Calauzitorii volumul 2, by Daniel Brasoveanu by Serpico0218

DANIEL BRAŞOVEANU

CĂLĂUZITORII Volumul II 2014

Editura OCEPCEC

CĂLĂUZITORII

ISBN: 978-606-92153-8-8

Tehnoredactor: Cosmin Braşoveanu Designer: Ortansa Braşoveanu Editura: OCEPCEC

Toate drepturile de autor aparţin lui Daniel Braşoveanu

DANIEL BRAŞOVEANU

Cuprins

Prolog Capitolul I Măsuri preventive Capitolul II Nelinişte Capitolul III „The show must go on!“ Capitolul IV Teribila alianţă Capitolul V Călăuzitori şi Sclipitori în acţiune Capitolul VI Alianţe Capitolul VII O viaţă pe muchie de cuţit Capitolul VIII „Ce-i de făcut? Quo Vadis?“ Personaje Cuvinte şi expresii în limbi străine Explicaţia expresiilor de la început de capitol Bibliografie

pg. 5 pg. 9 pg. 43 pg. 75 pg. 126 pg. 144 pg. 236 pg. 273 pg. 344 pg. 362 pg. 378 pg. 385 pg. 386

CĂLĂUZITORII

DANIEL BRAŞOVEANU

CĂLĂUZITORII Volumul II 2014

Călăuzitorii DANIEL BRAŞOVEANU Te poţi împăca cu răul? Poţi convieţui cu răul? Împotriva răului acţionează cu toate forţele, cu toată fiinţa!

Prolog

A trebuit să treacă ceva timp să-mi revin din şocul provo-

cat de încheierea ultimului capitol, din primul volum, în care-am dezvăluit existenţa Călăuzitorilor. El s-a datorat pur şi simplu perceperii că mi-am îndeplinit menirea, cea de-a le face publică trăirile şi problemele cu care se confruntă, care, din nefericire, încă nu sunt mediatizate pe toate meridianele globului. Cei care-au aflat despre ei au afirmat, fără a urmări vreun scop anume, că acei tineri superfantastici vor ajunge să fie cunoscuţi de-ntreg mapamond, dar în special de copii, iar alţii, cu-ngrijorare-n glas, s-au exprimat, cu refere la previziunile funeste expuse, în derularea evenimentelor. Ele ar putea apare în mediul domestic, oricînd, întrucît sunt la-ndemîna celui malefic a le declan-

CĂLĂUZITORII Daniel Braşoveanu

şa. Mulţi au înţeles că-s desprinse din sfera inimaginabilului imaginar al universului, în care ne petrecem trăirile şi-n care realitatea depăşeşte, cu mult, puterea noastră de-a visa la reconstrucţia sau la mistificarea ei. Supersclipitorii se preocupă de necazurile prin care trec vieţuitoarele cu două picioare - şi nu la cimpanzei ne referim, ci la acele fiinţe care, în urma ultimului cataclism, abătut asupra lor de făpturile tenebrelor, sunt într-o perpetuă stare de angoasă. Călăuzitorii sunt decişi să răspundă, fără nicio zăbavă, provocărilor entităţilor diabolice, pe care-or să le înfrunte. Liderul lor şi-a depus o primă cerere, pămînteană, pentrua obţine un brevet de invenţie, despre care a mai vorbit, la începuturile cărţii şi mai are pregătite şi alte proiecte, ce urmează a le dezvălui umanităţii. Călăuzitorul, pe meleagurile sale, nu poate găsi minţi cu care să interacţioneze, oricît de multă ştiinţă ar conţine ele, capabile să facă faţă, problematicii ştiinţifice ridicate, referitoare la dispozitivele sale, care ţin de sfera superfantasticului. Totuşi e convins că le va realiza şi le va pune-n slujba omului. Aria invenţiilor, binefăcătoare, depăşeşte orice închipuire, iar prima dintre ele se referă la un scaun care salvează vieţi omeneşti în cazul prăbuşirii avioanelor. Ea poate fi îmbunătăţită, pe măsura experimentelor ce vor fi făcute. Călăuzitorii au datoria de-a transmite gîndurile lor, super-creatoare, spre-a fi folosite de toţi, însă savanţii şi specialiştii în domenii complexe de activitate le-au comunicat că acele idei, năstruşnice, ar trebui dezbătute cu inginerii de la N.A.S.A., sau, mai bine zis, să se formeze echipe interdisciplinare de oameni de ştiinţă, care să conlucreze, pentru-a candida, cu vreuna dintre creaţii, la Premiul Nobel. Călăuzitorii au considerat că nu-i indicată o ast-

DANIEL BRAŞOVEANU i

fel de soluţie, iar ea a fost refutată. Sclipitorii au fost chemaţi, în clipele de faţă, spre-a-şi spune părerea în dezbaterile furtunoase pe care le au cu colegii lor, Călăuzitorii, şi aşa probabil că izvorul spre lumină va fi dezvăluit şi se vor putea descîlci încrengăturile existente pe drumul cunoaşterii şi al desăvîrşirii. Menirea Călăuzitorilor este, construcţia, dezvoltarea, protecţia şi binefacerea, puse-n slujba aproapelui. Dacă omul, datorită nimicniciei cunoaşterii şi fals-pseudoambiguităţii-ştiinţei, infatuării şi egocentrismului exagerat pe care le posedă, cade-n capcanele grandorii destructive, Călăuzitorii îl vor proteja, chiar împotriva propriei lui voinţe, pentru a nu se autodistruge. Dar pentru că şi primul volum a început cu o fantasmă a filozofiei persane, nu putem decît să continuăm cu o alta. Fatalitate O-nchipuire-i viaţa din năluciri de fum Un loc vrea fiecare pe scenă să ocupe Tu află adevărul din adîncimi de cupe Ce lumea pendulează între miraj şi scrum. ............................................................. Pentru săgeata morţii nu-i scut de apărare Iar eu n-avui vreodată scut pentru desfătare Las moartea şi răsfăţul să se înfrunte Doamne Tu prelungeşte lupta, pe cît mai multe toamne. Omar Khayyam n. 948 - m. 1031

