Timișoara Toastmasters - nr. 4 by Timisoara Toastmasters

Mai 2012 TIMIȘOARA TOASTMASTERS

CONŢINUT TIMIȘOARA

TOASTMASTERS President: Cristian Onofrei Immediate Past President: Călin Iepure, CC, ALB Vice President Education: Victor Tomescu, CC, CL Vice President Membership: Flori Zilahi Vice President Public Relations: Raluca Moisi Secretary: Mihai Zilahi, CL Treasurer: Călin Gîlea, CC Sergeant at Arms: Dani Maxim

3 ED DITORIAL Momentul schimbării de Cristian Onofrei, CC

4 COMUNIC, DECI EXIST Cum comunic prin limbajul trupului de Cătălina Bianca Filimon

6 D’ALE CASEI Mai mult decât discursuri de Dani Maxim

7 VIAŢA REALĂ A UNUI TOASTMASTER Dezvoltarea continuă perpetuă de Călin Gîlea, CC

8 CITEȘTE ȘI ÎNVAŢĂ Percepţia riscului de Iulian Benea

10 TOASTURI ÎN ROMÂNIA Clubul Toastmasters București (English speaking club) de Marilena Petrec

12 DISCURS SUB LUPĂ Încă nu ești pierdut! de Călin Iepuree, CC, ALB

15 SUNT ÎNCEPĂTOR, DAR MĂ TRATEZ Gânduri de început Redactor: Maria Tomescu, CC, ALB Graphic design: Péter Attila Antal Fotografie: Răzvan Stan

Tipar: DC Print Media

de Giorgia Harasim

16 SCLIPIRI DE LEADERSHIP Ascult! de Adriana Enache

18 ROPOTE DE HOHOTE Cum să NU pregăteşti un discurs – ghid de buzunar de Călin Pascu

TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 2012

EDITORIAL

Momentul schimbării de Cristian Onofrei, CC

hiar de dinainte să începi să vorbești simţi cum inima începe să galopeze într-un ritm inexplicabil. Mâinile încep să transpire tot mai puternic, iar vocea te lasă chiar atunci cînd ai nevoie de ea mai mult. În interiorul tău se află informaţii și idei pe care ceilalţi trebuie să le audă și să le priceapă. Și cu toate că știi acest lucru, abia reușești să legi două cuvinte și nu reușești să îţi exprimi punctul de vedere. Indiferent că a fost o ședinţă, un interviu sau un discurs, prin acest gen de experienţă am trecut cu toţii. Probabil că tocmai experienţe de acest gen te-au determinat să intri în Toastmasters. Frica de a vorbi în public este una comună însă, cu toate acestea, puţini sunt cei care îndrăznesc să o înfrunte. Cu toţii ne simţim confortabil cu lucrurile pe care le știm și cu situaţiile prin care am mai trecut. Însă, atunci când ne aflăm în faţa unei provocări, cum ar fi vorbitul în public, ne aflăm brusc în faţa unui zid. Acest zid este format din propriile noastre limitări. Aceasta este clipa în care noi singuri vom determina dacă ramânem la fel sau decidem să trecem peste limitările noastre. Senzaţia pe care o avem în acest moment este una profundă și dureroasă. Din păcate mulţi ajung în acest moment, simt disconfortul interior si când sunt foarte aproape de a trece peste el, renunţă. Astfel, limitările devin mai puternice datorită încercărilor repetate, eșuate și pline de disconfort. În schimb, cei care își împing limitele reușesc să treacă peste acest moment, își îndeplinesc obiectivul, iar limitările le sunt spulberate. Această călătorie trebuie facută de fiecare dintre noi atunci când vrem să scăpăm de frica de a vorbi în public. Din păcate nimeni nu poate să parcurgă acest drum în locul nostru deoarece depășirea momentelor de greutate și satisfacţia de după sunt cele care determină schimbarea. Ceea ce Toastmasters poate să facă este să îţi ofere un drum către dobândirea abilităţii de a vorbi in public și, cel mai important, un mediu în care să parcurgi acest drum în siguranţă și cu cât mai puţin disconfort posibil. Aceasta este cheia organizaţiei noastre: mediul de învăţare prietenos și de suport reciproc. Atunci când o sală întreagă îţi zâmbește și te sprijină în călătoria ta de a deveni un orator mai bun, știi că ai ajuns unde trebuie, iar mai devreme sau mai târziu vei ajunge acolo unde îţi dorești. Cristian Onofrei, CC Președinte Timișoara Toastmasters cristian.onofrei@toastmasters.ro

Mai 2012 TIMIȘOARA TOASTMASTERS

COMUNIC, DECI EXIST

Cum

comunic prin limbajul trupului de Cătălina Bianca Filimon

amenii nu spun întotdeauna ceea ce cred sau ceea ce simt. Cuvintele sunt folosite în principal pentru a transmite informaţii; semnalele non-verbale sunt cele care stabilesc starea emoţională a unei persoane. De pildă, prezentarea palmelor. Când cineva începe să-și deschidă sufletul sau spune adevărul, de obicei își arată total sau parţial palmele. La fel ca majoritatea semnelor limbajului trupului, acesta este un gest complet inconștient. De asemenea, când dăm cuiva o indicaţie sau un ordin, prin poziţia palmei ne putem impune tacit autoritatea. Cum? Dacă palma este îndreptată în sus, semnifică un gest de supunere, neameninţător. Însă, dacă palma este îndreptată în jos, transmiţi autoritate, iar gestul poate fi privit cu ostilitate dacă te adresezi unei persoane aflate pe o poziţie de egalitate din punct de vedere al statului. În ceea ce privește gestul palmei strânse pumn cu degetul arătător ridicat, în majoritatea cazurilor, acesta va produce reacţii negative, vă sfătuiesc să nu-l folosiţi. În funcţie de impactul gesturilor cu palma în sus și în jos, strângerea de mână poate fi de asemenea un joc al dominării și al controlului. Dominarea este transmisă prin întoarcerea mâinii cu palma în jos în timpul strângerii. Palma nu e complet întoarsă în jos, dar dominatorul e cel cu mâna deasupra, făcându-și înţeleasă intenţia de a prelua controlul viitoarei discuţii. Strângerea de mâna opusă celei dominatoare este ceea în care îţi oferi mâna cu palma în sus. Simbolic, oferi celuilalt posibilitatea de a deveni dominant. Când doua persoane dominante își strâng mâna are loc o luptă simbolică pentru putere, fiecare încercând să-i întoarcă celuilalt palma în poziţia de supunere. Zâmbetul, împreună cu râsul sunt considerate semne de bucurie, intensificând așa numita zonă a fericirii. Beneficiile sunt multiple: întărește sistemul imunitar, apără organismul împotriva bolilor, ne ajută în legarea de noi prietenii și ne prelungește viaţa. Deci, profitaţi cât mai mult de orice ocazie pentru a zâmbi și a râde. Un zâmbet natural produce riduri caracteristice în jurul ochilor, astfel că putem detecta un zâmbet fals foarte ușor, acesta manifestându-se doar prin ridicarea colţurilor gurii cu nici un efect asupra ochilor. De asemenea, zâmbetul comunică celorlalţi lipsa ameninţării și dorinţa de acceptare. Este un gest de supunere, motiv pentru care multe persoane în genul lui Vladimir Putin nu zâmbesc și par ursuzi tocmai din dorinţa de a nu părea supuși. Remarcabil este faptul că atunci când zâmbiţi cuiva, celălalt răspunde, chiar dacă e un zâmbet fals de ambele părţi. Zâmbetul influenţează direct atitudinea celorlalţi și gesturile lor manifestate faţă de noi. Zâmbetul este mai pronunţat pe partea stângă a feţei, apare mai repede și ţine mai mult decât unul sincer atunci când cineva minte, ca și cum mincinosul ar purta o mască.

TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 2012

Ce spun însă braţele despre noi? Când le încrucișăm braţele devin o bar a ieră de prot otecţie. Partea mai puot ţin bună a acestui gest e că ne scade dramatic gradul de încredere, ceilillalţi ţi cre rezâ re z nd căă suntem inabordab abili. ab Cel mai eficace mod de a desface braţele unui ascultător este să-i înmân nezzi ce ceva vaa sau a săă-l determini să faacă ceva cu mâinile. Astfel îl determini să aibă o atitudine mai deschisă. Braţele încrucișate cu pumnii încleștaţi arată, pe lângă atitudinea de apăraare r , o atitud din ne ostilăă, de ata tac. ta c. Dubla prindere a braţelor apare atunci când persoana nu se simte în siguranţă și înc n earcăă să s se liniștea eascăă ea singură printr-un fel de auto-îmbrăţișare. Când ne încrucișăm braţele, dar ţinem deg eget etele ma et mari la vede ere e și ridicate în sus, o facem pentru că suntem stăpâni pe situaţie. Când, un braţ e așezat în diagonală atingând sau apucând celălalt braţ, se numește o aut utoo-îm oîmbrăţișșare îm și este în general specifică femeilor la o întâlnire de grup sau celor cu încredere scăzută. Bărbaaţi ţiii fo folo lose lo sesc de se obicei apucarea propriei mâini sau poziţia fermoarului stricat. Persoanele care se expun permanent (politicieni, artiști, membrii familiilor regale etc.) proiectează în public o atitudine controlată, calmă. Însă temerile lor apar în forme deghizate ale braţelor încrucișate, cum ar fi atingerea ceasului, manșetei, poșetei etc. Dar cât de important este locul în care ne așezăm în raport cu alte persoane? Acesta poate dezvălui aspecte ale atitudinii acestora faţă de noi. La o masă dreptunghiulară sunt patru poziţii importante: poziţia de colţ, ţ - două persoane care sunt așezate pe colţul mesei - este favorabilă unei discuţii dezinvolte, prietenoase, deoarece permite un contact vizual bun și ne dă ocazia să folosim numeroase gesturi, precum și să observăm gesturile celuilalt. Colţul e o barieră parţială, o protecţie pentru persoana care se simte ameninţată; poziţia de cooperare - două persoane care stau pe aceeași parte a mesei - este poziţia celor care gândesc la fel sau lucrează împreună la îndeplinirea unei sarcini. Această poziţie asigură o mai bună cooperare sau este adoptată instinctiv când este vorba de a lucra împreună; poziţia competitiv-defensivă - două persoane care stau faţă în faţă de o parte și de cealaltă a mesei - participanţii stau ca pistolarii dintr-un film western (această așezare creează o atmosferă defensivă și de confruntare, masa fiind o barieră solidă între cei doi); poziţia de independenţă - două persoane care stau în colţuri diferite diametral opuse - este adoptată de cei care nu vor să interacţioneze unii cu ceilalţi. Cercetările arată acum convingător că cel ce-și modifică limbajul trupului poate schimba multe lucruri în modul în care privește viaţa. Prin urmare, concentraţi-vă, conștientizaţi propriul vostru limbaj al trupului, apoi pe al celorlalţi, transformaţi semnalele negative pe care le transmiteţi în mod inconștient în semnale pozitive conștientizate. Astfel, veţi schimba starea voastră de spirit, veţi interacţiona diferit cu oamenii care vă înconjoară, iar ei, la rândul lor, vă vor răspunde diferit. Succes!

*după Allan Pease/Barbara Pease – Enciclopedia Limbajului Trupului

Cătălina Bianca Filimon bianca.filimon@toastmasters.ro

Mai 2012 TIMIȘOARA TOASTMASTERS

D’ALE CASEI

Mai mult decât

discursuri de Dani Maxim

u trecut câteva luni și o iarnă posacă de la ultimul tipar al revistei și de la ultimele însemnări de evenimente din cadrul clubului Timișoara Toastmasters. În tot acest timp, pe lângă nenumăratele ședinţe și discursuri, am avut parte și de evenimente pe care le-am organizat și în care ne-am implicat. Suntem activi și cu fiecare eveniment organizat căpătăm noi cunoștinţe și noi experienţe. Învăţăm să comunicăm, să conducem și să ne îmbunătăţim continuu. La finalul anului 2011, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, am organizat petrecerea de sfârșit de an, în care am făcut un bilanţ, ne-am amintit de momentele importante din club și ne-am bucurat din plin de sărbătoarea Crăciunului. Ne-am simţit bine, am susţinut toasturi, am râs în hohote la fazele comice din întregul an și am primit cadouri frumoase. După o lună și jumătate am organizat trainingul „Descoperă tainele vorbitului în public”. Traineri au fost Mihai Zilahi care ne-a vorbit despre cum selectăm o temă și cum organizăm un discurs; Călin Iepure ne-a învăţat cum să cunoaștem audienţa, cât de important este limbajul nonverbal și cum să ne controlăm emoţiile; Andreea Cosma ne-a învăţat cum să realizăm o introducere, care sunt responsabilităţile unui vorbitor și cum să concepem un discurs impromptu. Prin acest eveniment am avut parte de multă informaţie valoroasă și de exerciţii benefice. După cum aţi observat, Toastmasters înseamnă mai mult decât discursuri. Iar atunci când dorim să facem altceva decât să practicăm oratoria, organizăm diferite evenimente pentru a veni în sprijinul celorlalţi și suntem implicaţi în proiecte conexe clubului. Despre asta este vorba în programul Youth Leadership care are menirea de a sprijini și de a pune bazele creșterii abilităţilor de lider și de dezvoltare personală a tinerilor. Timișoara Toastmasters s-a angajat în aplicarea programului Youth Leadership pentru elevii Colegiului Naţional Bănăţean Timișoara. Prin acest program, 15 elevi vor beneficia de informaţii preţioase, vor descoperi importanţa unei comunicări eficiente și își vor dezvolta abilităţile de conducere. Misiunea acestui program este împărtășirea experienţelor dobândite tuturor celor care sunt la început de drum în cariera lor, ducând astfel la succesul și evoluţia întregii comunităţi. Cu același scop, la început de primăvară, clubul nostru a colaborat cu organizaţiile studenţești în oferirea de traininguri de comunicare și leadership în cadrul proiectelor Aiesec University și BEST JobShop. Cel mai important eveniment al primăverii este Concursul Naţional de Discursuri. Este un eveniment care necesită o mare implicare din partea membrilor clubului, acest lucru ducând dezvoltarea abilităţilor de leadership. Membrii Toastmasters din toată ţara se vor întrece în discursuri, vor avea ocazia să participe intens la traininguri și de asemenea vor avea parte de o atmosferă pozitivă și prietenoasă. Se spune că anul 2012 aduce cu el multe schimbări și cred eu în bine. O dată cu dorinţa de schimbare, vin și provocările care ne motivează să ne autodepășim zi de zi. Vă doresc succes maxim! Dani Maxim dani.maxim@toastmasters.ro

TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 2012

VIAŢA REALĂ A UNUI TOASTMASTER

Dezvoltarea

continuă perpetuă de Călin Gîlea, CC

alut! Sunt Călin Gîlea și ca trezorier al clubului Timișoara Toastmasters și Berbec autentic îmi place tot ce este nou și tânjesc să cunosc cât mai multe despre cât mai multe. Am fost hărăzit să fiu inginer în calculatoare și aceasta îmi este ocupaţia de bază. Dar nu mă pot abţine să nu fac și altceva. Deși aparent nu s-ar găsi loc pentru folosirea și dezvoltarea abilităţilor de vorbit în public la locul meu de muncă, vorbirea cursivă, ordonarea ideilor, organizarea mai bună a timpului și exprimarea corectă a ideilor ajută mult într-un domeniu unde sunt atât de necesare. Pe lângă serviciul zilnic sunt dedicat sportului pe care îl practic de obicei de 4-5 ori pe săptămână. Puţină mișcare, ridicarea de greutăţi și alergarea timp de zeci de minute mă ajută să îmi păstrez o formă fizică excelentă, să fiu proaspăt, sănătos și păstrează talia în„parametri normali”. În plus mai înveţi vrând nevrând multe informaţii despre nutriţie, odihnă, corpul uman etc. Pasiunile îmi umplu timpul liber între serviciu și programul de sport sau la sfârșit de săptămână. În acest moment misiunea mea este aceea de a învăţa văţa cum funcţionează lumea prezentă și de a împărtăși acest lucru într-un mod plăcut câtor mai multe pe ersoane. Îmi place foarte mult să citesc și întotdeauna am cu mine o carte (obicei ce vă sfătuiesc să vi-l însușiţi și voi) pe care o desch hid ori de câte ori am ocazia și în care subliniez cu un creion pasajele relevante. În n timpul zilei există foarte mulţi timpi morţi pe care îi folosesc eficient pentru a citi cărţi, diferite pagini de internet sau blog-uri specializate în mai multe dome enii care mă atrag și de care sunt pasionat: economie, finanţe, geopolitică, geostrategie, relaţii internaţionale, investiţii, analiză financiară, istorie – civilizaţii, istorie economică, finanţe personale și altele. Pe viitor, deși dejaa am început timid, mă gândesc să scriu și o carte. Mai rar, atunci când mi se oferă ocazia, analizez diverse oportunităţi de investiţii pe piaţa de capital și iau decizii de allocare a fondurilor disponibile. Desigur că o parte a timpului o dedic relaxării, ieșirii în oraș și distracţiei. Îmi plac ieșirile cu prietenii în oraș la disttracţii, vizitarea muzeelor unde îmi place să fac foarte multe poze și discuţiile pe anumite teme de interes pentru toţi participanţţii. Pentru că nu pot sta locului mult timp făără să progresez printr-o metodă sau alta, întotdeauna caut să îmi extind universul cunoscut prin cât mai multe metode posibile, iar în acest timp evoluez și mă dezvolt. Acest lucru mi-a fost de mare ajutor până acum. Dar voi cum staţi cu dezvoltarea continu uă? Călin Gîlea, CC calin.gilea@toastmasters.ro

Mai 2012 TIMIȘOARA TOASTMASTERS

CITEȘTE ȘI ÎNVAŢĂ

Percepţia de Iulian Benea

e-ai întrebat vreodată de ce unora le e frică să zboare cu avionul, dar se simt în siguranţă într-un autovehicul, cu toate că rata accidentelor de mașină e mult mai mare decât a celor de avion? (e fapt știut că zborul e mult mai sigur decât transportul pe șosele). Răspunsul stă în modul în care oamenii evaluează riscurile. Există multe studii asupra riscului, atât din perspectiva percepţiei unui risc, cât și a unei evaluări mai obiective a riscului. Din sutele de lucrări existente pe acest subiect l-aș aminti pe Eric Simmon cu lucrarea „Risk Perception”” („Percepţia riscului””). Conform acestui studiu, elementele principale care influenţează percepţia unui risc sunt următoarele: • Controlul asupra fenomenului: un fenomen asupra căruia o persoană nu are control direct generează percepţia unui risc mai mare, fie el real sau imaginar, decât un fenomen controlabil de persoana care-l evaluează • Impunerea: evaluarea nivelului de risc este influenţată și de faptul dacă acesta a fost impus sau a fost lăsat la libera alegere a persoanei care evaluează nivelul de risc, riscul fiind perceput ca fiind mai ridicat în prima situaţie • Promptitudinea consecinţelor: consecinţele imediate cresc nivelul de risc perceput com ompa parativ cu consecinţele pe o perioadă mai lungă (oare acesta să fie motivul pentru care fumăttorilor o , de deși și maj ajoritatea conștientizează că pe termen lung, fumatul e nociv, le este greu să renunţ nţe e laa el? l?)) • Nivelul cunoștinţelor legate de riscuri: persoanele care nu cunosc riscurile un uneii acţţiu unii, percep de obicei un nivel mai ridicat de risc comparativ cu persoanele care cunosc foa oarte bin ne ris i ccu urile ace cele lei acţiuni • Cronicitatea consecinţelor: e percepută ca diminuator al nivelului de risc comp parat arattivv cu consecinţele acute • Gravitatea: după cum ne-am aștepta, consecinţele grave duc la o percepţie e ri rid dica i ată a gra r dului de risc, comparativ cu consecinţele mai puţin grave • Familiaritatea: orice asemănare cu un risc asumat anter errio ior or ca care r a avut ut im mpa pactt neg gat attiv iv, iv v, ccu u to oaate că riscul actual e diferit, are un impact major în supraesttim imar a ea nivvel elul ului ui de ri risc sc per ercepu cepu ut; t; la fel fel cu um familiaritatea cu un risc face ca acesta să aibă un grad per erce cce epu put de de ris iscc ma maii re edu dus de dus d câ câtt ce cell e essttiima matt anterior sau estimat de o persoană care nu e familiară cu acces est st ri risc scc

TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 2012

Dacă ai ajuns până aici probabil te gândești ce legătura are asta cu u ora ratoria sau ab ra bilităţile de conduce cere ce promovate de Toastmasters? Primul răspuns care e la îndemână e că nu exiist stăă nici o le egătură directă... sau poate că totuși este una și o voi prezinta în continuare. Se spune despre vorbitul în public că este printre principalele lucruri de care le este e fr f ică oamenilo or, la concurenţă strânsă doar cu moartea. Întrebarea care se pune este de ce? Ce creează ace ceas astă tă fri r că? De ce unora le vine natural sau caută astfel de ocazii, pe când alţii preferă să rămână în umbră saau chiar cân ând d le est se cerut, încearcă să evite cât mai mult posibil „lumina reflectoarelor”? ” Cu siguranţă că ră răspunsu suri su r le la întreb băr ărililile e anterioare nu sunt simple. Pot fi legate de talent nativ, predispoziţie, voinţă, dobân ândi ân dire di r a acces re estor calităţii etc. Dar haideţi să analizăm împreună conform factorilor enunţaţi mai devreme care este e niv ivel e ul de risc reall sau perceput asociat vorbitului în public. Avem control asupra modului cum vorbim în public? Aș spune că depinde de vorbitor: dacă daccă e o persoană persoaană pe care vorbește pentru prima dată în faţa unui grup, probabil că nu. Pe de altă parte, un orator cu experienţă are un set de abilităţi, pornind de la timbrul vocal, interacţiunea cu publicul, mimica, gestică etc., de a controla modul în care audienţa îl percepe. Riscul perceput diferă în funcţie de încrederea și experienţa vorbitorului, de la insignifiant la foarte mare; riscul real în schimb, e redus. În majoritatea cazurilor ne dorim și, ca urmare, suntem aleși să vorbim sau să conducem. Cazurile în care suntem numiţi sunt mai rare, ca acelea dintr-o ședinţă în care se întreabă cine dorește un proiect și toţi participanţii admiră pereţii. Percepţia în acest ultim caz este de risc ridicat, dar o excepţie. Riscurile pot fi diminuate de importanţa proiectului sau cuvântării. Dacă un discurs a ieșit bine sau mai puţin bine e destul de greu de evaluat din perspectiva unui vorbitor care tocmai l-a expus, ceea ce implică subiectivitatea în aprecierea imediată a rezultatului. Oricum, pe termen lung, auditoriul va uita micile imperfecţiuni și va rămâne doar cu ideea discursului. În acest caz, percepţia e de consecinţe imediate. Aș spune că nu e așa: câţi oratori după care s-a aruncat cu roșii aţi văzut? Consecinţe grave? Nici pe departe: cunoști cu siguranţă mult mai mulţi a căror idei au fost transmise și dăinuie în memoria audienţei lor. Nivelul cunoștinţelor de oratorie și abilităţilor de conducere implică o educaţie formală sau demonstrarea lor în practică. Pe ambele ar fi ideal să le avem, dar majoritatea dintre noi nu au avut o educaţie sau practică în acest sens. Implicit, percepem un risc ridicat. Dar cu un pic de pregătire câștigăm un plus de încredere care duce la scăderea nivelului de risc. Dacă ai dat-o în bară odată când a trebuit să te prezinţi în faţa cuiva, probabil că percepţia ta e că nu ești un bun orator, dar asta nu înseamnă că nu poţi să te îmbunătăţești. În plus, cred că nimeni nu-și aduce aminte de experienţa care te-a „marcat”” ...să fim serioși, cel mai probabil aceasta se întâmplă când erai încă la grădiniţă! Exxis istă tă o dif i er erenţă imensă uneo eori ri înttre perce c pţia riscului și nivel elul ul rea eall al ace cestuia. Există un grad de risc pent pe ntru cei car are e vorbesc în pub ubllicc sau co cond nduc ucc. Ex E istă o diferen enţă ţă des estu tul de mar are e între percepţia de rissc ri ridi diccat di cat și rea ealilita tate te. Exxistă tă locur urii unde poţ oţi săă-ţ -ţii exxerse sezi ace est ste e ab abil biliităţţi,, pri rintre care și clubul din n caare fac ac par arte te. Și Ș daacăă nu mă m cre ezi z , ha haii laa Toa oasstmastters săă ve ezi!!

IIuli lian an Benea iuliliaan.ben iu beneaa@t @toaast stma mast ma stters. ers.ro ro

Mai 2012 TIMIȘOARA TOASTMASTERS

TOASTURI ÎN ROMÂNIA

Clubul

Toastmasters București (English speaking club) de Marilena Petrec

-am pornit dintr-o întâmplare, co ontinuăm din pasiuneând în toamna lui 2005, cu ocazia unui ui int nter ervi v u,, am cunoscut-o pe Agataa Szyl yler yl ler e -Seidl, din-colo de o mulțime de aspecte interesante din CV-ull său u car are făăceau din ea un candi diida d idaat de excepție, o mențiune inedită mi-a atras atenția - fondase un club Toastmaste ters te rss la B Bu udapesta,, după ce fusese membră într-un club similar la Varșovia. La acea vreme nu știam ce reprezintăă To Toasstm Toas tmas maassters, dar cu ocazia interviului am aflat. Și atât de mult m-a încântat ideea, încât, cumva, chiar de atunci am simțit că eram în fațaa pro rovo vocă cări riii unuii nou pro roie ie ect ct. t Agat ata ta nu nu a fos ostt an anga gaja jată tă de cl clie ient ntull pentru care noi făceam recrutarre, datorită supracalifi ficcării, dar întâlnire r a noasttră a marcat înc ncce ep putul unei legături care continuă, chiar și acum, când Ag gathaa lucrează de peste trei ani n în Ch Chiina. Nu greșesc spunând că ei îi datorăm m primii pași ai clubulu ui Toaastmasters di din n Bu Buccurești. Îmi amintesc cu nostalgie începu putu turi rile le cllubului, când ne străduiam să găsim 20 de membri și am pus presiune pe colegii mei din firmă să adere, am promovat clubul în râând dul angaj ajațilo or noș oștri externi (care lucrează la clienți) și chiar am introdus pentru ei benefici ciul ul de copl p ată a taxe ei de e membru u. u. Am făcut toate acestea pentru că am înțeles valoarea Toaasttmasters pentru dezvo oltarea ltt abilităăți ților de comunicare în public, în paralel cu exersarea lim mbi biii englez ezze și, nu n în ultimu ul râ rând, pentru dez ezvo v ltarea abilităților de leadership. Dar, lucrurile e au evoluat mai greu e decât m-am așteptat și a tr trebui uitt să treacă ceva timp până să se închege e un nucleu de oamenii ded e iccațți. Ironia sorții a făcut ca diin pricina delegațiilor sale frecvente, Agatta să nu poată participaa la niciuna din întâ tââlnirile ln clubu ului nou format, deși ne-a ajutat cu multe info formații și sfaturi în perioada de pregăti t re, prem ti mer e găătoare deschiderii. În schimb, a participat pentru o vreme, un al altt expat, membru exp perimentat Toaastmasters, recomandat de ea - Jim Kernan, care a făăcu c t în cadrul primelor întâlniri ri o ser e ie de dem monstrații foarte utile pentru ghidarea noastră. Clubul Bucharest Toastmasters Club (English speaking club) a fost înregistrat ofi ficcial la data de 25 mai 2009, deși bazele fuseseră puse cu mai mult de un an înaain inte, pe 10 aprilie 20 008, când am avvut prima întâlnire, plină de entuziasm, dar, natural, modestă ca performanță de co omunicare. Începuturile noastre au fost destul de sinuoase - mulți ss-au înscris, au participat la câtev eva întâlniri, după care n-au mai venit. Am avut surpriza placută a un nor o perioade e în care am primi mit multe cereri de înscriere și mulți invitați. Dar au urmat și perioade de „d „dispa pariție misterioasă” a unora dintre membri. Pentru o vreme am funcționat chiar la minima rezisten nță și împreună cu u colegele mele de la APT, Simona Dobre și Sorina Donisa, cărora le mulțumesc și pe această cale,, am depus

TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 2012

efortturi destul de mari ca să susținem m clu lubu b l în viață, într-o perioadă în care – probabil datorită turb bulențelor econ nomice – mulți din ntre membr brii noștri au avut alte priorități. P actic, clu Pr lubu bul București a aj bu ajuns să funcționeze gradual din ce în ce mai dinamic începând din 20 010, de la prreluarea conduc ucerii de către o no ouă echipă în frunte cu Andrei Popescu, actualul prreședinte al clubului. Paraame m trii de calitate e ai întâlnirilor pe care îi definesc prin: numărul mare de membri prezenți la întâ tâln tâ nir irii, calitatea dis iscursurilor și a temelor de la Table Topics, calitatea evaluăr uărililor, seri riozitatea asu ri umări ăriii rolu luri rilo ri lor și lo și, cel mai important, dezzvo v ltarea capacității de comunicare în public a membrilo or,r, este acum um mu ult, mult peste nivelul di ult ul din n 20 008 0 - 2009. Fiind unul din membrii fondatorri, pot apreccia obiectiv ace es elemente și mă bu este es bucură să con nstat această frumoasă evoluție. D ntre exper Di e iențele ined er ed dite ale scurtei noas ast as str tre istorii, aș menționa paarticiparea ca invitați la întâlnirile e clubulu ui al ale e unor vorbitori nativi de lim i baa engleză, inclusiv de laa ambasada SUA. De asemeneaa, organ niz izar area a dou o ă maratoane e de d discurs r urri ca c re au avut mar are succes. Pe lângă faptul că ne-au daat ocazziaa unor ex experiențe mem em mor o abile, energ rgizaante t , ma mara ratoanele au contribuit și la parcurgerea mai rap pidă a cur u iculei Com ur mpetent Communicato to or de de către unii membri. Două uăă repere e de d succe es ale e cllubului ub b sunt premiile obținute la ultimul con oncu curs Toastmasters de la Brașșov o de căătr tre Andrei Pop opescu (premiul I) și Cristian Baba (p (pre remu mull II). La acesstea aș adăuga și partici cipările ci le a cin le inci c din intr tr membrii noștri la conccur tre tr ursu suri su r le din ri n 2010 și 2011 ale club burilor din Timișoara, Braș așo ov și Cl C uj uj. TTot o în perioaada 2010 – 2011, prin susținerea activăă a tu uturor membrilor club bului, ne-am propus și am obținut titlul de Select Distinguished Club. și Altă exp A xp per er ență erie nță interesan ntă es este leg egată de vizitele la întâlnirile clubului nostru ale unor membri din di in alte te e cluburi cum um a fost de exxemplu An um na Passca caru ru de la Toastmasters Cluj, care a participat la întâln rile ni e noasttre vreme de câ câtte tevaa luni cât a fost detașattă în n Bucur ureș ești ti.. Memorabile au fost vizitele celor de e la To oas a tm mas aste te ers r Brașov care au veniit în număr marre, e, plini de energia șii ent ntuziasmul începutului să vad a ă pe e viu cum fun u cționează un clu lub b de limb bă engleză. Rinda Reiss, caare a fost mentorul lor, a de demo mo monstrat t prin co omp petență et et și implicare in nsp pirattoare oa unde poate ajunge e în scurt timp un club dacă da că exi xiist s ă sine erg rgia ia și do dorințța necesare. Apreciem și ne dorim astfel de iniițiative intercluburi care sunt n benefi efice din pu pun nct de vede ere al transferului de cultură ră, ob o iceiuri și bune practici. De asemenea,, ne dau u re r pere, ne e ambițio onează și ș ne determină să evoluăm. În anul 2012 avem planur urri ambițioa oase e leg egat ate e de organizarea unui eveniment cu participare național allă, ă de finaliliiza z rea ciclului uii Com mpete te ent nt Commu uni n cator și Competent Leader de către un număr semn nificat ativ iv de me m mbri și de dob bândirea ân titlului Pre resi s dent's Distinguished Club de la Toastm sters Inte ma t rnational. Este o perioadăă de plină evoluție, ștache heta ta calității discursurilor și a celorlalte exerciții este e, de la o întââln lnire la alta, din ce în ce mai sus ridicatăă de membri, iar echipa de conducere e este sudată tă și aliniaată la ob o iective comune ne. Avem deci toatte ingredientele unei evoluții dinamice sp pre un nou ni nive vell.

Marilena Petrec VP Membership Toastmasters București (English speaking club) marilena.petrec@apt.ro

Mai 2012 TIMIȘOARA TOASTMASTERS

DISCURS SUB LUPĂ

Încă nu ești

pierdut! de Călin Iepuree, CC, ALB

Motivația discursului Cu câteva zile înainte de a scrie discursul, am avut de finalizat un proiect în cadrul companiei la care lucram. Fiind destul de stresat, mi-am supărat mama în mod repetat, neavând timp să discut de problemele dânsei de sănătate și să o alin cu un sfat sau cu o vorbă bună. Atunci, am realizat că mă concentram prea mult pe carieră și nu-mi găseam timp pentru lucrurile cu adevărat importante. Obiectivele discursului Fiind un discurs inspirațional, pregătit pentru ultimul proiect din manualul “Competent Communication”, era esențial să motivez și să implic emoțional, personal și spiritual audiența. Am intenționat ca aceasta să împărtășească o realitate comună, pe care să dorească să o schimbe în direcția propusă de mine. Vroiam să realizez acest lucru împărășind trăiri personale, povestioare si versuri profunde. Evident organizarea discursului trebuia să fie impecabilă, cuvintele să fie pe măsura auditoriului, limbajul vizual să exceleze, fiind completat de o varietate vocală pe măsură. Introducerea • Pentru a așterne starea de emoție și pentru a capta audiența, mi-am început discursul cu o secvență video în care Florin Piersic rostește, cu lacrimi în ochi, două strofe din poezia „Repetabila povară” a lui Adrian Păunescu.

„Cine are părinţi, pe pământ, nu în gând / Mai aude și-n somn ochii lumii plângând / Că am fost, că n-am fost ori că suntem cuminţi, / Astăzi îmbătrânind, ne e dor de părinţi. Ce părinţi? Niște oameni ce nu mai au loc / De atâţia copii și de-atât nenoroc / Niște cruci, încă vii, respirând tot mai greu, / Sunt părinţii aceștia ce oftează mereu.” Cuprinsul

Dragii mei prieteni, Mi-am adus aminte de aceste versuri din poezia „Repetabila povară” a regretatului Adrian Păunescu și recitată cu atâta patos de marele actor Florin Piersic, zilele trecute, când preocupat de treburile cotidiene, mi-am repezit, pentru a nu știu câta oară, părinții la telefon, spunându-le că nu am timp pentru ei și că am lucruri mult mai importante de făcut. •

Am împărtășit această trăire personală pe o voce stinsă și emoționată, pentru a ilustra o situație care se întâmplă destul de des multora dintre noi.

