Mai 2014 TIMIȘOARA TOASTMASTERS
1
3 EDITORIAL
CONŢINUT
TIMIȘOARA
TOASTMASTERS Preşedinte: Marius Cazacu, CC, ALB Fost Președinte: Călin Gîlea, CC, ALB
Primii pași de Irina Giea
5 CITEȘTE ȘI ÎNVAŢĂ
Iubeşte-te pe tine însuţi de Brigitta Chelariu
6 COMUNIC, DECI EXIST
Povestea celor cinci “C” de Călin Iepure, ACB, ALS
8 ROPOTE DE HOHOTE
Vicepreședinte Educaţie: Adriana Enache, CC Vicepreședinte Membri: Alexandra Hopotă
Secretar: Călin Iepure, ACB, ALS
de Marius Cazacu, CC, ALB
4 SUNT ÎNCEPĂTOR, DAR MĂ TRATEZ
Vicepreședinte Relaţii Publice: Bogdan Vaida, ACG, CL
Cuvânt (către) înainte!...
Drumul de Cezar Ilea, ACB, CL
10 TOASTURI ÎN ROMÂNIA
Toastmasters - o poveste despre pasiune și curaj de Florentina-Gabriela Lăzău
11 TOASTURI ÎN ROMÂNIA
Trezorier: Poliana Iacobici
Sergent: Ciprian Șandor
Transformarea este bucurie! de Cosmina Bordaș
12 SCLIPIRI DE LEADERSHIP
Service leadership de Călin Gîlea, CC, ALB
14 D’ALE CASEI Redactor: Andreea Trifu, CC, ALB
Editor: Giorgia Harasim, CC
15 DISCURS SUB LUPĂ
Design grafic: Péter Attila Antal
Un nou an plin de evenimente de Ciprian Șandor
Discurs de concurs de Răzvan Curcubătă, CC
18 VIAŢA REALĂ A UNUI TOASTMASTER Tipar: Agenția de Print
2
Cine sunt eu? de Alice Suttyak
TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 2014
EDITORIAL
Cuvânt (către)
înainte!... Marius Cazacu, CC, ALB Președinte Timișoara Toastmasters
A
nul calendaristic are caracteristici de roată. Iar roata e rotundă; cred că s-a stabilit deja acest aspect! Rostogolindu-ne în spirala timpului, ajungem și anul acesta în punctul unui eveniment devenit tradiție. Conferința Națională de Public Speaking & Leadership, ajunsă la ediția a 4-a, ne îmbie la primul eveniment din an ce reunește în Timișoara comunitatea Toastmasters din România. Asta da dovadă de leadership! Atât pentru organizatori, cât și pentru participanți! Spun acest lucru deoarece a investesti timp, energie și bani pentru a te dezvolta continuu și a dărui ceea ce ești înseamnă leadership adevărat. Unii merg mai departe de atât și concurează la concursurile din cadrul conferinței. Astfel, își etalează talentul și abilitățile oratorice și analitice, dorind să devină și mai buni decât ieri. Abia ne vom dezmetici după farmecul conferinței, căci un alt eveniment își va revendica importanța, de data aceasta în Cracovia – Polonia, între 16-18 Mai 2014. Este vorba de Conferința de primăvară a districtului 59 Toastmasters, unde membrii Toastmasters adunați din toată Europa, au parte de traininguri și concursuri în limba engleză, germană și franceză. În cadrul acestei conferințe vom fi martorii unor exemple de leadership mai experimentat, de nivel superior, vorbitorii duelându-se pentru podiumul european al oratoriei, mai ceva ca privighetorile! Orice membru Toastmasters este invitat și binevenit să experimenteze, să guste o experiență de acest gen, măcar o dată-n viață. După cum probabil știti, la momentul actual cluburile din România nu fac parte din district, motiv pentru care nu putem participa la concursurile internaționale. Acest lucru se va schimba însă începând cu 1 iulie 2014, când harta Toastmasters se va modifica radical la nivel european.
Momentan, cluburile Europei continentale fac parte din Districtul 59, care cuprinde următoarele 16 țări: Franța, Luxemburg, Belgia, Germania, Austria, Norvegia, Ungaria, Cehia, Elvetia, Suedia, Spania, Polonia, Finlanda, Olanda, Portugalia și Danemarca. Datorită unei dezvoltări masive a numărului de cluburi și membri, reorganizarea districtului a devenit iminentă. Prin urmare, vechiul District 59 se va divide în două districte: Districtul 59 va incorpora partea de Sud-Vest a Europei, iar Districtul 95 va cuprinde partea de Nord-Est. Comunitatea Toastmasters din România a crescut constant, noi cluburi au fost înființate și am început să devenim mai vizibili. Toastmasters România prin cluburile sale, a cerut aderarea și a depus eforturi continue pentru includerea țării noastre în Districtul European. În cadrul Conferinței de toamnă de la Budapesta (15-17 Noiembrie 2013), delegațiile României și Italiei, au primit votul pentru aderare. Ba mai mult, am reușit să obținem organizarea District Executive Comitee Meeting din 8-9 Februarie 2014 la București! Acum 5 ani se înființa primul club din România. Astăzi pe teritoriul țării noastre avem 13 cluburi de care suntem mândri, iar începând cu 1 iulie, vom fi pe hartă ca Divizia H din cadrul Districtului 95. Iar veștile bune abia acum apar! Câștigătorii concursurilor la nivel de club, se vor duela în concursuri la nivel de Arie, apoi Divizie si mai apoi District! Îmi doresc din tot sufletul, ca anul viitor să ne prezentăm cu mândrie la Conferința de District și să demonstrăm Europei că în România, oratoria și leadership-ul se practică la cel mai înalt nivel.
