatã. Puºcaºii marini ºi infanteriºtii germani au dus lupte corp la corp. Pierderile din acea zi fuseserã cele mai mari din întreaga istorie de pînã atunci a puºcaºilor marini. Circa 31 de ofiþeri ºi 1.056 de soldaþi din brigada puºcaºilor marini au murit, dar americanii au obþinut un cap de pod în pãdurea Belleau.

Luptele din pãdurea Belleau Bãtãlia a ajuns în impas. La miezul nopþii de 7–8 iunie, un atac german a fost oprit, ºi acelaºi lucru s-a întîmplat dimineaþa cu un contraatac american.

Batalionul lui Sibley, din care au murit aproape 400 de oameni, a fost înlocuit de Batalionul 1 din Regimentul 6 Puºcaºi Marini. Maiorul Shearer a preluat comanda Batalionului 3 din Regimentul 5, înlocuindu-l pe Berry, care fusese rãnit. La 9 iunie, un baraj de artilerie franco-american a devastat pãdurea Belleau, transformînd vechiul teren de vînãtoare într-o junglã de copaci doborîþi. Germanii au rãspuns trãgînd cãtre Lucy ºi Bouresches ºi ºi-au reaºezat defensiva în pãdurea Belleau. În dimineaþa de 10 iunie, batalionul maiorului Hughes, Batalionul 1 din Regimentul 6, împreunã cu pãrþi din Batalionul 6 Mitraliori, a atacat în pãdure pe direcþia nord. Deºi pãrea la început sã reuºeascã, atacul a fost oprit de tir de mitraliere. Comandantul Batalionului 6 Mitraliori, maiorul Cole, a fost rãnit mortal. Cãpitanul Harlan Major, ofiþerul de rangul cel

mai înalt rãmas în batalion, a preluat comanda.

Germanii au utilizat în luptã mari cantitãþi de iperitã.

Dupã aceea, Batalionul 2 din Regimentul 5 Puºcaºi Marini, condus de Wise, a primit ordin sã atace pãdurea dinspre vest, în vreme ce Hughes a continuat înaintarea dinspre sud.

La orele 4, în ziua de 11 iunie, oamenii lui Wise au înaintat printr-o ceaþã densã cãtre pãdurea Belleau, susþinuþi fiind de Companiile 23 ºi 77 din Batalionul 6 Mitraliori, dar au suferit mari pierderi. Mai multe

plutoane au fost izolate ºi distruse de tiruri sporadice de mitraliere. S-a descoperit cã batalionul înaintase într-o direcþie greºitã. În loc sã se deplaseze spre nordest, ei s-au deplasat direct de-a latul porþiunii înguste a pãdurii. Acolo, au dat de sudul liniilor defensive germane. Un soldat german, a cãrui companie mai avea 30 de oameni din cei 120 iniþiali, a scris: „Avem în faþa noastrã niºte americani groaznic de nesãbuiþi”. În total, pãdurea a fost atacatã de puºcaºii marini de ºase ori înainte ca germanii sã fie îndepãrtaþi.

Americanii au avut de luptat cu pãrþi din cinci divizii germane, care adesea au trebuit sã lupte la baionetã sau cu mîinile goale, corp la corp.

La 26 iunie, Batalionul 3 din Regimentul 5 Puºcaºi Marini, susþinut de douã companii ale Batalionului 4 Mitraliori ºi de Compania 15 a Batalionului 6 Mitraliori, a efectuat un atac asupra pãdurii Belleau, prin care a reuºit eliberarea acesteia de forþele inamice. În acea zi s-a dat un raport scurt, în care se spunea telegrafic: „Pãdurea e acum cu totul a U.S. Marine Corps”, punînd capãt uneia dintre cele mai dure ºi mai sîngeroase bãtãlii date de americani în primul rãzboi mondial.

Contraofensiva Aliaþilor La 15 iulie, germanii au forþat încã un atac. Astfel se dezlãnþuia a doua Bãtãlie de pe Marna. De data aceasta însã, lucrurile au luat altã întorsãturã. Trupele franceze ºi americane au zdrobit flancul de vest al liniei germane la nord de Château-Thierry. Germanii s-au retras spre Aisne pentru a nu fi capturaþi. La contraofensiva Aliaþilor au luat parte ºi douãsprezece divizii americane.

La 8 august, britanicii au deschis un pasaj de-a lungul Rîului Somme. Trupele canadiene motorizate au avansat 13 km în prima zi, stabilind cea mai lungã înaintare într-o singurã zi sub foc inamic. Într-o lunã, Aliaþii au luat 100.000 de prizonieri, ºi armatele Reichului au bãtut în retragere totalã.

Pentru a pregãti ofensiva finalã, trupele americane au cucerit, în septembrie, Dealul Saint Michel, o colinã triunghiularã între Verdun ºi Nancy, pe care germanii o stãpîneau încã din 1914. La 26 septembrie s-a declanºat atacul prin pãdurea Argonne,

apoi înspre nord, de la Verdun la Sedan, de-a lungul Rîului Meuse. În noiembrie, trupele franceze ºi americane au avansat spre nord. Pînã ºi modesta armatã belgianã a pornit ofensiva, dar a înaintat în cîteva zile mai mult decît reuºiserã britanicii în patru luni, cu un an în urmã. În timp ce Reichul se clãtina sub aceste lovituri repetate, aliaþii lui se prãbuºeau. Bulgaria a încheiat un armistiþiu în 30 septembrie. Imperiul Otoman a depus armele la 31 octombrie. Armistiþiul semnat de austroungari în 3 noiembrie a intrat în vigoare în ziua urmãtoare. Armistiþiul obliga Austro-Ungaria sã-ºi demobilizeze armata, sã renunþe la teritorii întinse ºi sã cedeze aproape întreaga flotã. Totodatã, imperiul se angaja sã expulzeze armata germanã de pe teritoriul sãu ºi permitea Aliaþilor sã foloseascã reþeaua feroviarã. Clauzele echivalau cu o capitulare necondiþionatã.

*** Frontul german cedase, ºi toate armatele Reichului se aflau în retragere. La 3 octombrie, conducãtorii sãi au cerut un armistiþiu. Înainte ca Aliaþii sã hotãrascã asupra condiþiilor, în Portul Kiel a izbucnit o revoltã, care în scurt timp s-a rãspîndit la Hamburg ºi Bremen. Socialiºtii independenþi din Berlin ºi-au retras susþinerea oferitã guvernului. Conducãtorii regatelor Bavariei ºi Württembergului au abdicat. La 9 noiembrie, însuºi kaiserul abdica, la Spa, iar în ziua urmãtoare se refugia în Olanda.

La Weimer a avut loc o convenþie pentru formarea unei republici.

Clauzele armistiþiului fuseserã finalizate, iar germanii au fost chemaþi sã le asculte. O delegaþie germanã a trecut linia ºi a fost dusã la comandamentul mareºalului Foch, aflat într-un vagon de cale feratã, lîngã Compiègne. În zorii zilei de 11 noiembrie, Germania a semnat armistiþiul general. ªase ore mai tîrziu înceta ºi focul. În 1923, în pãdurea Belleau s-a construit un monument în memoria soldaþilor americani cãzuþi.

Generalul armatei americane James G. Harbord, comandantul puºcaºilor marini în timpul bãtãliei, a primit titlul de puºcaº marin de onoare. Cruci albe ºi stele ale lui David marcheazã 2.289 de morminte, 250 pentru soldaþi necunoscuþi, ºi numele a 1.060 de dispãruþi sînt trecute pe peretele capelei memoriale. Poate fi vizitat ºi cimitirul german, unde sînt îngropaþi 8.625 de oameni; 4.321 dintre ei - 3.847 necunoscuþi – se aflã într-un mormînt comun. Cimitirul german a fost înfiinþat în martie 1922, prin comasarea mai multor situri temporare, ºi aici au fost înmormîntaþi soldaþii care muriserã în toatã zona dintre Aisne ºi Marna în 1918, alãturi de cei 70 de oameni uciºi în 1914, în prima bãtãlie de pe Marna. În New York City, un triunghi de 800 m² aflat la intersecþia Strãzii 108 cu Bulevardul 51, din Queens, este dedicat soldatului William F. Moore, din Compania 47, Batalionul 2, Regimentul 5 Puºcaºi Marini. Regimentele 5 ºi 6 Puºcaºi Marini au primit decoraþia francezã Fourragère pentru faptele lor din pãdurea Belleau. Douã nave ale Marinei SUA au primit numele USS Belleau Wood (CVL-24 ºi LHA-3) dupã bãtãlie.

Sfîrºit DAN ALEXANDRU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 15 septembrie 2017

Universalitatea bunelor maniere (25) Ceea ce numim protocol (2) Sã vorbim acum despre ceea ce s-ar putea numi protocol social. Chiar dacã nu sînteþi un politician versat sau un responsabil de relaþiile publice, vã veþi vedea obligat sã participaþi la tot felul de evenimente deosebite: o nuntã, un cocteil, o absolvire de studii, o decernare de premii, o conferinþã etc. În cadrul fiecãreia dintre ele, pe lîngã comportamentul civilizat, va trebui sã aveþi în vedere factori precum grija pentru imagine ºi îmbrãcãminte, respectarea regulilor de bazã ale politeþii la masã. Dacã asistaþi la o înmormîntare, vã veþi da seama cã totul este organizat metodic; dacã sînteþi femeie, trebuie sã ºtiþi cã nu puteþi asista la o nuntã îmbrãcatã în alb; dacã vã aºezaþi la masã, trebuie sã ºtiþi cã pentru a tãia peºtele folosiþi alt cuþit decît cel pentru carne; dacã sînteþi bãrbat, în anumite situaþii, va fi nevoie sã vã îmbrãcaþi în smoching, pentru a nu ieºi în evidenþã. Toate acestea þin de protocol.

Dorim sã stabilim cu claritate faptul cã protocolul nu este numai acea artã îndepãrtatã ºi necunoscutã pe care o posedã miniºtrii, senatorii sau membrii familiei regale.

Cum spuneam, cetãþenii de rînd trebuie sã îl punã în practicã în viaþa cotidianã, în relaþiile personale sau sociale pe care le stabilesc.

Cum sã respectãm protocolul în viaþa profesionalã? În cazul dat, el reprezintã un concept mai accesibil, mai

Prinþesa Diana, o moarte încã plinã de mister (3) La revedere, Alteþã (3) Pe cînd ei erau întîmpinaþi afarã de mulþime ºi inspectau florile rãmase ca tribut pentru mama lor, eu îi aºteptam în holul interior. Harry a alergat spre uºã ºi ma îmbrãþiºat, lacrimile lui umezindu-mi tricoul. William a apãrut ºi mi-a strîns mîna. Curajul pe care îl arãtau amîndoi era incredibil, iar ei în costumele lor negre cu cravate pãreau sã se fi maturizat brusc. „Am venit dupã cîteva lucruri. O sã mergem sus”, mi-a spus William, iar cei doi fraþi au mers în sufrageria lor. „Cum te descurci, Paul?”, m-a întrebat Prinþul Charles, care se lupta în mod evident cu grozãvia evenimentelor. Vorbea politicos ºi calm, dar pãrea distant în timp ce se plimba prin apartament, pierdut în gînduri. A mers sus. L-am urmat, fãrã sã mi-o cearã. La Highgrove, ar fi fost culmea îndrãznelii, dar pe un domeniu care nu îi mai aparþinea nu se putea debarasa de mine. Acum, era pe teritoriul meu. Indiferent dacã era un prieten sau viitorul Rege al Angliei, nimeni nu scãpa de mine. L-am urmat în sufragerie, iar el a mers la birou, stînd peste el.

A deschis sertarul de sus, a privit, m-a vãzut cum îi pîn-

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (39) 30 decembrie 1998 Astãzi am fost la Andrei acasã, dupã ce am vorbit la telefon. Eram atît de slabã, penibil de emoþionatã.

Bolnavã! Întîlnirea nu a fost relaxantã, cum mi-aº fi dorit-o. Nu am putut sã mã exprim, sã mã explic, sã mã amuz. Mi-era dor sã rîd de mine cu Andrei! Dar am plecat plîngînd. „Nu-þi face iluzii!”, mi-a spus. Am plecat urgent.

Ne-am sãrutat la despãrþire. I-am dat o pozã, fãrã sã-i scriu nimic pe verso ºi prima poezie „Simt”, pe care i-am dedicat-o. El a spus: „Mã termini!”. Cum am ajuns acasã, m-a sunat. L-am întrebat unde face Revelionul.

