Turist prin Romania Fii curios, fii turist prin România!
anul IV nr. 24(2) - -ianuarie 2019
Editor TPR Media Promotion SRL turistprinromania@gmail.com
Contribuitori
Editorial
Adriana Roman - jurnalist Adrian Satmaru - fotograf/jurnalist foto credit: bucurestiulmeudrag.ro
istorialocala.ro pxhere.com Design/Fotografie TPR Media Promotion SRL
Advertising/Publicitate turistprinromania@gmail.com +40 742 661 713 Publicat de TpR Media Promotion S.R.L., București
Coperta I foto credit Adrian Satmaru Cuprins I foto credit pxhere
Responsabilitatea pentru articolele publicate revine autorilor. Preluarea de texte și imagini din această publicație sau de pe siteul turistprinromania.com se poate face numai cu acordul prealabil al editorului.
Ce este de făcut și de văzut în luna ianuarie Am putea crede că după Sărbătorile de Iarnă nu prea mai sunt multe de făcut sau de văzut. Vacanțele nu s-au terminat, luna aceasta fiind bogată în evenimente legate de împlinirea a 160 de ani de la Mica Unire sau legate de Ziua Culturii Naționale, 15 ianuarie, ziua marelui Mihai Eminescu. Avem câteva propuneri pentru vacanțele din ianuarie și nu numai. Propunerea noastră pentru o evadare în natură este zona munților Trascău unde se află Cascada Șipote, o frumusețe înghețată. Munții Trascău sunt cunoscuți ca fiind preferați ai alpiniștilor și iubitorilor de munte, atât vara cât și iarna. O propunere ca destinație de vacanță este zona comunei Vaideeni, unde frumusețea locului este completată de ospitalitatea, condițiile excelente de cazare și mâncarea tradițională. Recomandăm cele trei pensiuni care fac cinste zonei: Pensiunea Moara Viselor, Pensiunea Cerna și Pensiunea Vaideeni. Am fost foarte impresionați de Gheorgheni, oraș al Harghitei. Ori de câte ori am ajuns în Gheorgheni, acesta și-a dezvăluit istoria, frumusețea și ospitalitatea unor oameni minunați. Parte a experiențelor noastre extraordinare le-am împărtășit în acest număr și reprezintă o invitație de a vizita, cunoaște și explora orașul. Propunerile noastre sunt pentru o vacanță de excelență cazarea și masa la Red Lake Inn și degustări de băuturi, cafea și prăjituri la Cafe Central. Încheiem cu un articol care ne deschide drumul către cunoașterea Covasnei un alt ținut plin de pagini de istorie dar și de locuri fabuloase în care natura etalează ceea ce are mai frumos. Fii turist prin România! de Adriana Roman
Turist prin Romania | 3
Destinații Munții Trascăului Cascada Șipote Vaideeni Orașul Gheorgheni Biserica Armeano Catolică Gheorgheni Cetatea Sfântu Gheorghe
16 20 24 32 46 56
Recomandări de cazare Pensiunea Red Lake Inn Gheorgheni
36
Evenimente Unirea Ne (ar) face puternici 160 de ani de la Unirea Principatelor Române România 160 Salonul de muzică Povestea Unirii Concert simfonic dedicat Zilei Culturii Naționale
2 8 11 12 23 64
File de istorie Ziua Culturii Naționale Mica Unire Muzeul Național Cotroceni Muzeul Național George Enescu Gheorgheni Biserica Armeano Catolică Gheorgheni Cetatea Sfântu Gheorghe
6 9 10 13 32 46 56
Ce și unde mâncăm și bem Cafe Central Gheorgheni
42
Tradiții și superstiții Delicii de iarnă - turta dulce Gerar
28 52
cuprins
Z
iua de 15 ianuarie a fost aleasă ca Zi a Culturii Naţionale și reprezintă data naşterii poetului naţional al românilor, Mihai Eminescu.