CĂLĂUZITORII

Un Haos asexuat, naşte Haos uriaş

Capitolul I Măsuri preventive

În orăşelul Weird, situat în inima depresiunii munţilor

Apalache, la puţin timp de la instalarea taberei, tinerii şi-au adus şi familiile alături de ei. Soseau, unul cîte unul şi copiii care fuseseră răpiţi de Conglomerat. Şcoli, gimnazii, licee şi universităţi au fost construite, într-o veselie şi urmau să se anime, pas cu pas, pentru ca-n ele să înveţe cei mai capabili elevi, sub alte look-uri şi identităţi. Părinţii acestora au fost conştientizaţi, de cei desemnaţi să-i supravegheze, de faptul că odraslele lor sunt încă în pericol şi că-n orice moment ar putea fi răpite din nou. Siguranţa celor 563 de premianţi e pe prim plan şi nu alte considerente care-ar fi putut fi invocate de tutori. Aşezarea, deşi retrasă, a fost ridicată după o planificare

DANIEL BRAŞOVEANU

elaborată, la modul cel mai comun cu putinţă, spre-a nu bate, în niciun fel, la ochi. Mai întîi s-a concesionat o suprafaţă de teren agricol de 360 de mile pătrate, în jur de 60 kilometri pătraţi, apoi s-au proiectat aşezăminte, pentru care s-au obţinut autorizaţii. A fost ridicată o fabrică, ce produce conductori electrostatici şi dispozitive electronice de uz casnic. Muncitorii au fost angajaţi prin anunţuri publicitare, iar specialiştii şi personalul de conducere, au fost testaţi de o firmă de recrutare a forţei de muncă, apoi şefii au fost intervievaţi de responsabilii cu resursele umane, care le-au semnat contractele. Părinţii tinerilor sunt cei care dispecerizau totul. Magazine şi dughene au apărut, peste noapte, ca un element sine qua non, n-ar fi mers afacerea. Pe măsură ce locaţia a căpătat contur, o bancă, cu sediul în insule şi cu acţionariat anonim şi-a deschis o reprezentanţă în orăşel. Cînd apocalipsa declanşată de forţele întunericului a atins şi acest lăcaş, Ax a transmis un apel membrilor grupului, aflaţi în misiuni, şi i-a invitat la o reuniune urgentă la o şcoală, la care aveau acces numai ei. După ce s-au adunat, au trecut la treabă făra sta prea mult pe gînduri. – Ahriman şi noii săi adepţi ne-au aruncat mănuşa. O nouă provocare ne-a fost pusă pe masă. Ce părere aveţi, îi răspundem? îşi invită prietenii, la dialog, cel mai mic dintre ei. – Mi se pare extrem de grav cele ce se-ntîmplă, deşi am prevăzut cu ceva timp înainte. Aici nu mai e vorba doar de Ahriman, pe care l-am pus cu botul pe labe ori de cîte ori ne-a apărut în cale, ci de forţele diabolice care şi-au dat mîna, într-un deplin consens, spre-a le veni de hac celor neputincioşi. După părerea

CĂLĂUZITORII

mea o vizită făcută noilor noştri prieteni, Arvuni, ar fi drumul cel mai sigur pentru-a ieşi din impas, opină Sonya. – Nu! Nu-s de acord cu tine, îi replică Chin. Sunt convins că ţi-au revenit prin minte suferinţele recente ale apropiaţilor tăi. Reacţia pe care-o ai, lor li se datorează şi-a fost instantanee. Dacă luăm aşa o decizie, echivalează cu situaţia unui tîmpiţel, care, cum se loveşte sau dă de vreo belea, începe să scîncească şi dă fuguţa în braţele mă-si, să-l oblojească şi să-l aline. – Şi eu îs de acord cu Chin. Noi suntem Călăuzitorii! Nu Arvunii! Lupta se dă pe Terra şi ne-aparţine. Nu văd niciun motiv pentru care să nu ne implicăm în ea. Am constatat că prin faptele săvîrşite de malefici a fost pusă-n pericol una dintre civilizaţii, la care suntem părtaşi şi noi prin noncombat, punctă Cleo. – Deşi nu denegăm vreo părere, o să reflectăm, bine-bine, la cele ce vom face. Noi nu depindem de nimeni, în cele ce-o săntreprindem, de nimeni, în afară de noi înşine, completă Sabrina. – Gata, soro, gata, că m-aţi gata. Ce săriţi cu toţii la gîtul meu? Am spus şi eu o vorbă, replică Sonya, spre-a stăvili tirul de replici declanşate împotriva ideii ei, apoi reluă: Dacă pe Arvuni nu-i putem contacta, şi-nţeleg că m-a luat valul cînd m-am gîndit la ei, mi-aduc aminte şi de alte persoane cunoscute de mine cu care-am putea discuta. – Ştiu la cine te gîndeşti, îi replică Cleo. – Te cred, aşa că n-ar fi rău s-apelez la-ndrumarea zeiţei Kwannon, Zeiţa milei, ce-apărea ca cea-nţeleaptă, cu unsprezece feţe, cu o mie de braţe, cu cap de cal şi ca cea atotputernică. Poate nu ştiţi că influenţa ei a fost receptată recent de-o lume-ntreagă, fără ca cineva să fi-nţeles cine stă-n spatele minunilor petrecute. – La ce te referi? îi replică Quetzotclu.

DANIEL BRAŞOVEANU

– Vă zic imediat: Un samurai, fără situaţie, bani şi familie, s-a aşezat, în genunchi, în faţa templului ei. Prin rugile lui sincere, a implorat-o pe zeiţa Kwannon să-i arate calea de urmat în viaţă. După trei zile, unui călugăr i s-a făcut milă de bietul om şi i-a oferit ceva de mîncare. Samuraiul a mulţumit şi, convins de puterea zeiţei, care nu l-a lăsat să moară de foame, n-a părăsit locul şi s-a rugat mai departe. Preoţii, supăraţi, crezîndu-l smintit, s-au străduit să-l determine să plece de-acolo. În cele din urmă, acesta a pornit-o-n lumea largă, iar de pe marginea drumului (1) a luat un fir de pai. După cîţiva paşi, l-a sîcîit o muscă de cal. (2) A-nhăţat musca şi-a legat-o de vîrful paiului. Trecînd pe lîng-o caleaşcă arătoasă, băieţelul aflat în ea i-a cerut samuraiului musca, pentru care, (3) i-a oferit trei portocale. Urmîndu-şi calea, a-ntîlnit un grup de oameni, neliniştiţi din cauză c-o femeie nu se simţea bine şi cerea apă. Samuraiul i-a dat bolnavei cele trei portocale, spre a-i alina setea şi-a (4) primit, în schimbul lor, trei cupoane de material alb. Ceva mai departe a văzut un cal mort, iar alături de el pe proprietarul său care stătea tare necăjit, că n-avea cum să-l transporte şi să-l îngroape. Samuraiul, (5) cu unul dintre cupoane, a cumpărat calul, iar c-un alt cupon i-a acoperit cadavrul. Calul a-nviat brusc şi tînărul l-a-ncălecat, iar împreună au pornit-o la drum, pîn-au ajuns la o locuinţă, unde gospodarul acesteia (6) le-au oferit găzduire şi mîncare, pentru ultimul cupon. Gazdei i-a venit chef de călărit şi l-a rugat pe samurai să-i (7) împrumute calul şi s-aibe grijă de casă, pe durata lipsei sale. Întrucît acesta nu s-a mai întors, samuraiul s-a instalat definitiv acolo, iar mai apoi s-a-mbogăţit, sa-nsurat şi-a trăit fericit tot restul vieţii sale. Îl asociez pe-acel samurai care, prin rugile sale, a primit îndrumare de la zeiţa milei şi-a înţelepciunii, Atotputernica Zeiţă Kwannon, acum peste-o mie