Mi-a rãspuns: „La un prieten. Nu-l cunoºti”. Bunul ºi constantul meu prieten de peste 5 ani, Andrei, mi-a urat „La Mulþi Ani!” ºi „Sã te distrezi de Revelion!”.

Da. Au trecut 5 ani. Fiecare a mers pe drumul sãu, acumulînd experienþe de viaþã deosebite. Eu am slãbit, am regresat. El s-a-ntãrit ºi a crescut frumos. În viaþã ºi o palmã se plãteºte!

31 decembrie 1998 Aºadar, sînt singurã cuc. Vine noaptea dintre cumpãna anilor. Ce pot face? Existã altã soluþie decît sã mã întorc cu gîndul la alte ºi alte cumpene dintre ani? NU!

sînt pe plac, pentru care va trebui sã lãsaþi la o parte egoismul ºi sã cedaþi, sã respectaþi ºi, în final, sã convieþuiþi.

Protocolul este necesar ºi în relaþiile personale, ºi în cele de prietenie.

Pînã la acest capitol nu am vorbit decît despre protocol, foarte strîns legat de bunele maniere, de felul de a fi, de a ºti sã ne comportãm, de educaþie: la masã, la serviciu, în spitale, la nunþi. ªi chiar dacã fiecare dintre aceste momente, evenimente are o semnificaþie proprie ºi cere un mod de a acþiona bine stabilit, în fond, regula este comunã ºi se aplicã în orice situaþie. Aceastã regulã înseamnã educaþia vitalã pentru orice fiinþã umanã, pentru a fi fericit ºi pentru a-i face fericiþi pe ceilalþi.

uºor de manipulat de cãtre majoritatea oamenilor. Pur ºi simplu, constã în a vã purta într-un mod corect. Pe traiectoria profesionalã a fiecãruia dintre noi, independent de profesia cãreia ne dedicãm, ne vedem obligaþi sã intrãm în relaþii cu alte persoane, de la colegi de serviciu pînã la ºefi, la subordonaþi, la persoane care ocupã o funcþie în firme paralele etc. Trebuie sã fim capabili sã stabilim relaþii cordiale, care sã decurgã cu naturaleþe, respectînd persoanele ºi cîºtigîndu-le respectul.

Ne petrecem cea mai mare parte din timpul nostru la locul de muncã, de aceea trebuie sã fim diplomaþi, respectînd protocolul, ºi sã creãm o atmosferã de lucru plãcutã.

Dacã aveþi probleme personale, nu trebuie sã vã descãrcaþi niciodatã la locul de muncã ºi nici sã lãsaþi ca aceste probleme sã se rãsfrîngã în activitatea profesionalã. Nu permiteþi ca anumite certuri personale sã vã împiedice munca, sã genereze conflicte. Aceste sfaturi sînt valabile pentru toþi, fie cã sînteþi un subordonat, sau directorul unei companii importante. Dacã respectaþi aceste norme minime de convieþuire la serviciu, îndepliniþi, de fapt, protocolul.

Existã o parte a vieþii, cea mai importantã poate, chiar dacã de ea nu depind relaþiile internaþionale: viaþa personalã ºi familialã. Ar putea sã parã cã acesta este terenul unde nu mai este nevoie sã punem în practicã buna educaþie, însã acest lucru nu este deloc adevãrat. Bunele maniere trebuie sã înceapã cu noi înºine, chiar dacã alþii nu ne vãd, chiar dacã nu sîntem persoane publice.

Persoanele iubite sînt cele care, în fond, meritã cu atît mai mult politeþea, respectul ºi consideraþia noastrã. Cu siguranþã cã vã veþi afla în situaþia de a face lucruri care nu vã

De cîte ori am auzit: „Nu sînt pregãtit(ã) pentru a avea copii”. Aceastã afirmaþie, atît de categoricã, poate fi pusã în legãturã cu absenþa unui mediu familial, cu o situaþie materialã precarã sau cu faptul cã nu vã plac copiii, dar, în cele mai multe cazuri, corespunde lipsei de pregãtire pentru a înfrunta responsabilitãþile care apar pentru tot restul vieþii. Sînt însã pãrinþi care cred cã pe copii trebuie sã îi îngrijeºti, sã îi protejezi, sã îi trimiþi la ºcoalã, sã îi hrãneºti ºi sã îi îmbraci, ºi uitã de o lecþie de bazã care va marca viaþa copilului: educaþia. Acele bune maniere, pe care noi, adulþii, ni le formãm pentru a avea succes în viaþã ºi pentru a ne evidenþia din punct de vedere social, sînt mai importante la cei mici, avînd în vedere cã de o corectã ºi timpurie însuºire a lor vor depinde comportamentele ulterioare, în adolescenþã ºi la maturitate. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

deam fiecare miºcare ºi l-a închis la loc. Vocea lui William a întrerupt acest moment ciudat. „Eºti gata, tati?” Toþi patru am coborît împreunã scãrile. „Ne vom vedea în curînd, Paul. Ne vom întoarce”, a strigat Harry, înainte ca ei sã disparã pe uºa din faþã. Un sac de criminalisticã a sosit la KP. Conþinea hainele purtate de Prinþesã, cînd Mercedesul condus de ºofer s-a izbit de al 13-lea stîlp din Place de l’Alma. Lucia a fost cu mine în acest moment groaznic. Acum, aveam un obiect pe care Prinþesa l-a avut în Paris: o bluzã neagrã ºi pantaloni albi. Am stat cu sacul în capãtul scãrilor. Nu pãrea sã conteze cã erau pãtate cu sînge de pe urma procedurilor chirurgicale. Erau ale ei. În durerea mea, nu puteam renunþa. Am pus geanta în congelatorul de la parter, pentru a le pãstra. Cumva, gîndul ca ea sã-ºi petreacã ajunul înmormîntãrii în Capela Regalã nu pãrea potrivit, iar eu mi-am fãcut cunoscute sentimentele cãtre Lady Sarah McCorquodale ºi Michael Gibbins. KP era casa Prinþesei; acolo îºi petrecuse cea mai mare parte din viaþa de adult. Pãrea normal sã vinã acasã în ultima noapte ºi sã iasã pe uºa din faþã pe drumul cãtre Westminster Abbey. „Lãsaþi-mã sã mai am grijã de ea într-o ultimã noapte ºi lãsaþi-o sã iasã pentru ultima oarã pe uºa din faþã”, am susþinut. ªi Lady Sarah voia sã-ºi aducã sora acasã, iar Regina a aprobat cererea.

Prinþesa ºi-a petrecut ultima noapte în camera pãtratã de pe holul interior de la parter. În acea zi, le-am cerut poliþiºtilor sã aducã înãuntru flori de pe stradã. Am stat

douã ore sã aranjez acele flori cu buchetele trimise de prieteni - liliac alb, lalele albe ºi trandafiri albi. Acestea au fost aºezate în urne, aflate pe piedestaluri ornate sau pe covor. Am adus în casã ºi toate lumînãrile, rãspîndindu-le pe verdeaþã.

Preotul romano-catolic Tony Parsons, de la Biserica Carmelite, unde Prinþesa ºi cu mine ne rugam, a sosit.

Avea la el douã lumînãri uriaºe din fildeº, pe care le-am pus în suporturi din argint ºi am stropit camera cu apã sfinþitã. Mi-a dat copii ale rugãciunilor care trebuia sã fie citite ºi un text biblic cu Evanghelia dupã Ioan. Noi doi ne-am rugat împreunã, înainte ca el sã plece.

Stãteam singur în mijlocul camerei, în costumul negru, mirosind parfumul gros al florilor. În acele clipe tãcute dinaintea sosirii sicriului Prinþesei, era ca ºi cînd aº fi aºteptat-o sã soseascã acasã de ziua ei, cu flori aflate peste tot. Uºile duble de la intrare s-au deschis ºi am auzit apropierea cauciucurilor. Alteþa Sa era adusã în casã, cu sicriul purtînd drapelul regal în roºu, auriu ºi albastru.

Atunci nu mi-au plãcut lumînãrile; am lãsat becurile aprinse. Doamna Shand Kydd ºi-a vizitat nepoþii, a stat lîngã sicriu cu Lady Jane ºi Lady Sarah, dar în acea searã nu a venit nici un Lord Spencer. (va urma) PAUL BURRELL (Text reprodus din volumul „Viaþa secretã a Prinþesei Diana“)

Atunci, porneam pe strãzile frumoase din Praga.

Treceam din noaptea lui 1990 spre Noul An 1991. Eram cu Emil. Pe unde eºti în noaptea asta, Emilaºule? Eu voi petrece în gînd cu bunica ºi toþi cei plecaþi din aceastã lume. Mã voi ruga sã le fie bine tuturor celor vii ºi sã fie iubiþi! Eu sînt fericitã pentru cã sînt sãnãtoasã. Are Dumnezeu grijã de mine pentru cã mã gîndesc continuu la El, mã rog Lui ºi primesc Voia Sa!

unã. Am avut mulþi oaspeþi, ºi Ioana, ºi Andreea º.a. Am cîntat cu toþii ºlagãre de-ale poetului Adrian Pãunescu.

Promisese ºi Andrei D. cã vine. Mi-a cerut adresa. Dar n-a mai apãrut. Pãcatul lui. I-aº fi prezentat cîteva „tipe bine” ºi nu mã mai supãram dacã spunea ceva de fundul lor, ca în urmã cu 5 ani.

Cãtãlin cred cã s-a supãrat pe mine la petrecerea asta. Îl apucase gelozia cînd dansam ºi eu cu un tip, arãtîndu-i niºte figuri de bluz. Nu-mi place sã mã þinã cineva sub papuc, cînd sîntem doar prieteni. L-am stropit cu apa dintr-un pahar. S-a supãrat foc.

Mîine vine Mariana de la Braºov. O conduc cu tata la Aeroport.

Am închiriat garsoniera unei fete, Oana.

Mi-am amintit de Robi, celãlalt motãnel, ca un frate geamãn cu Socrate, „finul” domnului Gavriliu, cã el l-a botezat pe scumpul nostru. Socrate e mereu bolnav ºi indispus ca ºi mine. Robi era mai zdravãn ºi golãnaº.

Fostul meu prieten, de pe vremea lui Robi, puþin însurat ºi bolnav de inimã, care mã voia zor-nevoie de nevastã, m-a sunat din Emiratele Arabe. ªi el, ca ºi Andrei D., a rãmas în viaþa mea ca prieten, chiar dacã am refuzat sã ne cãsãtorim. S-a stabilit, trãieºte ºi munceºte în Emiratele Arabe. S-a recãsãtorit cu o tipã din România ºi a dus-o ºi pe ea cu el! Lumea nu stã în loc. Merge înainte. Eu, înapoi! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

Luni, 10 ianuarie 1999 Cum are Dumnezeu grijã de oiþele sale! Important pentru mine nu era sã fiu în Noaptea de Revelion cu un iubit, ci sã nu fiu singurã! ªi n-am fost! S-a întîmplat ca pe ultimele ore, fãrã speranþã ºi prea mare efort ºi agitaþie, sã mã aflu cu Roxana ºi Cãtãlin în „Casa Nia”, din Magheru. În miezul Capitalei, foc de artificii, zgomot de veselie, muzici. Am ieºit pe strãzi. Am vrut veselie ºi rîs.

Mi-a dat Domnul!

Pe 3 ianuarie a venit Mariana din Italia. Am plecat cu ea la Braºov. Nu am dorit sã stau la ea. Mi-am cãutat douã prietene, douã bãtrîne surori, la care am stat 5 zile.

Am cunoscut ºi pe un nepot de-al lor, poliþist. Îl cheamã Costel. Va da examen la Academia Militarã. Prietenele mele m-au încãrcat la plecare cu daruri. Au rude în strãinãtate. ªi mi-au dat atîtea lucruri cã m-au copleºit, de la palton, la aºternururi fine ºi plapumã de lînã.

Ieri, pe 9 ianuarie, mi-am serbat ziua celui de al doilea nume: Ioana. Am avut musafiri pe Nicoleta, Florin Radu, de la Prima TV, pe Mihai de la SRI, care mi-a dãruit un cactus splendit cu flori roºii. E fan al lui Corneliu Vadim Tudor ºi am avut ce sã vorbim împre-

Sã ne educãm copiii (1)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (15) Iadul cenuºiu al aºteptãrii ºi speranþei (1) În sãptãmînile care urmeazã eliberãrii pãrintelui Jenco, eu trec de la un optimism precaut la nedumerire.