La 16 noiembrie 2010, Camera Deputaţilor a adoptat un proiect de lege prin care ziua de naştere a lui Mihai Eminescu a devenit ziua Culturii Naţionale. Motivele iniţiatorilor au fost: “Ziua Culturii Naţionale va fi, în viziunea noastră, o zi în care nu numai celebrăm un mare creator, dar şi o zi de reflecţie asupra culturii române, în genere, şi a proiectelor culturale de interes naţional”.În alte ţări europene, de exemplu, Spania, Ziua Culturii a fost aleasă ca fiind ziua morţii lui Miguel de Cervantes, în Portugalia, a fost aleasă ziua în care s-a născut Luis de Camoes. Ziua Culturii Naţionale în Republica Moldova este tot ziua de naştere a lui Mihai Eminescu. Despre marele poet, criticul literar Titu Maiorescu, spunea: “Pe cât se poate omeneşte prevedea, literatura poetică română va începe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui şi forma limbei naţionale, care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veşmântului cugetării româneşti”. Geo Bogza spunea: “El e cel care a spus că teiul e sfânt. El e cel al cărui nume nu se cade să fie luat în deşert. (…) El e cel care oricâte desnădejdi near încerca ne dă temeiuri ca totuşi să nu desnădăjduim”. Constantin Noica spunea despre Turist prin Romania | 6
Eminescu că reprezintă “omul deplin al culturii româneşti”. Într-un portret inedit făcut lui Eminescu, criticul literar Dan C. Mihăilescu spunea: “Pentru a fi oneşti şi autentici,
când vorbim despre Eminescu, trebuie mai întâi să-l recitim. (…) Un student român la Viena şi Berlin, care ştia germana şi franceza, voia să absoarbă istoria religiilor, astronomie, filosofie, fizică, etnopsihologie, geopolitică, să facă simultan metafizică şi gazetărie angajată. Un suflet romantic dedat ar-
moniei universale, dar pe care malaxorul politicianismului valah l-a spulberat întru nimicnicia firii sale. Ce lecţie mai sublimă şi mai tristă,
totodată, de românitate se poate închipui?”. George Călinescu scria: “Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet pe care la ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ săşi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfu-
murilor sale”. Primul care a intuit marele efect modelator al creaţiei eminesciene a fost Titu Maiorescu: “Eminescu a făcut ca toată poezia acestui secol să evolueze sub auspiciile geniului său, iar forma înfăptuită de el a limbii naţionale să devină punctul de plecare pentru întreaga dezvoltare ulterioară a veşmântului şi cugetării româneşti”. Tudor Vianu spenea despre Eminescu că a fost o personalitate copleşitoare, care i-a impresionat pe contemporani prin inteligenţă, memorie, curiozitate intelectuală, cultura de nivel european, bogăţia şi farmecul limbajului. Spune că “fără Eminescu am fi mai altfel şi mai săraci”. Tudor Arghezi spunea că “a vorbi de poet este ca şi cum ai striga într-o peşteră vastă… Nu poate să ajungă vorba până la el, fără să-i supere tăcerea. Numai graiul coardelor ar putea să povestească pe harpă şi să legene, din depărtare, delicata lui singurateca slavă”. Niciodată nu e prea târziu sau suficient pentru a-l reciti pe poetul, prozatorul, dramaturgul, ziaristul şi gânditorul Mihai Eminescu. de Adriana Roman
Turist prin Romania | 7
Mica Unire - România 160 rimul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român a fost făcut pe data de 24 ianuarie 1859, data la care a avut loc Mica Unire. Unirea celor două principate, Moldova și Țara Românească, a început în 1848 și s-a bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. Astfel, în anul 1848 s-a realizat uniunea vamală, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.
P
Pe data de 5 ianuarie 1859, în Moldova, Alexandru Ioan Cuza este ales domnitor în unanimitate, urmând ca ulterior într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu să propună la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate. Poarta Otomană și de Austria a considerat acest fapt împlinit la 24 ianuarie 1859, drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă s-a constatat că în textul Convenţiei din 1858 nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane diferite. Cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, în 1862, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică, iar după înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Prin Constituția adoptată la 1 iulie 1866, Principatele Unite încep să se numească oficial România pentru ca la 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea
Unire a Transilvaniei cu România creându-se actualul stat. Deși a fost scurtă domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), aceasta a reprezentat o perioadă de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României si al primului guvern unitar sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu, prin reformele sale: adoptarea primei Constituții românești, reforma electorală, Codul Civil și Codul Penal, inspirate de cele al Franței, înființarea primelor universități din țară, secularizarea averilor mănăstirești, construirea primei linii ferate pe ruta București-Filaret-Giurgiu. reforma agrară, cea a învățământului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.
Sursa: ziarulunirea.ro
Turist prin Romania | 9