CĂLĂUZITORII

cinci sute de ani, cu samuraiul zilelor noastre, canadianul ăla, Kyle Mac Donald din Belcarra, care-a reuşit, prin diverse schimburi pe internet, ca de pe urma unei cleme roşii de hîrtie, s-obţină o casă în oraşul Kipling. Cred că v-amintiţi cum s-au petrecut lucrurile? – Cum să nu. Întîi a dat clema (1) pe-un pix în formă de peşte, pentru care-a primit, o (2) clanţă confecţionată din ceramică, pe care-a luat (3) un grătar de picnic, iar pentru grătar i s-a oferit (4) un generator de curent electric. Un rocker i-a dat pe generator (5) un glob de sticlă, decorativ, pe care l-a tranzacţionat c-o vedetă de la Hollywood, (6) pentr-un rol într-un film. Tentaţia de-a juca într-un film a fost aşa de mare, încît l-a determinat pe-un alt individ să-i solicite acel rol, pe care (7) l-a schimbat c-o locuinţă-n orăşelul Kipling, îi răspunse Iulia. – Vă-ntreb: vede careva vreo diferenţă între samuraiul meu, ce-a transformat o muscă agăţată în vîrful unui pai într-o gospodărie, în care şi-a trăit fericit viaţa, şi-acel Kyle Mac Donald, în vîrstă de 26 de ani, care-a reuşit să se aşeze la casa lui, tot în şapte etape, pornind de la o clemă de hîrtie şi care-a fost primit cu braţele deschise-n oraş de primar şi de toţi locuitorii săi şi privit ca un adevărat erou? îi întrebă Sonya. – E clar ca lumina zilei, zeiţa Kwannon a fost cea care i-a acordat îndrumare, iar eu intuiesc la ce te gîndeşti, îi mai zise Chin. – Vrea să sugereze incultura a peste-un miliard de suflete de-americani, cu laureaţi ai Premiilor Nobel şi alte mari personalităţi, care n-au avut habar de faptul că ceea ce s-a-ntîmplat cu internautul ăla, voi o trăisără-ţi, cu mult timp în urmă, fără să faceţi atîta tevatură cu mediatizarea pe-un întreg mapamond, interveni în discuţia lor Herman, care continuă: Nici europenii nu s-au prins că făcătura aia, cu clema de hîrtie, n-a fost altceva decît un nimic

i DANIEL BRAŞOVEANU

nou sub un soare vechi. Sonya zîmbi mustăceşte, dînd a-nţelege c-asta a fost una din ideile pe care-a dorit să le împărtăşească. – E-adevărat ce spui, îi replică Loana, care se simţi ofuscată de incultura poporului ei, dar dintre credincioşii Buddhişti, din Japonia, China, India, Thailanda, Birmania şi din atîtea alte ţări, cu miliarde de suflete în ele, s-a găsit vreunul din ei să ne dea peste nas cu ştiinţa sa în domeniul mitologiei antice? Că povestea a circulat pretutindeni? Toţi aflaseră de păţania tînărului cu clema roşie de hîrtie pe care-a schimbat-o pe-o casă şi nici măcar unul n-a venit să dea vreo replică, prin care să pomenească despre atotputernicia zeiţei Kwannon. – Nu-mi place dialogul ăsta. Obiectivul nostru nu-i o dispută copilărească. Proşti-îs cît cuprinde, ca să nu vorbim de cei care cu peniţa şi televizorul manipulează poporul, ziariştii şi redactorii, acei falşi-pseudo-semidocţii, care produc ştiri. Cum bine ştim, nu-s mulţi preocupaţi de cunoaştere, interveni, împăciuitor, Leonardo. – Asta pentru că mai tot timpul adulţii se gîndesc doar la sex. Chiar dacă, orice fel de îndrumare ne poate fi benefică, lucrurile-s mult mai profunde decît par la prima vedere. Ce trăim în prezent pare a fi mai mult decît un avertisment şi-o ameninţare. Cum spunea turcul: Quo Vadis? glumi fîşneaţa Cosette. – Mie nu mi se pare un lucru aşa rău, să facă sau să fie preocupaţi tot timpul de sex. Reproducerea speciei şi repopularea ţinuturilor e-o treabă la care se gîndeşte fiecare. Necazul cu adulţii, despre care vorbim, constă, că ei n-o fac precum animalele, la timpul potrivit sau în momentele necesare, ci-s doar obsedaţi după îmbîrligare, prin intermediul căreia se pot autodistruge, afirmă

CĂLĂUZITORII

şi Singuratica în discuţia lor. – Oriunde s-or afla, pentru noi e simplu: hai să găsim sateliţii şi să-i punem la locul lor, sugeră Quetzotclu. – O astfel de bagatelă, n-ar genera decît o alta, la fel de simplă, care-ar fi decît un mare nimic: cine poate garanta c-atunci cînd îi preluăm n-or să explodeze imediat ce le schimbăm orbita, sau cine i-ar putea împiedica pe răufăcători să pună mîna din nou pe ei? E ca şi cum am juca leapşa pe ouate, sau ca atunci cînd near veni rîndul la servă într-un meci de tenis. Nu! Nu asta-i soluţia, îl contrazise Mbomba. – Tocmai de-aceea m-a dus gîndul la una din bunele mele prietene, pe care-am cunoscut-o într-o altă viaţă şi la care-aş vrea s-apelez, zeiţa Kwannon, pentru că ea ar putea să ne ofere un sfat. – Nimeni nu dispreţuieşte un bun sfătuitor. Acum, fantasmele fantomelor şi strigoilor, ale celor mai oribile entităţi provenite din neantul abisurilor, au ieşit din mlaştinile, în care-au zăcut, şi clipă de clipă stau la clacă, apoi îşi dau scîrbavnicele gheare, pentru a săvîrşi cele mai mîrşave opere. Fiecare poate nuanţa, în felul său, situaţia prin care trecem, le zise Herman. – Neîndoios că ideile or s-apară şi-or să iasă la suprafaţă precum uleiul scufundat în apă. Sunt convins c-aţi intuit faptul co să purcedem la drum pentru-a evada din universul nebulos în care ne aflăm. Ideile Sonyei nu-s de lepădat şi-o să ne folosim de ele-n situaţia-n care n-o s-avem încotro. Voi, Sclipitorilor, ce părere aveţi? îi chestionă Ax. – Ştim prea bine de ce ne-aţi chemat. Suntem trup şi suflet alături de voi şi de deciziile voastre. Analiza pe care-o faceţi, o să ne-arate, fără niciun dubiu, calea de urmat. Nu cereţi leacuri unor spectatori, cînd doar voi le puteţi găsi, aprecie Pezevenghiul.