Mai 2014 TIMIȘOARA TOASTMASTERS
3
SUNT ÎNCEPĂTOR DAR MĂ TRATEZ
Primii pași Irina Giea Membru Timișoara Toastmasters
Î
ncepi să respiri din ce în ce mai repede. Nu te îngrijorezi. Totul este bine și de ce nu ar fi. Este normal să ai emoții, dar te simți pregătit. De fapt, nu ești. Încet, încet începi să-ți dai seama de acest lucru. Dar este deja prea târziu. Nu mai poți amâna inevitabilul. Nu mai poți da înapoi. Așa că îți ridici ochii. Iar frica începe să pună stăpânire pe tine. O simți cum se strecoară pe la picioarele tale. Cum ți le înlănțuie. Inima îți bate atât de tare încât crezi că toți o pot auzi. Vrei să începi să vorbești dar îți simți vocea atât de slabă, gâtul atât de încordat, încât crezi că o să te sufoci. Trebuie să vorbești și trebuie să o faci ACUM! Toate aceste senzații s-au întâmplat în decursul a câtorva secunde, dar pentru tine timpul s-a dilatat și ai impresia că au trecut, de fapt, câteva minute. Ai reușit într-un final să termini ce aveai de zis. Ești convins că a fost un dezastru. Te așezi și încă tremuri. Simți că ai luat foc. Dar totul este doar în imaginația ta. Părerile îți sunt alterate de frică. Pentru mine, aceste senzații, aceste sentimente sunt declanșate de teama de a vorbi în public. Indiferent dacă acel public este format din oameni cunoscuți sau din străini. Am 26 de ani și am conștientizat că teama de a vorbi în public
4
TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 2014
poate deveni o problemă destul de gravă. Așa că am decis că nu vreau ca o fobie să aibă un impact major asupra viitorului meu, atât personal cât și profesional. Am început să particip la ședințele Toastmasters. Am făcut primul pas. Am rămas impresionată de ușurința și încrederea cu care vorbeau membrii clubului, indiferent la ce secțiune a ședinței se aflau. Mi-am zis: dacă ei pot vorbi despre orice, poate voi reuși să fiu și eu la fel ca ei. La data scrierii articolului, am aproximativ o lună de când am devenit membru – acesta a fost al doilea pas. Dar dacă vrei cu adevărat să îți învingi orice teamă, trebuie să faci ceva productiv în privința aceasta. Așa că am făcut și pasul al treilea. Am avut primul rol – am fost AH counter. Eram mândră de mine. Mi-am pregătit un discurs scurt, dar interesant, cu expresii ce aveau legătură cu tematica ședinței. Eram încrezătoare. Ce putea să meargă rău?! Dar ceva a mers… Pe la jumătatea discursului (care avea 4 fraze), vocea a început să-mi slăbească, să mi se pună un nod în gât. Într-un final am reușit să termin discursul. M-am descurcat mai bine în cel de-al doilea rol (cronometror) datorită sfaturilor membrilor. De acum încolo, voi face pași mari și știu că va veni un timp când voi fi la fel ca oamenii pe care îi admir pentru abilitățile lor de public speaking, deoarece Timișoara Toastmasters este un loc unde poți învăța, iar membrii clubului te ajută foarte mult în privința aceasta.
CITEȘTE ȘI ÎNVAŢĂ
Iubeşte-te pe tine însuţi Brigitta Chelariu Membru Timișoara Toastmasters
“Şi tu, la fel de mult ca oricine altcineva din întregul univers, meriţi iubirea şi afecţiunea ta.” Buddha
N
u există nimeni altcineva care să vadă lumea aşa cum o vezi tu, ale cărui sentimente să-i atingă corzile inimii exact la fel cum le ating ale tale.
Tu eşti singurul care are oportunitatea excepţională de a te cunoaşte cu adevărat şi de a descoperi calea ta unică şi minunată. Ceilalţi îţi pot ţine o oglindă în faţă şi-ţi pot arăta părţi din tine, care poate au fost ascunse mult timp, dar nu-ţi pot arăta niciodată imaginea ta completă, acel întreg care îţi aparţine. Poţi să-i iubeşti pe ceilalţi, poţi să ai grijă de ei, să-i încurajezi, să-i sprijini, să-i asculţi, să-i alini, să glumeşti, să te cerţi şi să plângi cu ei, dar toate darurile: de bucurie, respect şi grijă pe care le oferi celorlalţi, le meriţi şi tu! Ai nevoie de dragostea pe care doar tu poţi să ţi-o oferi. Pentru a merge pe această cale, trebuie, mai întâi, să înţelegem că iubirea de sine nu înseamnă narcisism, egoism, lăcomie, încăpăţânare sau trufie, că avem întotdeauna dreptate, sau că ne interesează doar propria persoană. Este o primăvară – anotimpul renaşterii – în care fiecare dintre noi poate deveni sinele lui autentic. Am învăţat că există trei moduri de a vorbi deschis, pentru a putea face primul pas pe calea compasiunii de sine. Ele sunt: să spui, să ceri, săţi exprimi supărarea. Tocmai din această cauză, că nu eram acea persoană care să spună ceea ce avea de spus, să ceară când îşi dorea ceva şi să-si exprime supărarea, m-am ales în urmă cu doi ani cu o boală (cancer
malign la glanda tiroidă). Acela a fost ultimul “picior în fund”, primit de la Univers de care am avut nevoie, pentru a conştientiza că exist şi eu. Nu ştiam de ce m-am ales cu această boală, eu fiind o persoană care face sport, mănâncă, bea şi trăieşte sănătos. În cartea “Iubeşte-te pe tine însuţi” de Daphne Rose Kingma, mi-am găsit răspunsul. Această lipsă de iubire de sine, poate lua forma unor tulburări fizice – obezitate, dependenţe şi mulţimea de boli la baza cărora stă o problemă emoţională nerezolvată, sau se poate exprima sub forma unor probleme psihologice – stimă de sine scăzută, dificultăţi în relaţii, probleme financiare. Am reuşit cu ajutorul aceastei cărţi, să identific modurile în care nu mă iubeam şi cum am ajuns în această situaţie, care pentru mine era un mister. Cu blândeţe şi profunzime, “Iubeşte-te pe tine însuţi” ne face să vedem cum ne sabotăm pe noi înşine. Începem să ne iubim dacă urmăm un proces simplu, în patru etape: rostim dorinţele inimilor noastre, acţionăm pentru a le îndeplini, facem curăţenie în tiparele vechi şi pornim pe o nouă cale. În momentul de faţă, pot spune că sunt o persoană nouă care ştie să se iubească în toate felurile, care-şi iubeşte trupul, emoţiile, spiritul şi care are grijă de ea în fiecare zi, minut al vieţii. Iar ca mesaj de final vreau să vă transmit un citat drag mie: “Să te iubeşti pe tine, este cea mai importantă operă pe care o vei realiza în această viaţă!”
Mai 2014 TIMIȘOARA TOASTMASTERS
5
COMUNIC, DECI EXIST
Povestea celor cinci “C” Călin Iepure, ACB, ALS Secretar Timișoara Toastmasters
A
spune o poveste este o artă - o artă pe care puțini o stăpânesc. Nu toți avem acest talent, nu toți putem crea o lume în care ascultătorul să se regăsească, nu toți avem puterea de a-l ține atent pe cel căruia îi povestim... Nimic mai fals! Toate afirmațiile de mai sus, sunt demonatate de o întâmplare pe care am trăit-o recent și pe care te invit să o citești cu mare atenție. Se întâmpla anul trecut, la sfârșitul lui iunie. Mă aflam la Cluj Napoca. Participam în calitate de speaker și moderator la cea de-a unsprezecea ediție a Business Days. Peste 1.000 de oameni, interesați de dezvoltarea lor personală și profesională, așteptau cu nerăbdarea începerea workshop-urilor celei de-a doua zi de conferință. Imediat după masa de prânz, stăteam la bar, în jurul cafelei aburinde, alături de Marius și câțiva colegi evaluatori de la cluburile Toastmasters din România. Marius era imbrăcat într-un costum gri închis. Cravata albastră cu modele albe îi dădea un aer șic. Din când în când, câte un participant se oprea brusc, admirându-i atent insigna de președinte al unui club Toastmasters. -- Urmează workshop-urile! afirmă Marius uitându-se la mine, în timp ce sorbea încă o gură de cafea. -- Da, mă duc spre sală peste 5 minute – am spus eu mândru de mine. Cum merg evaluările?
