Bursele stART
EDIȚIA 2022
GEORGE-ALEXANDRU IFRIM FOTOGRAFIE
Fotografia este pentru mine un loc în care evadez, un loc al meu pe care eu mi-l construiesc, eu mi-l decorez. Acest loc înflorește pentru mine și mă ajută și pe mine să evoluez, să cresc. Însă cel mai frumos și important lucru este faptul că le fac bucurii nemuritoare oamenilor prin fotografiile mele. Continui să fac ceea ce fac pentru că pasiunea mea este asemenea unui copac, iar florile sunt fotografiile - îmi doresc ca al meu arbore să fie veșnic înflorit, veșnic bucurând alte ființe.
CUM CREZI CĂ POATE CONTRIBUI ARTA LA O LUME MAI BUNĂ?
CÂND ȚI-AI DESCOPERIT PASIUNEA ? Pasiunea mea a fost sădită de mama, de mic a fost fotograful nostru, cameramanul, persoana care nu apărea niciodată în cadre, dar care face toată treaba, care conta, de fapt, cel mai mult. Am conștientizat asta abia la 16 ani, când, sătul să fac poze cu telefonul, dorindu-mi calitate, mi-am strâns banii de colind și am fost să-mi cumpăr alături de tata primul aparat. De atunci nu l-am mai lăsat din mâini, de atunci mă numesc "Fotograful". Personalitatea mea s-a conturat și am dus mai departe tradiția. Primul aparat a însemnat pentru mine bagheta magică, bagheta care mi-a deschis un nou tărâm! De la primul aparat, a urmat al doilea, au urmat obiective, aparatura pe care am achiziționat-o din banii făcuți de mine. Zâmbetele au fost imortalizate și apreciate! Am evoluat, am muncit, uneori nu am dormit deloc, alteori nu ieșeam cu prietenii. Totul din pasiune! De aceea nici nu regret ceea ce am pierdut, căci am câștigat. Mi-a fost greu, dar cadrul meu a fost perfect.
DE CE FACI CEEA CE FACI ȘI DE CE VREI SĂ CONTINUI? Fac fotografie pentru că prin ea mă pot exprima mai ușor și îmi pot lăsa creativitatea liberă. Vreau să continui să fac ceea ce fac deoarece această artă a devenit ca un stil de viață și este pentru mine un mod de recreere prin care pot realiza lucruri frumoase, prin care pot capta emoțiile oamenii din jurul meu.
Consider că arta este un mod prin care îți poți exprima sentimentele și trăirile. Pentru mine și mulți este o modalitate de ieșire din cotidian, e ca o terapie. Arta are capacitatea de a ajuta la crearea unei lumi mai bune. Arta este remediul, oaza de lumină în care omul orbit de cotidian evadează. Bunătatea se răsfrânge în artă, dar și răul. În artă se convertește urâtul în frumos, tristețea în admirație, în bucurie. Pictorul poate creiona tablouri și când e trist, și bucuros, iar arta lui va fi apreciată și de un sărac și de un bogat. Arta, deci, este universală, de aceea oricine o poate iubi, indiferent de starea socială sau psihică.
AI UN MESAJ PE CARE VREI SĂ-L TRANSMIȚI OAMENILOR CARE TE CITESC ACUM? Îmi doresc ca oricine să conștientizeze importanța artei în viața lui, sub orice formă, de la fotografie la muzică, de la culori la sunete, căci, mai mult ca oricare altă manifestație omenească, arta, în esența ei, înnobilează sufletul. Pe mine fotografie m-a completat, era piesa din puzzle-ul personalității mele care lipsea și care, acum, s-a completat. Văd prin ochii mei arta în natură, în oameni, în zidurile reci, iar ochii mei au devenit doar binoclurile prin care se filtrează aceasta la nivelul minții, acolo, doar acolo se conturează totul. Poate pentru mulți arta este în aparență sofisticată, dar însăși ființa umană reprezintă o piesă de muzeu, teatru sau muzică. Frumosul zace în noi, doar trebuie să îi permitem să iasă la iveală, să ne educe și să ne formeze să observăm lucrurile, oamenii și locurile deosebite din jur.