Revista Turist prin Romania nr 2 by Turist prin Romania

Turist prin România NR. 2

ianuarie 2015

Necesitatea consultanței în managementul turismului

Interviu cu Irina Wagner fondator WagnerArte

NR. 2

ianuarie 2016

C U P R I N S

Editorial (Traian Bădulescu)

Peștera Urșilor (Adriana Roman)

Mănăstirea “Buna-Vestire” Pătrângeni (Adriana Roman)

Muzeul “Arta Lemnului” - Câmpulung Moldovenesc (Adriana Roman)

Pensiunea Vranis (Adriana Roman)

Interviu cu Irina Wagner - fondator WagnerArte

Oravița - reședința Banatului montan (Cristian Ghinea)

Necesitatea consultanței în managementul turismului (Adriana Roman)

Bucătărie tradițională - Sarmalele (Adriana Roman)

Irina Wagner fondator WagnerArte www.wagnerarte.ro

Traian Bădulescu jurnalist consultant în turism www.traianbadulescu.ro

Cristian Gabriel Ghinea corespondent din Oravița www.tourisminromania.ro

Turist prin România -revistă lunară online-

Redactor șef: Adriana Roman Colectiv de redacție: Adriana Roman, Traian Bădulescu, Cristian Gabriel Ghinea Layout: marketingmedia.ro

NR. 2

România, promovată la... înălţime

Elementul vizual a fost întotdeauna esenţial pentru promovarea turistică a unei destinaţii sau a unui produs turistic. De fapt, este unul dintre primii factori care atrag atenţia potenţialului client, deci în Traian cazul nostru a turistului. Bădulescu Filme, fotografii, logo-uri, branding (concept pe care noi, românii, l-am înţeles destul de târziu), toate acestea atrag atenţia turistului asupra unei destinaţii. Degeaba un hotel, o pensiune, un oraş, o regiune sau chiar o ţară sunt frumoase şi au ce oferi, dacă nu comunicăm potenţialilor clienţi de ce merită să vină aici. Şi cum o imagine face cât 1000 de cuvinte... Fără cuvinte. Mult timp, inclusiv fotografiile şi filmările României au rămas la acel nivel clasic, „prăfuit”. Acelaşi Castel Peleş, acelaşi Castel Bran, aceeaşi mănăstire Voroneţ, aceleaşi unghiuri de încadrare... Nu spun că obiectivele amintite nu merită pe deplin. Dar nu am observat ceva nou, ceva creativ. De-abia în ultimii 10 ani, lucrurile au început să se mişte, pas cu pas. În ultimii ani, în lume şi în România a apărut o nouă tehnologie: filmarea aeriană cu drone. Cred că reprezintă la ora actuală „creme a la creme” din punct de vedere al promovării turistice. Cu ajutorul unei drone se pot realiza şi filmări, dar şi fotografii panoramice, de la diverse înălţimi. O filmare cu drona poate ajuta la achiziţionarea unor proprietăţi, pot ajuta la atragerea unor turişti sau clienţi şi pot oferi o perspectivă realistă asupra locului vizat. Pe de altă parte, este mult mai ieftină decât o filmare clasică, cu elicopterul. Drona poate fi ghidată de la sol de la înălţimi de zeci sau sute de metri, până la câteva mii de metri. Filmările realizate cu ajutorul dronelor îi oferă unui turist dimensiunile realiste ale unei locaţii, îl ajută să se orienteze mai uşor şi îi trece în revistă toate obiectivele turistice. Îmi amintesc că la prima ediţie a Romanian Travel Forum, pe care am organizat-o în mai 2014, la Teatrul Elisabeta din Bucureşti, una dintre cele mai interesante prezentări şi, de departe,

ianuarie 2016

Editorial

cea mai spectaculoasă, a fost cea a lui Eduard Schneider (ex DJ Phantom), un sas ardelean pasionat de artă şi fotografie, care ne-a prezentat filmări cu drona deasupra Sibiului şi a altor regiuni. Audienţa a rămas cu gura căscată. „Da, avem nevoie de aşa ceva pentru promovarea României şi pentru promovare în general, şi-au zis cu toţii”. E drept, tehnologia şi munca au şi costuri. E normal să fie aşa. Cine înţelege ce înseamnă promovarea, va avea numai de câştigat. „Avem o ţară frumoasă, dar dacă nu o promovăm corespunzător vom pierde foarte mult, mediul online fiind marea cale de promovare şi norocul prin care putem să promovăm imaginea României”, spunea, cu ocazia acelui Forum, Eduard Schneider. Filmările cu drone pot fi promovate foarte bine la televiziuni, dar tot în mediul online se bucură de cele mai multe accesări. Ei bine, prietenii mei de la “Turist prin România” chiar asta fac, printre multe altele: filmări şi fotografii turistice şi nu numai cu drone. Sunt sigur că noul lor proiect va spori mult puterea lor de promovare a României şi le doresc succes pe această cale! Mai în glumă, mai în serios, era o vorbă că România arată foarte bine doar de la… înălţime. Eu consider că este o glumă, deoarece ţara noastră chiar arată bine şi la “ground zero”. Este o ţară cu multă diversitate, cu natură încă neatinsă şi, de ce să nu recunoaştem, din ce în ce mai curată şi mai îngrijită, deşi mai avem până când vom ajunge din urmă Austria şi Elveţia la acest capitol. Oricum, filmările aeriene surprind excelent frumuseşile ţării şi alte obiectivelor turistice şi transpun turistul într-o altă dimensiune. Imaginile spectaculoase ale diverselor regiuni şi obiective turistice ale României vor avea, cu siguranţă, un “return of investment” mare dacă vor fi promovate pe canalele media corespunzătoare. Aştept cu nerăbdare “România văzută de sus” în cât mai multe ipostaze care să ne lase şi să lase turiştii cu gura căscată!

TRAIAN BĂDULESCU consultant în turism

NR. 2

Natură

ianuarie 2016

Peștera Urșilor

NR. 2

ianuarie 2016

Peștera Urșilor a fost descoperită în 1975, cu ocazia unei dinamitări executate la cariera de marmură din zonă. Este unul dintre principalele obiective turistice ale Munților Apuseni, ea aflându-se în județul Bihor, în imediata apropiere a localității Chișcău, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 m. Interiorul se distinge prin diversitatea formațiunilor de stalactite și stalagmite existente, ca și prin cantitatea impresionantă de urme și fosile ale ursului de cavernă - Ursus spelaeus - care a dispărut în urmă cu 15.000 de ani. Pe lângă acesta au mai fost descoperite și fosile de capră neagră, ibex, leu și hienă de peșteră. La intrarea în peșteră se află un pavilion, compus dintr-o sală de așteptare, casa de bilete, un bar, un mic muzeu speologic și un stand cu suveniruri și obiecte artizanale specifice zonei. Cu o lungime de peste 1.500 m, peștera se compune din galerii aflate pe două nivele: prima galerie, cea superioară, în lungime de 488 de metri poate fi vizitată de turiști, iar cea de-a doua, lungă de 521 m este rezervată cercetărilor științifice.