Prin natura mea, sînt o persoanã care vede doar jumãtatea plinã a paharului ºi mi-ar plãcea sã cred cã proaspãt cîºtigata libertate a pãrintelui Jenco este un prim semn al unor lucruri mai bune care sînt pe cale sã se întîmple în Beirut. Întorºi înapoi în Foggy Bottom, toatã luna august am auzit doar zvonuri pozitive conform cãrora mai mulþi ostatici urmau sã fie eliberaþi. Tragedia captivitãþii, ororile ºi brutalitatea ar putea sã ia sfîrºit pentru acei americani încã legaþi de calorifere, în celule murdare, de partea cealaltã a globului.

Pãstrez însã în strãfundurile minþii o micã îndoialã sîcîitoare care continuã sã îmi erodeze optimismul. La ce bun toate zvonurile optimiste? ªi, la urma urmei, de ce a fost eliberat pãrintele Jenco? Un lucru e clar: Jenco era într-o stare proastã de sãnãtate cînd s-a întors la noi, însã acest aspect nu a împiedicat Hezbollahul sã-l lase pe Buckley sã moarã. Care e originea unui astfel de comportament? Ar putea fi vorba de Terry Waite?

Waite e emisarul oficial al arhiepiscopului de Canterbury, care a muncit din greu în Orientul Mijlociu pentru a rezolva pe cale amiabilã criza ostaticilor. Dupã ce un grup de occidentali fuseserã luaþi ostatici în Libia în primãvarã, a zburat la Tripoli ºi a negociat cu succes eliberarea lor. Waite e respectat de toatã lumea, se bucurã de o reputaþie de om sincer ºi de onoare ºi a

MARILE ENIGME ALE UNIVERSULUI

Vinland sau þara viþei-de-vie (8) Este surprinzãtor faptul cã normanzii n-au emigrat în numãr mai mare din Groenlanda spre acest þinut binecuvîntat de Dumnezeu unde creºtea viþa-de-vie. Se pare cã norvegienii s-au simþit mai bine în vestul Groenlandei care le amintea mai mult de patria lor decît în Vinland, cu climã mai blîndã, în þinutul NarragansettBay ºi Buzzard-Bay, iernile sînt blînde, iarna 18891890 nu a cunoscut îngheþul, astfel cã iarba a rãmas verde pînã primãvara. Fapt care corespunde întru totul cu descrierile despre Vinland. Este sigur totuºi cã normanzii s-au gîndit la o colonie stabilã. Altfel, de ce Thorfinn Karlsefni, care a plecat spre Vinland în 1004, a luat cu el soþiile însoþitorilor lui, în total o sutã patruzeci ºi opt de oameni, ba, mai mult, animale? Dacã acest plan a eºuat, a fost din cauza ostilitãþii bãºtinaºilor.

Dar normanzii n-ar fi fost demni de numele lor dacã ar

Pag. a 19-a – 15 septembrie 2017

împlinit lucrarea Domnului, din Uganda lui Idi Amin pînã chiar în bîrlogul leului – Teheran. De cîteva luni, el cãlãtoreºte în tãcere la Beirut, pentru a gãsi o soluþie la criza ostaticilor de acolo. Poate – doar poate – acest om al pãcii a gãsit înþelegere în mahalalele ºiite din sudul oraºului. L-au ascultat cei de acolo? A avut succes abordarea sa umanitarã? Sper cã da.

Dar îl cunosc pe Mugniyah. Nu e genul de individ care se ghideazã dupã principii umaniste. E un asasin cu sînge rece care nu ezitã sã îºi trimitã adepþii în misiuni sinucigaºe. Spuneþi-mi cum ar putea un om ca el sã se înþeleagã cu cineva precum Waite? Nu vãd cum.

Imediat dupã ce pãrintele Jenco a fost eliberat, un comunicat Hezbollah a anunþat cã Statele Unite ar trebui sã „menþinã abordarea actualã, care ar putea, în caz cã este continuatã, sã ducã la o soluþionare a crizei ostaticilor”.

Rãspunsul american a fost rapid ºi tranºant. Administraþia a negat o astfel de abordare ºi a criticat aspru declaraþia grupãrii Hezbollah.

Nu pot sã nu mã întreb. Nenumãrate roþi se învîrt în Lumea întunecatã, ºi cel puþin o persoanã de la Washington trebuie sã fi avut dinainte cunoºtinþã de faptul cã Jenco urma sã fie eliberat. La urma urmei, am ajuns înaintea lui la Wiesbaden. Existã cumva vreun canal de comunicare secret între Washington ºi Hezbollah? Aº vrea sã ºtiu, însã ºi dacã ar exista, el depãºeºte accesul meu la informaþii. Înapoi în Foggy Bottom, evenimentele din biroul de antiterorism continuã într-un ritm frenetic. Reputaþia biroului nostru creºte, dar acest lucru s-a dovedit a fi o sabie cu douã tãiºuri. Beneficiem de mai multã cooperare din partea celor de la centru, însã, în acelaºi timp, volumul nostru de muncã a crescut. Agenþii de peste hotare ºi ofiþerii de legãturã din cadrul ambasadelor ºtiu cã îi vom ajuta. Ne vom ocupa de probele aduse de ei, care trebuie sã fie analizate, sau vom sprijini investigaþiile cu resurse suplimenta-

re de fiecare datã cînd vom putea. Sîntem ºi mai solicitaþi. În acelaºi timp, încã ni se cere sã îndeplinim sarcini de pazã ºi protecþie de fiecare datã cînd primim vizita unor demnitari strãini importanþi. Întrunirea ONU, programatã pentru începutul anului urmãtor, nu va fi deloc uºoarã pentru noi.

Deja ni s-a spus cã urmeazã sã ne aflãm acolo pe o duratã nedeterminatã pentru a proteja diplomaþi care au fãcut destul de multe afirmaþii împotriva þãrii noastre.

Nu prea mã încîntã ideea de a locui într-un hotel timp de sãptãmîni întregi cu scopul de a apãra indivizi de teapa lui Yasser Arafat. Agenþii americani de antiterorism nu ar trebui sã fie utilizaþi pe post de scuturi umane pentru tatãl terorismului palestinian. Între timp, am reuºit sã mã strecor de cîteva ori pentru a-1 vizita pe Fred Davis la casa sa din Brandt Place.

Ne-am consolidat prietenia în acele nopþi, bînd cafea pe verandã ºi amintindu-ne de vremurile bune.

Fred începe cursurile ºcolii de aviaþie peste cîteva luni, ceea ce înseamnã cã se va afla în Sudul îndepãrtat (Deep South, statele din sud-estul SUA – n.tr.) timp de cîteva sãptãmîni. O sã-mi fie dor de el, însã dupã ce se va întoarce acasã mi-a promis cã vom zbura împreunã. Între timp, lucrãm la alte cazuri, urmãrim mai multe piste ºi adãugãm toate detaliile noi la dosarele noastre despre ostatici. Munca ne þine în prizã, însã nu pot scãpa de sentimentul cã sînt prins într-o zonã cenuºie pe care nu am mai întîlnit-o înainte. Pe de o parte, situaþia ostaticilor se transformã într-un joc al aºteptãrii care continuã sã se desfãºoare pe fundalul operaþiunilor noastre zilnice.

Situaþia mocneºte ºi, de cîteva ori pe sãptãmînã, alte piste ºi noi evenimente readuc problema în topul prioritãþilor noastre. În acelaºi timp, avem parte de atacuri cu bombe, focuri armate, ameninþãri ºi avertismente care ne trimit dintr-o crizã în alta. (va urma) FRED BURTON

fi renunþat de la prima greutate la acest þinut frumos.

Faptul cã în saga nu este menþionat nimic despre o colonie permanentã în Vinland nu dovedeºte mare lucru, pentru cã povestirile erau interesate doar de acþiunile membrilor unei singure familii în Vinland, cea a lui Eric cel Roºu. De alþi vikingi din Groenlanda nu era nici pe departe vorba.

Unul dintre cele mai puternice argumente în favoarea existenþei unei colonii permanente a normanzilor în Vinland este cãlãtoria deja menþionatã a episcopului Eirik Gnupson din 1121. El a fost primul dintr-un ºir de episcopi care, timp de douã sute ºaizeci de ani, au activat în Groenlanda. Gnupson a debarcat aici în 1112 ºi a transformat Gardar în sediu episcopal.

Dacã, peste cîþiva ani, a pãrãsit dioceza groenlandezã încã neorganizatã, ca sã viziteze Vinland, n-a fãcut-o din spirit de aventurã, ci mai degrabã împins de zelul sãu de pastor conºtient de responsabilitãþile faþã de enoriaºi. Nu trebuie sã credem însã cã Eirik Gnupson îºi propusese sã-i creºtineze pe bãºtinaºii de pe noul continent. În primul rînd, nu era sarcina sa ºi apoi clericul islandez n-a dat niciodatã dovadã de prea mult zel misionar. Este mult mai probabil, din punct de vedere psihologic, ca episcopul Eirik sã fi considerat cã era de

datoria lui sã meargã în Vinland pentru cã acolo locuiau normanzi creºtini ºi cã el, episcopul lor, trebuia sã aibã grijã de sufletele lor. Cronicarul groenlandez Lyschander consemneazã în 1608 cã „Eirik din Groenlanda a adus în Vinland atît coloni, cît ºi religia creºtinã“. Lyschander dispunea de surse vechi care s-au pierdut: informaþiile pe care ni le dã despre dubla activitate a episcopului Eirik în Vinland sînt, prin urmare, foarte preþioase. Neckel este de aceeaºi pãrere dupã cum mi-a scris în 1936: „Lyschander nu este foarte convins, dar, în acest caz, cred cã ne putem bizui pe cronicã“.

Neckel a fost dintotdeauna partizanul existenþei unei colonii permanente a normanzilor pe pãmînt american, deºi nici un alt text nu face referire la acest fapt. El a scris în 1934: „Descoperirea ºi colonizarea þinutului Vinland sînt fapte. O colonie permanentã de mai multe generaþii este o probabilitate“.

S-a crezut de multe ori cã au fost gãsite urmele locuinþelor permanente ale normanzilor în Vinland, dar, de fiecare datã, este vorba de erori sau de documente nesigure. (va urma) ERICH VON DANIKEN (Text preluat din volumul „Marile enigme ale universului“)

Pierderea independenþei economice a þãrii în anii 1929-1933 prin politica concesiunilor de stat (1) - Concluzii ale dezbaterilor parlamentare din 1932 -

fel am izbutit sã avem în România Micã o organizaþiune completã, aºa cum era în þãrile mai înaintate din Apusul Europei.

C.I.C. BRÃTIANU: D-lor, între anii 1883 ºi 1886, dupã ce se cãpãtase independenþa politicã a þãrii, care fusese ridicatã la rangul de Regat, s-a cãutat sã se capete ºi independenþa economicã. Pentru aceasta trebuia sã se scoatã din organismul statului concesiunile strãine, care fuseserã acordate strãinilor. De aceea s-au rãscumpãrat Regia Monopolurilor Statului ºi Cãile Ferate. ªi Dimitrie Sturdza, care fusese însãrcinat de Ion Brãtianu ca sã trateze la Berlin, împreunã cu Iancu Kalinderu, chestiunea rãscumpãrãrii Cãilor Ferate, îmi spunea cã el, fãcînd obiecþiuni lui Bismarck cã Germania cere prea mult pentru aceastã rãscumpãrare, acesta i-a rãspuns: ,,Ia ascultã: oricît aþi plãti, independenþa dvs. economicã nu este scump plãtitã! Terminaþi ºi lichidaþi”. S-a terminat ºi s-a lichidat. ªi Regia Monopolurilor Statului, cît ºi Cãile Ferate erau modele de administraþie înainte de rãzboi. Veneau din strãinãtate, de la diferite organizaþiuni similare, ca sã ia exemplu dupã ceea ce era la noi.

Mai tîrziu, tot sub guvernele de altãdatã, s-au creat industria, Banca Naþionalã, bãncile populare, bãncile de scont, marina comercialã, porturile, docurile etc., ºi ast-

Concesiunea chibriturilor C.I.C. BRÃTIANU: Care a fost politica partidului naþional-þãrãnesc din acest punct de vedere?