DANIEL BRAȘOVEANU

Sabrina. – În opinia mea, însă, pentru-a răspunde la întrebarea lui Cosette, e necesar să fim analitici şi să interpretăm fapte trecute ce-au legătură cu prezentul, iar asta este în deplină cuzalitate cu prietena Sonyei, îşi dădu cu părerea Iulia. – În lumea noastră, nimic nu mai e ceea ce pare-a fi. De data asta nu mai avem de-a face doar c-un netrebnic. Un lanţ cu zale rupte ne-nconjoară, iar zalele-s formate din ajutoarele venite din universul întunecat al tenebrelor. Entităţi diavoleşti şi-au strîns labele, urmărind, cu ghearele lor, să umilească şi să subjuge omenirea, se exprimă Quetzotclu. – Conglomeratul, ca forţă diabolică, oricît de omnipotent e, tot n-a putut să prevadă felu-n care-a fost manipulat de aliatul său, Zamur, interveni Marusia. – Probabil că nici nu ştie cine stă-n spatele făcăturii. L-or bănui ei pe Ahriman, dar nu-şi pot imagina că el, singur-singurel, a reuşit să declanşeze un asemenea prăpăd. Cît despre existenţa aliaţilor lui, ăia, cu siguranţă, n-au habar de ei, glăsui Amir. – Bine c-ai noştri-s în siguranţă şi nu le mai purtăm de grijă. Lipsa energiei n-o să-i afecteze prea mult. Locuitorii de-aici, oricît de neliniştiţi sunt, se descurcă pentru că nu le lipsește nimic. Aşa, ca să vedeţi şi voi cît de egoistă pot să fiu eu, se implică şi Loana. Însă, sunt de acord cu Iulia, răspunsurile la problemele noastre se află-n altă parte. – Creaturile Infernului vor să facă, pe-ntregul glob pămîntesc, o adevărată tabula rasa şi să şteargă, c-un burete, istoria şi acumulările ştiinţei, ca să ne-arunce-n neantul evului mediu. John Locke, un alt sclipitor de-al nostru, pe la 1700 s-a exprimat cu privire la ea în „Eseu asupra intelectului omenesc“, se amestecă

CĂLĂUZITORII

– În împrejurări obişnuite, atunci cînd ne-am aflat pe muchie de cuţit şi-am fost pe cont propriu, găselniţele noastre ne-au scos din impas. Acum vrem să ştim doar locul spre care nendreptăm, alături de voi, punctă Zvăpăiatica Văpaie. – Recreem clipele-n care ne-am pus în valoare cunoştinţele ezoterice şi-am creat laserul supercuantic, apoi am generat singura energie capabilă să propulseze naveta interlumică către Ar- vuni, pe care-o s-o folosim şi-n clipa de faţă. Acum e nevoie de un element nou, pentru că suntem conştienţi de puterea noastră, le explică Ax. – Cred c-o să sorbim şi-o gură din seva Frasinului, arborelui Yggdrasil, pe care ne-a adus-o Hymi, pentru-a ne regenera capacităţile, apoi fiecare grup o să se afle într-o transmutaţie metempsihotică, pentru-a fi Entralienat în trecut, interveni Cleo. – Da, şi acolo, n-o să ardem gazul de pomană, iar la revenire, aşternem pe masă fructele muncii, nu pe cele ale mîniei. Acum să ne concentrăm minţile spre un singur target, apoi iniţiem lanţul in destructibil. Herman, Loana, Chin şi Sonya, formaţi echipa numărul unu de analişti ai profunzimilor. Mbomba, Cosette, şi Amir, pe cea de-a doua. Alexis, Marusia şi Hymirong, pe-a treia. Xantu, Iulia şi Leo, pe-a patra, iar Sabri, Quetzotclu şi Cleo o vor forma pe ultima. Fiecare să-şi atragă Sclipitorii care le vor sta alături. – Înţeleg scopul urmărit. Vrei să pătrundem în străfundurile adîncurilor, iar interacţiunile decelate, iar prin introspecţia lor dezvăluite de noi, or să fie integrate ca o dioramă, asamblate într-un puzzle, în nedesluşita simbioză magnetică, din care va izvorî, fărăndoială, calea spre lumină, punctă Xantu. – Sunt convins c-o să vină şi rîndul Arvunilor să fie răs-

DANIEL BRAŞOVEANU

plătiţi, aşa cum se cuvine, pentru ajutorul pe care ni l-au oferit, atunci cînd ne-am aflat la greu, de vreme ce-am descoperit răspunsul la necazurile lor. Cu siguranţă că strămoşii lor au amerizat, undeva, într-unul din locaşurile universului planetar, numit Pămînt. Numai aşa putem explica faptul c-am găsit leacul bolii de care suferă civilizaţia lor..., sublinie Alexis Perseu. – Dacă ne gîndim la Arvuni, mi-aduc aminte de-o vorbă de pe la noi, care spune că vizitele scurte sunt cele mai plăcute, şi aş completa eu, cît mai rare; mai ales că şi ei se confruntă c-un dezastru planetar, care le copleşeşte existenţa, de mii de ani, şi care i-ar putea pune pe gînduri, de ne-or revedea optimişti şi plini de viaţă, apreciind că pămîntul a fost dintotdeauna ospitalier cu toţi, spuse Leonardo. Alexis Perseu, neliniştit, interveni, din nou: – Ax, pe Sclipitori nu trebuie să-i alegem noi, pentru că fiecare îşi cunoaşte partenerul cu care-a conlucrat pe vremuri. Suntem pregătiţi pentru-acea trăire fantasmagorică, pe care o vom coordona ne-ncetat. Despre transmutaţia metempsihotică, Stevenson Robert Louis a ştiut cîte ceva atunci cînd a exprimat-o în romanul său „Doctor Jekyl şi Mr. Hyde“, dar nici pe departe nu s-a apropiat de adevăr. – Şefu’, tu rămîi să ne monitorizezi. De-aici o să dai o mînă de-ajutor cui are nevoie. Copiii au rămas singuri şi le trebui un sprijin. Organizaţiile din teritorii, coordonate de conducătorii lor, nu-s în stare să facă faţă situaţiei, sesiză Quetzotclu. – Crezi că nu-ncăpem cu toţii în naveta interlumică, sau te gîndeşti că după ce ne plasezi în eternitatea ţinuturilor strămoşeşti, n-o să putem fi preluaţi spre-a fi aduşi înapoi. Bănui că n-o să luăm cu noi laserul supercuantic, interveni Xantu.