NR. 2

ianuarie 2016

Galeria superioară, disponibilă vizitării, este compusă din 3 galerii și diferite săli: “Galeria "Urșilor" (sau Galeria Oaselor), Galeria "Emil Racoviță", ”Galeria "Lumânărilor", “Sala Lumânărilor, Sala Spaghetelor, Sala Oaselor. Printre formațiunile de stalactite și stalagmite se remarcă Palatele fermecate, Lacul cu nuferi,Mastodontul și Căsuța Piticilor, Draperiile din Galeria Urșilor, Portalul, Pagodele și ultima sală, Sfatul Bătrânilor, iluminată cu lumânări. Temperatura în peșteră este constantă de-a lungul anului (10 °C), iar umiditatea se menține la 97%. Numele peșterii se datorează numeroaselor fosile de "urși de cavernă" (Ursus spelaeus) descoperite aici. Peștera era un loc de adăpost pentru aceste animale, acum 15.000 de ani. La bătrânețe, ca multe alte mamifere (ex .elefantul african) ursul de peșteră se retrăgea să moară în acelaș loc ca și stramosii sai sau predecesorii sai. Mărturie stau numeroasele cimitire descopertite în peșterile din România (Peștera Bisericuța, Peștera cu Oase). Peștera a rămas astfel închisă până pe 17 septembrie 1975, când golul subteran a fost deschis artificial prin dinamitarea porțiunii de la intrare, în timpul lucrărilor de exploatare a calcarului (marmură). În puțul deschis a coborât pentru prima dată, minerul Traian Curta din localitatea Chișcău. Acesta a parcurs galeria de acces până la Sala Mare.

NR. 2

ianuarie 2016

O primă explorare a peșterii a avut loc la 20 septembrie 1975 efectuată de către grupul de speologi amatori "Speodava" din orașul Dr. Petru Groza (actualul oraș Ștei). Pe baza studiilor complexe întreprinse de Institutul de Speologie "Emil Racoviță" în colaborare cu Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, s-au stabilit soluțiile de amenajare și măsurile specifice de protecție. După 5 ani de amenajări la standarde mondiale, la 14 iulie 1980, peștera a fost deschisă vizitatorilor. Anual peștera este vizitată de peste 200.000 de vizitatori. Se poate ajunge la peșteră cu trenul, pe linia ferată Oradea - Vașcău, până la stația Beiuș sau Sudrigiu, iar de acolo cu mijloacele de transport în comun; cu mașina accesul este posibil pe DN 76 Oradea - Deva + DJ 763 Chișcău (14 km). Linia ferată Oradea - Vașcău nu este funcțională de mai mulți ani. Accesul se face numai auto. Se poate ajunge la Sudrigiu pe DN 76 Oradea - Deva. De la Oradea sunt autobuze până la Pietroasa. Se coboară la intersecția de după comuna Buntești și se urmează drumul din dreapta. Din Beiuș sunt autobuze până în Chișcău. ADRIANA ROMAN Turist prin Romania www.tourisminromania.ro

NR. 2

Mănăstiri

Mănăstirea “Bun

Poate nu întâmplător unul dintre altarele votive, în care sunt menționați cei mai înalți demnitari din administrația minelor de aur, se păstrează la Biserica Mănăstirii Negraia-Patrângeni. Altarul votiv cu capitel profilat, a cărui bază este înfiptă în pavajul bisericii, are un text în aparență șters, dar care poate fi citit fără dificultate, cu excepția numelui procuratorului. Cereri Aug(usti) Sacr(um) (S)uriacus aug(usti n(ostri) disp(ensator) aura(rium) cum suis dedica(nte) A(ulo) Senec(io) Leontiano( ) v(iro) e(gregio) Proc(uratore) Il non(as) lan(uraius) Laeto II Et Cereale co(n) s(ulibus) Traducere: (Zeiței) Ceres Augusta închinare, Suriasus (sclav) al augustului nostru (și) casier general al aurăriilor: aurariae Daciae, dispensator. Aceasta inscripție are o valoare documentară excepțională, cu caracter unic pentru istoria economică a lumii romane, ca să nu mai vorbim de importanța ei pentru reconstituirea istoriei economice din provincia Dacia. Ea scoate în evidență rolul pe care l-a jucat municipiul Ampelum în decurs de un deceniu și jumătate, oraș din care provin cele mai multe izvoare epigrafice referitoare la organizare minelor statului din toate provinciile romane. Acest altar votiv reprezintă încă o dovadă pentru faptul că mineritul aurifer s-a practicat în Dacia neîntrerupt de la cucerirea provinciei până în sec. III d. Hr. Cât privește începuturile vieții monahale pe aceste meleaguri ,sunt atestate din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Sfânta Monastire Bulzu ( denumire dată de la ,,bulzii,, de calcar ,monumente ale naturii) situată în cătunul numit Valea Bulzului (aparținând de satul Petringeni), nu a putut fi precizată de cercetătorii bisericești, ba s-a spus că a dispărut fără urmă , asemenea satului care o adăpostea, și care probabil se afla undeva pe lângă Câmpeni. Această mănăstire nu poate fi alta decât

ianuarie 2016

cea despre care vorbesc bătrânii satului Valea Mică (denumire dată cătunului Valea Bulzului, la începutul secolului trecut), adică Mănăstirea Bulzului, aparținătoare de Pătrângeni pentru că până la începutul sec. XX în toate statisticile

aceste două sate apar sub denumirea de Pătrângeni. Se crede că primele începuturi au fost chiar sub ,,Bulzul,, cel înalt numit și ,,Degetul lui Dumnezeu”, loc de rugăciune și comuniune cu Sfânta Treime, la poalele căruia se pot observa și acum

una Vestire” Pătrângeni NR. 2

grote care au găzduit pe primii pustnici. Cu timpul aceștia au coborât de sub stânca de calcar la numai 150 de metri spre sud-est unde și au construit o bisericuță din lemn și chilii pentru călugări .Casa ce se știa din tradiția preoților și credincioșilor bătrâni ,că fus-

ese a acestor monahi (mai exista în anul 1960, după spusele preotului V.P . Olea,care a vizitato) era un dreptunghi cu fața spre sud, cu două nivele. Jos puțin în pământ erau două încăperi din piatră-zid cca. 80 cm. gros cu un coridor deschis în față , di-