Câți dintre voi nu faceți la fel? Câți dintre voi, la fel ca mine, aveți întotdeauna timp de unii [gest stânga] sau alţii [gest dreapta], de lucruri mai mult [gest sus] sau mai puţin importante [gest jos], iar în

TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 2012

momentul în care cei care ne-au dat viață au nevoie de câteva cllip i e [gest care arată un nivel mic], nu avem niciodată timp cu adevărat? •

Prin creșterea tonalității vocii, prin întrebările cu caracter antitetic și nevoie de apartenență, m-am conectat cu audiența, implicându-i afectiv și emoțional. De asemenea am folosit gesturi din plin pentru a amplifica mesajul.

Uităm că ei sunt cei fără de care lumea ar fi mult mai urată și mai săracă. Uităm m căă ei su unt cei care e neau dat și ne dăruiesc totul necondiționat. Uităm că ei sunt cei ce ne iubesc și ne ocrottes e c pâ până nă se ducc „să se odihnească puțin” [gest care arată depărtarea]]. Uităm că ei sunt cei care, care dacă ar fi să le facem f ce fa em statui, statui nu nu ar ajunge toată marmura [gest care înfățișează mult] și toată piatra din lume [gest care înfățișează mult] ... Uităm de toate astea… Uităm că de fiecare dată, primim ceea ce dăm! •

Accentuând și repetând cuvântul “uităm”,”, am subliniat status-quo-ul actual. Odată ce audiența a realizat faptul că m-am identificat cu nevoile e lor, aceasta a devenit mult mai receptivă la mesaj.

Și-asta mi-a adus aminte de o povestioară [g gest discret cu mâna spre tâmplă] pe care mi-a spus-o o ta tată tăăl meu când eram mai măricel: •

Poveștile și istorioarele atrag în general au udiența și dau însemnătate mesajului. Prin urmare m-am folosit și eu de această tehnică pentru a dramatiza și a adăuga mai mult impact discursului.

Se spune că într-un sat îndepărtat [gest pen ntru depărtare], trăia un tânăr care urma ma a să see căsătorească, a fost sfătuit de viitoarea sa soție să scape de tatăl său: Nu pot trăi cu tatăl tău în aceeasi casă ă. Fă-l să plece! [pe un ton răstit cu o voce țipătoare] Tânărul i-a spus tatălui său: Tată, trebuie să-mi trăiesc și eu viața, iarr viitoarea mea soțiee nu vrea ea să trrăi ăiasăias ass că în aceeași casă cu tine. Îmi cere să te fac să pleci. Ce să fac? Sfăttuiieș e tee-m mă! ă! [voce rugătoare și tremurândă] Tatăl i-a zis: Voi pleca singur, dar am o rugăminte către tine! . [privire în pământ] Care? - a întrebat fiul. Să mă conduci până în vârful dealului [g gest pentru depărtare], du dup pă pă ce vom ieși din sat, până la copacul pe care ți-l vo oi arăta.. Ajunși la copacul cu pricina, tânărul l-a intreb bat: De ce ai vrut sa te aduc până aici tată? Bătrânul i-a răspuns: Pentru că tot până la copacul acesta l-a am cond ndus și eu pe ta tată tăl tăl meu [gest cu mâna pe inimă], într-o împrejurare asemă ănăto nă ătoare. e. Ceeea ce faci tu acum nu e decât fapta mea întoarsă cătrre mine. e De acceeea am e. acceptat așa ușor să plec”. •

Am utilizat din plin, în cadrul acestei povestiri, cuvinte vii și puternice pe care le-am accentuat prin n varietate vocală și limbajul trupului. De asemenea am determinat prin învățămintele desprinse din ea și schim mbarea statusquo-ului audienței.

Să nu continuăm și noi acest lanţ al ispășirilor or! Mai 2012 TIMIȘOARA TOASTMASTERS

C toa Cu oate te că au exi xist stat st at une neor orii co or onfl flicte între generaţii și când eram adolescenţi și vroiam să ne „luăm zbor zb o ul"" și să devvenim adulţi cu pe erso sonalitate, știam în sinea noastră că ei, părinţii noștri, sunt acolo. •

Trecerea către inspirarea propriu-zisă a publicului am realizat-o cu un mesaj hotarât spus pe un ton puternic, echilibrat mai apoi de propoziția următoare.

În nsă acum, am co onsta tattat că ne-am maturizat brusc, avem problemele noastre [gest stânga], avem ta sluj sl ujba uj ba noa oast stră st ră [gest mijloc], unii avem familiile noastre [gest dreapta] și în jur [gest deschis pentru sugestia împrejurimii] e cam liniște din partea lor. Nu se mai implică în viaţa noastră, nu ne deranjează cu probleme ele lor or. Oare Oa e de ce? [ton minim, șoaptă] Chiar nu se mai intamplă nimic? [ton crescând] Cu siguranţă se întâmplă! pl ă! [ton puternic] Dar se pare că suntem un pic prea ocupați... [spus rar și pe un ton neutru] Dacă ne-am rupe pentru un moment de la ale noastre, am descoperi că părinţii noștri cei falnici, care „erau cei mai tari" [gest însemnând măreţia și puterea, ton ridicat], au devenit deodată niște bătrânei care au nevoie de noi. Acum e momentul să-i ajutăm pe ei, cei care niciodată nu au avut nevoie de ajutor! •

Am subliniat nevoia de schimbare și totodată am specificat că acum e momentul.

Trebuie să facem pentru ei, ceea ce ei au făcut pentru noi: să avem grijă de ei, să îi ajutăm, să creăm sentimentul de siguranţă [am menţinut tonul ridicat]. Este un semn că viaţa merge înainte și trebuie să întoarcem răbdarea și atenţia pe care le-am primit în copilărie. Trebuie să fim alături de ei, în acest moment când nu se mai pot descurca singuri, când îi enervează neputinţa p ţ lor. •

Am întărit cele spuse anterior, ducând d firul discursului către finalul memorabil.

Ne trebuie răbdarea pe care au avut-o ei când ne-au crescut! Repet! Ne trebuie răbdarea pe care au avut-o MAMA și TATA când ne-au crescut! •

În ultima parte am explicat cum trebu uie făcută această schimbare, motivând audienţa să adopte o atitudine nobilă, bazată pe un comportament de reciprocitate.