Partidul naþional-þãrãnesc a inaugurat un nou sistem: sistemul concesiunilor de stat, ºi a început cu concesiunea chibriturilor. Vedeþi, eu n-am sã intru prea mult în aceste detalii, cu toate cã am dosare foarte complete asupra tuturor acestor chestiuni, care ar putea forma, aproape fiecare, dezbaterea unei ºedinþe. Am sã vã expun numai cîteva conturi de rezultate.

Sistemul concesiunilor de Stat C.I.C. BRÃTIANU: Cui s-au concedat chibriturile?

Lui Kreuger! Acest nume, al unui escroc internaþional, un corupãtor cunoscut...

VOCI de pe bãncile majoritãþii: Acum!

C.I.C. BRÃTIANU: Totdeauna a fost. Kreuger, înainte de a muri, fãcuse toate operaþiunile, ºi de cumpãrare de monopoluri ºi de trusturi, cum ºi altele, de împrumuri ºi de escrocherii, pe care le-a fãcut. Eu nu zic altceva, dar aþi

avut o mînã nenorocitã, fiindcã acest Kreuger, în anul 1928, trimisese la fratele meu, Vintilã Brãtianu, oferte pentru cumpãrarea concesiunii chibriturilor.

Fratele meu, pur ºi simplu, a refuzat sã-l primeascã, fiindcã nu numai cã era principiul ca statul sã nu mai cedeze din averile statului, dar îi mirosea urît acest samsar internaþional.

Rezultatul: înstrãinarea unui monopol în mîna unui escroc internaþional, azi în faliment, scumpirea chibriturilor, închiderea fabricii din Cluj, reducerea personalului ºi a lucrãtorilor de la celelalte fabrici la o treime, reducerea consumului la jumãtate.

CORNEL DIANU: Este cea mai bunã afacere (pe) care a fãcut-o statul român de la rãzboi încoace.

C.I.C. BRÃTIANU: Sã vedem cît de bunã a fost aceastã afacere, dacã o afacere bunã este închiderea unei frabrici, reducerea personalului ºi lucrãtorilor, la celelalte fabrici, reducerea consumaþiei la jumãtate, prin scumpirea chibriturilor, ºi un deficit al exploatãrii de 130 de milioane, atunci cînd ei trebuiau sã plãteascã statului 500 de milioane.

Oricît de escroc a fost Kreuger, cred cã el nu putea rezolva aceastã chestiune ca, avînd un deficit de 130 de milioane, sã plãteascã statului 500 de milioane.

Dar partea cea mai gravã în aceastã chestiune este cã s-a compromis acest monopol. Þãranii nu mai cumpãrã chibrituri, ºi se servesc de amnar ºi de tãciune. Revenim la starea primitivã a popoarelor care se servesc de tãciune ºi amnar. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

Pag. a 20-a – 15 septembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

România e California Europei (urmare din pag. 1) Am rostit ºi un discurs în Parlamentul European, fiind singurul care a avut curajul sã spunã: „Terminaþi cu aceastã confuzie foarte pãgubitoare pentru Poporul Român! Nu mai puneþi semnul de egalitate între romi ºi români!“.

Eu îi respect pe þigani, sînt oameni foarte amãrîþi, iar atunci cînd sînt creºtinaþi, sînt pîinea lui Dumnezeu. Am întîlnit exemplare umane splendide.

Dar problema, deja, nu mai este a României, este a comunitãþii europene. Haideþi sã o rezolvãm, nu bãtînd din palme, ci în timp. ªi nu mai puneþi la stîlpul infamiei Poporul Român. Acesta este pedepsit cã a fost prea bun, prea ospitalier, prea primitor, în timp ce alþii i-au gonit sute de ani pe þigani din inima Europei, aºa cã i-am primit noi. Iar acum sîntem puºi la zid. Bine ar fi dacã s-ar lupta ºi alþii cu armele parlamentare ºi civilizate pe care le avem la îndemînã. Am sã încerc sã scurtez alocuþiunea mea, mai ales cã a început sã plouã. E, totuºi, o ploaie binevenitã, de toamnã. Mulþumesc Consiliului Local pentru onoarea pe care mi-a fãcut-o, de a mã primi în marea familie a cetãþenilor de onoare ai acestei comune. Iatã cã acum sînt consãtean cu voi. Iatã cã acum sînt ºi eu chiherean, eu, care sînt bucureºtean, fiindcã m-am nãscut la Bucureºti, dar mie nu-mi place oraºul meu. Cînd voi veni la Putere, cu ajutorul ºi din mila Bunului Dumnezeu - ºi voi veni, va veni ºi rîndul meu, nu pot sã domneascã sataniºtii la nesfîrºit - voi muta Capitala României la Braºov. Nu a fost o idee a mea, a fost ideea marelui patriot Ionel I.C. Brãtianu. Dar, el n-a mai apucat, pentru cã a murit relativ tînãr, în 1927. România este descentratã din punct de vedere politic ºi administrativ.

Capitala este la Bucureºti, la 700 km de Maramureº, de Banat ºi de Bucovina. Iatã de ce capitala politicã trebuie sã fie în inima României, la Braºov. Avem ºi modelul altor state, care au dublã capitalã: pãstrãm capitala tradiþionalã, culturalã, istoricã la Bucureºti.

Nu mã deranjeazã. ªi atunci sã vedeþi cum, aproape miraculos, se vor schimba unele realitãþi ºi raporturi! N-o sã-ºi mai facã mulþi de cap, aici, în centrul României, mizînd pe faptul cã structurile politice ºi de comandã ale Statului Român sînt mult prea departe.

Nu vreau sã polemizez cu nimeni. E sfînta zi de duminicã, ziua în care, totuºi, nu S-a odihnit de tot Dumnezeu dupã Facerea Lumii. A mai fãcut ceva

duminicã, poate mai important decît tot ce fãcuse pînã atunci: L-a Înviat pe Mîntuitorul nostru Isus Christos. Pentru cã asta-i forþa Creºtinismului ºi asta ne adunã pe noi acum: ne-am adunat în numele lui Isus Christos! Dacã astãzi þara noastrã este, nu pe marginea prãpastiei, ci pe fundul prãpastiei, asta se datoreazã blasfemiei cã niºte nemernici L-au scos pe Christos din calendare, din cãrþi, din manuale, din programele de Radio ºi de Televiziune. Le e ruºine sã spunã cã sînt creºtini. Mîntuitorul spune cã acolo unde se adunã doi sau trei oameni în numele Lui, acolo va fi ºi El. Noi ne-am adunat în numele Lui, întrucît am venit la o sfinþire de Cimitir al Eroilor.

Mã uitam ce frumoasã ºi ce înaltã zi ne-a dãruit Cel de Sus, cum strãlucea soarele pe turla acelei biserici noi ºi, totuºi, atît de vechi. Este o bisericã pe fundaþiile unei ctitorii de la 1837, iar domnul primar îmi spunea cã acolo a existat o ctitorie ºi mai veche, din timpuri imemoriale. Eu l-am sfãtuit sã aºeze o placã de marmurã, sã se vadã de la ºosea cã aceastã ctitorie este ziditã pe locul unde a fost o bisericã fondatã în 1837. Priveam la copilaºii înveºmîntaþi în straiele lor de sãrbãtoare. Frumoasele culori primordiale, alb-negru. E tulburãtor portul din aceastã zonã, din acest mare bazin etnografic. Îi admiram cît de inimoºi cîntau ºi recitau versuri despre Eroii Patriei.

Numai cã aceºtia erau acolo, la un metru sub pãmînt, iar pe crucile celor mai mulþi dintre ei scria Erou Necunoscut. Dar noi îi cunoaºtem foarte bine. Pentru ce au murit acei flãcãi? Sã dezmembreze unii þara acum, sã o tîrguiascã la oborul de vite, sã le fie ruºine cã sînt români? Niciodatã nu vom ceda o palmã din pãmîntul Ardealului nostru strãmoºesc! Sã nu creadã cineva cã þara asta e sat fãrã cîini, cã n-are România stãpîn! Are, iar acest stãpîn e Poporul Român. Fireºte, e frumos sã ne vedem, sã ne decorãm între noi, sã ne dãm flori, sã facem politicã înaltã, sã încheiem alianþe, dar vine un moment cînd unii încearcã sã treacã linia roºie, de demarcaþie, ºi se obrãznicesc, iar atunci eu le spun cum spun cei care au populat ºi au fondat comuna Hodac: Ho, dac! Aici sînt daci! Aici sînt romani! Nu treceþi peste noi! ªi nu vor trece cît timp vom fi noi în viaþã: eu, ºi Gh. Funar, ºi alþi patrioþi români. Dar ce ne facem cu nivelul de trai? Ce ne facem cã noi venim ºi plecãm, iar voi rãmîneþi cu grijile voastre? Ce ne facem cu sãrãcirea acestei þãri? România n-are voie sã fie o þarã sãracã. România este California Europei!

Trãdarea ºi laºitatea, „stelele polare“ ale românilor? (2) „Marinarii ruºi îºi amintesc bine cã, în anii celui de-al II-lea rãzboi mondial, tocmai Constanþa a fost principala bazã a hitleriºtilor în Marea Neagrã.

Desigur, vremurile s-au schimbat, însã strategia militarã îºi are legile ei. Publicaþia «The Wall Street Journal» – ediþia europeanã – a relatat recent un amãnunt interesant, arãtînd cã, în intervenþia sa la Forumul Economic Mondial de la Davos, Emil Constantinescu a amintit cã România poate acorda Alianþei Nord-Atlantice poziþii strategice avantajoase împotriva Rusiei. Declaraþia preºedintelui român a fost citatã în Buletinul de Presã al delegaþiei române, însã, ulterior, a fost înlocuitã cu alta, despre parteneriatul dintre N.A.T.O. ºi Rusia. Acest lucru l-a confirmat ºi trimisul la Davos al sãptãmînalului moscovit «Novoe Vremia». Într-un cuvînt, aºa cum glãsuieºte un proverb rusesc, adevãrul iese la suprafaþã ca untdelemnul“. Dacã lucrurile stau, într-adevãr, aºa, atunci aceasta este o altã greºealã a neexperimentatului ºi prea-pripitului înlocuitor al lui Ion Iliescu. Nici poziþia rusofilã a lui Iliescu ºi nici poziþia rusofobã a lui Constantinescu nu sînt bune pentru România. Mai mult ca oricînd, acum avem nevoie de înþelepciune ºi realism. Ruºii, care sau trezit din stãpîni ai Europei – slugi, în numai cîþiva ani, au reacþionat dupã cum îi taie capul. Una, douã – ei dau cu bomba atomicã! Prestaþia lui Emil Constantinescu este ca un cliºeu invers! El face declaraþii de curtoazie la adresa Ucrainei, cum cã e dispus la „sacrificii istorice“, adicã sã abandoneze Basarabia de Sud ºi Bucovina de Nord, în schimb sare la bãtaie împotriva Rusiei, de la care, de fapt,

n-avem de revendicat nici un teritoriu. Eu nu zic cã reciproca ar fi fost valabilã – prin urmare sã ne aliem cu ruºii împotriva ucrainienilor – dar nici imprudenþele de acest gen nu sînt indicate, fiindcã se rãsfrîng asupra þãrii, pe termen lung. Cum vine asta, d-le Emil Constantinescu: pe timpul mandatului dvs., dacã vi s-ar cere, aþi fi în stare sã oferiþi Portul Constanþa, sau Gurile Dunãrii, ori alte „poziþii strategice“, pentru a fi atacatã Rusia? Aþi fi de acord ºi cu amplasarea pe teritoriul României a încãrcãturilor nucleare? Asta sã fie toatã politica externã pe care o ºtiþi? ªi gaze cine o sã ne mai livreze? Dar petrol ºi minereu de fier? Alianþa N.A.T.O., care nu ne-a dat nimic pînã acum, decît niºte aparate de zbor jerpelite ºi ruginite, din 1960, ºi alea contra unor mari sume în dolari? Oare cînd se va pricepe cã America, adevãrata Americã, este cu totul ºi cu totul alta decît aceea din serialele gen „Dallas“ ºi „Dinasty“, cã e cãlcatã în picioare de niºte teroriºti care pretind a fi democraþi, capabili sã piseze cu bombe ºi ºcoli, ºi spitale pline cu rãniþi, numai ºi numai pentru a-ºi apãra, cu ferocitate, interesele? Care e ajutorul dat României de S.U.A. în 7 ani, dupã ce vreme de 40 de ani am tot fost instigaþi sã ne rãsculãm ºi mii de partizani români au stropit cu sîngele lor crestele Carpaþilor, rupîndu-ºi gîtul tot cu ochii pe cer, dupã avioanele americane?