ianuarie 2016

mensiune totală 7-8 m . Din coridor o scăriță urca la al doilea nivel unde era un coridor tot deschis în față și trei încăperi:una mică de 2/3 m ,în capătul ei o cămăruță de cca.2/2 și lateral spre est ,,casa dinainte,, mai mare, tavanul din lemn fiind sprijinit pe o grindă de stejar crăpată și înnegrită de vreme ,dar pe care se mai putea citii inscripția cu chirilice,, Robul D(omnului) Pătru 1725. Vatra fostului locaș monahal (bisericuța) avea dimensiunile de 11m lungime și 6 m lățime. La jumătatea secolului al XVIII-lea Ortodoxia a cunoscut un moment esențial în exprimarea ei românească-transilvăneană, moment “de foc” determinat de răscoala călugărului Sofronie, care-i îndemna pe români să-și păstreze credința ortodoxă, și Împărătesei și Guvernului ardelean li se cerea să li se respecte credința ortodoxă, iar cei arestați pentru credință să fie eliberați. După ce a fost eliberat de către autoritățile de la Bobâlna și Abrud, Sofronie a convocat un sobor de preoți și mireni la Zlatna, în august 1760, unde s-au expun doleanțele poporului român ortodox. Printre participanții major implicați în răscoala lui Sofronie se înscriu doi călugări stabiliți la mănăstirea Bulzu (situată în cătunul cu același nume din satul Pătrângeni, de lângă Zlatna, cf. Ștefan Meteș , Mănăstirile românești din Transilvania și Ungaria, Sibiu, 1936, cit. p XII), pe numele lor Efrem și Teodosie. Cel din urmă a jucat un rol important. În derularea evenimentelor, înrolându-se cu trup și suflet în mișcare Cuviosului Sofronie și devenind, din călugăr unit (la mănăstirea Plosca, comitatul Hunedoara), unul din cei mai vajnici apărători ai Ortodoxiei. O vreme s-a refugiat într-o mănăstire din Țara Românească de unde s-a întors gata de propagandă pentru abandonarea unirii, s-a stabilit la Bulzu între anii 1761 -1767.

NR. 2

În 1766 preotul Nicolae din Abrud denunță episcopului Dionisie Novacovici pe Efrem și pe Teodosie ca fiind spioni: "Spionii lui Sofronie, aceștia adică Efrem și Teodosie, I-am aflat unde sunt, prinzându-le și cartea, care o voiu arăta de o va vedea Preasfințitul unde scrie." Episcopul Dionisie a întrebat într-o scrisoare adresată preoților Ioan Morar din Câmpeni și Nicolae din Abrud: "la Bulz la mănăstire, popa Teodosie șpionul cu a cui știre au șezut acolo și cu a cui slobozenie s-au dus de acolo?." Răspunsul nu este greu de dat . Iată un fragment din scrisoarea lui Teodosie, din iulie 1766, către protopopul Simion Stoica:,, bunule părinte”…,, știi bine câtă nevoie am pătimit , fusei prins la Sibiu; mă scoseseră din Sibiu cu nemții, până mă scoase din țară afară. Dară încă cu câtă nevoie am trăit în Țara Românească, până ce am trecut muntele iarăși dincoace, câtă frică și nevoie am pătimit ,numai având noroc, că fiind și fratele Efrem călugărul care și el a fost prins împreună cu mine, știind sama muntelui și având cunoștință cu dumniata …. am osârduit să dăm față cu dumniata.” Acest fragment de epistolă arată că cei doi au fost prinși la Sibiu și expulzați în Tara Românească, după care au revenit pe ascuns în Ardeal și tot pe ascuns s-au stabilit la Mănăstirea Bulzu, loc cunoscut numai protopopului Simion Stoica (după Augustin Bunea) ,,unde știi că mă aflu”. Toate acestea s-au petrecut cu ceva timp înainte de 1 iulie 1766, data scrisorii pe care Teodosie a expediat-o protopopului Simeon și pe care preotul Nicolae a ,,prins-o”. Tot în acest timp preotul Nicolae raportează episcopului Dionisie că n-a reușit să-i prindă deoarece au fugit. De la această dată, până la 1805, nu se mai cunosc prea multe date despre mănăstire ,numai din tradiția locală și două inscripții: cea de pe grinda casei (menționată mai sus ) datată 1725 și cea de pe clopotele aflat în biserica satului Valea Mică (Valea Bulzului) inscripția în chirilică : ACEST CLOPOT IASTE A MĂNĂSTIRII DE LA BULZ A(NUL) 1777 – POPA PĂTRU”. Clopot document (amândouă inscripțiile sunt menționate de preotul Valer Petru Olea în articolul despre MĂNĂSTIREA BULZU). Mai apar consemnări de nume ca: Popa Pătru, Gavrilă și Ioan, anteriori anulu 1760. În 1805 (1809) printr-un act al Guvernului transilvan cu nr. 9654 se desfințează mănăstirea pe motivul că se făcea

ianuarie 2016

cotrabandă cu piei de animale din Țara Românească. S-ar putea deduce că monahii aduceau piei folosite la îmbrăcarea cărților de cult,pe lângă celelalte obiecte necesare cultului ortodox și care le achiziționau tot din Țara Românească: cărți ,candele, cădelnițe, Sfântul Mir,etc., din care o parte s-au păstrat în zonă sau în colecțiile Muzeului Unirii și ale Episcopiei noastre din Alba Iulia. Bătrânii satului spuneau că cei trei călugări rămașii în zonă după desființarea mănăstirii, s-au luptat o perioadă cu împrejurările neprielnice și apoi au plecat în Tara Românească. La inventarul din 1969 efectuat la Parohia ortodoxă din Valea Mică s-au evidențiat mai multe cărți de cult și icoane rămase de la Mănăstirea Bulzului. Acestea erau: 3 Evanghelii din 1700- 1732, 1 Penticostar din 1743, 1 Triod 1761, toate în chirilică veche, într-o stare, “bună „ sau „ rea”. De asemenea au rămas și multe icoane pentru că călugării se ocupau cu pictura. Dintre icoanele pictate pe sticlă amintim: Domnul Iisus Hristos, Sfinții apostoli Petru și Pavel, Schimbarea la față, Sfinții împărați Constantin și Elena. Icoane pe lemn Maica Domnului cu Fiul în brațe , Mântuitorul Iisus Hristos, Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Nicolae, Sf. Vasile, Cina cea de Taină, Înălțarea Domnului, Buna Vestire, Intrare în biserică a Mântuitorului. Tot de la “Mănăstirea Bulzului „ se păstra și clopotul mic pe care erau inscripționate în chirilică, cuvinte din care se deducea