6
TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 2014
-- Am avut o zi excelentă! Cred că am strâns cea mai bună echipă de evaluare de până acum! Între timp, se apropie de noi Raluca. Era zâmbitoare și plină de entuziasm. O prindea foarte bine noua culoare a părului - un roșcat rubiniu cu aspect satinat. -- Am văzut că vei fi alături de Mihaela Tatu și Andy Szekely la “Arta povestirii în afaceri”. -- Da! am afirmat eu, umflându-mă în pene... -- Despre ce va vorbi Andy? -- Mai ții minte cei 5C pe care i-am învățat la Speaker Elite? Ei bine, Andy va demonstra astăzi că oricine poate crea o poveste folosindu-se de 5 elemente simple. Nici nu am am terminat bine de zis și o mână puternică mă prinde de braț. Era Mihaela: -- Hai, Călin! Începem în 10 minute! Sala era deja plină de participanți care așteptau cu nerăbdare workshop-ul. Privirea mi s-a intersectat cu cea a lui Andy. M-am dus direct spre el, l-am salutat și mândru de mine, i-am spus: -- Mi-am pregătit scriptul de moderare. Voi fi super-tare! S-a uitat calm la mine cu un surâs discret și mi-a spus câteva cuvinte pe care le voi ține minte toată viața. Mi-a spus ceva, care instant mi s-a pirogravat direct pe creier: -- Adu-ți aminte că este în primul rând vorba despre ei și apoi despre tine!
Pus pe gânduri de mesajului său, am rămas visător pe scenă cu microfonul în mână. Momentul de introspecție mi-a fost tulburat de o voce plăcută, cu o dicție perfectă și sonoră ca de radio: -- Călinu’ meu... începem? Era Mihaela. I-am răspuns destul de lent printrun gest afirmativ. M-am poziționat pe scenă și am început altfel decât mi-am propus, diferit decât o făceam de obicei. Vorbeam despre oameni, vorbeam despre lucruri și întâmplări comune celor din audiență, dialogam cu ei. În minte îmi rula ca un virus acea expresie, care nu-mi mai dădea pace: “Este în primul rând vorba despre ei, nu despre mine!” După ce am făcut introducerea temei, l-am invitat pe Andy pe scenă. Cu toate că știam cei 5C, mi i-am notat pe un carton:
1. Primul C vine de la CONTEXT. O poveste începe cu elementele de identificare a contextului. Ele definesc unde și când are loc acțiunea. 2. Cel de-al doilea C vine de la CARACTERE. După ce ai zugrăvit contextul, următorul pas îl reprezintă prezentarea personajelor, caracterele. Merită insistat pe zugrăvirea lor cu atenție, pe atribute care să le facă memorabile.
Odată ce Andy a terminat, am invitat-o pe scenă folosind cei 5C pe Dorotheea Petre - cea mai bună actriţă a anului 2007 - care ne-a împărtășit din experiența ei cinematografică. Apoi a urmat Mihaela Tatu, care a subliniat cât de important este să fii tu – să fii autentic atunci când te afli pe scenă. După ce am luat câteva întrebări din sală, am recapitulat tot ceea ce se întâmplase în acel workshop, care s-ar putea să fi schimbat și alte vieți. La final, m-am dus încet spre mijlocul scenei și cu vocea tremurândă am spus: -- Astăzi am văzut că arta povestirii se poate învăța. Am aflat că nu e atât de complicat să legăm cuvintele între ele - atâta timp cât suntem autentici; am simțit că fiecare dintre noi putem crea o lume în care ascultătorul să se regăsească și fiecare dintre noi avem puterea de a-l ține atent pe cel căruia îi povestim. Iar una dintre modalități este folosirea celor 5C. Vocea îmi era din ce în ce mai răgușită de emoție, gâtul din ce în ce mai uscat și parcă o lacrimă îmi umezea colțul ochiului. Cu toate astea am concluzionat: -- Iar cel mai important lucru pentru a construi o poveste memorabilă este să avem încontinuu în minte faptul că nu e vorba despre noi, ci despre cei care ne ascultă!
3. Mare parte din emoția transmisă de poveste se bazează pe CONVERSAȚIA ce are loc între personaje. Dialogul crează dramatism și generează reacții afective. 4. La un moment dat apare în poveste și CĂLĂUZA. El este un mentor care îl ajută pe erou să facă o schimbare majoră în felul său de fi și de a acționa. 5. Pe parcursul povestirii sau la final merită subliniată CHEIA povestirii sau mesajul cheie. Acesta este de obicei structurat sub forma unei fraze memorabile ușor de reținut și care are o conotație puternică.
Mai 2014 TIMIȘOARA TOASTMASTERS
7
ROPOTE DE HOHOTE
Drumul Cezar Ilea, ACB, CL Membru Timișoara Toastmasters
U
n cuplu se hotărăşte să plece în concediu în Caraibe. Soţia decide să vină mai târziu din cauza serviciului. Când soţul ajunge la hotel, îi scrie un e-mail soţiei dar greşeşte o literă din adresă , astfel mesajul este trimis la o altă persoană. E-mailul ajunge la o văduvă ce venise tocmai de la înmormântarea soţului. Citeşte mailul şi leşină. În mesaj scria:
“Draga mea, am ajuns bine. Probabil te va surprinde să primeşti veşti de la mine pe această cale, dar acum au calculator aici şi poți trimite mesaje persoanelor dragi. Doar ce-am ajuns şi am verificat ca totul să fie pregătit pentru venirea ta, vinerea viitoare. Abia aştept să te văd şi sper ca această călătorie să fie la fel de liniştită ca şi a mea. Nu-ţi lua multe haine că aici e o căldură infernală.” Pentru mine viaţa este plină de evenimente comice şi văd tot timpul partea plină a paharului. Ţin minte cu drag prima mea excursie la Paris. Din punctul meu de vedere trebuia să fie o excursie ca oricare alta, mai ales ca am mai zburat cu avionul ... deci nu trebuia să mă surprindă nimic. Am zis bine ... nu trebuia ... Am început bine! Primul popas - Budapesta. Trebuia să fim la orele 10 trecute fix la ghişeul aeroportului. Eu am făcut calcule empirice şi am concluzionat: un drum cu maşina de 3 ore, minus o oră diferenţa de fus orar, plus o marjă de eroare gândită strategic şi ghişeul se închide la ora 10:30 => plecăm la 5:00. Eu ştiu că am fost obosit, dar tot nu-i înţeleg pe restul cum de au acceptat această variantă mirifică. Puteam pleca lejer la ora 7:00 şi tot am fi avut o marjă de eroare sănătoasă.