A vãzut cineva vreun împrumut sau ajutor mai mare de 50 de milioane de dolari, cam cît costã o recepþie cu „barbecue“ (grãtar) pe peluza verde de la Casa Albã? Într-adevãr, observaþia despre Portul Constanþa e foarte justã. Unul dintre agenþii C.I.A.,

Haideþi sã ne gîndim numai la bogãþiile de la Roºia Montanã. Dacã nu s-au exploatat zãcãmintele acelea extraordinar de bogate - sînt peste 800 de tone de aur, nu 200 cum mint unii, în mod deliberat, ca sã minimalizeze, sã bagatelizeze - dacã nu le-au furat lipitorile strãine, care tot dau tîrcoale, asta ni s-a datorat mie, ºi lui Gh. Funar, ºi Partidului România Mare. ªi pentru cã le-am stricat socotelile, mafioþii ne-au eliminat, prin fraudã, din Parlament. Dar eu le voi face surpriza cã vom intra din nou, cu fruntea sus, la alegerile anticipate pe care le punem la cale pînã în primãvara anului viitor, iar ei nu vor mai intra. Sau vor intra, dar nu în Parlament, ci direct la Puºcãrie. Pentru cã am uitat sã vã spun un secret, dar sã nu ne audã nimeni: am sã umplu puºcãriile cu hoþii ãºtia! Sînteþi de acord? E bine atunci.

Acestea fiind spuse, vreau sã le fac o bucurie copilaºilor, care, practic, au însufleþit aceastã frumoasã zi. În Ardeal este frumos ºi cînd e soare, ºi cînd plouã, ºi cînd ninge. Tot timpul e frumos. Deaia se bat liftele spurcate pe provincia asta binecuvîntatã. Numai cã noi stãm de veghe, zi ºi noapte.

Cui nu-i place, sã plece de unde a venit! Ia, uite, dom’le, stau sã le dau lor explicaþii? Nu vom ceda nimic din pãmîntul Transilvaniei româneºti! Dar, despre copii vorbeam. Ca membru al Parlamentului European în Comisia de Culturã ºi de Educaþie, dar ºi în Comisia de Politicã Externã, am dreptul la 100 de excursioniºti pe an – mai exact, sã-i trimit, pe banii Parlamentului, la Bruxelles. Iar, la insistenþa mea, ºi la Waterloo, unde s-a dat ultima luptã a lui Napoleon. Am sã trimit 10 copii din Chiheru de Jos ºi alþi 10 din comuna apropiatã, Petelea, unde e tot primar PRM. Ei vor fi însoþiþi de 4 profesori ºi de cei 2 primari, poate ºi de 2 preoþi. Acestor douã comune, unde avem primari, eu le afectez 30 de locuri. Totul pe cheltuiala Parlamentului Europei: avion, hotel, masã. Aceasta va fi o experienþã unicã în viaþa lor.

Nu pot sã-i iau, deocamdatã, pe cei foarte mici, de la ciclul primar, clasele I-IV. Am sã fac mai multe pentru voi. De pildã, acum, cînd mã voi duce spre Bucureºti, am sã fac demersurile necesare pentru a se efectua sãpãturi arheologice la Castrul Roman de aici, din comuna voastrã. Sã vadã lumea ce vechime au românii pe aceste meleaguri binecuvîntate.

Nu vã pierdeþi speranþa. Am venit sã ne uitãm unii în ochii altora. Nu ne e fricã de bandiþi. Eu mor cu Mafia de gît! La bunã vedere, la Palatul Cotroceni! (Aplauze)

care opereazã nestingheriþi, de ani de zile, în zona respectivã, este istoricul Larry Watts. Începînd cu 1991, pe acesta l-a apucat o dragoste sufocantã faþã de România. Ba chiar, ca sã se strecoare pe sub pielea patrioþilor români, a apãrat memoria Mareºalului Antonescu, intrînd în conflict cu evreimea, dar nu prea mult, fiindcã sforile erau mînuite din acelaºi loc. Itinerariile lui Larry Watts s-au desfãºurat mai mult prin zona Dobrogei, el profitînd de accesul liber pe care l-a avut în perimetrul cercetãrilor arheologice – a avut, astfel, acces la documente care n-au fost încã publicate, privind Portul Constanþa, Gurile Dunãrii, pînza freaticã, regimul hidrografic al zonei. Aºa ºi cu Fundaþia „Hans Seider“ – e o structurã masonicã, dublatã de B.N.D. (Serviciul Secret german).

Agenþii acoperiþi ai acestei „fundaþii“ au reuºit sã pãtrundã pînã în interiorul M.Ap.N., sponsorizînd (ca ºi Sörös!) o serie de acþiuni ale Armatei Române ºi impunînd semnul lor ºi pe vigneta Revistei de Istorie ºi Teorie Militarã, de unde abia a fost dat jos în ultimele luni. Încet ºi sigur, am intrat ºi în posesia listei acelora care lucreazã pentru ruºi. Aºadar, þara miºunã de tot felul de spioni ºi agenþi de legãturã, care se bat ei pentru ceva.

Pentru ce? În primul rînd, pentru a-i anihila pe ceilalþi. În al doilea rînd, pentru exploatarea poziþiei geo-strategice extraordinare a României. În al treilea rînd, pentru dominaþia economicã a þãrii, de cãtre Puterile care-i „sponsorizeazã“. Iar dacã eu îndrãznesc sã spun lucrurilor pe nume ºi sã iau taurul de coarne, s-au ºi auzit voci care au declarat: „Vadim duce þara la rãzboi!“.

Iar credulii din mulþime au ºi înghiþit gãluºca. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR, 9 august 1997

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 15 septembrie 2017

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (91) Acum, acest Liiceanu e în elementul lui. Zburdã prin poianã ca un berbecuþ bãlþat! Cã e þigan, nu mai încape îndoialã, nu asta-i problema lui principalã, au mai fost ºi alþi þigani sub soare, ca Federico Garcia Lorca, de pe urma cãrora au rãmas opere extraordinare. Problema lui Liiceanu este cã are o respiraþie gîfîitã ºi scurtã - desigur, vorbesc de respiraþia creatoare. Dacã pentru Tristan Tzara, „gîndul se alcãtuieºte în gurã”, pentru Gabriel Liiceanu „gîndul iese pe þeava de eºapament a þigaretei”. ªi mai e ºi lacom de popularitate, avid, bolnav, dacã ar putea, ar dormi cu capul pe o pernã în formã de televizor. Nu mai departe decît acum cîteva zile, declara cã apariþiile pe micul ecran îi creeazã „o stare de disconfort”. ªi iatã cã „disconfortul” acesta devine pentru el un fel de a doua naturã. De data aceasta a fost filmat la el acasã - în spate se vãd niºte perdele boþite ºi murdare, la care mã uit cu jenã. „Ce e cu noi?” - se întreabã el, în miez de noapte, precum Nicolae Iorga în „Sfaturi pe întunerec”.

Dar, sã reproduc cîte ceva din cugetãrile acestui cîrcotaº care se amãgeºte cã e filozof (cam aºa, ca Kant, ca Camus, ca Conta!): „Ceauºescu ne cotropise spaþiul privat, se strecurase în patul nostru”.

Hai cã ãsta-i mai tare ca Benny Hill! Parcã mi-l ºi imaginez pe Ceauºescu în pat cu Liiceanu, ºuºotind sub plapumã! „Cred cã mulþi dintre noi l-au visat”.

Asta cam aºa e, ºi, în orice caz, e mult mai plauzibil ca Liiceanu sã-l fi visat pe Ceauºescu decît Ceauºescu pe Liiceanu, de care nici nu auzise (era unul, Li Min Cean, pianist chinez, dar parcã arãta altfel). Cioroiul cu paiul þigaretei în plisc nu scapã nici prilejul acesta de a vorbi din nou (pentru a cîta oarã?) de „purgarea interioarã”, ceea ce sunã oribil, parcã ar tot înghiþi tablete de coprol cu pumnul, obiceiuri burgheze, ca sã se purgheze, sã iasã afarã.

Referirile scatologice ale acestui trib de pigmei Pleºu, Liiceanu, Babeþi, Ba nu beþi º.a. - sînt o caracteristicã sesizatã de multã lume. De ce oare se simte acest Liiceanu dator sã vorbeascã, mereu, Naþiunii Române? ªi cînd anume? Noaptea, cînd, conform legilor propagandei, stabilite de Domenach, mesajul pãtrunde mai uºor, fiindcã oamenii sînt obosiþi! Dacã ãºtia sînt înlocuitorii noºtri, ai scriitorilor cu niºte rafturi de biblioteci în spate, atunci ne-am lãmurit. Îl laºi ºomer pe Eugen Barbu, ca sã ne intoxici cu aceastã Gabi Luncã cu pantaloni! Halal regim!

Revin la presa scrisã. Se pare cã Nicolae Manolescu ºi-a vãzut visul cu ochii ºi a ajuns, în sfîrºit, director de gazetã. Da, a pus laba pe „România literarã”, unde dã cu satîrul legionar, sãptãmînã de sãptãmînã. Prima lui mãsurã? Aceea de a se semna sus, pe pagina I, „Cronica literarã de N. Manolescu”. Vedeþi care era ambiþia ratatului?

Ani de zile, George Ivaºcu l-a þinut unde îi era locul, pe la coada vacii. Acum, dupã dispariþia lui Ivaºcu, vanitosul a sãrit pîrleazul, trîntind plãcinta lui dieteticã pe pagina I, ca sã se ºtie ºi sã nu mai zicã nimeni nimic. Gazeta e proastã ºi anticipez cã va fi ºi mai proastã. De ce? E Manolescu ziarist ºi fãcãtor de publicaþii cum sînt eu pilot de formula 1. Dar, sã trec la o gazetã ceva mai problematicã. E vorba de „Cuvîntul”. Aici, mai vechiul meu client, Ioan Buduca, publicã articolul intitulat: „Asta era! E nevoie de Securitate!”, în care scrie negru pe alb:

În fiecare an, ºi de ziua naºterii, ºi de ziua morþii, Corneliu Vadim Tudor depunea la mormîntul marelui Mihai Eminescu coroane de flori cu panglicã Tricolorã.

Calendar pe anul 2002. Corneliu Vadim Tudor ºi-a dorit din tot sufletul ca Lidia ºi Jeni sã aparã alãturi de el pentru ca toþi cei care le primeau sã înþeleagã cît de mult îºi iubea familia. „Simplul fapt cã, iatã, dupã atrocitãþile din Tg. Mureº se ridicã glasuri care spun cã trebuie reînfiinþatã Siguranþa Statului, ne obligã sã ne gîndim cã asta se dorea, de fapt. Scopul nu scuzã mijloacele, dar le face transparente. ªi le acuzã. Nu era nevoie de un rãzboi naþional pentru a reînfiinþa drãguþa de Securitate. Era suficient un decret! Propunem, în contra propunerii guvernamentale, desfiinþarea structurilor vechii Securitãþi sub supravegherea unei comisii de experþi ai þãrilor neutre din Europa ºi înfiinþarea Siguranþei Statului dupã modelul agenþiilor de investigaþii din þãrile democratice. Asta e concluzia noastrã (?!) asupra actualei situaþii din Ardeal”. Avem de-a face cu un nebun sadea. Deci românii ar fi provocat „baia de sînge” de la Tg.Mureº, pentru a avea pretextul sã reînvie Securitatea! E bine de þinut minte. În aceeaºi gazetã antiromâneascã ni se spune cã, în urmã cu 2 sãptãmîni, reprezentanþi ai Vetrei Româneºti au încercat sã intre în contact cu conducerea revistei „22”, pentru a trage un semnal de alarmã cu privire la ce se pregãtea în Transilvania. Numai cã Stelian Tãnase, redactorul-ºef, a refuzat sã stea de vorbã cu emisarii românilor ardeleni, cã n-are el timp de problema naþionalã, cã nu-i înþelege pe ardelenii ãºtia ºi cã, de fapt, Vatra asta nu vrea decît sã destabilizeze þara. Dupã care, acelaºi Stelian Tãnase a avut timp sã acorde interviuri ziariºtilor din...

Budapesta! ªi uite aºa, din supãrare în indignare, din migrenã în icter, mã îndîrjesc sã scot ºi eu o publicaþie. Pentru cã aºa nu se mai poate! Ea se va numi... Cum se va numi oare? Da, m-am gîndit bine: nu se poate intitula decît „România Mare”!