NR. 2

ianuarie 2016

de către Î.P.S. Arhiepiscop Andrei al Alba Iuliei cu un sobor de preoți, dându-se hramul Sf. Serafim de Sarov. În luna septembrie a anului 2001 din încredințarea Î.P.S. Andrei al Alba Iuliei, iubitor al acestei vetre monahale, obștea mănăstirii se întregește prin venirea Maicii starețe monahia Emiliana Mardare, a preotului duhovnic ieromonahul Spiridon Solomon și a încă două maici. De la această dată și până prezent complexul monastic a cunoscut o linie ascendentă Se construiește clopotnița și pe data de 21 decembrie 2001 în cadrul unei slujbe arhierești au fost sfințite clopotele: unul mare , în greutate de 210 kg. Și unul mic de 85 kg. Turnate la S.C. “Brândușa,, Baia Mare și donate Sfintei mănăstiri de familiile: ing. Ilie Nistor și ing. Florin Ardean, ctitorii principali. Tot atunci s-a dat binecuvântare pentru săvârșirea slujbelor în biserica Paraclis și s-a pus al doilea hram: Sf. Proroc Ilie Tesviteanul. Se continuă lucrările la Paraclis: se construiește pronaosul, la începutul anului 2002 se înlocuiește apartenența clopotului la mănăstire. Din ruinele vechii acoperișul punându-se tablă de aluminiu, se mănăstirii s-a adus simbolic material pentru zidirea amenajează intrarea construindu-se scările. noii Biserici de la NEGRAIA-PATRANGENI construită Pe data de 1 iulie 2002 se începe pictura în alîn anul 1909 cu sprijinul preotului Teodor Dușa. Bis- tarul Paraclisului, fiind finalizată în ajunul hramului Sf. erica este zidită din piatră și cărămidă și are o Proroc Ilie Tesviteanul.La sfârșitul lunii iulie încep lungime de 22 m și o lățime de 8 m. lucrările la noua clădire. În perioada octombrie- deAvând în vedere că în această zonă a existat o cembrie se mănăstire, în anul 1993 a fost înființată Mănăstirea continuă pictura ”BUNA-VESTIRE,, PATRANGENI. De Sfintele Rusalii în naosul și ale anului 1993, un sobor de preoți în frunte cu Î.P.S. pronaosul ParaArhiepiscop Andrei al Alba Iuliei au sfințit piatra de clisului, iar pe temelie a noii mănăstiri. data de 21 dePrimii truditori care au început lucrările de cembrie 2002, în construcții au fost două maici: Monahia Arsenia Pană cadrul slujbei și Antuza Știrban, venite de la M-tirea Agapia. S-a tur- arhierești oficiată nat fundația la corpul de chilii și datorită unor de Î.P.S. Andrei împrejurări deosebite, lucrările au fost sistate, iar cele al Alba Iuliei, se două maici s-au întors la mănăstirea de metanie. La binecuvântează 1 mai al anului 1997 este numit ca preot și stareț de pictura. Pentru către Î.P.S. Andrei, Episcopul Alba Iuliei, în a cărui realizarea picturii jurisdicție se află mănăstirea, arhimandritul Serafim m e n ț i o n ă m Măciucă care a fost stareț și la Mănăstirea Nicula. contribuția donaVenind la Mănăstirea Pătrângeni, arhimandritul Ser- torilor : Ilie Nistor afim în vârstă de 76 de ani, reîncepe lucrările, la chilii, , Sorina Vodă, începând construcția la Paraclis, precum și lucrările Florin Ardean, de introducere a gazului metan și a apei potabile. În Prof. univ. dr. Adrian Dumitru Crăciunescu din anul 2000 de ziua hramului mănăstirii ,,Buna Vestire,, Timișoara, Romanița Ana și Fronoiu Ion și a altor do, la 25 martie s-a sfințit piatra de temelie la Paraclis , natori.

NR. 2

Catapeteasma, tetrapodele, stranele și ușa au fost sculptate de către d-nul Cernușcă Traian din Zlatna. În primăvara anului 2003 s-au efectuat lucrările de amenajare exterioara la vechea clădire și s-a construit pridvorul la Paraclis. Sau continuat apoi lucrările la noua clădire în luna noiembrie punându-se acoperișul. În anul 2004 s-au continuat lucrările la

ianuarie 2016

noua clădire finalizându-se interiorul, la parterul clădirii care este compus din trapeză, bucătărie, bibliotecă și muzeu. S-a construit zidul de susținere din fața noii clădiri. Pe data de 16 iulie 2004 în cadrul slujbei arhierești oficiată de Î.P.S. Andrei al Alba

Iuliei împreună cu un sobor de preoți s-a sfințit piatra de temelie la Altarul de vară. Până la sfârșitul anului 2004 s-au finalizat lucrările de tencuire exterioară la noua clădire, s-a construit Altarul de vară și s-a pus acoperișul pe el. Cu prilejul Hramului “Buna Vestire” din anul 2005 s-a oficiat prima slujbă în Altarul de vară. Sfânta Liturghie a fost oficiată de un sobor de 14 preoți, în frunte cu Părintele exarh arhimandrit Andrei Barbu și Părintele protopop Niculiță Pascu, părintele prodecan Emil Jurcan, înconjurați de numeroși credincioși (780 de oameni). În perioada următoare s-au mai efectuat unele lucrări la turla Altarului de vară și s-a amenajat spațiul verde dintre Biserica veche și Paraclis.

ADRIANA ROMAN Turist prin Romania www.tourisminromania.ro

NR. 2

ianuarie 2016

Știați că...

Biserica de lemn Săpânța - Peri este cea mai înaltă biseircă de lemn din lume? Turnul acesteia are 54 de m. În totalitate, biserica împreună cu turnul au o înalțime de 78 de m, mai înaltă decât statuia libertății din New York. 12

NR. 2

Muzeu

Muzeul “Arta Lemnulu ianuarie 2016

Nordul Moldovei este o zona bogată în ele- numismatică, piese de port, icoane. mente de cultură populară, cele mai multe dintre Dupa 1944 colecția muzeală a fost mutată din cladiaceste bunuri de valoare excepțională fiind rea școlii, pentru ca în anul 1967 patriadunate, de-a lungul timpului, în patrimomoniul muzeului să fie adăpostit niul unor instituții de profil, cu renume în clădirea disponibilizată în în peisajul muzeistic românesc. acest scop, a fostei Un astfel de muzeu este Primării și apoi Prefecdeschis vizitatorilor de pretutinturi, construită în anul deni în municipiul Câmpulung Moldovenesc, instituție care, alături de celelalte așezaminte de cultură, private și publice, întregesc fericit profilul contemporan al unei așezari cu solide tradiții culturale și istorice. Prin tot ce adapostește și valorifică, Muzeul Arta Lemnului Câmpulung Moldovenesc este o colecție etnografică de valoare excepțională, specializată în prezentarea bunurilor din lemn întâlnite în Obcinile Bucovinei, așa cum au fost ele gândite, făurite și folosite de populația de munteni din cele peste o sută de așezări din zona. Vizitarea muzeului ne înleșneste înțelegerea acestui univers al lemnului, prefăcut cu migală și meșteșug în bunuri utile și frumoase, calități cu care țăranul câmpulungean le-a înconjurat dintotdeauna. Deschiderea oficială a Muzeului Județului Câmpulung a avut loc la 1 Iunie 1936, avându-l director pe Constantin Braescu, profesor la 1904. Școala de Arte Cea mai mare parte a pieselor și Meserii. prezentate în circuitul muzeului Se aflau intre exsunt realizate din lemn de molid, ponatele gazduite din brad și foioase, majoritatea fiind în trei săli de clasă, datate în secolele al XIX-lea și înmulte dintre bunurile ceputul secolului al XX-lea. salvate din colecția Ion Lemnul este prezent și în Ștefureac, furci de tors, lăzi confecționarea unor piese utilizate la culesul și transportul fructelor de padure (fragi, afine, de zestre, păscărițe, arme vechi,