8
TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 2014
Dar am ajuns cu bine în aeroport! Doar cu 3 ore mai devreme decât trebuia, dar măcar stăteam la coadă la ghişeu ... primii. Aproape că am şi urcat primii în avion: când s-a dat startul la îmbarcare alergam cu toţii cu atâta disperare încât ziceai că nu mai sunt locuri în aeronavă. În avion stăteam mai înghesuiţi decât în autobuz. Mi s-a părut că au băgat oameni şi în cabina piloţilor, iar din cauza aglomeraţiei pilotul stă în picioare pe culoar. După aproximativ 2 ore de zbor, în timp ce moţaiam cu toţii alene pe norii pufoşi, se aude o voce disperată. „Vă rugăm să luaţi loc. Vom ateriza în 5 minute.” Nu ştiu dacă aţi zburat către Paris, dar avionul face o anumită buclă pentru a putea ateriza pe aeroportul Beauvais. În acelaş timp trebuie să şi coboare pentru a putea ateriza. Cred că am uitat să vă zic un amănunt foarte important: este o zonă cu vânt intens. Trebuie să vă imaginaţi că în timp ce avionul era înclinat la 45 de grade spre stanga, a căzut vreo 5000 de metri, pentru că de la altitudinea de croazieră care se află deasupra norilor am ajuns de am văzut maşinile furnicând în toate direcţiile. În acea clipă am descoperit că nu există atei şi că toţi oamenii sunt prieteni, pentru că urlam fiecare pe limba lui, dar oarecum într-o limbă comună strigam cu toţii ajutor Divinităţii. Dacă vă mai aduceţi aminte, pilotul zicea că aterizăm în 5 minute, nu? Ei bine ... am aterizat în 3 minute. În 5 minute ne-am dat jos din avion.
Dacă vă plac senzaţiile tari, vă recomand să mergeţi până la Paris pe aceeaşi rută. Dacă nu sunteţi creştini, cu siguranţă veţi deveni. Asta-mi aduce aminte de un alt banc: După decolare, căpitanul avionului se adresează pasagerilor: -- Doamnelor şi domnilor, vă vorbeşte căpitanul. Am ajuns la înălţimea corespunzătoare, timpul este favorabil şi viteza ... Ohhh, la dracu! Pasagerii încremeniţi stau pe locurile lor. După câteva momente căpitanul se adresează pasagerilor: -- Vă rog să mă iertaţi, din greşeală am vărsat cafeaua pe mine. Ar trebui să vedeţi cum îmi arată pantalonul în faţă. Un pasager, cu vocea tremurândă şopteşte:
tunjind româneşte ... merge şi 11:00, drumul ar fi de aproximativ fix o oră, marjă de eroare infimă => plecăm la ora 9:30. Am vorbit cu un verişor să ne ducă şi la ora stabilită eram deja în maşină. După nici 30 de minute îl văd pe verişorul meu galben la faţă. Cu un calm enervant îl întreb: teai rătăcit? Ştiţi care a fost răspunsul lui la fel de calm? DAAAAAAAAAA. Dar eu am stat liniştit. Verişorul meu nu avea de unde să ştie că eu am un as în mânecă. Am luat o marjă de eroare de 30 de minute, deci nu se poate întâmpla nimic rău, nu?
Aţi crede că peripeţiile mele se încheie aici, nu? Ei bine ... nu-i aşa. Nu ştiu cum se face că tot timpul trag lozul norocos şi am parte numai de întâmplări inedite.
Ei bine, nu ştiu cum să vă povestesc, dar când ai baftă la ghinion nu se poate să meargă totul aşa cum planifici acasă. La nici 5 minute de mers auzim un zgomot îngrozitor şi simţim un miros de nu puteam respira. Îl întreb pe verişorul meu ... s-a dus ambreiajul? Ştiţi deja răspunsul: DAAAAA. Ei bine nu am mai fost la fel de vesel. Nu mai aveam nici un as în mânecă.
Întoarcerea a fost mai incitantă decât plecarea. Am făcut aceleaşi calcule, cu mici ajustări de data aceasta: avionul decolează la orele 14:50, deci noi trebuie să fim în aeroport la 10:50, ro-
După această experienţă am fost de acord cu Woody Allen care zicea: “Secretul fericirii este să fii recunoscător şi să te bucuri de ceea ce ai, în loc să plângi după ce nu ai.”
-- Iar al meu la spate!
Mai 2014 TIMIȘOARA TOASTMASTERS
9
TOASTURI ÎN ROMÂNIA
Toastmasters - o poveste despre pasiune și curaj Florentina-Gabriela Lăzău Membru Oradea Toastmasters
P
rima mea experiență în Oradea Toastmasters s-a creionat în urmă cu aproximativ 3 ani, când am aflat despre acest club de oratorie și leadership. Era ceva inedit, interesant și am început să particip ocazional la ședințe și la evenimentele speciale organizate de club, însă doar din postura de observator. Până la începutul acestui an, când m-am decis să fac marele pas: acela de a deveni membru. De ce mi-a luat atâta timp? Pentru că eram îngrozită de vorbitul în public și ferm convinsă că eu nu sunt capabilă să vorbesc liber în faţa unei audiențe, fără a-mi pierde ideile. Era cea mai mare teamă a mea. Însă, la un moment dat, ai o revelație și realizezi că fuga de temeri nu mai este o soluție, că trebuie să ți-o înfrunți, să te schimbi și să acționezi. Odată luată această decizie, lucrurile s-au simplificat, iar drumul meu în Toastmasters a devenit marcat de momente frumoase: am început să vorbesc la secțiunea de discursuri improvizate, am bifat primele două discursuri pregătite, miam asumat roluri de leadership, m-am implicat în proiectele clubului și am participat la evenimentele altor cluburi. Și fac toate acestea cu dăruire și entuziasm, din dorința de a mă dezvolta și din convingerea că toate experiențele noastre se întâmplă la momentul potrivit și că acesta este momentul meu. Mă bucur de fiecare pas, de fiecare proiect și îmi doresc tot mai mult(e). În 23 aprilie, clubul nostru aniversează un an de la afilierea sa la Toastmasters International, oca-
10
TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 2014
zie pe care o sărbătorim printr-o ședință festivă, prin lansarea primului număr al revistei Oradea Toastmasters și prin alte evenimente. Ne pregătim, de asemenea, pentru concursul local de discursuri din data de 26 aprilie, unde vom desemna participanții la concursul național din cadrul conferinței de la Timișoara. Alături de colegii mei, sunt implicată și în „Proiectul 100”, un proiect de suflet al clubului nostru, care își propune realizarea de recenzii scrise, audio și video pentru cele mai bune și recomandate 100 de cărți de dezvoltare personală, comunicare şi public speaking, leadership şi societate/globalizare. Cunoscând, măcar tangențial, clubul orădean, de la începuturile sale timide până în prezent, remarc cu mândrie creșterea sa continuă, atât sub aspectul calității ședințelor (organizare, desfășurare, prezență numeroasă, locație - Hotelul Ramada), cât și al interesului și dezvoltării membrilor. Am, în sfârșit, sentimentul că aici mi-am găsit locul, pentru că este un mediu care mă inspiră și mă motivează în același timp. Pentru mine, Toastmasters reprezintă îmbinarea perfectă dintre pasiune și curaj. Toată experiența mea din cadrul clubului se clădește pe aceste două fundamente.