CĂLĂUZITORII

– Altu-i motivul pentru care n-o să ne deplasăm cu-acea navă. Ax mizează pe puterile noastre, Călăuzitorii şi Sclipitorii-s la un loc şi-i convins că putem identifica căile revenirii. Oricum o s-avem contact permanent între noi, indiferent de timpurile-n care o să plonjăm, îi răspunse Hymirong. – Moartea e-o experienţă indispensabilă, spre-a atinge un nou nivel al existenţei. Întîlnirile noastre, de-a lungul mileniilor, sunt raportate la acea stare. Noi nu putem pieri vreodată, căci altfel ar dispare viaţa de pe pămînt. Suntem copii, iar copiii, prin perpetuarea lor, vieţuiesc veşnic, reflectă, cu glas tare, Chin. – Mitul escatologic este domeniul interzis oricărei experienţe umane, întrucît exprimă lumea de dincolo de moarte. Ai perfectă dreptate, însă raportarea pe care-ai făcut-o e egoistă, dacă ne gîndim la numărul copiilor aflaţi în pericol şi care mor zilnic, se exprimă Quetzotclu. – Simt şi eu că pot să-mi reflect o parte din capacităţile pe care le am, aşijderea lui Cleo, le spuse Xantu. – Cu ce vrei să ne pricopseşti? glumi Cosette. – De mă concentrez cu toate gîndurile, cu toată fiinţa, asupra unui punct existent în spaţiu, indiferent de distanţa la care se află el, imaginaţia se transformă-n percepţie relativă şi pot recepta, cu ochii minţii, cele ce se petrec acolo, îi răspunse băiatul. – Printr-o comuniune cu mediul creem o simbioză psihotronică şi comunicăm cu natura, spre a ne interconecta legăturile neuronice cu spaţiul, afirmă Quetzotclu. – Şi eu dispun de-o astfel de capacitate de-a vizualiza şi fotografia, cu ochii minţii, spaţiile aflate la distanţe mari, însă nu pot să v-o transmit, pentru că altfel aş fi făcut-o de mult, interveni Amir.

DANIEL BRAŞOVEANU i

– Păi să ne punem pe treabă, căci o s-avem nevoie de aşa ceva, prin lăcaşurile-n care-om hălădui, afirmă Alexis Perseu. – Daţi-mi mîna să creem lanţul, în care gîndurile ni se vor interfera, apoi le voi ordona să genereze o transmutaţie metempsihotică unitară, spre a fi un singur trup şi o singură minte ipotetică. Să ne concentrăm, le zise tînărul. – Să terminăm mai repede. Ne e de folos, prietene, darul pe care ni-l oferi, dar acum e timpul să ne vedem de-ale noastre. Sclipitori, aşezaţi-vă-n spatele celor pe care-o să-i însoţiţi. Fiecare echipă să se reunească, iar mîinile-or să-nchidă cercul. Prin concentrarea energiilor, grupul o să facă deplasarea şi revenirea. Am fost, suntem şi-o să fim toţi pentru unul. Forţa noastră, s-a dezvoltat în mod logaritmic şi a creat The Future, iar acum genererăm, înc-o dată, lanţul indestructibil Pe măsură ce liderul le vorbeşte, Călăuzitorii îşi strîng mîinile, se separă-n echipe şi le lipesc de cele ale Sclipitorilor. Energiile dirijate de creiere către palmele lor, împreună cu cele izvorîte din întreaga lor fiinţă sunt concentrate într-un singur punct, asupra căruia a fost îndreptat, de către Ax, laserul supercuantic. Locurile stabilite, ipotetic, de tineri, creează un unghi energetic, din care ţîşneşte-un izvor micuţ, care se dezvoltă, clipă de clipă şi creşte peste măsură, ale cărui unde îi înconjoară, apoi totul devine mentalasmă şi se creează elementul mentastatic, de formă nedefinită. Toţi trec din starea de concentrare într-una de toropeală, iar trăirile interioare tind către infinit. O lumină inefabilă, copleşitoare le inundă spaţiul. Este creată viteza tahionică de deplasare a aparatelor, în care se află copiii, care le fac, într-o clipită invizibile, întrucît ea variază între şapte sute de mii şi un milion de kilometri pe secundă

CĂLĂUZITORII

şi e de peste două-trei ori mai mare decît cea a luminii. Adolescenţii se deplasează-n eter, spre viitor, pe o axă circulară a timpului, şi-n acelaşi timp, se reîntorc, instantaneu, în trecutul îndepărtat. Timpul reveniri e anterior momentului plecării. Aşa se realizează o rupere a curburii axei timpului. Un paradox imposibil apare din senin. Timpul e-ndoit pentru a genera noi dimensiuni ale spaţiului. Ax, de la punctul de comandă, le monitorizează sosirile în locaţiile stabilite, pe-o diagramă reteoritică, pe care apar, instantaneu, cele cinci echipaje. Pentru o clipă gîndurile îi sunt îndreptate către cei micuţi, din organizaţia „Copiii pentru copii“. Cei care le conduc au nevoie de îndrumare, spre-a reuşi să-şi ajute, în primul rînd, semenii, pe ceilalţi copii. E momentul ca toţi să-şi intre-n pîine, în aceste ceasuri grele pentru întreaga omenire.

*** Sabrina, Cleo şi Quetzotclu sunt Entralienaţi, prin disiparea

temporară a dispozitivului Mentastatic, în întunecimea umbrelor secolului al XVI-lea, în anul 1549, în Roma, oraşul papalităţii, la amurgul unei zile de sărbătoare a sfîntului Constantin. Se trezesc din amorţeala deplasării într-o încăpere retrasă a unui birt plin de muşterii. Sabrina, mai dezvoltată la înfăţişare şi cea mai în vîrstă dintre ei, adică cu un an mai mare, s-a strecurat afară spre a-şi procura veşminte adecvate epocii. S-a aranjat puţin, ca domnişoarele, apoi s-a deghizat şi a luat înfăţişarea unei femei mature, însoţită de copiii ei. – Cu siguranţă că spaţiul ăsta are o semnificaţie aparte, altfel Ax nu ne-ar fi trimis aici, spuse Quetzotclu.