29 MARTIE 1990. Am început sã lucrez la statutul Fundaþiei România Mare. Deocamdatã, nici mie nu mi-e foarte clar ce va fi ºi cum va arãta, dar de un lucru sînt sigur: sub egida unei asemenea instituþii generoase, pot sã înfiinþez o revistã ºi o editurã.

Pentru cã trebuie sã ne apãrãm ºi noi în vreun fel, doar n-am omorît pe nimeni. Din pãcate, asta a fost soarta românilor în þara lor, în toate epocile: mereu în defensivã, mereu cu botul pe labe, mereu acuzaþi, ºi vînaþi, ºi culpabilizaþi. Pe Decebal l-au trãdat ai lui. Pe Mihai Viteazul la fel, pe Horea, ºi pe Tudor, ºi pe Cuza, ºi pe Antonescu, ºi pe Ceauºescu... De ce, Doamne? Ce blestem ispãºim? Iar în vremea asta strãinii joacã geamparalele pe mormîntul nostru! Þiganul general al Capitalei, Dan Predescu, a dat la arabi mai multe vile pe dolari, trãgîndu-ºi un comision substanþial. Ziua de azi e una veselã. La „Europa liberã” se spune cã un deputat sovietic 1-a contrazis pe Gorbaciov - „parcã ar fi Vadim Tudor”, zice crainicul. Mersi, înseamnã cã tot am fãcut ceva bun pe lume, am contrazis ºefi de stat. În revista „Baricada”, poetul Cezar Ivãnescu adreseazã o „Scrisoare Deschisã” cãtre Ion Iliescu, în care îl face arºice pe Mircea Dinescu. Dar, are cine sã-1 apere pe Poetul Mãscãrici, nici o grijã: Nicolae Manolescu! În „România literarã” a apãrut un incredibil articol intitulat „Cãluºul” ºi semnat N.M. (prescurtat de la NEMERNIC). Individ funciar rãu, cu o secreþie corozivã a fierii, care îl înnegreºte la faþã, îi împãroºeazã pomeþii ºi îl face chiar chior de un ochi, pe care îl mijeºte ca sã-ºi savureze mai bine victima, acest Manolescu este un

lup turbat. Avînd povara unei biografii damnate (tatãl era pistolar legionar din Vîlcea, bãgat la zdup), schimbîndu-ºi chiar numele, adicã lepãdîndu-se de ta-su, acest Apolzan devenit Manolescu s-a jurat sã facã ºi el carierã, cu orice preþ, aºa cã pe la începutul anilor ’60 a turnat de zor niºte articole leninisto-staliniste în „Contemporanul”, ba chiar ºi prin niºte broºuri. Concomitent, fãcea zeci de demersuri sã fie ºi el primit în P.C.R., dar n-a þinut figura. Astãzi, mitocanul ãsta care a rînit grajdurile lui Gogu Rãdulescu ºi a spãlat þucalul cuplului Monica Lovinescu - Virgil Ierunca, într-o cãpiatã pendulare între staliniºti ºi fasciºti, a pus mîna pe toporiºcã ºi dã la cap! Tare, apãsat, cu sete, ca sã facã gaurã în jurul lui ºi, în defriºarea asta, sã rãmînã el cel mai mare literat. Numai cã „literatura” lui e jalnicã, vitriolantele cronici pe care le publica din mila lui George Ivaºcu (unele împotriva lui Grigore Vieru, Ioan Alexandru ºi Nichita Stãnescu) trãind mai puþin decît un catren citit la Cenaclul Epigramiºtilor. Voinþa de a fi scriitor nu e de ajuns - trebuie sã mai ai ºi ceva talent. Dar, de unde talent la acest individ cu un profil de cîine ud, stropit de maºina Salubrizãrii? Ori citeºti o cãrticicã de-a lui, ori mesteci o minge de ping-pong, din celuloid, e acelaºi lucru. În articolul cu titlul brutal „Cãluºul” (ceva, cam între grajd ºi puºcãrie), inchizitorul de profesie plãteºte la poliþe cu nemiluita: începe cu Ion Lãncrãnjan, trece la Eugen Florescu, îl marteleazã apoi pe istoricul ªtefan Pascu, dupã care, invariabil, ajunge ºi la mine. „Sã nu-þi vinã sã crezi: unui Corneliu Vadim Tudor i s-a fãcut greaþã de Mircea Dinescu!”. Oho, parcã numai de el?! ªi de tine, Manolescule, dar nu de azi, de ieri, ci de cînd te-am vãzut prima oarã la Cenaclul Junimea de la

Clipe de tandreþe cu Jeni, la malul Mãrii Negre, în staþiunea Neptun...

Casa de Culturã a Studenþilor: îmbrãcat ca un papiþoi, cu un nod ca gutuia la cravatã, arborînd niºte perciuni laþi ºi sîrmoºi pînã la gulerul cãmãºii, mereu în cãutare febrilã de studente, care sã-þi înlãture singurãtatea de fiarã speriatã ºi sã-þi întreþinã iluzia cã reprezinþi ceva, cã acum, în fine, dacã tot a murit George Cãlinescu, tu eºti ãl mai prima, nu-i aºa? Eºti de acord cã te-am ghicit ºi te-am cumpãrat ieftin? Finalul articolului acestui torþionar este pe mãsura întregii sale vieþi de pizmaº mãrunt, capabil sã rupã cu dinþii toate beregãþile care i-ar sta în calea spre parvenire: „Alternativa s-ar putea sã fie mult mai neplãcutã: boxa destinatã colaboratorilor la genocidul cultural unde, în locul cãtuºelor, se foloseºte cãluºul”. Hai, sictir! (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 22-a – 15 septembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Armata sirianã a scos din încercuire oraºul Deir ez-Zor din estul Siriei Dupã succesul operaþiei de desant aeropurtat al comandourilor armatei siriene, în spatele liniilor de apãrare ale ISIS, din noaptea de 11 spre 12 august 2017, armata sirianã a reuºit sã avanseze rapid prin breºele create. Pe 19 august, armata sirianã a realizat douã joncþiuni de la nord la sud, fragmentînd în trei dispozitivul militar al ISIS, pe care l-a neutralizat, izolînd total ISIS de restul grupurilor rebele din Siria. Dupã ce a eliberat de ISIS centrul Siriei, Divizia 4 Tancuri a armatei siriene, împreunã cu comandourile Tigrii, formaþiunile de apãrare naþionalã ºi grupãri ale Hezbollahului libanez, a declanºat o nouã operaþiune, de eliberare a oraºului Deir ez-Zor. Oraºul Deir ez-Zor, din estul Siriei, a fost încercuit de ISIS în ianuarie 2014 ºi a rezistat datoritã calitãþilor de excelent comandant ale generalului maior Issam Zahreddine, ºeful dispozitivului de apãrare sirian din Deir ez-Zor. Apãrarea oraºului Deir ez-Zor a fost asiguratã de Brigada 137 Mecanizatã, dotatã cu blindate ºi sisteme artileristice, de Brigada 104 Aeropurtatã, de Regimentul 121 Artilerie (dotat cu lansatoare de proiectile reactive BM-21 Grad) ºi de rezerviºtii din forþele de apãrare naþionalã. Oraºul era rîvnit de ISIS, întrucît a fost cartierul general al Diviziei 17 Mecanizatã, care se constituia doar la rãzboi, cu sarcina de a apãra nordestul Siriei ºi care dispunea de mari depozite de arme ºi muniþii. Capturarea acestor mari depozite de arme a fost de fapt scopul Statului Islamic în Deir ez-Zor. Armata sirianã a reuºit un ritm record de ofensivã, de 50 km în trei zile. Blindatele siriene au ocolit pe la nord autostrada Palmyra-Deir ez-Zor, unde existau puncte de rezistenþã ale ISIS, pe care le-au izolat ºi încercuit. Pe mãsurã ce forþele de izbire siriene avansau, grupuri special destinate, sprijinite de elicopterele de atac ruseºti, lichidau punctele de rezistenþã ale ISIS, aflate în încercuire. Elicopterele de atac ruseºti ºi artileria sirianã au distrus 50 VBIED (vehicle-borne improvised explosive devices) ale ISIS, trimise în întîmpinarea armatei siriene în apropiere de Deir ez-Zor. În primele douã zile ale operaþiei, numai în jurul oraºului Deir ez-Zor, aviaþia rusã a neutralizat 1.200 de teroriºti

Viitorul nuclear al României România trebuie sã menþinã capacitãþile de producere a energiei nucleare ºi sã le extindã în urmãtorul deceniu. Tehnologia nuclearã este printre puþinele care permit producþia unor cantitãþi mari de energie cu zero emisii de carbon. Astfel, avem o ºansã realã de a transforma economia româneascã într-una mai puþin poluantã.

Existã încã în þara noastrã un sector industrial ºi de cercetare dezvoltat în jurul producþiei de energie nuclearã, care este românesc, ºi care asigurã locuri de muncã în zona de înaltã tehnologie. Menþinînd producþia de energie nuclearã, consolidãm independenþa noastrã energeticã ºi oferim o bazã solidã pentru un nou proces de industrializare a þãrii.

Exploatãm cele douã reactoare în funcþiune cu factor de capacitate care depãºeºte 90% (unul dintre cele mai bune rezultate la nivel mondial între reactoarele Candu), în condiþii de deplinã siguranþã, de circa 20 de ani. Ar fi pãcat sã ne îndreptãm cãtre tehnologii cu randamente încã nedovedite sau inferioare, cu costuri uriaºe pentru consumatorul român ºi pentru producãtorii industriali. „Am cãdea în pãcatul ca pe banii noºtri sã susþinem experimente industriale îndoielnice, mînate de entuziasm, nu de date ºtiinþifice aprofundate, de interese financiare speculative, nu de modele de afaceri serioase”. România are încã o producþie de uraniu autohtonã. Compania Naþionalã a Uraniului a trecut în ultimii ani prin dificultãþi excepþionale, dar s-au gãsit soluþii, începînd cu acordarea ajutorului de salvare în 2016. Industria nuclearã româneascã are neapãrat nevoie de o sursã autohtonã de materie primã. Preluarea de cãtre Nuclearelectrica a producþiei ºi prelucrãrii uraniului este o soluþie rezonabilã. În industria nuclearã investim în egalã mãsurã în securitate ºi siguranþã, în oameni înalt calificaþi. Aceste elemente trebuie

ISIS, a distrus 83 de vehicule blindate ºi 200 de camionete cu mitraliere, camioane cu muniþii ºi cisterne cu carburanþi.