Muzeul Național Cotroceni Muzeul Național Cotroceni este situat în Palatul Cotroceni, unde pot fi vizitate spații din fosta mănăstire de la Cotroceni și fostul palat regal de la Cotroceni, unde au locuit regele Ferdinand și regina Maria, precum și colecțiile de artă veche decorativă europeană.Situat în vestul capitalei, ansamblul Cotroceni a fost ridicat între 1679–1681 de domnitorul Șerban Cantacuzino (1678–1688) și a fost cea mai importantă ctitorie a sa. Ansamblul era compus din biserica „Adormirea Maicii Domnului“, asemănătoare bisericii episcopale din Curtea de Argeș, precum și palatul domnesc edificat în spiritul baroc specific civilizației occidentale europene a acelor vremuri. Din punct de vedere arhitectonic, ansamblul de la Cotroceni cunoaște câteva momente de referință: primul este legat de numele ctitorului Șerban Cantacuzino (1678–1688); al doilea datează din perioada domniei lui Barbu Dimitrie Știrbei (1849– 1853, 1854–1856) care, în 1852, îl reface și modernizează, înființează gradina de la Cotroceni (una dintre marile grădini ale Capitalei ); urmează edificarea palatului princiar (1893–1895), de către arhitectul francez Paul Gottereau, dar din cauza rezistenței scăzute a palatului, după cutremurul din 1977 va urma o nouă etapă, când s-a refacut în mare parte palatul, spre deosebire de construcțiile medievale care au rezistat vitregiilor vremii; tot atunci s-a ridicat și o aripă nouă, care adăpostește sediul Președinției României. Cotroceni este singura reşedinţă din întreg teritoriul românesc care a cunoscut folosinţa cea mai îndelungată, de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi până în prezent. Muzeul este amenajat în cadrul unui monument istoric reprezentativ pentru arhitectura românească de la sfârşitul secolului al XIX-lea, palatul regal Cotroceni, care a integrat remarcabil o parte din arhitectura medievală a mănăstirii ctitorite de domnul Ţării Româneşti, Şerban Cantacuzino, către finele veacului al XVII-lea. Specificitatea îi este conferită de îmbina-
Turist prin Romania | 10
rea caracteristicilor unui spaţiu memorial, cu o istorie de aproape 350 de ani, cu cele ale unui muzeu de artă decorativă. Saloanele şi apartamentele sale au o deosebită putere evocatoare, accentul fiind pus nu doar pe valoarea intrinsecă a diferitelor artefacte, ci şi pe semnificaţia lor din perspectiva raporturilor cu personalităţile care au locuit în aceste încăperi de-a lungul timpului. Muzeul Naţional Cotroceni s-a impus în mediul cultural şi social românesc ca o instituţie modernă, care tinde să se sincronizeze cu noile tendinţe din muzeologia contemporană. Au fost realizate programe ştiinţifice şi expoziţionale diverse, abordându-se teme de istorie, istoria artei (de la arta medievală la cea contemporană) şi de restaurare. „Restituiri istorice” reprezintă unul dintre proiectele iniţiate de această instituţie, care, sub diferite denumiri, şi-a meţinut obiectivul principal, de a readuce în atenţia comunităţii personalităţi pe nedrept uitate sau monumente istorice dispărute. Intenţia principală este de a „recupera” pentru memoria colectivă şi a reinterpreta activitatea unor artişti, a unor oameni politici sau a unor evenimente marcante pentru istoria şi cultura românească. Muzeul Naţional Cotroceni are ca principal obiectiv punerea în valoare a patrimoniului propriu, dar şi a patrimoniului mobil provenit din colecţiile unor muzee şi instituţii colaboratoare, în cadrul nenumăratelor expoziţii temporare de excepţie. Muzeul Naţional Cotroceni îşi propune să continue misiunea sa, aceea de a fi un spaţiu al dezbaterii şi dialogului artistic, iar pe de altă parte, să sprijine iniţiativele privind procesul de restaurare, conservare şi valorificare a patrimoniului cultural naţional, ca modalitate de promovare a identităţii naţionale, în strânsă legătură cu mediul academic şi societatea civilă. sursa:muzeulcotroceni.ro
Muzeul Național George Enescu - Palatul Cantacuzino alatul Cantacuzino este în București pe Calea Victoriei la numărul 141. Clădirea în care se află azi Muzeul Național George Enescu a fost construită după planurile arhitectului Ion D. Berindey în stilul baroc francez al epocii Ludovic al XVI-lea, pentru Gheorghe Grigore Cantacuzino, fost președinte al Consiliului de Miniștri, poreclit "Nababul" pentru fabuloasa sa avere. După moartea "Nababului", clădirea a revenit fiului său Mihai care, decedând în 1929, a lăsat-o prin testament soției sale Maruca, recăsătorită în decembrie 1939 cu George Enescu.
P
Turist prin Romania | 13
Palatul Cantacuzino Foto: bucurestiulmeudrag.ro
Palatul Cantacuzino a fost locul unde în 10 august 1913 s-a semnat Pacea de la București, de la finalul celui de al doilea Război Balcanic, prin care s-a stabilit ca România să preia Cadrilaterul. Edificiul este cunoscut și sub numele de Palatul Cantacuzino și a găzduit în preajma celui de al doilea război mondial, președinția Consiliului de Miniștri. În anul 1956, în Palatul Cantacuzino a fost inaugurat Muzeul Memorial George Enescu dedicat marelui compozitor român, devenit după 1990 muzeu național. Palatul Cantacuzino este monument de arhitectură. Edificiul are patru niveluri: un subsol înalt alcătuind soclul construcției, un parter cu ferestre în arc de cerc și cu balustrade de piatră, un etaj cu ferestre drepte prevăzute cu balconașe din fier forjat și o mansardă cu lucarne bogat ornamentate. Fațada sa are ca element dominant intrarea, ușor decroșată, precedată de trepte ample, din marmură, străjuită de doi lei din piatră și ocrotită de o marchiză în formă de scoică. Dintre
Turist prin Romania | 14
spațiile prevăzute în somptuosul interior al clădirii se remarcă sala centrală de la parter, cu picturi murale de N.Vermont și G.D. Mirea și coloane de marmură roz. După moartea lui George Enescu în 1955, soţia sa a lăsat prin testament palatul şi clădirile anexe muzeului dedicat memoriei compozitorului. Din anul 1956, aici funcţionează Muzeul Național George Enescu şi Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România. În trei săli ale Palatului Cantacuzino se desfăşoară cronologic expoziţia permanentă, ce cuprinde, între altele, fotografii, manuscrise, documente diverse, diplome, decoraţii, desene, busturi, instrumente muzicale, fracul şi costumul de academician al Academiei Române, masca mortuară şi mulajul mâinilor artistului. Amplasat într-un spaţiu de excepţie, Muzeul Național George Enescu este investit deopotrivă cu valoare istorică, culturală, artistică şi turistică. Patrimoniul său permite recompunerea istoriei unei vieţi şi cariere de excepţie, puse în slujba muzicii româneşti şi a afirmării sale în context universal.