DANIEL BRAŞOVEANU i

– Locu-n care-am ajuns e un han şi nu ne face decît să ne gîndim la un popas şi la faptul c-o să fim mai mult pe drumuri, sau c-o să ne luăm papucii la spinare cît mai repede de-aici, îi confirmă părerea Cleo. – Hai s-aruncăm o privire prin împrejurimi, să respirăm ae rul vremii şi să ne obişnuim cu aşezămintele, stabili strategia de moment Sabrina. – Chiar dacă Haihuilă nu-i printre noi, eu zic s-o pornim, hai-hui, prin oraş, fiecare de capul lui. Aşa evaluăm mai bine starea-n care suntem şi ce drum să urmăm. Mai multe priviri ajută la rezolvarea ecuaţiei, reluă Quetzotclu. – Dacă ne vede careva aşa mici şi-mbrăcaţi ciudat, cum arătăm, rînd pe rînd, o să ne urmărească ca să pună mîna pe noi. Dup-aia o să ne pună să cerşim, or să ne vîndă, sau să ne folosească pentru vreun alt scop murdar, zise Cleo. – N-ar fi vreo problemă să ne descurcăm cu ei şi să-i facem praf, dar, mai bine să rămînem toţi la un loc, mai ales că nu ştim nimic despre ceilalţi. Sau poate pentru asta ar trebui să ne despărţim, ca să-i căutăm, gîndi Sabrina. În timp ce se sfătuiau, dintr-o încăpere alăturată apărură Blegul Agil, Morganita, Voioşilă, Pezevenghiul şi Flecara, îmbrăcaţi la patru ace, după ultima modă a timpurilor prezente. Aceştia, după ce şi-au revenit, din transa-n care căzuseră pe durata transmutaţiei metempsihotice, n-au stat mult pe gînduri, şi-au ieşit în oraş, s-au dus la cea mai dichisită dugheană de unde şi-au cumpărat straie potrivite. Intuind că locaţia Călăuzitorilor nu poate fi departe de a lor, s-au pus pe căutat şi-au ajuns în acest birt. Mai devreme, întro primă instanţă, pentru a da de ei cît mai repede, au discutat şi-ar

CĂLĂUZITORII

fi voit să folosească arma, primită-n dar de la Cleo, pe care o stăpîneau cu toţii -, telepatia -. După o scurtă reflecţie au decis că nu e cazul. Or să se descurce aşijderea celor mai ordinari vizitatori ai oraşului în care au poposit. Au simţit că nu ei sunt cei care urmează să hotărască modalitatea de implicare în evenimentele epocii. Rolul lor e acela dea-i spijini pe prietenii lor, Călăuzitori, în tot ceea ce-or întreprinde. Cum au intrat în tavernă şi i-au simţit, Sclipitorii s-au dus direct în încăperea-n care se aflau, iar Morganita, cînd îşi revăzu vechea parteneră, pe Cleo, izbucni, cu glas cristalin. – Mititico, cît mă bucur că facem iarăş echipă! Chiar şi Voioşilă abia aşteaptă să le-o tragă peste bot urîcioşilor, se manifestă tînărul. Cleo, zîmbindu-le celor doi vechi parteneri, li se-adresă: – Prieteni, deși sunteţi îmbrăcaţi altfel, păstraţi înfăţişare de copii. Primul pas e schimbarea. Hai, nu faceţi feţe-feţe, căci ştiţi despre ce-i vorba: deghizarea. Trebui s-arătăm ca nişte oameni mari, să-mbătrînim cu şapte-opt ani. – În epoca asta la vîrsta de treizeci şi doi de ani poţi fi considerat bătrîn, pentru că asta-i speranţa de viaţă a muritorilor de rînd. De ce-i atît de mică? O ştim foarte bine, deşi unii ar zice că războaiele neîntrerupte îi separă pe cei plecaţi dintre noi de cei rămaşi în viaţă, afirmă Sabrina. – E-o fărîmă de-adevăr şi-n asta, dar n-are nicio legătură cu realitatea. Motivul dispariţiei premature a individului, şi vreau să priviţi în jurul vostru, constă în atacarea fiinţei sale de murdărie. Lipsa curăţeniei produce cele mai numeroase afecţiuni ale sănătăţii, aşa că fără medicamente, adecvate, bolile simptomatice apărute, deşi uşor de tratat, sunt mortale, sesiză Quetzotclu.

DANIEL BRAŞOVEANU

– Nobili, prinţi, familia regală, cei bogaţi care folosesc tacîmuri de argint, trăiesc mai mult, fiindcă metalu-i antibacterian, iar dacă mai e şi spălat, dispar problemele generate de mizerie. De-ar fi aşa, cum se crede, că războaiele-s vinovate de dispariţia bărbaţilor, ar însemna că femeile trăiesc întotdeauna mai mult, pentru că rămîn acasă. Firesc, într-o atare situaţie, toţi masculii ar avea haremuri, pentru-a se echilibra balanţa-ntre sexe, iar ăsta ar fi modul obişnuit de viaţă al tuturor, reveni, în discuţie, Sabrina. – Saraiurile le au Beyi şi Sultanii, pentru c-au posibilităţi să le-ntreţină, însă orice individ înstărit din Babilon îşi poate cumpăra cîte scalve pofteşte, afirmă Blegul Agil. – Te referi la Mesopotamia, ținutul dintre rîuri, pentru că Babilonul nu mai există. Femeile mor la naştere din cauza infecţiilor post operatorii. Chirurgul Joseph Lister, prin 1870, ca părinte al antisepsiei, a intuit cauzele principale ale deceselor lăuzelor, care era de 60 pînă la 80%, că se datorau higienei primitive, avînd consecinţe gangrena şi erizipelul. Medicii nu se spălau nici măcar cînd operau, darămite să folosească rufe curate, fierte şi să sterilizeze instrumentele chirurgicale, punctă Cleo. – Aşa se produce echilibrul sexelor: bărbaţii mor în războaie, femeile la naştere, pentru că şi unii şi alţii mor, împreună, din cauza infecţiilor provocate de murdăria domestică, gîndi Voioșilă. – Controlul populaţiei îl fac bacteriile transmise de şobolanii ce mişună pretutindeni, inclusiv peste mormanele de gunoaie la ieşirile din cetăţi, remarcă Morganita. – Cei cu probleme medicale, merg la bărbier să le rezolve, interveni și Pezevenghiul. – Vreau să fac o completare: Apostolul Pavel, în Epistola către Timotei, ne spune: „O văduvă ca să fie trecută pe listă, trebu-