TOASTURI ÎN ROMÂNIA
Transformarea este bucurie! Cosmina Bordaș Secretar Toastmasters Satu Mare
“Zâmbește și dăruiește bunătate. Schimbă-ți atitudinea … și îți vei schimba viața!” Vă invit prieteni dragi să zâmbiți, să fiți mai buni, să vă schimbați atitudinea, iar toate acestea vor conduce la o transformare garantată în bine, pentru noi toți.
onorat cu o ședință “pe cinste” și un excepțional training despre bazele vorbitului in public, unde am învățat câțiva pași esențiali pentru pregătirea și susținerea unui discurs.
După două zile minunate la Business Days Timișoara, îmi face mare plăcere să scriu un articol în revista colegilor din Timișoara Toastmasters. Profit de această oportunitate ca să îi salut pe colegii mei din Toastmasters Satu Mare și să vă povestesc cum am ajuns eu să fac parte din acest grup grozav de persoane.
La sfârșitul întâlnirii, Călin ne-a dezvăluit niște mici trucuri – lucruri aparent banale, dar esențiale atât la Toastmastres, cât și pentru mine, pe plan profesional, ca și trainer: să ajung întotdeauna mai repede la sală înainte de o prezentare, ca să mă familiarizez cu locația, să testez echipamentul tehnic (laptop, proiector, etc), să mă asigur că sala are temperatura optimă, și să știu de unde pot să ajustez încălzirea și clima; lumina să fie corespunzătoare și alte câteva secrete ale meseriei de speaker.
Fiind prezentă la un seminar de dezvoltare personală, l-am cunoscut pe Marius Meghișan, președintele Toastmasters Satu Mare, și am primit invitația de a participa la o ședință. Pe atunci nu aveam nici cea mai mică idee ce anume era Toastmasters, dar, ca şi acum, eram pasionată de vorbitul în public. Așadar, pe 14 noiembrie 2013, am fost prezentă la prima mea ședință și am susținut primul meu discurs improvizat, ambele evenimente au fost pline de emoție. Cu ocazia chartării noastre la Toastmasters Internațional, i-am avut oaspeți pe colegii de la Oradea Toastmasters, a fost un bun prilej pentru cele două cluburi de oratorie și leadership de a face schimb de experiență și de a învăța unii de la alții. Un invitat de seamă al ședinței a fost și doamna Mihaela Tatu, membră a clubului din Oradea, care ne-a onorat cu prezența și la final a subliniat importanța unui astfel de club și competențele dobândite prin implicarea într-o organizație de acest gen.
Deși aflat relativ la început de drum, Toastmasters Satu Mare are un potențial remarcabil de creștere și implicare activă și asumată, și ne mândrim cu promovarea clubului la un nivel superior și o evoluție continuă: dacă anul trecut ședințele clubului se țineau într-o cafenea, acum ne desfășurăm activitatea într-o sală mult mai potrivită activității educaționale, în cadrul prefecturii; planificarea agendei a fost mult imbunătățită, acum avem adesea rolurile alocate cu 3 săptămâni înainte; în urma sosirii manualelor mult așteptate și a training-ului menționat mai sus, discursurile noastre sunt din ce în ce mai bine structurate și mai coerente. Pentru mine Toastmasters este locul perfect pentru a învăța să-mi controlez cuvintele și emoțiile. Mulțumesc Toastmasters!
La scurt timp după vizita colegilor de la Oradea, mentorul clubului nostru, Călin Iepure, ne-a
Mai 2014 TIMIȘOARA TOASTMASTERS
11
SCLIPIRI DE LEADERSHIP
Service leadership Călin Gîlea, CC, ALB Fost Președinte Timișoara Toastmasters
Î
n societăţile complexe de astăzi, problemele şi situaţiile care au nevoie de rezolvare a crescut exponențial. Din păcate, guvernele şi instituţiile aferente nu mai pot rezolva toate provocările apărute. Tocmai de aceea, putem identifica în ziua de astăzi o mare nevoie de lideri în toate domeniile de activitate, de oameni capabili şi competenţi, pentru că progresul unei societăţi are loc doar atunci când cineva îşi asumă un rol de conducere. Trecutul atestă o mulţime de lideri care au identificat o problemă, o nevoie sau o nedreptate şi au acţionat în consecinţă. Cu toate acestea, ne dăm ușor seama că nu este nevoie să devenim un Martin Luther King Jr., o Maica Tereza sau un Winston Churchill pentru a acţiona şi a deveni liderii pe care cei din jur să-i urmeze. Dar oare, ce ne face să fim lideri? Oare de ce near urma ceilalţi? Dacă ar fi să privim pragmatic, răspunsul este foarte simplu: unii lideri importanţi au fost urmaţi mai ales datorită faptului că ei erau conducătorii - aici vorbim despre autoritate formală, iar alţii, din contră, au fost urmaţi datorită relaţiilor construite cu ceilalţi - aici vorbim de autoritate câștigată. Dar indiferent de tipul de autoritate pe care îl are, rolul unui lider este acela de a-i servi pe ceilalţi, de a-i ajuta. Acest lucru este sugerat chiar de unul dintre titlurile pe care îl are Papa: "servus servorum" - servitorul servitorilor. Astăzi, mai mult ca oricând, liderii adevărați sunt aşteptaţi să practice ceea ce se numește "service leadership". Oamenii din ziua de astăzi se aşteaptă să aibă relaţii personale pozitive cu liderii lor, se aşteaptă să aibă un sentiment de satisfacţie în ceea ce fac. Liderii ce practică "service leadership"-
12
TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 2014
ul dau putere celorlalţi, în loc să o ţină doar pentru ei, contribuie în loc să-şi satisfacă propriul ego şi pun nevoile echipei înaintea interesului personal. Exista 6 dimensiuni specifice care atestă competența unui lider ce practică "service leadership": viziune şi valori, direcţie, persuasiune, suport, dezvoltare şi apreciere.