Munții Trascăului - județul Alba unții Trascăului sunt dispuși între Valea Ampoiului la sud și la nord Valea Racilor sau Turenilor, nordul lor fiind dispus în județul Cluj, restul masivului se află în județul Alba. Munții sunt o grupă montană a Munților Apuseni, aparținând lanțului muntos al Carpaților Occidentali. Cel mai înalt vârf este Dâmbău (1.369 m).
M
Munții Trascău, la intrare în Cheile Vălișoarei Foto: Adrian Satmaru
Turist prin Romania | 16
Munții Trascău, peisaj din Cheile Vălișoarei Foto: Adrian Satmaru
Munții Trăscăului reprezintă o unitate extrem de diversificată ca peisaj, cu un remarcabil potențial turistic. Chiar dacă au înălțimi sub 1.400 m, aceștia sunt destul de impunători. Dacă perspectiva turistului este din Culoarul Mureșului, Munții Trăscăului își dezvăluie un profil crenelat, având un aer de sălbăticie autentică. Ajuns în împărăția culmilor, crestelor sau platourilor, întrerupte neașteptat de văi prăpăstioase, turistul întâlnește priveliști de o frumusețe aparte. În nordul și in sudul acestei unități montane așezările apar doar pe văi și în cadrul depresiunilor, in partea centrală a Munților Trăscăului satele
și cătunele urcă până sus pe coama lor, risipinduse pe crestele munților. Spațiul carpatic al Trăscăului e înzestrat cu numeroase locuri interesante din punct de vedere științific și turistic, numele unora având deja o mare rezonanță, precum Cheile Turzii, Turenilor, Râmețului, Găldiței, Întregaldelor, Cetii, Aiudului, Ampoiței, apoi masivele calcaroase Bedeleu și Ciumerna, Colții Trăscăului și Piatra Cetii, peșterile Huda lui Papară, Poarta Zmeilor, Bisericuța, Liliecilor, marea dolină Vânătara, o serie de defilee ca cele ale Arieșului, Iarei, Hășdatelor.
Turist prin Romania | 17
Munții Trascău, Peștera Huda lui Ppară Foto: Adrian Satmaru
Turist prin Romania | 18
Pădurile de stejar îmbracă poalele masivului fiind alcătuite, în special, din gorun (Quercus petraea), cer (Q. cerris), stejar pufos (Q. pubenscens), cireş sălbatic (Cerasus avium), carpen (Carpinus betuluş), arţar (Acer platanoides), ulm (Ulmus glabra), frasin (Fraxinus ornus), tei (Tilia cordata). Aceste păduri apar sub formă de petice mai ales în Piemontul Trăscăului, fiind întrerupte de pajişti şi fâneţe, sau terenuri agricole. Deasupra acestor păduri se întind făgetele ce urcă până pe culmi şi care pot fi pure sau în amestec cu carpen, frasin, paltin, arţar, tei. La limita inferioară se amestecă cu gorun, iar la cea superioară foarte rar apar bradul şi molidul. Fâneţele sunt răspândite peste tot, fiind bogate în graminee (păiuşul roşu, ţepoşica), rogozuri, trifoi etc., care formează asociaţii folosite de localnici la păşunatul vitelor. Pe versanţii însoriţi apar şi pajişti cu aspect xerofil alcătuite din Festuca valesiaca, Chrysopogon gryllus, Carex humilis, Agropyron cristatum, Adonis vernalis, Stipa capillata etc. Pe rocile calcaroase apar pajişti cu graminee şi diferite specii calcifile, cum este renumita floare de colţ (l.conthopodium alpinum) prezentă în Cheile Întregaldelor şi Râmeţului.
Un interes ştiinţific deosebit fiind puse sub regim de ocrotire în cadrul rezervaţiilor naturale sunt poienile cu narcise de la Piatra Cetii, floarea de colţ ce se întâlneşte la Întregalde, la numai 560 m altitudine, constituind aici punctul în care ea vegetează la cea mai joasă altitudine din Europa. Pădurea de Larice de la Vidolm (Larix decidua ssp. carpatica) este, de asemenea, rezervaţie naturală fiind un relict din epoca glaciară. Foarte variată este flora Cheilor Turzii, care cuprinde peste 990 de specii, adică mai mult de un sfert din plantele cunoscute în întreaga ţară. Unele sunt foarte rare şi anume: usturoiul sălbatic (Allium obliquum), Ferula sadleriana, omagul (Acanitum fissurae), o specie de garofiţă (Dianthus integripetalus), vulturica (Hieracium tordanum), delicatul stânjenel (Iris gurtleri), tămâioasa (Viola jobi) etc. toate specii endemice. Atât pentru acest articol. Un alt articol va fi dedicat traseelor turistice montane și, de ce nu, altor minunății care se ascund în acești superbi munți. de Adriana Roman sursa: Gheorghe Măhăra, Ion Popescu Argeșel – Munții Trascăului
Munții Trascău, Cheile Turziii Foto: Adrian Satmaru
Turist prin Romania | 19
Cascada Șipote
Cascada Șipote Foto: Adrian Satmaru
P
eisajele din această zonă sunt desprinse dintr-un basm și indiferent de anotimpul în care faci o incursiune în spațiul acesta, peisajele îți taie respirația, te introduce într-o stare de reverie. Personajul acestui articol este un sculptor iscusit. O lume de poveste, decor de basm, o lume de piatră și … apa, care împreună cu frigul, fac sculpturi fantastice în gheață. Așa descriem zona care înconjoară Cascada Șipote, numită și Cascada de travertin Șipote. Cascada de travertin Șipote din Munții Trascăului, se află pe Valea Arieșului, la 2 km aval de comuna Sălciua. Porțiunea finală a șirului de cascade poate fi văzută din drumul național DN 75 la trecerea peste linia ferată a Mocăniței.