Incheierea

Nu avem voie să-i uităm pe acesti îngerii [gest în sus], pe aceste icoane ale sufletului nostru [gest de măreție], pentru că: „Umiliţi de nevoi și cu capul plecat, / Într-u un biet orășel, într-o zare de sat [gest pentru depărtare], / Mai Ma așteaptă și-acum, semne de la strămoși / Sau u scrisori [gest scris de mână] de la fii cum cc arr fi no n ro oco oși și, / Șii ca niște stafii, ies arare la porţi / Despre noi [g gest către inimă] povestind, ca de moșii lor morţi ţii. [ton scăzut, șoaptă] Cine are părinţi [strigăt, braţ ridicat], încă nu e pierdut,/ Cine are părinţi are re înccă tr trec ecut ut…” •

Concluzia a fost una memorabilă, atâtt datorită folosirii unui alt citat din poezia recitată în introducere, cât și din cauza ton nalităţii ridicate pe care am folosit-o la ultimele două versuri. Am reenergizat astfel entuziasmul audienţei, subliniind încă o dată laitmotivul din titlu.

http://tinyurl.com/calin-iepure p y p Călin Iepure, CC, ALB calin.iepure@toastmasters.ro

TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 2012

SUNT ÎNCEPĂTOR DAR MĂ TRATEZ

Gânduri

de început

de Giorgia Harasim

a, sunt începătoare și o spun cu mândrie! Nimic nu e mai frumos decât să vezi cum în faţa ta se așterne un drum necunoscut plin de peripeţii și situaţii neprevăzute! Mai frumos decât atât este sentimentul pe care îl dobândești prin descoperirea modalităţilor de a face faţă acelor primejdii ! Drumul meu necunoscut a devenit Toastmasters, iar primejdia chiar vorbitul în public ! De curând am devenit membru Toastmasters și doresc să îmi iau îndatoririle cât mai în serios. Știu că nu este o școală serală și nici un curs opţional, însă pentru a avea rezultate bune trebuie să muncești pentru ele! Acesta a fost primul lucru pe care l-am învăţat în acest club. Știind că există nenumărate modalităţi de comunicare și infinite modalităţi de a te face neînţeles în ceea ce comunici, mi-am propus să îmi găsesc propriul meu stil de a ţine ţ un discurs în faţa unui public. Nimic nu este mai eronat decât să imiţi stilul unui orator de succes, considerâând că din moment ce el are succes și tu vei avea succes. Error! În clipa în care mi-am dat seama că doresc săă evit imitarea și chiar « plagierea verbală » mi-am exprimat dorinţa de a deveni membru. Am fost primită așa cum nu mă așteptam: cu zâmbete și încurajăări! Și tot cu zâmbete și încurajări am fost susţinută și la primele mele discursuri impromptu când depășeam liimita maximă de suportare a Ăăăă-urilor! Atunci am realizat că Toastmasters înseamnă susţinere! Nicii nu mi-am dat seama cum au trecut ședinţele, căci mi-am luat avânt și am plonjat în roluri de gramati m tici ciaan, cronometror și chiar numărător de Ăăă-uri. Au fost mome ente în care atenţia mea era canalizată în s op sc op analitic, c, une neori neavând șansa să savurez discursul livrat de ccolegii mei. Fiind începătoare, recunosc, m-au furrat anu n miite discursuri și am uitat de rol pentru câteva secunde. Atunci am realizat că Toastmasters î se în eam a nă aut utod odis isci c plina! Am ajuns și în Am n mom omentul de spargere a gheţii. A fost un moment unic, căci am trecut prin diferite stări: de la emo oţi ţie de nesstă ţie tăpâni nit la îndrăgostirea de public! Drumul nu s-a arrătat a fi ușor, căci a fost prima oară când am m scr cris i un diisc scur u s,, l-a - m interiorizat și apoi l-am susţinut urmân nd o schemă prestabilită. Norocul meu a fost stt că am primit un mentor, care a avut răbdarea de a lucra ccu mine, de a îmi oferi feedback de fiecare dată când modificam structura și mai ales a avut abilitattea de a face experienţa primului discurs săă fi fie e una n de neuitat! Acum am învăţat că Toastma asters înseamnă motivare! Pent Pe n ru mom nt oment, acestea sunt lucrurile pe care e le poate spune o începătoare care abia a trecut ut de emoţiile primului discurs. Însă știu sig gur că în orice moment m-aţi întreba ce înseamnă Toastmasters pentru mine, am să vă răspund: familia mea de miercuri seara!

Giorgia Harasim giorgia.harasim@toastmasters.ro

Mai 2012 TIMIȘOARA TOASTMASTERS

SCLIPIRI DE LEADERSHIP de Adriana Enache

Ia ascultă: nu te obrăznici, că te dau afară!

ând ai primit ultima oară atenția cuvenită din partea persoanei din faţa ta? Când ai fost ultima dată ascultat și înțeles? Când ai simțit ultima dată o legătura formată între tine și cel din fața ta? Răspunsul la aceste întrebări de cele mai multe ori este un simplu „nu știu”, „nu-mi amintesc”. Oamenii au astăzi mai puțin timp unii pentru alții, interacționează la un nivel superficial și nu se mai înțeleg între ei. Majoritatea dau vina pe timp, pe job sau pe problemele cotidiene care ne agasează. Oricât am vrea să credem asta, nu problemele de zi cu zi sunt de vină, nici șeful; de vină suntem chiar noi. De ce? Ei bine pentru că am uitat să ascultăm, iar ascultarea este o caracteristică fundamentală a vieții. Majoritatea oamenilor cred că ascultă, dar în realitate nu o fac. Un grup de tineri a primit ca test un joc de echipă numit „Câștigă cât mai multe puncte”. ” Tinerii au fost rugați să se grupeze în echipe de câte doi, față în față, prinși de mâini. Între ei exista o linie imaginară care îi separă. Au fost informați că de fiecare dată când mâna partenerului trece peste linia imaginară vor câștiga un punct, ca echipă. La startul coordonatorului majoritatea participanților au considerat că au un oponent de partea cealaltă a liniei imaginare, nu un coechipier. La final existau echipe cu punctaje de 140, dar și unele cu punctaje de doar 2 puncte; o diferență destul de mare. De aici se pune întrebarea: Au ascultat tinerii instrucțiunile primite sau au fost mult mai preocupați de dominarea oponentului imaginar și urmărirea propriilor interese? Câștigătorii au realizat, în urma unei ascultări atente, că numai prin cooperare își pot trece mâinile de o parte și de alta a liniei imaginare, realizând astfel punctaje cât mai mari. Putem observa cum un simplu joc poate fi influențat de cât de bine știm să ascultăm. La fel de bine, ascultând „poveștile”” celor din jur vom stabili mult mai ușor legături cu persoanele pe care dorim să le ghidăm. Prin procesul de ascultare atentă putem cunoaște mult mai bine situațiile prezentate, dar și persoanele din faţa noastră. În funcție de respectul și atenția pe care le acorzi „poveștii”” unei persoane se va crea o conexiune între voi. În acest fel apare un sentiment de apartenență sau de grup. Persoana care se simte ascultată va avea o deschidere mult mai mare de a împărtăși și de a se destăinui. Nu mai avem în față un străin deorece cunoaștem o mică parte din universul lui. Aud zilnic în jurul meu persoane care spun că sunt frustrate pentru că nimeni nu le înțelege sau apreciază. Nemulțumirile sunt din ce în ce mai mari și într-un final ajung dezinteresate și total apatice față de ceeea ce se întâmplă în jurul lor. Dacă acest comportament apare într-o echipă, colaborarea între membrii acesteia va avea de suferit.

TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 2012

Trebuie să mărturisesc că mi-a fost greu să înțeleg cum se poaate t aduna attâta mânie într--un singur om până când am fost apostrofată cu următoarea frazaa: „E „Eu da dacă nu u vo v rbesc și dacă ă nu sunt ascultat, devin nervos. Nimănui nu-i pasă de mine!” Am învățat rapid că a-i asculta pe cei din jur este foarte importa tant ta nt. Acestt lu nt lucru u mm a ajutat at să deslușesc o parte din comportamentele persoanelor cu care vin ziln nic în contac act. ac t Nu es este te del e oc ușor, e nevoie de multă atenție, de concentrare și mai ales răbdare. Ști tiu u că facc greșeli une eor ori,i, dar prin învățare și autocontrol pot deveni un bun ascultător, conform zic ical ic alei al e : Liist sten e ing is like sex. If the desire is there, the skills will follow. Primul discurs din manualul de “Competent Communicator”” are ca temă pre eze zent ntar nt area ar ea vorrbitorului. Prin acest discurs vorbitorul își spune în câteva minute povestea propriei pe ers rson onal on alităț al ăți.i ăț Urmăriți-l și ascultați-l cu atenție pentru că vom afla cine este, de unde vine și ce anum ume um e l-a modelat în forma de astăzi. Înainte de a cere un servicciu, un lider trebuie mai întâi să se apropie a de persoana din fața sa. Iar pe entru a se apropia trebuie să cunoasccă acea persoană. O zicală spune că „ți „ s-au dat 2 urechi și o gură, pentru a asculta a de două ori mai mult decât vo orbești”. Așadar ascultă, ascultă, pune întrebări și ascultă din nou. Astfel, dacă înțelegi problemele cu care c se confruntă cel cu care ajungi în î contact îl poți îndruma mult mai ușor în situațiile în care îți solicită ajjutorul. De asemenea îl poți direcțion na să-și vadă singur propriile greșeli, unde u se poate îmbunătăți și care este direcția d pe care ar trebui să meargă. În Î plus, poți afla unde greșești tu, caa lider, doar prin ascultarea opiniilor despre d tine. Numai prin alocare de timp pentru înțelegerea celor din jur ți se dă șansa să reflectezi la ceea ce e cu adevărat important. În același timp, învățând suficient despre oamenii din jurul tău, poti simți gustul încrederii. Annette Simmons spune în cartea sa “The Story Factor”” că „influența nu zboară printre birourile umplute cu străini care nu au încredere între ei, nu-și respectă superiorul și care își trăiesc viețile în dezinteres, resentiment sau amândouă”. Numai prin interes constant și prin menținerea contactului cu persoanele din jurul tău vei putea influența și schimba ceva în mediul în care te dezvolți. Exercițiul ascultării cere unui lider multă dedicare și răbdare. E nevoie de învățare continuă și perseverență. Dacă ajungi la concluzia că „am ascultat dar tot timpul au același lucru de spus” nu ești un ascultător implicat. Un bun conducător nu aude niciodată același lucru. Un bun lider găsește în fiecare situație o nouă oportunitate de învățare. Concluzia este clară. Dacă vrei să fii un lider ascultat și respectat de cei din jurul tău, învață să asculți tu primul. Numai așa vei reuși să colaborezi mai ușor cu clienții, angajații și colaboratorii.

Adriana Enache adriana.enache@toastmasters.ro Mai 2012 TIMIȘOARA TOASTMASTERS

ROPOTE DE HOHOTE

– ghid de buzunar de Călin Pascu

1. Cum îţi alegi data corectă de susţinere a discursului – se termină ședinţa în care ai ascultat niște discursuri minunate și te decizi că vrei să susţii și tu un nou discurs. Te programezi peste o lună și jumătate, în 30 februarie mai exact, în rol de vorbitor. Ai voie să lași să treacă vreo 2 săptămâni, să nu te grăbești deloc, oricum ai timp să te gândești despre ce vei vorbi și să îţi pregătești discursul, că doar sunt cel puţin 6 săptămâni până atunci. Poate să mai treacă și a 3-a săptămână, intri în a 4-a, deja poţi să te gândești că vei vorbi peste două ședinţe …. și …. ajungi la ședinţa următoare (săptămâna 5) ….. 2. Cum să amâni data iniţială la care ţi-ai programat discursul - ești la ședinţa din a 5-a săptămână de când te-ai programat la vorbit, asculţi din nou niște discursuri minunate și îţi dai seama că în doar o săptămână nu ai cum să pregătești ceva de o calitate cel puţin comparabilă cu cele de azi, așa că: obligatoriu îţi calci cu mândrie pe orgoliu și anunţi triumfător de trist că nu poţi să te încadrezi în timp cu discursul pe săptămâna viitoare și îl reprogramezi. Notă: neapărat îl programezi peste 2 săptămâni (pe 44 februarie mai exact!), că acum ești motivat și dator și sigur că vei face și și și …. 3. Cum să te apuci să îţi scrii discursul - după șediţa în care te-ai mândrit cu o amânare, mergi acasă și îţi notezi cu litere mari în calendar, agendă și în minte: DISCURS TOAST – 44 februarie! Îţi iei, încă de ieri, angajamentul că azi te apuci de scris, azi însă spui că mâine, mâine te gândești că mai bine lași pe weekend, când sigur vei avea mai mult timp. În weekend obligatoriu trebuie să îţi găsești o activitate de relaxare lungă de cel puţin două zile, care să îţi dea inspiraţia de duminică seara, când sigur te apuci de scris. Nu vrei v să păcătuiești lucrând duminica, așa că o lași să treacă. În timpul săptămânii îţi propui în fiecare dimineaţă de treizeci și ceva februarie să te apuci seara de scris. Până la urmă poate să rămână totul pe weekend că doar atunci ai mai mult timp, nu? Experienţa de weekend-ul trecut ne-a demonstrat că așa e! Fiind toată ziua cu gândul la ce frumos va arăta discursul tău când îl vei scrie (cândddddddd?!), obligatoriu să ai grijă să îţi rămână multe lucruri de făcut în 41, 42 și 43 februarie, doar ai fost ocupat să te gândești la discurs, nu ai avut când să le faci pe toate. În final e sigur! În seara de 43 februarie, te hotărăști că mâine 44 februarie îţi vei lua liber de la orice alte activităţi de după ora 12:00 și până seara ai timp berechet să-l scrii și să-l repeţi. Așa cum ai și programat, la ora 18:00 te apuci de scris. Ai grijă să termini …... de scris …... până la 19:30 ca să ajungi la timp și la ședintă. Cuvânt de încheiere: Orice abatere cât de mică de la această planificare minuţioasă, reduce considerabil șansele ca voi să NU reușiţi să vă pregătiţi disccursul. Respectaţi ad litteram ce găsiţi aici și vă asigur din propria experientă că vveţi trece cu brio examenul de „Cum să NU pregătești un discurs” Notă: articolul de faţă este un pamflet și trebuie tratat ca atare!

Călin Pascu calin.pascu@toastmasters.ro

TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 2012

Mai 2012 TIMIȘOARA TOASTMASTERS

TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 2012