VIZIUNE ȘI VALORI Liderii buni îşi imaginează ce ar vrea să se întâmple, înţeleg situaţia actuală şi decid ce trebuie făcut pentru ca viziunea lor să devină realitate. Apoi identifică şi se identifică cu un set de valori care să le ghideze acţiunile. Vorbind mai specific, un lider are o viziune pentru ceea ce urmează să realizeze echipa, recunoaște în avans punctele problematice, este informat, acţionează în mod decisiv atunci când este nevoie şi bineînţeles chiar practică valorile pe care le promovează.
DIRECȚIE Liderii îi ajută pe ceilalţi să îşi îndeplinească sarcinile de lucru necesare pentru a materializa viziunea. Ei stabilesc ţeluri şi priorităţi împreună cu echipele lor, apoi deleagă responsabilitatea acolo unde este necesar.
PERSUASIUNE Cei ce practică "service leadership"-ul îi inspiră pe ceilalţi să vadă, să înţeleagă şi să creadă în
viziune. Când ceilalţi cred în aceeași viziune, se pot implica mai mult în materializarea acesteia. Liderii eficienţi au încredere în ei înşişi, comunică imaginea de ansamblu, direcţionează atenţia echipei asupra atingerii ţelurilor, comunică interpersonal şi se asigură că ţelurile sunt atinse.
SUPORT Orice lider are o echipă ai cărei membri îl sprijină în acţiunile lui. Pentru a face acest lucru, un lider monitorizează progresul,
când ei nu au abilităţile necesare, îi ajută sau îi învaţă şi în tot acest timp creează un spirit de echipă.
APRECIERE Psihologul William James spunea că "cea mai importantă nevoie a fiinţelor umane este aceea de a fi apreciat". Toţi ne dorim să fim apreciați şi să fim respectaţi. Liderii ce practică "service leadership"-ul le arată celorlalţi că le pasă de ei, le arată că sunt importanţi. Cel mai potrivit lucru pe care îl putem face pentru a le arăta celorlalţi că sunt importanţi este de a-i încuraja să vină cu idei constructive în echipă. Nu în ultimul rând, liderii inţeleg folosirea ritualurilor simbolice pentru a recunoaște meritele membrilor echipei în faţa celorlalţi. foloseşte inteligent resursele pe care le are la dispoziţie, este creativ atunci când trebuie să depăşească provocările apărute şi administrează bine timpul lui şi al celorlalţi.
DEZVOLTARE Membrii echipei vor fi mai dispuşi să ajute dacă au un beneficiu personal din acest lucru. Liderii buni cunosc nevoile de dezvoltare personală şi profesională ale membrilor echipei şi oferă oportunităţi pentru a le împlini. Astfel, liderii eficace oferă oportunităţi de învăţare şi provocări membrilor echipei, provocări ce vor ajuta la dezvoltarea acestora ca şi oameni. De asemenea, atunci
Toate cele 6 dimensiuni descrise mai sus ne ajută la practicarea unui leadership de calitate, însă trebuie să ţinem cont că leadership-ul este o artă la fel de mult pe cât este o știinţă. În final, să nu uităm ceea ce filozoful chinez Lao Tzu a spus acum mai mult de 2 milenii: "Un lider este bun atunci când abia se ştie că există. Dacă nu îi apreciaţi pe oameni, să nu vă miraţi că nu vă vor aprecia nici ei. În cazul unui lider bun, când treaba s-a terminat, oamenii vor zice “noi am făcut-o”.
Mai 2014 TIMIȘOARA TOASTMASTERS
13
D’ALE CASEI
Un nou an plin de evenimente Ciprian Șandor Sergent Timișoara Toastmasters
N
u ştiu alţii cum sunt, dar noi la Timişoara Toastmasters avem deja o tradiţie a evenimentelor pe care le organizăm pe parcursul anului. Eu am participat la organizarea majorităţii evenimentelor noastre şi m-am gândit că ar fi interesant să fac o retrospectivă a activităţii din ultimul an. Pe la sfârşitul verii, când toată lumea a revenit din vacanţă, ne-am întâlnit la Bootcamp-ul Naţional Toastmasters. Medievala Sighişoară a fost gazda Bootcamp-ului din septembie 2013, cel mai reuşit de până acum: peste 40 de participanţi (din toate colţurile României), 8 traininguri şi nu în ultimul rând ... Sighişoara! După nici două luni de la Bootcamp am intrat în focurile Maratonului de discursuri, la finalul lunii octombrie. Aici am învăţat pe pielea mea că nu e recomandat să fii moderator şi responsabil de logistică, în acelaşi timp. Într-o locaţie excelentă, sala Porto Arte din Timişoara, cei 9 speakeri, membri Timişoara Toastmasters, au arătat ce pot în faţa a aproximativ 120 de spectatori! Şi acum mi se face pielea de găină când mă gândesc... la maratonul „Croazieră pe scena oratoriei”. Au urmat apoi evenimentele Business Days şi 5MS, cu care avem parteneriate devenite şi ele tradiţionale. Punctul culminant al lunii noiembrie a fost participarea la Conferinţa Districtului 59, de la Budapesta, unde i-am anunţat pe colegii noştri europeni că am crescut şi că merităm să fim alături de ei în Districtul Toastmasters Europa! În urma acestor demersuri, liderii Districtului 59 s-au întâlnit în februarie, la Bucureşti, cu mai mulţi lideri Toastmasters din România şi au pus
14
TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 2014
ţara la cale... şi... şi... în mai 2014, la Conferinţa de la Cracovia, se va forma oficial Divizia Toastmasters România, urmând a fi desemnat primul guvernator de divizie din România! Ura! Ura! Ura! Pe final de an 2013 ne-am făcut cadouri surpriză la petrecerea de Crăciun, am rememorat realizările noastre și momentele frumoase din anul care tocmai se termina şi ne-am pus la punct agenda pentru 2014. Revenind la tradiţiile Timişoara Toastmasters, la începutul fiecărei primăveri organizăm Concursul Local de Discursuri. Astfel, în 27 martie 2014, sub motto-ul „Căutăm cel mai bun Speaker!” toată suflarea Toastmasters din Timişoara a stat cu sufletul la gură şi a simţit emoţiile fiecărui concurent de la cele 3 tipuri de concursuri care au avut loc: evaluări, discursuri improvizate şi discursuri pregătite. Iar miza – pe lângă diplome, aprecierea colegilor şi provocarea propriilor limite – a fost chiar desemnarea reprezentanţilor Timişoara Toastmasters la Concursul Naţional de Discursuri, care va avea loc la Conferinţa (tradiţională) din mai, de la Timişoara. Şi uite aşa a trecut un an doldora de evenimente, traininguri (pe care nu mai am loc să le descriu în detaliu) şi provocări. Următorul an va fi, probabil, la fel de plin de oportunităţi pentru a dezvolta abilităţi de leadership. Vă doresc să fiţi creativi, să organizaţi evenimente de impact şi să vă bucuraţi apoi de satisfacţia reuşitei!