Cascada Șipote Foto: Adrian Satmaru
Turist prin Romania | 21
Am ajuns la minunea de gheață plecând din centrul comunei Sălciua, am continuat aproximativ 2 km pe șosea spre Huda lui Papară până la Valea Morilor de unde, urmând o potecă marcată cu cruce rosie, am ajuns după o oră de mers, în Poiana La Șipote. Și de la Huda lui Papară se poate ajunge, pe poteca marcată cu triunghi roșu, pe sub abruptul Bedeleului în aproximativ 2 ore de mers. La câteva sute de metri se află Peștera și Portalul Poarta Zmeilor, iar la 4 km pe o potecă marcată se ajunge la Peștera Huda lui Papară. Cascada Șipote este un fenomen carstic complex care cuprinde: • un bazin de colectare a apei, parte a Platoului Bedeleu plin de doline și ponoare periodice situat la 1.100-1.200 m altitudine, • 3 izbucuri situate 400 m mai jos sub peretele de stâncă, • un debit mediu prin care apare la lumină apa colectată pe platou, după ce străbate pachetul gros de calcare, • un pârâu de 800 m lungime care coboară de la 700 m la 430 m altitudine pe o albie abruptă ce se varsă în Arieș, • un mare număr de cascade de până la 15 m înălțime • răsfirate pe stânci sau baraje de travertin, • gururi de travertin, bazine construite ca niște baraje din depunerile de calcar. Este o cădere de apă pe o lungime de aproximativ 1 km cu mai multe cascade mici și două mai mari. Cascada de jos este mai accesibilă, fiindcă este vizibilă și de la drumul Lunca-Turda. Travertinul este o rocă formată de apa izvoarelor carstice saturată cu dicarbonat, care ieșită la zi, se încălzește și depune calcarul care nu mai poate fi ținut în soluție ca dicarbonat. Această cauză duce la depunerea de tufuri calcarose la gura izvoarelor. Pe malul de vis-a-vis este și o parcare improvizată, cu sursă de apă chiar din cascadă. Caracteristica principală a cascadei în trepte este patul travertin (depuneri de calcit). Cascada de sus este la fel de spectaculoasă, este prima cădere a pârâului Șipot care își adună apele din trei izvoare carstice de sub un perete stâncos de peste 100 m. Și cascada și peisajul schimbător care ne-a înconjurat de-a lungul călătoriei noastre sunt păstrate în memorie asemenea unor tablouri dragi sufletului nostru. Cascada Șipote, spectaculos croindu-și drum printre pereții de stâncă, pădurea ce stă mândră fiind martora creației sculpturilor de gheață sunt personajele acestui tablou pe care îl oferă această zonă desprinsă din basm. sursa: wikipedia.ro
Turist prin Romania | 22
Cascada Șipote Foto: Adrian Satmaru
Vaideeni - destinație de vacanță -
S
atul Vaideeni, reședința comunei cu același nume, este situat în bazinul râului Luncavăț, afluentul Oltului. Comuna se întinde spre nord până în creasta principală a Munților Căpățânii, în extremitatea nordică a depresiunii subcarpatice Horezu. Comuna este formată din satele Cerna, Cornet, Izvoru Rece, Marița și Vaideeni.
Prima ediție a sărbătorii folclorice păstorești “Învârtita dorului” (Vaideeni, 27 iulie 1969) Foto: istorielocala.ro
Comunitatea a luat naștere în urma venirii din Ardeal a mai multor familii de oieri, în principal din Mărginimea Sibiului pe motivul oprimării religioase (catolicizare forțată). Astfel, prima atestare documentară a satului Vaideeni datează din secolul al XVI-lea, sub numele de Vai de Ei. Vaideeni este o zonă de interferență între zona etnografică a Olteniei de sub Munte si zona etnografică Mărginimea Sibiului care și-a pus puternic amprenta asupra graiului, portului și tradiției pastorale. În partea de nord a localității Vaideeni, relieful Turist prin Romania | 24
este predominant muntos, format din munți cu diferite altitudini. În partea de sud a comunei sunt prezente coline cu diferite altitudini și un relief de luncă ce însoțește principalele cursuri de apă. Relieful comunei Vaideeni este dominat de Muntele Căpățâna, Vârful Căpățâna având 2.094 metri, Balota având 2.095 metri, Vârful Nedeia având 2.130 metri, Ursu cu 2.124 metri, Muntele Zăvidanu, Muntele Coseana, Muntele Funicel, etc. Cele mai importante dealuri sunt reprezentate de Dealul Mare și Coasta Recii.