ui” Câmpulung Moldovenesc NR. 2

zmeură, ciuperci) coșurile împletite din coajă de brad, din crengi de alun sau din rădăcină de molid, alături de hreabanul folosit la recoltarea afinelor. Un spațiu generos este destinat ocupației principale a locuitorilor din ținutul Câmpulung –

păstoritul. Inventarul destinat acestei ocupații este bogat și realizat, în cea mai mare masură, din lemn: găleata pentru mulsul oilor, cupa și donița pentru muls vacile, cofe, bote ciobănesti și linguri de diferite marimi, un inventar de vase și unelte pentru prepararea brânzei din care nu lipsesc bu-

ianuarie 2016

dacile și donițele, taugerul, lopatelele de urdit, harzobul, chiagornicerele. Deși improprie pentru agricultură, în zonă se cultiva cartoful și mai rar porumbul. Plugul de lemn expus în această sală datează de la mijlocul secolului al XVII-lea, alături de grapă și furci din lemn. Păscărițele sunt, cele mai realizate obiecte, având în vedere destinația lor specială – adusul alimentelor la sfințit de Paști. Corneciurile pentru praf de puscă, pirogravate cele mai multe dintre ele, erau prezente în multe gospodării, pădurile ce acopereau cea mai mare parte din ținut fiind o permanentă invitație la vânatoare. Arborii de rezonanță, întâlnțti în codrii străjuiți de obcini, au îndemnat pe mulți meșteri pricepuți să caute în trupul lemnului formele limpezi care nasc sunete. Alături de instrumentele populare specifice zonei, – buciumul și cornul de vânatoare – cioplite din lemn rezonant și învelit în coajă de mesteacan, apar în sălile muzeului tilinca, fluierul, cobza. Industria casnică textilă este ilustrată prin gama obiectelor din lemn începand cu stativele sau razboaiele de țesut, cele instalate în muzeu datând din secolul al XIX-lea, și continuând cu vatala, vârtelnița, urzitorul, suveica. Furcile de tors sunt, pentru zonă, un element semnificativ, ele fiind dăruite de flăcăi fetelor de maritat. În anul 1882 se deschide în orașul Câmpulung Bucovina, Școala de Arte și Meserii, cu profil de tâmplărie, sculptură în lemn și construirea instrumentelor muzicale. La solicitarea lui Ilie Veslovski, directorul școlii, Ion Ștefureac acceptă invitația de a deveni profesor al acestei școli și se mută la Câmpulung, aducând cu el și importanta colectie ce o realizase.

NR. 2 Activitatea Școlii de Arte și Meserii este ilustrată în două săli ale muzeului, reunind lucrări de absolvire ale elevilor și sculpturi realizate de profesorii școlii. Sala cea mai impunătoare a muzeului a fost rezervată transporturilor. Celebritatea o deține carul din lemn pentru transportul vinului din zonele viticole ale Moldovei, piesă datată la sfârșitul secolului al XVIlea și începutul celui următor. Săniile pentru ocazii se foloseau în zilele de sărbătoare, la vizitele familiale, ocazionate de sărbători, sau la nunți. Mobilierul țărănesc este o categorie de bunuri bine reprezentată în realitatea etnografică a zonei, podișorul, blidarul și lada masă, fiind nelipsite în fiecare casă. Un loc aparte îl ocupa lada

ianuarie 2016 de zestre care trebuia să rețina atenția colectivității atât prin marime cât și prin aspectul general. Universul gospodăriei țărănești din zonă este bine reprezentat în expoziția în aer liber a muzeului prin principalele tipuri de locuințe și construcții anexe, valoroase atât prin vechime cât și prin soluțiile constructive, tradiționale, pe care le cultivă. Casa huțulă din secolul la XVII-lea a fost transferată din satul Ciumârna în anul 1990. Celalalt obiectiv este o locuință de la mijlocul secolului al XVIII-lea, de plan tindă cameră; bârnele luțuite și văruite dau o notă luminoasă interiorului în ciuda ferestrelor foarte mici, întărite cu gratii forjate.

ADRIANA ROMAN Turist prin Romania www.tourisminromania.ro

NR. 2

ianuarie 2016

Știați că...

un sigur gram de aur se poate întinde pe o suprafață de un metru pătrat? Se poate bate într-o foiță așa de subțire încât devine translucid.

NR. 2

ianuarie 2016

•

Pensiunea Vranis are toate calitațile pe care și le-ar putea dori un proprietar de pensiune: * Locația pensiunii : la ieșirea din Câmpulung Moldovenesc și intrarea în Sadova pe drumul spre Sucevița, în apropierea unor obiective turistice de valoare universală: Mănăstirea Voroneț,Mănăstirea Sucevița, Mănăstirea Moldovița, Mănăstirea Humor. * 40 de locuri de cazare de o eleganță cum doar în hotelurile de 4 stele am întâlnit, curățenie impecabilă, o locație în care se pot organiza evenimente legate atât de momentele unice din viața noastră: nunți, botezuri, majorate, cât și evenimente specific corpora-

țiilor și firmelor (team-building, conferințe, întâlniri, reuniuni, etc). Mobilierul și tablourile care constituie accesorii de bun-gust ale camerelor, băile elegante și aranjamentul în camere sugereaza atenția și grija cu care au fost toate acestea incluse întrun tot care spune cât de important este pentru Pensiunea Vranis clientul. * Dacă vii cu copiii în concediu atunci fii sigur că aceștia au locul special amenajat pentru o distracție pe cinste, afară, în aer liber. * O terasa spațioasă ți elegantă, în care poți petrece cu gașca de prieteni o seară minunata, însoțită de băuturile aduse de la barul restaurantului. Florile terasei te îmbie să stai până la apusul soarelui și mult după, simțindu-te copleșit de mirosul petuniilor, al mușcatelor curgătoare. Dacă răcoarea serii te alungă de pe terasă atunci foișorul acoperit este un spațiu confortabil și cochet unde poți sta pana la primele raze ale soarelui de dimineață.