Avioanele ruseºti de cercetare fãrã pilot, cele de bombardament, cele de atac la sol ºi elicopterele de atac au înregistrat un nou record, executînd, fiecare, cîte 2,5 misiuni în decurs de 24 de ore, pe parcursul ultimelor douã sãptãmîni, executînd în total 2.600 de lovituri aeriene. În plus, de pe fregata rusã Admiral Essen, dislocatã în marea Mediteranã, au fost lansate rachete de croazierã Kalibr, împotriva tunelurilor din apropiere de Deir ez-Zor, În urma testului nuclear efectuat recent de Coreea de folosite de ISIS ca depozite de muniþii. Rolul Nord, preºedintele SUA, Donald Trump, a spus cã refuzã acestor lovituri aeriene a fost acela de a curãþa sã dezvãluie public strategia de negociere pe care o are în terenul de luptãtorii ISIS, facilitînd astfel vedere cu Phenianul. Întrebat dacã ia în calcul o eventuînaintarea armatei siriene. De la începutul ofen- alã acþiune militarã în aceastã þarã, liderul de la Casa sivei armatei siriene pentru eliberarea centrului Albã a declarat cã ,,nimic nu este inevitabil”. ºi estului Siriei, se estimeazã cã aviaþia rusã ºi armata sirianã au scos din luptã peste 20.000 de traatacuri. Armata sirianã a reuºit securizarea zonei din teroriºti ISIS, printre care ºi pe ministrul Apãrãrii. jurul bazei aeriene Deir ez-Zor, aceasta fiind acum Pe 5 septembrie, unitãþile pentru operaþiuni speciale folositã de aviaþia sirianã în ofensiva împotriva ISIS ºi ale armatei siriene (Tigrii), comandate de generalul de pentru aprovizionarea cu alimente ºi medicamente a brigadã Suheil al-Hassan, fãceau joncþiunea în Deir ez- celor peste 100.000 de locuitori ai oraºului Deir ez-Zor. Zor cu apãrãtorii oraºului, conduºi de generalul maior Pe 7 septembrie, armata sirianã a dislocat în Deir ezIssam Zahreddine. În tot acest timp, aºa-zisele Forþe Zor ºi unitãþi specializate de pontonieri, dotate cu Democratice Siriene (SDF) compuse din kurzi, înar- poduri mobile, în intenþia de a forþa fluviul Eufrat. Prin mate ºi sprijinite din aer de SUA, n-au mai cucerit nici crearea acestor puncte de trecere a fluviului, armata siriun obiectiv important în Raqqa, capitala ISIS. Raqqa se anã intenþioneazã sã transfere masiv trupe pe malul aflã în încercuire din octombrie 2016 ºi apãratã de 3.000 estic, care sã se deplaseze 20-30 km la nord ºi la sud de de teroriºti ISIS. Ministerul rus al Apãrãrii a comunicat Deir ez-Zor. Odatã îndeplinitã aceastã etapã, unitãþile presei faptul cã dupã succesul înregistrat de armata siri- armatei siriene vor traversa în sens invers Eufratul, anã, elicoptere militare ale SUA au evacuat 20 de învãluind pe la nord ºi sud dispozitivul ISIS, din jurul comandanþi ISIS, împreunã cu familiile lor, din diferite oraºului Deir ez-Zor, încercuindu-l. zone aflate în jurul oraºului Deir ez-Zor. Continuarea ºi amplificarea acestei manevre de Oraºul Deir ez-Zor este capitala provinciei cu transfer de forþe ºi mijloace pe malul estic al Eufratului acelaºi nume, de la graniþa cu Irak, de unde ISIS a tri- pe un front de circa 120 km va crea o zonã-tampon în mis întãriri pentru apãrarea oraºelor irakiene Mosul ºi faþa singurului teritoriu rãmas în posesia ISIS, care se Tal Afar. De aceea luptele continuã, întrucît ISIS mai întinde de la graniþa Siriei cu Irakul ºi include provincia are trupe la nord ºi de la sud de Deir ez-Zor, pe malul Ninive din vestul Irakului. vestic al fluviului Eufrat, cu care poate iniþia noi con(D.V.)

sã ghideze mãsurile pe care statul le ia în calitate de acþionar. Piaþa internaþionalã a uraniului este atent reglementatã, cu puþini jucãtori, iar România face parte dintr-un club extrem de restrîns de producãtori europeni în domeniu. Nu facem suficiente eforturi (nici noi, nici Bruxellesul) pentru a proteja aceastã industrie de eventuale acte de concurenþã neloialã a producãtorilor non-europeni. O investigaþie a Consiliului Concurenþei, pe care am solicitat-o în ianuarie 2017, constata cã nu ar exista motive de îngrijorare. Este nevoie însã de o analizã mult mai profundã, pentru a ne asigura cã nu existã practici de dumping (vînzare sub preþ de cost) sau subveþii ilegale de care beneficiazã concurenþii noºtri. De acest tip de investigaþii se ocupã Direcþia Generalã Comerþ, a Comisiei Europene, în colaborare cu experþii în apãrare comercialã din statele membre. „UE trebuie sã protejeze sectoarele de tehnologie înaltã, mai ales în contextul în care acestea exploateazã resurse care nu se gãsesc din abundenþã pe continentul nostru”. Strategic vorbind, România produce o parte importantã din energia sa cu ajutorul unei tehnologii nord-americane, bazîndu-se, în mare parte, pe resurse interne.

Sîntem singurii din regiune care au acest avantaj tehnologic; vecinii noºtri folosesc tehnologie ruseascã. În loc sã construim numai capacitãþi de producþie dependente de resurse pe care nu le avem sau pe care le avem cînd vrea Cel de Sus, pentru care nu existã nici un fel de sector secundar în România, ajungînd sã importãm chiar ºi fierul pentru clanþa uºii, ar trebui sã reluãm cooperarea în domeniul cercetãrii ºi dezvoltãrii în sectorul nuclear cu partenerii noºtri strategici, în special cu Statele Unite. Parteneriatul Strategic bilateral trebuie sã fie o platformã pentru dezvoltarea tehnologicã a industriei româneºti atît pentru centrala de la Cernavodã, cît ºi pentru institutele de cercetare asociate.

VICTOR GRIGORESCU („Adevãrul“)

Igor Dodon, criticat dur în „Deutsche Welle“: Preºedintele incitã la rãzboi ºi îºi numeºte cetãþenii „lepãdãturi“ ºi „paraziþi“ Preºedintele Republicii Moldova, Igor Dodon, ºi unii oficiali ruºi ºi transnistreni invocã tot mai des în ultimul timp riscul reizbucnirii ostilitãþilor în Transnistria, deºi nimeni în afarã de ei nu vãd premise pentru o astfel de evoluþie, scrie într-un editorial corespondentul „Deutsche Welle“ la Chiºinãu.

Dodon se poartã ca un provocator „pus sã genereze cu orice preþ un rãzboi“: inventeazã ameninþãri inexistente, acuzã pe alþii cã ar urmãri dezgheþarea conflictului, dupã care pozeazã în politicianul salvator care „nu va permite jocuri tãinuite ºi periculoase în detrimentul securitãþii cetãþenilor“, menþioneazã comentatorul DW. La 21 iulie 2017, parlamentul de la Chiºinãu a votat o declaraþie prin care a cerut Rusiei sã-ºi evacueze trupele de pe teritoriul Republicii Moldova. Reacþia lui Dodon a fost: „E o provocare, care are ca scop înrãutãþirea relaþiilor cu Federaþia Rusã“. Imediat a urmat reacþia vicepremierului rus Dmitri Rogozin: „Aþi uitat ce a pãþit Georgia în 2008?“.

Dupã ce avionul care îl transporta pe Rogozin în Republica Moldova nu a primit dreptul de survol în spaþiul aerian al României la 28 iulie, pe motiv cã se aflã pe lista cu sancþiuni a UE, Dodon a ameninþat: „O sã le iasã pe nas! Avem de-a face cu o conjuraþie NATO, care se rãfuieºte cu Rusia utilizînd instrumentele politice docile din Moldova ºi România“. Nici reacþia lui Rogozin nu s-a lãsat aºteptatã: „Aºteptaþi rãspuns, nemernicilor!“.

La 23 august, Republica Moldova s-a adresat oficial ONU cu cererea de a include retragerea trupelor ruse (GOTR, nu a forþei de pace) din regiunea transnistreanã pe ordinea de zi a sesiunii Adunãrii Generale programatã la 12 septembrie. În replicã, liderul separatist de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, a ameninþat cu un nou rãzboi: „Evacuarea trupelor ruse de pace este o cale sigurã spre rãzboi. (...) Noi sîntem gata, avem forþe armate, structuri de forþã ºi zeci de mii de rezerviºti“. (stiripesurse.ro)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 15 septembrie 2017

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC Religia lui Hitler: creºtin, ateu sau pãgîn?

Nazismul este considerat ca fiind o ideologie susþinutã de ateism, dar o privire mai atentã la discursurile ºi scrierile lui Hitler aratã o viziune oarecum ambiguã asupra religiei. Deºi cîþiva istorici susþin cã Hitler era creºtin, nu existã un consens cu privire la credinþele sale religioase. Cu toate acestea, dupã cum scrie istoricul Samuel Koehne, existã trei linii principale de dezbatere: * Nazismul a aderat la o formã de neopãgînism * Nazismul în sine era o „religie politicã” * Nazismul a promovat o formã de creºtinism Pãgînismul a fost strîns legat de miºcarea populistã völkisch care a cuprins Germania din Secolul al XIX-lea ºi începutul Secolului al XX-lea. De fapt, cînd naziºtii au sãrbãtorit pentru prima datã Crãciunul la München (în 1920), au transformat aceastã sãrbãtoare creºtinã într-una a solstiþiului. Într-un discurs din 1920, Hitler, care a fost crescut în Biserica Catolicã, a spus cã arienii au construit „culte de luminã” oriunde s-au stabilit de-a lungul istoriei. În timp ce Hitler s-ar fi putut identifica în fervoarea miºcãrii völkisch, este puþin probabil sã fi crezut în validitatea metafizicã a aspectelor sale pãgîne. „Este bine stabilit faptul cã Hitler s-a îndepãrtat repede de lumea ezotericã a miºcãrii völkisch, pentru cã nu dorea acest gen de societate secretã a iniþiaþilor care sã caracterizeze acea tradiþie. Vroia sã construiascã o miºcare de masã. Ca urmare, în „Mein Kampf“ a scris puternic în sprijinul Bisericii Catolice ºi al tradiþiilor sale dogmatice.

Acest lucru nu a fost din dragoste pentru conþinutul doctrinei bisericeºti, ci pentru cã el credea cã naziºtii ar putea folosi astfel de forme pentru a-ºi crea propria „mãrturisire politicã”, trecînd de la „sentimentul völkisch” la o credinþã absolutã în corectitudinea rasismului nazist”, a declarat istoricul Samuel Koehne. Albert Speer, arhitect ºi ministru al înarmãrii ºi producþiei de rãzboi pentru al Treilea Reich, nota în jurnalul sãu faptul cã Hitler le declarase: „Vedeþi, a fost nefericirea noastrã sã avem religia greºitã. De ce nu am avut religia japonezilor, care privesc sacrificiul pentru patrie ca fiind cel mai suprem gest? ªi religia lui Mohammed ar fi fost mai compatibilã cu noi decît creºtinismul. De ce trebuie sã fie creºtinismul cu blîndeþea ºi frãmîntarea lui în vieþile noastre?”

De asemenea, în „Mein Kampf“, Hitler notase: „Aceastã lume a noastrã ar fi de neconceput fãrã existenþa practicã a unei credinþe religioase. (…) ªi fondatorul creºtinismului nu a fãcut nici un secret cu privire la estimãrile sale despre poporul evreu. Cînd a considerat necesar, el i-a dus pe acei duºmani ai rasei umane din Templul lui Dumnezeu. (…) De aceea astãzi cred cã eu acþionez în conformitate cu voinþa Celui Atotputernic Creator: prin lupta mea împotriva evreului, mã lupt pentru lucrarea Domnului”.

Este imposibil sã ºtim exact ce credinþe religioase avea Hitler. Ce pare sigur este cã Hitler avea o credinþã absolutã în douã lucruri: hiper-naþionalismul ºi el însuºi.

Oamenii de Neanderthal au creat acum 200.000 de ani cel mai vechi lipici cunoscut! În vremurile noastre, adezivii sînt substanþe care au o utilitate ºi o importanþã indiscutabile. Putem accepta cu uºurinþã ideea cã strãmoºii noºtri din Antichitate sau Evul mediu foloseau diferite substanþe de lipit, dar mai greu de acceptat este ideea cã oamenii de acum 200.000 de mii de ani ºtiau sã îmbine douã obiecte prin utilizarea unui adeziv creat dupã o reþetã proprie. Realitatea este cã oamenii de Neanderthal au reuºit, probabil în urma unei descoperiri accidentale sau a unui ºir de încercãri, sã obþinã un lipici eficient, utilizat la fabricarea uneltelor.

Lipiciul fabricat de cãtre oamenii de Neanderthal era complet diferit de majoritatea adezivilor moderni, avînd ca ingredient principal gudronul (catranul). Cele mai multe metode ºi mijloace tehnice de obþinere a gudronu-

Cel mai vechi calendar din Europa este raportat la constelaþia Orion ºi are o vechime de 4.600 de ani La sfîrºitul anilor ’70, în timpul construirii unui hotel, mai mulþi muncitori croaþi au gãsit o oalã neobiºnuitã printre tonele de moloz. Arheologii au fost încurcaþi de modelele ciudate de pe obiectul ceramic care dateazã din anul 2600 î.Chr., pînã cînd dr. Aleksandar Durman a reuºit sã descifreze misterul. Pe acest vas este desenat un calendar. Cu toate acestea, spre deosebire de calendarele egiptene sau sumeriene contemporane, acest calendar european nu era bazat pe Soare sau Lunã, ci mai degrabã pe stele. În centrul acestui calendar totul se raporta la constelaþia numitã dupã vînãtorul grec nobil, Orion. Artefactul neobiºnuit a fost descoperit pe 21 martie 1978, în timpul construcþiei a ceea ce este acum Hotel Slavonija din Vinkovci, Croaþia. Arheologii au recunoscut repede cã artefactul aparþine culturii antice Vuèedol, care a înflorit pe malurile vestice ale Dunãrii între 3000 ºi 2200 î.Chr. Totuºi, deºi cercetãtorii ºtiau cã este vorba de poporul Vuèedol, modelul de pe vas nu a fost decodificat timp de cîteva decenii. Societatea Vuèedol a fost contemporanã primilor locuitori ai Troiei (Troia are mai multe nivele de locuire, unele mai vechi decît rãzboiul Troian), Vechiului Regat al Egiptului ºi Imperiului Sumerian din Mesopotamia.