DISCURS SUB LUPĂ
Discurs de concurs Răzvan Curcubătă, CC Membru Timișoara Toastmasters
R
ecent am susţinut discursul „Iertare”, un discurs foarte profund, pe care l-am avut în minte de foarte mult timp. Discursul l-am livrat în cadrul Concursului Local de Discursuri Timișoara Toastmasters din 27 martie, ocupând locul al IIIlea pe podium.
M-am inspirat dintr-o poveste impresionantă, o poveste care îi are ca eroi pe Jose Carreras şi pe Placido Domingo, aceasta fiind şi ideea de început, pe care o voi prezenta succint în cele ce urmează. “Despre renumele acestora se cunoaşte la nivel mondial, ceea ce nu se ştie, însă, este povestea emoționantă a celor doi. Domingo şi Carreras au devenit, începând cu 1984, adversari politici. Atât de mare a fost rivalitatea dintre ei, încât în momentul în care erau solicitați să cânte, puneau o clauză în contract, potrivit căreia, aveau dreptul să se retragă, dacă era invitat și adversarul său. Acest lucru s-a petrecut mai mulți ani la rând, însă în 1987, Jose Carreras a fost diagnosticat cu leucemie, o boală grea, o boală care l-a ținut la pat timp de un an de zile. A trecut prin multe tratamente dureroase, transplant de măduvă, transfuzii de sânge, chiar și terapii care îl obligau să meargă în Statele Unite o dată pe lună. Deși era foarte înstărit, boala l-a obligat să cheltuie tot ce agonisise din meseria de tenor, mai mult decât atât, nu îi permitea nici să urce pe scenă ca să câștige alți bani.
În cele ce urmează vă voi prezenta cum l-am realizat şi cum l-am pregătit. Scopul discursului meu a fost să inspir audienţa să ierte. Ideea principală a discursului a fost Iertarea cu cele trei perspective ale sale: iertarea pe care o acordăm celui care ne-a greşit, iertarea de sine, cea pe care ne-o acordăm nouă înşine şi iertarea pe care o primim de la Dumnezeu.
Uimitor, o fundaţie din Madrid, pe nume Hermosa, a sărit în sprijinul său şi în urma fondurilor primite, Carreras s-a însănătoşit şi a reuşit să îşi recapete viaţa de dinainte. Ulterior, citind statutul fundaţiei a rămas stupefiat, deoarece fondatorul şi preşedintele acesteia era nimeni altul decât Placido Domingo, vechiul său adversar. Momentul cel mai emoţionant s-a săvârşit când cei doi s-au reîntâlnit. Fiind în concert la Opera din Madrid,
Mai 2014 TIMIȘOARA TOASTMASTERS
15
Carreras l-a observat pe Placido în sală. S-a oprit, a coborât de pe scenă, s-a dus în faţa lui Placido Domingo şi a îngenunchiat la picioarele acestuia, cerându-şi iertare şi mulţumindu-i pentru tot ce a făcut.”
emoționantă, dar mai aveam de lucru, deoarece mai erau aproximativ 4 minute de discurs în care mi-am dorit să abordez perspectivele iertării. De aceea am continuat cu tranziția dintre secțiunea poveștii și prima perspectivă a iertării prin următoarea întrebare: “Prin ce stări credeți că a trecut Jose Carreras în momentele în care se afla în genunchi în faţa lui Placido Domingo? Ei bine, în acele momente Jose Carreras a cunoscut nu doar o emoţie profundă, ci a cunoscut şi o perspectivă. Prima perspectivă a iertării: iertarea acordată celui care ne-a greşit.” Nu am dezvoltat această idee mai mult, deoarece povestea era suficientă.
Aceasta a fost povestea celor doi şi ideea de la care am pornit. Aveam povestea dar nu aveam introducerea. Și atunci! M-a lovit! M-a lovit inspiraţia! Începeam vorbind despre cei doi tenori și despre povestea lor. Ce fac tenorii? Cântă capodopere muzicale. Ce-ar fi să cânt pe scenă în fața audienței? Concursul se desfășura la Adam Muller Gutenbrun, o sală cu o acustică foarte bună. Ar fi fost o încercare foarte mare pentru mine. Nu mă consider o persoană cu voce sau cu ureche muzicală, însă două versuri puteam să încerc. A urmat o altă alegere. Ce melodie să interpretez? “Caruso”, “O sole mio”? Atunci m-am hotărât: “La donna e mobile”. Am căutat versurile cântecului și am început să le interpretez prin casă.
“La donna è mobile qual piuma al vento, Muta d'accento e di pensiero.”
Vă daţi seama ce gânduri mi-au trecut prin minte... Eu să cânt pe scenă în faţa publicului şi nu orice melodie, ci chiar La Donna E Mobile, pentru care ai nevoie de abilităţi vocale de excepţie. Am repetat de foarte multe ori cântecul, încât am ajuns să mă obişnuiesc cu ideea în sine. Eram entuziast, deoarece aveam scopul, aveam secțiunea de început, aveam și povestea
16
TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 2014
Am continuat cu a doua perspectivă, iertarea de sine. Din considerente de timp alocat discursului, eram obligat ca una din celelalte două idei rămase ale iertării să nu o dezvolt foarte mult,. Și atunci am ales să nu intru în profunzimea acestei perspective, dezvoltându-l maxim un minut prin întrebarea de reflecţie: “Cât de important este să ne iertăm pe noi înşine?”. Am dezvoltat, în schimb, mai în detaliu, iertarea Divină aducând aminte de Iisus, care i-a oferit iertarea tâlharului de pe cruce. Pentru credibilizarea acestui aspect, am adus în discurs citatul Parintelui Cleopa: “Tâlharule, tâlharule, chiar şi raiul l-ai furat”. La final, am venit cu un îndemn, un îndemn la iertare. Am cerut fiecăruia din sală, să se cufunde pentru o clipă în interior, să îşi găsească liniştea, să îşi asculte gandurile şi să se gândească la o persoană, “o persoană care le-a greşit cu ceva ... cu orice ... poate să fie cineva care a greşit faţă de tine... ieri... poate săptămâna trecută... poate în trecutul îndepărtat... foarte bine. Şi acum... oferiţile iertare...“ Punctele de suspensie semnifică acele pauze pe care le-am făcut în vorbire. De asemenea, atunci când doreşti să ajuţi publicul să vizualizeze diverse lucruri, este important să vorbeşti pe o tonalitate gravă, joasă, ceea ce am şi făcut. După ce am lăsat un moment pentru digerarea iertării în interior, am finalizat discursul prin recapitularea ideilor principale, spunând: “Doar oferind iertare, putem să cunoaştem perspectivele iertării, precum Placido Domingo l-a iertat pe Jose Carreras şi a înfiinţat Hermosa, precum Iisus l-a iertat pe tâlhar, la fel şi noi putem să iertăm.”
