O piesa de teatru, poate fi o fresca sociala, asternuta pe panorama papirusului, cea a vietii traite de o parte dintre noi intr-un mediul viciat de mercantilism si hedonism, alaturi de placeri oferite, contra cost, in ultimii 28 de ani de capitalism. Desi in spatele tuturor actiunilor pulseaza dragostea, dar una de genul celei in care: „si el, si ea iubeau; el pe ea, iar ea pe altul”, lupta pentru dominatie si putere se da in permanenta. Povestea se desfasoara in vremurile stravechi, insa naravurile vietuitoarelor cu doua picioare sunt aceleasi, atunci ca si acum. Autorul, prin dialogurile spumoase, unele dintre ele care iti incinta auzul, prin psihoanalizele exprimate de „Constiinta” Dictatorului Olimpos si ale acestuia din urma, dar in special prin versificarea slovelor sale, a incercat doar sa se apropie, atit cit a putut, de acei corifei ai literaturii si universale care l-au format…