Clima este caracteristică zonei de dealuri, cu mici diferențieri topoclimatice, de adăpost, conferite de situarea în depresiune. Temperatura medie a localității este de 6 °C, temperatura medie a lunii ianuarie este de -3 °C, iar cea a lunii iulie este de 16 °C, deci, cu amplitudine relativ mică și fără schimbări bruște. Brumele târzii de primăvară apar rar, datorită efectului de adăpostire, permițând înflorirea fără riscuri a pomilor fructiferi. Dovada climatului blând este prezența castanului în unele sate din zonă. Așezarea localității într-o depresiune sub poala Munților Căpățânii, cu un climat de adăpost, ferită de vânturi puternice, de geruri, cât și de călduri excesive (creându-se condiții con-
venabile apariției anumitor elemente mediteraneene spontane, cum ar fi: castanul dulce, liliacul sălbatic), toate acestea formând cadrul optim pentru o oază turistică. Iată ce monumente cultural-istorice se găsesc în zonă: Biserica de zid cu hramul Sfântul Ioan Botezatorul (1878), în satul Vaideeni, Biserica de lemn cu hramul Cuvioasa Paraschiva (1556 1557), în satul Marița, monument de arhitectură, Biserica de lemn cu hramul Cuvioasa Paraschiva, ctitorită de haiducul Coman în anul 1893 și renovată în anul 1932 în satul Cornet, Biserica de zid cu hramul Sfânta Maria, în satul Izvoru Rece, Capelele Tălănci și Bădulești.
Pensiunea Moara Viselor, Vaideeni Foto: Adrian Satmaru
Turist prin Romania | 25
Pensiunea Vaideeni, Vaideeni Foto: Adrian Satmaru
Interes istoric reprezintă și ansamblul de instalații tehnice, localizat în satul Vaideeni și datat din secolul al XIX-lea, joagărul hidraulic, din satul Vaideeni și datat din secolul al XIX-lea, moara de apă, localizată în satul Vaideeni și datată din secolul al XIX-lea, daracul, localizat în satul Vaideeni și datat din secolul al XIX-lea, piua hidraulică, localizată în satul Vaideeni și datată din secolul al XIX-lea, ansamblul rural, localizat în satul Vaideeni și datat din secolul al XX-lea. Obiective naturale oferite de zonă sunt: Cheile Cernei, Piatra spânzurată, monument al naturii pe Valea plopilor, satul Izvoru Rece, Defileul râului Luncavăț, două drumuri de plai, cu acces la stâni, constituie trasee turistice de intrare, dinspre sud, în masivele Căpățâna și Parâng. Unul se
Turist prin Romania | 26
desfășoară pe cumpăna apelor dinspre răsărit și urmează traseul Dealul Mare-Frăsinet-JarișteaCârciuma lui Dincă-cabana Vârful Roman-Vârful Ursu, de unde se desprinde drumul de picior spre Groapa Mălăii, Dârjala și spre cabana și stâna Piatra Roșie. Al doilea drum, cel de pe cumpăna apelor dinspre apus, urmează traseul Dealul Capela-Fântâna din plai-Comanda-Izvorul cumpenelor-Marginea Găuriciu-Cășeria-Coasta lacurilor-Vârful Nedei-Târnovu-Curmătura Oltețului Lacul Gâlcescu. La acest cadru natural se adaugă alte numeroase atribute, ce pledează toate in favoarea localității din punct de vedere turistic, în primul rând, pitorescul natural ce se păstrează original, lipsit total de elemente poluante.
Portul național tradițional, pitoresc și autentic al locuitorilor, existența unui folclor bogat și nealterat, instrumental și coregrafic, a unui artizanat specific constituie de asemenea atracții turistice. Nedeia păstorească anuală de la Vaideeni, "Învârtita Dorului", de la Sânziene, la care participă, de fiecare dată, zeci de mii de vizitatori din țară și de multe ori din străinătate, pe lângă scopul principal, acela de a conserva, de a cultiva și apăra specificul național tradițional, în port, în meșteșuguri, în folclorul muzical și coregrafie, oferă în subsidiar o fericită și eficientă propagandă în favoarea cunoașterii localității și a valențelor ei turistice. Un rol important în același sens, îl are și faptul că, în imediata apropiere și în zonă, în condiții ușor accesibile, se găsesc obiective majore ale turismului național și zonal: mănăstirile oltene: Hurez, Bistrița, Polovragi, peșterile din zonă: Peștera Liliecilor, Peștera Polovragi, Peștera Muierilor, cheile: Bistriței Oltene, cheile Oltețului, piramidele de șiroire din sedimentele cu sare de la Slătioara, trovanții din carierele de nisip din
Pensiunea Cerna, Vaideeni Foto: Adrian Satmaru
Costești, ceramica de la Horezu, muzee. Apropierea de numeroasele stațiuni balneoclimaterice ale județului Vâlcea, Băile Govora, Băile Olănești, Călimănești și Cozia, Ocnele Mari, constituie valențe turistice de mare importanță. Recomadăm pensiunile din zonă, pentru ospitalitate și pentru calitatea ridicată a serviciilor oferite turiștilor: Pensiunea Moara Viselor Pensiunea Vaideeni Pensiunea Cerna La acestea se adaugă cabanele și cantoanele silvice, cabanele forestiere din zonă care pot fi închiriate de către turiști. Căile de comunicație, bine întreținute, asfaltate și legate articulat cu rețeaua rutieră a județului și cea națională (6 km față de orașul Horezu, 50 km de municipiul Râmnicu Vâlcea) care pătrund în cadrul natural al munților, constituie un element ce favorizează activitatea turistică în zonă. de Adriana Roman
Turist prin Romania | 27
Delicii de iarn
- desertul perfect pentru o
ntrebarea anotimpului: care este desertul perfect pentru zilele fruguroase de iarnă? Praline cu marţipan, bomboane umplute cu lichior şi fructe confiate, trufe umplute cu cremă de şampanie, ciocolata caldă sau vinul roșu fiert, cu scorțișoară, turta dulce, plăcintele cu brânză sărată sau plăcintele dulci, prunele uscate cu miez de nucă, cornulețe cu dulceață de vișine sau de trandafiri, presărate cu zahăr pudră sunt desertul ideale pentru o zi geroasă de iarnă.