CĂLĂUZITORII

ie să nu aibă mai puţin de şaizeci de ani, să nu fi avut decît un singur soţ...”. Vedeţi voi că şi-acum două mii de ani se-ajungea la adînci bătrîneţi. Murdăria s-a dezvoltat concomitent cu pervertirea omului şi cu-naintarea sa în vîrstă, pentru că moaşele aduceau şi aduc încă pe lume copii sănătoşi, făr-a apela la serviciile medicilor obstetricieni, se remarcă Blegul Agil. – Nu pun la-ndoială faptul că unele persoane atingeau vîrste venerabile, doar că media era în jur de 32 de ani, iar asta spune tot. Cu adevăruri parţiale nu dovedeşti nimic, ci doar le poţi folosi pentru a contrazice şi a aburi pe cineva, îl puse la punct Sabrina. – Gata cu pălăvrăgeala. Formăm trei echipe ca să explorăm Terra incognita, în care-am fost Entralienaţi, zonă-n care putem avea o mulţime de surprize, stabili Quetzotclu. După ce-au dat o raită prin împrejurimi şi au respirat aerul Romei, tinerii au decis c-a sosit momentul s-o ia din loc. Ceva, ca o chemare lăuntrică, i-a făcut s-aleagă, ca destinaţie, Madridul, făr-a mai sta mult pe gînduri. – Cumpăr o caleaşcă, cu vizitiu cu tot, şi pe-aici ţi-i drumul, spuse Voioşilă. – Tare eşti grăbit, prietene, îl admonestă Pezevenghiul. Cleo, începu să fredoneze o arie de operetă: – În Spania mimozele-n floreesc... – Înainte s-o pornim, la vale, zic să mai rămînem o noapte pe-aici, să dăm înc-o raită prin oraş, să luăm pulsul politicii, sprea şti cu cine să votăm şi să n-o dăm cumva în bară pe unde ne-om afla, îşi dădu cu părerea Flecara. – Ne trezim în zori. dis-de-dimineaţă şi-o pornim la drum, hotărî Sabrina.

DANIEL BRAŞOVEANU

***

La Capitoliu, şeful statului se află-nconjurat de-o-ntreagă

suită de consilieri şi analişti. – Revin la sugestia mea, pentru-a suta oară. Preşedintele să fie mutat de-ndată-ntr-unul din adăposturi, mai ales că-n el nimic nu-i va lipsi. Niciodată naţiunea n-a fost mai expusă, ca-n prezent, luă cuvîntul directorul National Security Agency. – Am subscris permanent la ideea asta, dar în situaţia-n care, în timpul uraganului, Căpitanul refuză să părăsească corabia, pe cale să se scufunde, e clar c-o să-i respectăm dorinţa şi-i suntem alături, continuă directorul F.B.I. – Ştiţi şi voi cine-i ultimul care părăseşte nava, iar situaţia nu-i aşa de gravă pe cît pare, la prima vedere, le replică Şeful Casei Albe, care continuă: Am contacte cu rusul, chinezul şi cu arabul, doar că timpul nu mai are continuitate şi se realizează într-un mod discontinuu, după cum vă daţi şi voi seama. Evaluatorii ni i-au indicat p-ăştia c-ar fi cei ce-ar putea prezenta o ameninţare reală la adresa noastră. E adevărat, transmiterea datelor durează cîteva zile. Toţi porumbeii, dresaţi s-atingă anumite locaţii, sunt pe treabă. Mesajele, ajunse-ntr-un punct, sunt preluate de suratele lor care le duc mai departe. După cum vedeţi n-am stat cu mîinile-n sîn. – Întrebarea pe care ne-o punem e următoarea: Cine-i capabil de-o astfel de operaţiune? Vreo grupare teroristă, vreun stat care ne sfidează din umbră, şi-şi vede mai departe de treburile sale? Cei de pe stradă vorbesc c-ar fi vorba de vreo entitate extraterestră, care ne urmăreşte, de la înălţime, fiind pregătită de invazie, îi preluă gîndirea directorul C.I.A. – Înainte să ne expunem teoriile, vrei să ne zici care-i treaba cu tinerii ăia, ce-ţi stăteau în preajmă, şi de ce tocmai acum lip-

CĂLĂUZITORII

sesc de la şedinţă? îşi permise să-l chestioneze, fără menajamente, Secretarul de stat, amicul său. – Pot apare dintr-o clipă-n alta. Copiii-s prietenii mei. Uşa li-i deschisă, fără oprelişti. Sunt cei care m-au prevenit, c-o dată cu dispariţia sateliţilor, o să dăm de dracu, după ce-o să ne fie extrasă energia. Vreţi să ştiţi de unde cunoşteau un astfel de lucru? Nu pot să vă spun, pentru că nici eu n-am habar. Aş putea s-afirm că nu vă privesc problemele astea, dar dimpotrivă, necazurile ne afectează pe toţi, iar ei mi-s alături, aşa cum pot, spre-a ne scoate din impasu-n care ne aflăm. – Să-nţeleg că-s tari de tot, altfel nu le pot explica prezenţa aici, interveni directorul F.B.I. – Important e că-s de partea binelui. Eu le-acord încredere. Necazul cel mare e c-ar putea să afle că i-am dezamăgit, atunci cînd le-am promis c-o să fac tot posibilul să reduc numărul victimelor. Mă-ntreb şi eu ca omul: cum aş fi putut împiedica mulţimea să circule cu lifturile, fiindcă mulţi au sfeclit-o-n ele. – Cîtă vreme nu mai există informaţie statistică, n-aveţi de ce să vă faceţi griji, îl linişti, la modul pragmatic, F.B.I.-ul. – Revenim la vaporul cu aburi? Asta-i întrebarea ce-mi trece prin cap. Cu mii de ani în urmă, legăturile-ntre cetăţi erau făcute de-alergători, oare nu-i indicat să-i folosim şi noi? Dar asta nu se poate pentru că bicicletele, trotinetele şi plăcile cu rotile sunt gata să-i mişte şi să-i depăşească pe-ăia. Acum v-aştept părerile. – Pe la mijlocul anilor ‘80, peruanii au folosit alergătorii, cînd cu cataclismul ăla, provocat de-un cutremur, în care s-a deplasat un deal ce le-au acoperit un sat şi unde-au dispărut peste patru mii de suflete. Tinerii pe care i-am văzut aici sunt cei careau intuit pericolele abătute asupra noastră şi tot ei ne-au pus în