Iar în final am adăugat cuvintele Sf. Francisc de Assisi: “Numai iertând putem fi iertaţi.” Pentru realizarea acestui discurs am folosit o structura liniară, cu ideea principală a iertării, împărțită în trei părți. O voi prezenta în cele ce urmează, ca și structură schițată: 1. Introducere: cântecul “La Donna E Mobile”, care are nevoie de voci de excepție pentru a fi interpretat. De-a lungul istoriei au fost nu doar una, ci trei voci de excepţie care au cântat această operă: cei trei tenori.
Tranziție: “Există însă o poveste în spatele acestora pe care nu o cunoaşte multă lume”.
2. Cuprinsul: Ideea 1: Povestea emoţională a lui Jose Carreras şi Placido Domingo.
Tranziţia: “Jose Carreras a cunoscut prima perspectivă a iertării”
Ideea2: Iertarea de sine;
Ideea 3: Iertarea Divină (exemplul Mântuitorului)
3. Încheierea: Îndemnul de final ca fiecare dintre noi să ne gândim la o persoană care ne-a greşit şi să-i trimitem iertare şi apoi cuvintele lui Francisc de Assisi. După ce am finalizat pregătirea discursului, a urmat realizarea slide-urilor, activitate care mi-a luat aproximativ două ore. Recomand vorbitorilor în public să lucreze la prezentarea Power Point doar după ce au o structură bine stabilită, pe foaie sau, chiar, mentală. A mai rămas ceva? Discursul era făcut, ştiam care sunt ideile principale, am realizat şi slide-urile, practic eram gata cu totul. Însă, mai rămânea ceva de făcut: să îl repet şi nu oricum, ci alături de prezentarea în Power Point. M-am simţit foarte bine să lucrez la acest discurs şi să îl susţin, singurul impediment pe care l-am avut a fost legat de timpul alocat discursului, deoarece, mă gândesc la ceva mai mare, un seminar sau chiar un workshop despre Iertare. Este foarte important, ca noi, vorbitorii să vedem nu doar un discurs ţinut în faţa a 50 de persoane, ci să vizualizăm că îl susţinem în faţa a 1000 de oameni astfel aducând un plus de viziune în viaţa noastră şi în cariera noastră de Vorbitori în Public.
Mai 2014 TIMIȘOARA TOASTMASTERS
17
VIAŢA REALĂ A UNUI TOASTMASTER
Cine sunt eu? Alice Suttyak Membru Timișoara Toastmasters
O
femeie aflată în comă era pe punctul de a muri. Dintr-odată s-a simţit ridicată la cer şi s-a trezit în faţa scaunului Judecăţii de Apoi: -- Cine eşti? – a întrebat-o o voce. -- Sunt soţia primarului. -- Nu te-am întrebat a cui soţie eşti, ci cine eşti tu. -- Sunt mama a patru copii. -- Nu te-am întrebat a cui mamă eşti, ci cine eşti tu. -- Sunt învăţătoare. -- Nu te-am întrebat ce profesie ai, ci cine eşti tu. Întrebările şi răspunsurile au continuat în acelaşi fel, iar femeia nu a trecut testul şi a fost trimisă înapoi pe pământ.
Ce sunt eu? Sunt absolventă a Liceului Pedagogic şi am profesat meseria de educatoare timp de doi ani. Dar, remunerarea slabă m-a făcut să renunţ şi să îmi iau viaţa în propriile mâini. În următorii trei ani am avut mai multe meserii în diverse domenii de activitate: ospătară, administrator reţea, administrator club cu circuit închis, preşedintă organizaţie tineret la un partid politic, gestionară, organizatoare evenimente. Toate acestea m-au ajutat să îmi dezvolt abilităţi demne de un viitor antreprenor. Am urmat apoi Facultatea de Psihologie, perioadă în care am decis că pot deveni antreprenor, iar în garajul familiei au apărut două aparate xerox, cu care am făcut copii ale cursurilor, cărţilor şi manualelor colegilor mei de facultate. Banii câştigaţi au achitat integral anii de studiu şi au facilitat accesul la mici bucurii ale vieţii.
În prezent, conduc un salon de cosmetică canină şi am două site-uri de comerţ online. Sunt crescătoare de shih-tzu, căţeii mei fiind toţi campioni internaţionali la frumuseţe, cu titluri importante în campionatele mondiale şi europene. Organizez târguri pentru copii, cu caracter inedit, cu produse second hand, homemade şi handmade (în luna mai vom avea cea de-a treia ediţie), şi târguri dedicate femeilor, mămicilor şi graviduţelor.
Şi totuşi, cine sunt eu? Eu, Alice Suttyak, sunt un om bun, cald, mă implic în problemele celorlalţi şi caut să fiu acolo unde simt o nevoie, ori de câte ori se poate. Sunt o femeie ambiţioasă, sociabilă, sensibilă, luptătoare, care nu renunţă, care o ia oricând de la capăt şi care caută întotdeauna soluţii. Sunt o fire optimistă, am o gândire pozitivă, îmi place să fac surprize, dar şi să îmi fie făcute. Sunt o mamă mândră, a unei fetiţe de trei ani, Briana, care în ciuda problemelor cauzate de naşterea prematură, mă învaţă în fiecare zi să nu uit să zâmbesc, să râd la soare, să privesc cu optimism şi încredere fiecare secundă, minut, oră a fiecărei zile şi să cred cu tărie, că nimic nu este prea greu de realizat dacă perseverăm, nu renunţăm şi acceptăm provocările ca fiind parte din normalitatea vieţii. Ea este lumina ochilor mei şi bucuria sufletului meu. Sunt un antreprenor de succes, care iubeşte oamenii, care face totul din pasiune, cu o mare plăcere, care îşi ajută aproapele oricând, oricât şi oricum.
Dar tu cine eşti?
18
TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 2014
Mai 2014 TIMIȘOARA TOASTMASTERS
19
20
TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 2014