NR. 2

ianuarie 2016

Cazare

* Restaurantul Pensiunii Vranis te delectează pe tine, turistule, cu un meniu sățios și apetisant. Bucătaria internațională, alături de cea tradițională satisfac cele mai pretențioase și rafinate gusturi, așa cum se spune într-un pliant al Pensiunii Vranis. Leam încercat , pe rând, deoarece șederea noastră la Vranis a fost de lungă durată. Servirea este de primă calitate și, cu siguranță nu vei uita o seara romantică, la acest restaurant. Evenimentele de grup desfășurate la restaurantul Pensiunii Vranis sunt de neuitat având un spațiu generos în care cei care doresc pot invita partenerul la dans. Din nou, trebuie să spunem ca și aici, bunul gust și eleganța se imbină armonios. * Pentru companiile care doresc sa organizeze seminarii, cursuri, team-building-uri, aici, la Pensiunea Vranis, vor gasi tot ceea ce le este necesar: o sală mobilată și utilată astfel încât 40 de participanți au la dispozitie tot confortul și utilitățile necesare desfășurării întâlnirilor. ADRIANA ROMAN Turist prin Romania www.tourisminromania.ro

NR. 2

Interviu

Interviu Irina Wagner ianuarie 2016

Turist prin Romania (TpR): Ce este WagnerArte?

IRINA WAGNER fondator WagnerArte

Irina Wagner (IW): Wagner Arte este o marcă românească ce a fost creată acum 10 ani și s-a născut din pasiunea și priceperea Anei și Irinei Wagner, precum și a unei echipe de oameni, în ceea ce privește designul de bijuterie și obiect precum și arta decorării porțelanului. Este un concept, este un loc în care obiectul și bijuteria sunt ridicate la rang de artă. TpR: Cum ați început afacerea?

IW: Acum 10 ani am înființat o firmă, mai apoi încă o firmă, o echipă de oameni, prieteni și familie, am pornit la drum, practic într-o aventură în lumea artelor și nu știam exact ce se va întâmpla însă foarte rapid lucrurile s-au cristalizat și ne-am dat seama că am creat una dintre mărcile românești, marcă ce reprezintă eforturile unei echipe românești și este o carte de vizită onorabilă în orice colț al lumii. TpR: Cum promovati WagnerArte în România?

IW: Promovăm marca prin toate metodele învățate la școlile de business. Am absolvit o școală de marketing deci, cumva, aici am căzut pe un subiect pe care-l știu și-mi place, apoi un MBA la o școală britanică. Foarte importante job-urile pe care le-am avut la Banca Natională, agenții guvernamentale SUA și organizare de evenimente naționale și internaționale mi-au dat know-how-ul din piață și prelungirile de business care m-au ajutat să poziționez firma și marca acolo unde trebuie.

TpR: Care este profilul clienților dumneavoastră? Care este ponderea clienților români față de cei străini?

IW: Românii sunt momentan cei mai mulți și buni clienți; oameni educați și cu un potențial financiar lejer, ce le permite să se bucure de lucruri frumoase și obiecte de artă. Banul nu aduce neapărat bucuria de a utiliza un obiect frumos sau de a purta o bijuterie de autor, trebuie să existe relaxarea și educația ce te aduce în acel punct, obiceiul din familie de a fi înconjurat de obiecte frumoase, iarăși este în avantajul consumului de design și artă. Ceea ce vindem noi nu conferă un status dar este o garanție a unor obiecte frumoase și de o calitate dusă spre perfecțiune, artă funcțională sau wearable art în cazul bijuteriilor. În acest moment clienții străini ai mărcii noastre sunt clienții britanici, piața pe care vindem bijuterii prin diverse magazine online sau străinii ce ne cunosc din România.

– fondator WagnerArte NR. 2

ianuarie 2016

TpR: Ce metode de pătrundere a mărcii WagnerArte, pe piața națională si cea internațională, abordați?

IW: Pe piața internațională încercăm să pătrundem, pe cea românească am patruns deja cumva.  Internațional ieșim la târgurile importante de profil, ne interesează să găsim agenții potriviți (ce ne pot vinde mai departe) și în prezent suntem în discuții cu un PR englez, pentru piața britanică unde funcționam deja. TpR: Considerați că tehnica, arta promovată de dumneavoastră se bazează, are rădăcini în tehnica tradițională românească sau, mai degrabă, în cea internațională?

IW: Romania are mare tradiție în porțelan și decorarea porțelanului. Din păcate, această industrie a dat faliment datorita unui management slab și datoritată intrării Chinei pe această piață. Europa a externalizat această industrie în China, prețurile fiind extraordinar de mici. Mari fabrici cu tradiție din Franța, Germania, Olanda, Belgia, produc porțelanuri în China. Este, de fapt, o mișcare cu efect de boomerang, situație ce se întoarce tot împotriva Europei și a obiceiurilor de consum din această regiune. Ceea ce facem noi este un business cu resurse și inspirație pur românești. Tehnica folosita este cea a picturii manual peste glazură, tehnică ce-și are rădăcinile în China antică și mai apoi Europa secolului XVIII și a fost folosită mult în fabricile de porțelanuri din Transilvania. Am reinventat obiectul decorativ din porțelan și l-am reinterpretat în stilul casei noastre. În România înca exista reticențe în a folosi aceste obiecte prețioase ce completează arta mesei și în loc, aceste obiecte sunt ținute în vitrine sau sunt făcute cadou însa incet, incet ele vor patrunde în viețile și casele noastre iar oamenii încep să aibă o relație mai apropiată cu aceste obiecte și să le folosească. TpR: Ce provocări dar și oportunități considerați că aveți ca și business în România?

IW: Provocarea o reprezintă starea economică a țării, sistemul de taxare al business-urilor mici și mijlocii, sistemul de valori din societate, wanna be-ul permanent al oamenilor și ca urmare orientarea către etichete și branduri ce conferă status, păstrarea aparențelor, spre exemplu investirea în lucruri ce se văd (mașina, haine, pantofi, telefon) în defavoarea celor ce nu se văd (casă, educație).

NR. 2

Peisaj citadin

Oravița - reședin ianuarie 2016

"Dragă prietene, Dacă vrei să știi de ce suntem mult mai europeni decât alți europeni, dacă vrei să afli de ce am fost dintotdeauna integrați, inclusiv la crearea României Mari, în 1918, în Mitteleuropa, adică în istoria Europei Centrale și nu în a Pensinsulei Balcanice (sud-est) unde ne situau, uneori umilitor, bilanțurile comuniste, dacă vrei să găsești farmecul natural, cu peisajul miraculos din preajmă, apele termominerale cu valoare curativă și posibilitățile hrănirii trupului și minții conform textelor vedice,