DANIEL BRAŞOVEANU i

gardă la timp. Avioanele, submarinele şi celelalte mijloace de transport n-au rămas fără curent, iar vieţile oamenilor au fost salvate datorită lor, punctă directorul Agenţiei Naţionale pentru Managementul Situaţiilor de Urgenţă. Preşedintele dădu afirmativ din cap şi, c-un gest al mîinii drepte îi îmboldi la treabă şi pe ceilalţi. – Pentru a deturna toţi sateliţii din lume e nevoie să dispui de-o tehnologie care nici peste trei sute de ani nu va apare pe pămînt. Am subliniat, în mod expres, cuvîntul pămînt. Pe statele care nu dispun de posibilităţi de lansare a sateliţilor, nici măcar nu le iau în seamă c-ar avea acces la astfel de dotări tehnice, spuse directorul N.A.S.A. – Rămîn cîteva ţări, care, în clipele de faţă, par a se afla în aceeaşi barcă cu noi. Exclud, fără să stau pe gînduri, că vreo naţiune cunoscută să fi pus la cale un asemenea plan, aprecie primul consilier al președintelui. – Să spargi cele mai puternice servere, cu programe de apărare, sigure şi secrete, chiar de nu pare o bagatelă, noi ştim că uneori, pe ici pe colo, astfel de lucruri s-au mai întîmplat, însă să deturnezi toţi sateliţii de pe orbite, pentru ca mai apoi, cu ajutorul lor, să generezi un cîmp de absorbţie a energiilor create de om, mai puţin al celor de pe fiinţe, mi se pare o întreprindere de-a dreptul imposibilă, opină consilierul pe probleme de Securitate. – Începuturile lumii în Theogonia greacă recunoaşte existenţa unei materii primordiale, căreia i-a dat, la-nceput, numele de d’Ophion, apoi de Chaos. Cineva încearcă să se folosească de ea şi să ne trimită-n aceleaşi locuri ale formării lumii, se exprimă liderul lor. – Desfăşurarea planurilor mefistofelice, printr-un mod

CĂLĂUZITORII

machiavelic, par-a fi la-ndemîna unor entităţi necunoscute, care înfruntă naţiunile la nivel global, şi care ar putea extrage şi energiile corpului uman şi să ne transforme-n legume. Un astfel de lucru, cu adevărat apocaliptic, care-ar genera anihilarea omului de pe pămînt, mă-ngrijorează pe mine, își spuse părerea Secretrul de stat. – Să fim îndepărtaţi, spre-a lăsa locul vreunei alte specii, care respiră şi se mişcă, în ceea ce mă priveşte, depăşeşte orice închipuire şi un atare plan nu poate fi elaborat de către-o fiinţă umană, puse gaz peste foc al treilea analist al Preşedintelui. – Prima divinitate care-a stăpînit întregul univers a fost Erebos. Fiu al lui Chaos şi fratele lui Nyx, el, întunericul a fost lanceputuri şi simboliza tristeţea şi mîhnirea. Să fie acestea stările pe care-au vrut să ni le inoculeze forţele malefice? – Dezlănţuirea unui atac asupra spiritului, asupra eului interior şi a conştiinţei umane, pare o concluzie firească. Fiecare consilier îşi exprima punctul de vedere. – Comunicaţiile le realizăm prin zburătoare, transporturile prin tramcare, biciclete, căruţe, dispozitive pe roţi care au ataşate mici elice, pe care le roteşte vîntul, plăci, patine şi cîte şi mai cîte. – Cu păpica o scoatem la cap o perioadă de timp, însă pe termen lung orăşenii ar cam trebui să se mute la ţară, să puie mîna pe sapă şi pe hîrleţ şi să se-apuce de-agricultură. Vedeţi voi, nu doar cei săraci cu duhul or să aibe parte de împărăţie, ci şi ceilalţi săraci răspîndiţi prin toate colţurile lumii, din India, China, Africa, şi cine mai ştie de pe unde. – Ei îs primii care-or să se adapteze, la noua stare de lucruri, pentru că-s obişnuiţi nu numai cu lipsurile şi cu mizeria, dar

DANIEL BRAŞOVEANU

şi cu viaţa grea. Ăia vor deveni, în cel mai scurt timp, noii îmbogăţiţi. Proletarii vor lua locul împăraţilor, aşa ca să vezi cum s-a-ntors lumea cu susu-n jos, puse gaz peste foc Ministrul Muncii, direct interesat de-această din urmă chestiune -, munca -, mai ales că-n ultima vreme nimeni nu se mai ocupa de ea, decît dacă-i era în propriul folos. „C-o astfel de atitudine, gîndi el, încotro se-ndreaptă America, cea mai puternică naţiune de pe glob? Dar oare chiar aşa stau lucrurile şi-n prezent şi de ce-mi mai trec prin cap astfel de bazaconii, cînd toţi suntem în pom şi nu într-unul fructifer, din care să culegi roade, bine coapte, ci-ntr-un pom al ignoranţei şi al nimicniciei umane”, reflectă el. – Ideea, c-am fi supuşi atacurilor omuleţilor, cu antene-n cap, probabil că trece prin tărtăcuţe tuturor locuitorilor planetei. De ies în stradă, văd grupuri de muritori de rînd, morţi de foame, care se lamentează, sau fac rugăciuni în genunchi, făr-a se mai închina zeului dolar. Credeţi că de-asta v-am chemat la mine? N-am auzit nicio propunere pertinentă, cît de proastă, sau de-absurdă ar fi ea, care să genereze vreun dram de speranţă. Aaa, la sfaturi dealea, c-ar fi bine să m-ascund, să mă dau lovit, văd că vă pricepeţi. Cum pot comunica cu poporul, altfel decît prin viu grai şi la vedere, pe timp de zi? În starea-n care se află naţiunea, nimănui nu-i permis să se ţină de-o parte, se răţoi la ei, indignat, Boss-ul. – Ai dreptate, e momentu-n care suntem toţi pentru unul, iar acel unul îl reprezintă ţara şi supravieţuirea. Prima dispoziţie pe care-o dau, e următoarea: cei mai buni oratori şi cele mai inventive minţi, de care dispune administraţia, să iasă-n teritoriu şi sămbărbăteze mulţimile. Naţiunea să ştie că toţi ne-aflăm în acelaşi necaz şi că guvernul şi Preşedintele ei, se află la cîrmă şi le e