Gabriela Ana Balan

alchemia No.1 - martie 2019

traversează podul până la linia imaginară

șerpii o așteaptă în genunchi

azi a uitat să le aducă mere

își va dezveli un sân, va murmura un cântec

hai, hai șarpele și iertarea sunt rupte din rai

ca și buzele ei

ca și pântecul ei

numai podu-i trecător peste ape

i se va supune

dacă va desena munți

va aprinde focuri

va înghiți vântul

bat clopote

pes-te-timp

nu-și poate aminti unde-i tutungeria

unde începe și se sfârșește podul

îl ia acasă

știe că e frumoasă mai știe

că peste toate apele care au străbătut-o până azi

din copilărie cel mai bine e să ia un pod în spinare

să-l ducă peste izvorul întrebărilor chinuitoare

găsește rochia de mireasă

în mâneci a-ncolțit un sâmbure de măr

a înflorit oglinda

dansează umbra șerpilor pe masă

Oriana are crengi de măr în păr

Gabriela Ana Balan | Pod