Oraviţei, fosta reşedinţă a judeţului interbelic Caraş, localitatea atâtor priorităţi româneşti în cultura şi civilizaţia continentului. Aici, la 1817 a fost inaugurat primul edificiu teatral din istoria noastră (inaugurat de familia imperială, Francisc I de Habsburg-Lorena - între 1792-1806 a avut titlul de Francisc II al Sfântului Imperiu Romano-German apoi din 1806 pe acela de Francisc I de Austria până la moartea sa, în 1835 şi Carolina-Augusta de Bavaria), tot aici se află punctul de plecare în industria feroviară româneas-

brusc reluate în preocupările actuale de restaurare a medicinei tradiționale în toată lumea, ai un lucru extrem de simplu de rezolvat, să vii în Oravița, adevărata reședință dintotdeauna a Banatului Montan, parte esențială din Banatul istoric." Oraviţa...oraşul nostru este parte din istoria României dar şi din istoria Europei Centrale. Nimeni n-a intuit mai bine decât Nicolae Iorga, în anii ’40 din veacul trecut, statutul de europenitate al

că, prima cale ferată intrând în activitate, la 20/30 august 1854, pe traseul Oraviţa-Baziaş iar prima cale ferată montană, pe traseul Oraviţa-Anina, la 15/25 decembrie 1863. În Oraviţa, la 1763, intră în activitate farmacia Winter devenită în vremea lui Lederer, la 1796, apoi a familiei Knoblauch, din decembrie 1819, cea dintâi farmacie montanistică iar ceva mai devreme, la 1718, la Ciclova Montană pornea la drum primul furnal din civilizaţia tehnică

nța Banatului montan NR. 2

românească, anul când, tot aici, fabrica de bere a lui Fischer producea primii hectolitri din licoarea care, la pragul lui 1800, concura mărci de renume de pe continent la calitatea apei folosite. O altă prioritate națională o reprezintă lucrările hidrotehnice de la cele două lacuri antropice din Banatul Montan, Lacul Mare și Lacul Mic din Oravița; ele au fost amenajate şi consolidate prin lucrări hidrotehnice speciale, pe cursul mijlociu al Văii Oraviţei, în intervalul 1727-1733, fiind prevăzute cu baraje pentru

atenuarea undei de viitură dar şi pentru a servi industriilor nou create sau pentru agrementul locuitorilor, lucrările de la cele două lacuri constituind astfel primele baraje de greutate din România. Despre aceste priorităţi dar şi despre pitorescul zonei noastre, despre oamenii ţinutului cărăşan în care Oraviţa este centrul lumii, despre succesele de până acum şi proiectele de mâine ale habitatului afli, desigur, explorând pagini din cronica destinului pe care l-a avut Oraviţa în istoria ţării şi a Europei,

ianuarie 2016

oraş coordonând şi azi ţinutul unui model de multiculturalitate activă… Ionel Bota

Undeva, la marginea geografică a României, se află un loc miraculos, dominat de superlative care vin dintr-un trecut glorios: Oraviţa. Ameţitoarele serpentine de pe muntele Simion se-neacă parcă în pârâul Oraviţa, care

străbate urbea cu acelaşi nume. Trecem pe lângă cele două lacuride baraj, botezate „cel mare” şi „cel mic”, amenajate în prima jumătate a secolului al XVIII-lea pentru spălarea minereurilor aurifere şi păşim înbătrâna aşezare în care clădirile sunt înşirate mai bine de 7 km de-a lungul râului. Privită de pe pantă, reţeaua stradală seamănă cu o şiră a spinării. Din strada principală se ramifică, în dreapta şi în stânga, străduţe scurte pe care casele sunt aşezate în trepte până sub coama muntelui.

NR. 2

Urmele trecutului, ceau conferit „întâietate” urbei şi paşnicilor ei locuitori, provoacă nostalgii şi multe aduceri-aminte. Situat în partea de sud-vest a judeţului Caraş-Severin, în preajma paralelei de 45°, cu o suprafaţă totală de 164,16 km², Oraviţa are în componenţa sa două localităţi subcomponente (Ciclova Montană, Marila) şi patru sate aparţinătoare (Broşteni, Răchitova, Brădişorul de Jos, Agadici). Localitatea se învecinează la 21 km spre Est cu oraşul Anina, la 52 km spre Nord-Vest cu municipiul Reşiţa, la 49 km spre Sud cu oraşul Moldova Nouă, la 109 km spre Nord-Vest cu municipiul Timişoara. La 18 km spre Sud se află punctul de control vamal şi de frontieră – NAIDĂŞ – prin care se face legătura cu Republica Serbia. Relieful, deşi preponderent premontan, se caracterizează printr-o mare diversitate. Suprafeţe întinse de dealuri şi câmpii, oferă condiţii propice dezvoltării agriculturii, viticulturii, agro-turismului. De menţionat este şi reţeaua hidrografică bogată. Pârâul Oraviţa,

ianuarie 2016

traversează oraşul şi satul Broşteni, împreunându-se, înainte de satul Greoni, cu pârâul Lişavei, apoi cele trei izvoare de la Ciclova Montană: Simeon, Moşului şi Călugăra care formează pârâul Ciclova. La fel de importante sunt şi cele două lacuri, amenajate între anii 1723 – 1733, odată cu dezvoltarea industrială a zonelor miniere, la intrarea în oraş, acum în curs de reamenajare. Subtipul climatic bănăţean, specific zonei acestei zone geografice, se caracterizează prin circulaţia maselor de aer atlantic din vest şi prin invazia maselor de aer mediteranean din sud, ceea ce conferă un caracter moderat regimului termic, cu frecvente perioade de încălzire în timpul iernii, cu primăveri timpurii şi cantităţi medii multianuale de precipitaţii relativ

NR. 2

ridicate. Climatul în Defileul Dunării este mediteranean, caracterizat printr-o temperatură medie anuală mai ridicată decât în restul ţării, cea din zona Oraviţa fiind edificatoare:

11,8 ºC, cea mai ridicată valoare din ţară. Cantitatea medie anuală de precipitaţii la Oraviţa este de 806,0 mm.

ianuarie 2016

Zona stepei şi silvostepei ocupă suprafeţe restrânse în câmpia de vest unde pajiştile spontane au fost ocupate de plante de cultură. În luncile râurilor cresc sălcii, plopi şi ulmi. Pe dealurile vestice creşte cu preponderenţă gorunul, alături de cer, garniţă, tei, stejar pufos, formând etajul quercineelor. Pentru faună, acest ţinut cu un climat aparte reprezintă limita nordică a arealului de răspândire a multor specii. Păsările sunt nelipsite: privighetoarea, mierla, cucul, sturzul, care abundă în toate anotimpurile. Dintre animalele specifice pădurilor de foioase frecvente sunt lupul, şoarecele gulerat, veveriţa, pârşul, jderul de pădure, mistreţul, căprioara, iepurele, cocoşul de munte, ierunca. Apele de munte sunt bogate în păstrăv indigen, lipan, mreană de munte. Caracteristic în această zonă este vântul denumit Coşava, deosebit de intens în sectorul vestic al Defileului Dunării, pe direcţia sud-est către nord-est. Acest vânt se manifestă cu intensitate în Oraviţa din direcţia Răcăjdia spre nord. Un alt curent puternic este canalizat pe valea pârâului Oraviţa, până scapă în zona de câmpie şi scade în intensitate. Rezervaţia naturală Valea Ciclovei – Oraviţa este rezervaţie botanică şi cuprinde zona Muntelui Rol, Valea Călugărului, Corcana şi o parte din Muntele Simion.

