Daniela Hendea | Siretricks

alchemia No.1 - martie 2019

Daniela Hendea

Şiretricks

“Ajungi să te știe un om

calculat. Pe când

chimicalele din corp

spumegă, spumegă

cu-nfrigurare.”

Tricking evolution

Chiar dacă bat supa primordială-n piuă,

mă frământă gândurile acestea

când îmi scot dulăul la plimbare:

Oricât ne-am dezice de latura noastră animală

se ține scai de noi blestemul de-a ne zbate

încontinuu pentru existență.

Descotorosindu-ne

cu-n glonț de prădătorii

lesne de anticipat

vizual, auditiv, olfactiv – instinctiv -

am rămas la cheremul celor microscopici, care

pătrund nestingheriți prin orificii, și a celor

din interior pe care-i proiectează neuronii.

Evoluției îi e totuna dacă

supraviețuim sau nu, ca individ, apoi ca

specie, cât timp

există un ecosistem pe planetă, să-i

spațiu/timp suficient pentru desfășurare. Chiar dacă

totul s-ar duce de râpă, nu i-ar produce

evoluției vreo suferință. Ar continua

din punctul respectiv. Cât timp

are un obiect de joacă, își face datoria

stăpânului de sclavi care momește cu eliberarea:

ne înarmează, ne-aruncă-n amfiteatru, înaintea

unui cezar picotind de plictiseală.

Instinctul de supraviețuire:

numele

pe care l-am fi primit în

eden

dacă evoluția ar fi fost

adam.

Observă cum o invoc, în pielea

unei vrăjitoare care se-nchină

forțelor ei, cum mă lepăd

de înscenări sociale, decojesc

pojghița sub care hibernează

instinctele, din jurul

gâtului desfășurându-mi groaza

aruncând-o lasou, sau momeală.

Suntem liberi când ne-am construit

condițiile în care nevoile de bază

incendiate din hipotalamus să poată

fi împlinite urgent.

Corolar: Distanța dintre

momentul în care nevoia de bază lovește

și momentul satisfacerii acesteia

e invers proporțională cu gradul

de libertate. Graficul

își schimbă cursul la granița

dintre nevoie și dorință.

Libertatea, îngrădirea

trecutului și viitorului

în prezent.

Studiile au dovedit că animalele

se gândesc la viitor, dar oare

se îngrijorează de el? Au conceptul

de trecut, dar oare

îl regretă?

Urmărește-ne cum ne-nvârtim în ring,

ne dăm ocol, nu ne scăpăm din priviri,

așteptând semnalul, atribuirea

rolurilor corespunzătoare.

Fearless, chocking on fear.

Fueled by fright, every cell

vibrates in the matrix.

I plan to jump, trigger jumping

in you, slip in emotion

before we collide, therefore

trick evolution. It can only read

instinct. And that

could cost me

my life.

Traffic camera trick

Vineri, staționăm la semaforul

în intersecția dinainte de școală. Întind

mâna spre poșetă, mă opresc

la jumătatea gestului. Nu-i nevoie

să-mi arunc ochii-n telefon. Ce s-ar fi putut

petrece deosebit în ultimele trei minute,

de la ultima intersecție? Revin

în forță la hotărârea mea de Anul Nou:

mai conștientă de imediata mea

vecinătate. Îmi odihnesc mâinile pe volan, privesc

în jur, în sus. Irisul semaforului tot roșu. Nu știam

că-i instalată o cameră acolo! Înseamnă

că toate înregistrările cu mine aici, dimineață

de dimineață-n drum spre școală,

m-au surprins cu bărbia în piept, fața

încadrată de strălucirea ecranului

în derulare.

De data asta-ți propun un șiretlic: hai

să scrutăm norii insistent, firele

de telegraf care-i brăzdează, iar eu

să arăt cu degetul spre ceva invizibil

cu o expresie de panică pe față!

Să presupunem că se va produce

chiar după ce trecem un mic accident

– nimic serios, o ciocnire între bare

de protecție. Sigur vor revizui filmările

camerelor de la cele patru semafoare, cu scopul

de a oferi companiilor de asigurări

scenariul cel mai plauzibil. Sigur se vor scărpina

pe creștet, vor lărgi unghiul acestora cât de mult

posibil, pentru a se lămuri: oare la ce se zgâiau

această femeie și acest copil

pe cer, și cum s-ar putea asta

lega de ce s-a petrecut în urma lor?