Spre deosebire de aceste civilizaþii, Vuèedolii erau de origine indo-europeanã. „În vremurile culturii Vuèedol, centura lui Orion, care este constelaþia dominantã pe bolta cereascã în timpul iernii, dispãrea sub linia orizontului exact la data de 21 martie, marcînd astfel echinocþiul de primãvarã, ceea ce înseamna cã aceasta marca începutul unui nou an”, a declarat dr.

Aleksandar Durman.

Modelul decorativ este împãrþit în patru rînduri, cîte unul pentru fiecare anotimp. Cel mai de jos rînd, aproape de fundul vasului, reprezintã primãvara. Al doilea rînd reprezintã vara. Aici sînt descrise constelaþii precum Cygnus ºi Cassiopeia, la fel de importante, care au fost folosite ºi de greci pentru a determina miºcãrile cerului.

Legenda greacã spune cã regina Cassiopeia era înlãnþuitã de tronul ei ºi condamnatã sã se roteascã pentru totdeauna în cer pentru cã ea a afirmat cã fiica ei era mai frumoasã decît zeii.

Al treilea rînd îl reprezintã toamna, iar în cele din urmã, rîndul de sus reprezintã iarna. Aici se poate vedea simbolul Cassiopeia înclinat la 180 de grade ºi revenirea constelaþiei dominante de iarnã, Orion.

Societatea Vuèedol a fost foarte bine conturatã. Iniþial, crescãtori de vite, aceºti oameni au stãpînit arta de topire a cuprului în jurul anului 3000 î.Chr. Lucrul cu cuprul nu numai cã le-a oferit avantaje economice, dar a fost, de asemenea, considerat ca fiind o formã de magie în acele timpuri. Societatea lor era condusã de o castã dominatã de ºamani. Aceºti ºamani au crezut cã sînt capabili sã ajungã în inima Pãmîntului ºi sã tragã din el „sîngele Pãmîntului”, care este cuprul.

(cunoastelumea.ro) lui nu erau, însã, accesibile oamenilor de Neanderthal de acum 200.000 de ani. Pentru a-ºi obþine adezivul atît de necesar în confecþionarea armelor ºi uneltelor de lemn, oamenii de Neanderthal recurgeau, se pare, la un proces de distilare uscatã, efectuatã cu ajutorul focului, în care se foloseau, ca materie primã, de coja de mesteacãn sau de stejar. În urma distilãrii sînt eliberate gaze care, dupã condensare, se transformã în gudron. Numai cã oamenii de ºtiinþã au ajuns într-un impas, în aflarea modului în care primitivii îºi obþineau gudronul: pentru captarea gazelor eliberate ºi condensare ar fi fost necesare, mãcar,

Sfatul medicului

Leziunile sportive (1) Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate.

Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, DR. TAREK NAZER medicul echipei Manchester United.

Activitãþiile fizice de zi cu zi pe care le facem în mod regulat nu sînt considerate, în mod necesar, exerciþii fizice. Trebuie sã faceþi diferenþa între activitãþile fizice obiºnuite ºi exerciþiile fizice specializate.

Exerciþiile ºi sportul sînt esenþiale pentru organismul uman, însã uneori putem suferi o leziune cauzatã de o miºcare greºite sau în urma unei încãlziri necorespunzãtoare înainte de exerciþii.

Ele se pot clasifica în: 1. Leziuni cauzate de un traumatism: unde durerea apare brusc, însoþitã de edem localizat ºi, în anumite cazuri, de o diformitate.

2. Leziuni cauzate e suprasolicitarea muºchiului, unde durerea apare progresiv în timpul exerciþiului, fiind însoþitã de edem progresiv.

Ce trebuie sã facem pentru a evita o asemenea situaþie?

Pentru a evita producerea unei leziuni în timpul exerciþiilor trebuie sã respectãm cîteva reguli: * Întotdeauna trebuie sã facem încãlzirea muºchiul înainte de a începe activitatea sportivã, prin exerciþiile recomandate fiecãrui sport în parte. * Trebuie sã evitãm miºcarea bruscã sau rapidã a corpului, care poate duce la cãzãturi, traumatisme sau la lezarea sistemului musculoscheletal. * Sã purtãm întotdeauna echipamentele speciale de protecþie corespunzãtoare fiecãrui sport.

Ce trebuie sã facem dacã suferim o leziune în timpul unei activitãþi sportive?

- Imediat ce apare o durere, o leziune sau un traumatism trebuie sã oprim activitatea pe care o desfãºurãm, sã observãm zona lezatã dacã apare limitarea miºcãrii, edemul sau vreo diformitate.

Vom aplica tehnica RICE (Rest, ice, compression, elevation) ºi ne vom prezenta de urgenþã la medic pentru o evaluare completã. (va urma) www.artroscopiedegenunchi.ro

vasele de lut. Vase care, evident, nici mãcar nu fuseserã inventate, în urmã cu 200.000 de ani, perioadã din care dateazã primul lipici cunoscut!

Oamenii de Neanderthal dispuneau, spun cercetãtorii, de cel puþin o metodã de a obþine gudronul, chiar în lipsa unor vase care sã fie folosite pentru procesul de condensare. Oamenii de ºtiinþã au testat mai multe posibile metode de obþinere a grudronului pe care le-ar fi putut utiliza Neanderthalienii.

Echipa a luat fîºii de coajã de mesteacãn ºi le-a îngropat sub cenuºa fierbinte rãmasã în urma unui foc, iar astfel a fost produs suficient gudron pentru confecþionarea unei unelte de mici dimensiuni. Este posibil ca metoda oamenilor de Neanderthal sã fi fost chiar aceasta, dupã cum este posibil ºi ca tehnica lor de obþinere a substanþei de lipit sã fi fost cu totul alta. Modul în care îºi fabricau oamenii de acum 200.000 de ani adezivul este o enigmã.

Faptul cã dispuneau de adezivi pe bazã de gudron într-o epocã atît de îndepãrtatã e o certitudine!

TOMI TOHÃNEANU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 15 septembrie 2017

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (25) Anton Mesmer (1734-1815) Teoria despre „magnetismul animalic” i-a adus autorului ei, fizicianul austriac Anton Mesmer, din Secolul al XVIII-lea, ºansa de a cîºtiga o avere. Declarînd existenþa unui eter spiritual care se infiltreazã în spaþiu, el spunea cã toate corpurile cereºti cauzeazã curenþi ce acþioneazã asupra acestui „fluid” care, ca ºi magnetismul, se scurge prin lume ºi în toate organismele de naturã organicã. Miºcarea liberã a acestor curenþi are ca rezultat sãnãtatea; blocajul lor cauzeazã bolile. Experimentînd efectele magnetismului pe pacienþii sãi, el a ajuns la concluzia cã trupurile acestora sînt ca niºte magneþi ºi cã îi poate vindeca prin mutarea „fluidului” stagnant în jurul corpului lor, cu ajutorul magneþilor (cum ar fi mîinile lui). Din moment ce, aparent, el credea în aceastã teorie la fel de puternic ca ºi pacienþii sãi, au apãrut ºi vindecãri.

Faima lui Mesmer s-a împrãºtiat cu repeziciune ºi, cum atenþia care i se acorda era în creºtere, el a construit un aparat: o cadã cu acid sulfuric diluat, din care ieºeau la suprafaþã bare de metal magnetizate, de care se agãþau pacienþii. Se pãrea cã metoda funcþioneazã (o formã primitivã de tratament prin ºocuri electrice?), dar procesul era violent, implicînd convulsii, isterie ºi (dupã cum afirmau scepticii ipocriþi) contact carnal excesiv între pacienþi - explicat de Mesmer ca fiind necesar pentru a împrãºtia „magnetismul animalic”. În 1784, un comitet format din doctori parizieni a ajuns la concluzia cã, deºi Mesmer

dispunea de adevãrate puteri de sugestie (de aici ºi termenul de mesmerism - hipnotism), nu exista nici o dovadã a existenþei fluidului magnetic.

Mesmer a fost denunþat ca ºarlatan; încrederea în el însuºi ºi, prin aceasta, capacitatea lui de a vindeca au dispãrut cu mult înainte de moartea sa. Totuºi, e cam aspru sã-l numim farsor. Deºi a simþit cã multe boli sînt provocate de blocajul forþelor naturale ºi cã vindecarea implicã repunerea în miºcare a acestor forþe, Mesmer nu a înþeles cu adevãrat ce forþe anume reuºise sã intercepteze, nu mai mult decît sînt înþelese astãzi mecanismele hipnoterapiei. Vorbãria lui despre magnetismul animalic poate cã îl indusese în eroare, sau poate cã aceasta era menitã sã inducã în eroare, dar nu existã nici o dovadã cã Mesmer ºi-a înºelat pacienþii în mod intenþionat.

Jerry Dean Michael, escrocul impostor (1) Înfiinþîndu-ºi sediul într-un cartier select din Los Angeles, în anul 1974, Elizabeth Carmichael a provocat un adevãrat vacarm în industria americanã de maºini, anunþînd cã era pe punctul de a produce un model revoluþionar, cu numele Revette. „Maºina mea o sã mã transforme în Henry Ford al anilor ‘80”, a declarat aceastã vãduvã atrãgãtoare ºi, totodatã, mamã a cinci copii, originarã din Indiana. „Orice poate face un bãrbat, eu pot face mult mai bine”. Expunînd la televiziune un model la scarã al automobilului Revette, ea ridicase mîna în care þinea 12 bancnote de o sutã de dolari, afirmînd: „Doar atît vã va costa maºina mea”. (va urma) STUART GORDON

A N T O L O G I A

C U P A T R U

P Ã P U ª I L O R

L Ã B U Þ E

IN MEMORIAM

Omagiu marelui scriitor ºi om politic 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 ORIZONTAL: ,,Poporul ...” se intituleazã aceastã poezie a regretatului Corneliu Vadim Tudor, dedicatã poporului pe care l-a iubit nespus de mult - ,,Ultima ...”, poezie premonitorie scrisã în luna septembrie 2015; 2) Aºa i se mai spunea marelui poet ºi patriot român Corneliu Vadim Tudor, deoarece a fost singurul om politic din þarã care a luptat pentru cauza ºi drepturile poporului sãu (neart.) – Tagmã; 3) ...; 4) Starea de bunã înþelegere între popoare, pentru care a militat doctrina PRM, cu Tribunul la conducere - ...; 5) Salut la romani - ...; 6) Conþinutul liric din vasta creacþie a scriitorului Corneliu Vadim Tudor – Domoalã; 7) Datornici; 8) Cute!

– Intimidatã; 9) La filaj! – Persoanã care citeºte; 10) ,,Mircea însuºi stã la mijloc/ mai presus de cruciaþi/ cavaler al vetrei sale,/ stea de veghe în ...”, versuri din poezia ,,Mircea, Mare Voievod” (,,Carte româneascã de învãþãturã”) – Epocã.

VERTICAL: 1) Roza Trandafir – Domeniu de activitate în care Corneliu Vadim Tudor a avut un înalt grad de pregãtire ºi orientare justã în toate problemele de organizare ºi conducere a Statului Român; 2) Delfin feroce – A ondula; 3) Muºchiul inimii – În parc!; 4) Prescurtat (despre cuvinte, titluri etc.); 5) Anunþ în centru! – Rãsãriteanã; 6) Aluniþã – Ademenit; 7) Întins – A efectua o rotaþie; 8) Adãugarea unei cantitãþi de acid (pl.); 9) Însuºire a ceea ce este fluid; 10) Elena Andrei – Organ de presã care publicã materiale ale guvernului; 11) Perioade de timp – În prag! – A lucra pãmîntul.

Dicþionar: ORCA PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului ,,RÃSPUNS GÎNDIT” 1) BERNA – AVIZ; 2) RATA – SAS – MU; 3) SE POATE DAR; 4) CER – P – APASI; 5) EL – RAL – TR – C; 6) A – AERARI – SH; 7) AR FI PACAT; 8) ASAU – OV – MII; 9) LP – GENEVA – R; 10) PITIC – NINSA; 11) ICRA – CANTON. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.