CRISTIAN GABRIEL GHINEA din Oravița pentru Turist prin Romania

NR. 2

Consultanță

ianuarie 2016

Necesitatea consultanței în managementul turismului

Consultanța în management a fost definită ca și profesie in 1990, când a luat ființă AMCOR - Asociația Consultanților în Management din România. Nevoia de consultanță în management dedicat industriei turismului a fost o constantă a anilor de după revoluție. Adeseori, consultantul în managementul turismului este asimilat cu consultantul de travel, acea persoana amabilă, care se află în spatele unui birou al unei agenții de turism, persoana care iți face recomandari cu privire la viitorul tău concediu. Aceasta confuzie este propagată, din păcate, chiar de unii specialiști în turism, ceea ce marește gradul de confuzie. Consultantul în managementul turismului este acea persoană care instruiește sau direcționează eforturile prestatorului de servicii destinate turistilor în sensul măririi gradului de satisfacție al clienților. Serviciile consultantului în managementul turismului fac referire la vizibilitatea afacerii, administrarea afacerii, optimizarea afacerii, toate acestea conducând către un grad de satisfacție ridicat al clientului astfel încât afacerea în sine să beneficieze de o cotă de piață ridicată în branșă și sustenabilitatea acesteia în timp. Consultanța în managementul afacerilor în turism este puțin diferită față de alte domenii ținând cont de faptul că fiecare zonă turistică are particularitățile ei. De asemenea, o foarte mare importanță o are și genul de turism care se poate practica în zonă (balnear, ecumenic, treking, montan, alpin, etc.). Astfel, nu se poate aborda aceeași strategie de management al afacerii în Maramureș și în Banat. Ca o extrapolare, dar la scara mai mică, județul Vrancea constituie cel mai elocvent exemplu în acest sens: în zona estică, avem degustări de vinuri iar în zona vestică, Munșii Vrancei cu stațiunea Lepșa. Este evident că nu se poate aplica aceeași strategie de management. Consultantul în managementul turismului se adresează deținătorilor de afaceri pentru deservirea turiștilor (hoteluri, vile, pensiuni, restaurante, crame, hanuri, etc.) și administrațiilor locale care au în arondisment obiective turistice de interes național sau internațional (consilii locale, consilii județene, asociații de promovare, etc.). Consultanța în managementul turismului se adresează deopotrivă managerilor în turism sau viitorilor manageri în turism. Aici sunt incluse atât strategii de promovare locală și / sau zonală, cât și strategii ce țin de industria ospitalității. Astfel, dacă avem turiști veniți într-o zona promovată și cunoscută, acest lucru ar trebui să fie în concordanță cu ospitalitatea de care dă dovadă unitatea de primire turiști. Bineînțeles și reciproca este valabilă.

ADRIANA ROMAN Turist prin Romania www.tourisminromania.ro

NR. 2

ianuarie 2016

Știați că... România este prima ţară din lume cu producţie de petrol înregistrată statistic (1857), cu exploatări între văile râurilor Prahova şi Trotuş?

NR. 2

Bucătărie tradițională

Sarmalele

Ce să scriu mai întâi despre sarmale? Poate ar trebui să spun că este un produs tradițional românesc, poate ar trebui să spun că românului nu îi lipsește farfuria plină de aromele sarmalelor de la masa de Crăciun, de Revelion sau de Paște, poate ar trebui să spun că amintirile copilariei sunt legate de mesele pe care tronează neîncoronatele regine ale bucătariei românesti, sarmalele. Am descoperit însă că acest produs culinar este cunoscut, și chiar cu aceeași denumire, în Turcia, Ungaria, Bulgaria, Serbia, Macedonia, Palestina, Iordania, Siria, Liban, Grecia, precum și în Republica Moldova. Chiar dacă sunt nenumarate feluri de preparare a sarmalelor am ales pentru acest articol cea mai folosită rețeta în România: sarmalele cu carne de porc și vită în amestec, în foi de varză murată.

ianuarie 2016 „Odă sarmalei” de Păstorel Teodoreanu

Cum s-ar defini sarmaua? Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat somnul lung metamorfozic în butoiul de murat... Potpuriu de porc și vacă, simfonia tocăturii, imn de laudă mâncării, înălțat în cerul gurii. O cochetă care-și scaldă trupu-n sos și în smântână și se-nfășoară în varză ca în valuri de cadână. O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strânsă ligă c-o bărdacă de vin roșu și-un ceaun de mămăligă. Oponentă din principiu și un strașnic adversar pentru tot ce e dieta sau regim alimentar. Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată. Locatara principală ține-n spațiu tolerate, perle de piper picante, boabe de orez umflate. O prozaică'nnăscută, cum s-o prinzi în prozodie că de când e lumea, porcul n-a citit o poezie. Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua. Iată-n câteva cuvinte, cum s-ar defini .. sarmaua !!!

ADRIANA ROMAN Turist prin Romania www.tourisminromania.ro

NR. 2

Rețetă

750 grame de carne tocată de porc și vită 100 grame de suncă (slănină) de porc afumată 200 grame de orez bob rotund 4 cepe mari 3 linguri bulion ulei de floarea soarelui 1 morcov ras prin răzătoarea mică 1 ou 2 legaturi de mărar 1 legatură de pătrunjel 3 fire de cimbru 1 foaie de dafin 1 lingură de piper negru proaspăt măcinat 1 linguriță de sare varză murată

ianuarie 2016

Mod de preparare sau cum m-a învățat mama să pregătesc sarmalele

Am pregătit amestecul de carne tocată de vită și porc. Am spălat bine orezul și l-am lăsat să se umfle în apă puțină. Apoi îl clătesc cu apă rece și îl amestec cu carnea tocată. Peste acest amestec adaug un ou, puțin piper negru și verdeață tocată mărunt. Folosesc o lingură din lemn pentru a amesteca compoziția. Am tăiat mărunt ceapa și am călit-o în uleiul încins în care am pus și șunca afumată tăiata cubulețe.Torn 2-3 linguri de bulion și mai țin 3 minute tigaia la foc potrivit. Răstorn totul în vasul cu carne și potrivesc de sare. Dupa ce compoziția s-a răcit suficient încep rularea ei în foile de varză, pe care le răsucesc astfel încât să nu fie foarte mari. Așezate frumos în oală, număr cam 30 – 40 de sarmale și le acopăr cu varză tocată. Presar câteva fire de cimbru. Le fierb în cuptor la foc mic 2 ore. Prima oră le fierb sub capac iar cea de-a doua oră fără capac pentru ca varza tocată să capete o culoare aurie. În familie, le servim cu smântână și mămăliguță caldă.