Î
Turist prin Romania | 28
ă - turta dulce
o zi friguroasă de iarnă -
Preferata mea, chiar dacă a trecut vremea Crăciunului, este turta dulce. Astăzi, turta dulce este preparată sub nenumărate forme, fiind nelipsită de la târgurile de Crăciun, fie ca desert, fie ca ornament pentru brad, devenind tot mai mult un simbol al iernii. În lume, în funcție de țara în care este preparat, ea are forme și denumiri diferite. Astfel, în Polonia, turta dulce este numită pierniczki, fiind un biscuit crocant și subțire, în Cehia poartă denumirea de pernik, în țările nordice se numește pepparkakor, iar germanii lebkuchen.
Primele dovezi ale existenței acestui desert apar la sfârșitul primului mileniu, prin secolul al Xlea, când călugărul de origine armeană Grigorie Macarie se retrage în Franța, pentru a trăi ultimii ani din viață. Aici, acesta va începe să prepare diferite produse de patiserie, printre care și turta dulce, în a cărui compoziție intră ghimbirul, fapt atestat și de numele produsului în engleză, gingerbread. Tot în acea perioadă, până în secolul al XV-lea, turta dulce era folosită și pentru a conserva ghimbirul, despre care se credea că acesta se conservă cel mai bine sub formă de fursecuri. Turist prin Romania | 29
Ghimbirul a putut fi folosit la prepararea prăjiturilor și biscuiților datorită Cavalerilor Cruciați, care în secolul al XIlea aduc din Orientul Mijlociu acest condiment, urmând să fie folosit în brutăriile din Evul Mediu, unde se fabrica turta dulce, cu ajutorul unor forme din lemn, pentru a fi cât mai diversificată. În Evul Mediu, turta dulce se fabrica în bresle, cea mai cunoscută fiind cea din Nurnberg, Germania, fiind renumită mai ales pentru detaliile manufacturate și, implicit, a glazurilor de diferite culori și feluri. Calitatea turtei dulci din acest oraș era atât de bună, încât de multe ori turta dulce era folosită ca modalitate de plată a impozitelor și taxelor, dar și ca un cadou deosebit pentru șefii de stat sau regi și regine. În secolul al XIII-lea turta dulce devine prezentă și în Suedia, fiind adusă și preparată de emigranții germani. Aici, turta dulce începe să fie coaptă de către călugărițe și, mai apoi, vândută cu diferiți biscuiți cu rol în digestie sau biscuiți cu rol în decorarea casei pentru sărbătorile de iarnă. Trei secole mai târziu, turta dulce era vândută în afara mănăstirilor, putând fi cumpărată din piețe, din farmacii sau direct de la producătorii locali. Tot în secolul al XVI-lea, orașul Market Drayton din Anglia, devine celebru datorită turtei dulci produsă aici, dar și a figurii de dimensiuni foarte mari poziționată la intrarea în oraș.
Turist prin Romania | 30
La inceput, turta dulce era coaptă, fie sub formă de inimioare, simbolizând iubirea și chiar folosită ca simbol al iubirii de tinerii prea săraci pentru a-si cumpăra verighete, fie sub forma de porcușori, ca simbol al vieții și bunăstării sau sub formă de îngerași, ca simbol al bunătății, urmând ca apoi să ia forme de femei și bărbați. Astfel, cele mai apreciate forme de turtă dulce la curtea reginei Elisabeta I erau cele cu chipul unor personalități, care erau prezente la dineurile oferite de aceasta. În ceea ce privește componentele din care se fabrica turta dulce, la început se foloseau: pesmetul, alunele de pădure care se măcinau, zahărul și, nu în ultimul rând, ghimbirul. Englezii au înlocuit în timp pesmetul cu făina de grâu și au adăugat scorțișoara, nucșoare și zahăr vanilat. De la începutul secolului al XIX-lea, turta dulce devine prăjitura Crăciunului, ajungând ornament pentru bradul de Crăciun, dar și un simbol al sărbătorilor de iarnă. Frații Grimm, în povestea Hansel și Gretel, descriu pentru prima dată o casă făcută exclusiv din turtă dulce, fiind decorată cu diferite glazuri, creme și bomboane colorate, fapt ce îi determină și pe brutari să coacă turta dulce sub forma de căsuțe, spre încântarea copiilor. Aceasta este istoria unuia dintre cele mai renumite delicii de iarnă, turta dulce.
Turist prin Romania | 31
Gheorgheni , orașul din secolul XII
heorgheni este orașul situat în partea de est a depresiunii Giurgeului. Se află pe cursul mijlociu al pârâului Belchia. Apele pârâului au creat condiţiile prielnice întemeierii acestei aşezări pe malurile sale, astfel, urmele primelor aşezări umane au fost descoperite la confluenţa pârâului Belchia cu pârâurile Gheorghe Mic şi Cianod. Aceste așezări datează din secolul al XII-lea și s-au extins treptat în interiorul depresiunii.
G
În partea de est a orașului sunt ruinele Cetăţii Both. Cercetările arheologice au atestat faptul că dealul a avut funcţii de apărare încă din secolul IV – V. În registrul dijmelor papale din anii 1332-37 este menţionat numele Georgio și constituie atestare documentară a localităţii Gheorgheni. Menţinerea existenţei umane s-a datorat exploatării şi prelucrării lemnului, creşterii animalelor, cultivării pământului şi comerţul. Principele Transilvaniei Zsigmond Rakoczi, în anul 1607, acordă localității dreptul de a organiza târguri. Astfel, acest fapt contribuie în mod decisiv la aşezarea pe meleagurile oraşului Gheorgheni a comunităţii de armeni veniţi din Moldova în 1637, în 1654, apoi în 1669. Armenii au avut un rol determinant în dezvoltarea economico-socială şi civică, precum şi în urbanizarea localităţii. Preocupările acestora erau, în principal, comerţul şi practicarea diferitelor meşteşuguri. Statuia Sfântului Nicolae Foto: Adrian Satmaru
Turist prin Romania | 32
Clădirea Primăriei, Gheorgheni Foto: Adrian Satmaru
Turist prin Romania | 33
Gheorgheni este prădat de tătari în 1716 oraşul a fost prădat de tătari, în 1719 o epidemie de ciumă decimează populaţia, în 1808, peste 700 de gospodării au fost mistuite de flăcări într-un incendiu devastator. În a doua jumătate a secolului al-XIX-lea a început industrializarea, pe teritoriul oraşului dezvoltându-se predominant industria de prelucrare a lemnului dar şi industria textilă, a pielăriei, a morăritului şi cea hotelieră. Gheorgheni
redobândeşte statutul de oraş în luna decembrie a anului 1907. Este inaugurat tronsonul de cale ferată care a legat oraşul la reţeaua naţională de cale ferată. Tot la începutul secolului al XX-lea este înfiinţată uzina electrică, sunt realizate lucrări de infrastructură şi de amenajări utilitare, sunt construite clădirile Spitalului Orăşenesc, al Judecătoriei şi cel al Gimnaziului, astăzi Liceul Teoretic „Salamon Ernő”.
Liceul Tamas Erno, Gheorgheni Foto: Adrian Satmaru
Către sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea se conturează forma actuală a centrului civic, când, în locul vechilor case cu parter au fost construite case impozante cu etaj majoritatea în stilul eclectic. În perioada 1884-1910 a fost înfiinţat parcul dendrologic de către avocatul Dr. Csiky Dénes. Par-
Turist prin Romania | 34
cul se află în nord-estul oraşului, la o altitudine de 870 – 970 de metri. Inițial, parcul dendrologic a cuprins peste 185 specii de arbori şi alte plante. Serbările „Zilelor Oraşului” sunt pe 5 – 6 decembrie de Sfântul Nicolae. de Adriana Roman
Iată ce obiective recomandăm să vizitezi în Gheorgheni • • • • •
Biserica armeano-catolică „Nașterea Maicii Domnului” Biserica romano-catolică „Sfântul Nicolae”. Casa veche parohială romano-catolică. Liceul Teoretic „Salamon Ernö”. Parcela Eroilor din Primul Război Mondial.
Biserica Sfântul Gheorghe, Gheorgheni Foto: Adriana Roman
Atracții turistice în apropierea orașului Gheorgheni: • • • • •
Cheile Bicazului – la 26 kilometri de Gheorgheni Castelul Lazăr – 10 kilometri de Gheorgheni Peștera Sugău – 17 kilometri de Gheorgheni Salina Praid – 60 kilometri de Gheorgheni Lacul Ursu, Sovata – 55 kilometri de Gheorgheni
Turist prin Romania | 35
Red Lake Inn
Pensiunea Red Lake Inn, Gheorgheni Foto: Adrian Satmaru
Turist prin Romania | 36
D
in punctul meu de vedere este un loc unde poți simți căldura oamenilor, unde poți dormi liniștit, este un loc unde poți mânca sănătos și unde îți poți încărca bateriile pentru zilele ce urmează. Red Lake Inn este un loc de suflet pentru suflet.
Turist prin Romania | 37
Aparent același peisaj, dar monocromatic. Valea Prahovei albă, cum mergi de la București spre Gheorgheni, treci de Sinaia, totul aproape alb în jurul tău, doar albastrul cerului sau oamenii înfrigurați se desprind din pustiul alb al iernii. Aproape de Bușteni se zărește pentru prima oară silueta fantomatică a Crucii de pe Caraiman, și ceva mai departe, silueta alb-roșie a releului de la Coștila. Predealul se dezvăluie privirilor ca apoi, Tâmpa să se profileze la orizont. Rămâne și Brașovul în urmă și intrăm în ținutul secuiesc la Chichiș, foarte aproape de orașul Sfântu Gheorghe cu faimoasa-i cetate construită după stilul bisericilor fortificate. Continuăm prin marginea orașului și apucăm drumul către Miercurea Ciuc. De aici, mai avem o aruncătură de băț până la Gheorgheni. Prin depresiunea Ciucului și apoi pe meleagurile Mureșului, imediat după Valea Strâmbă ne întâmpină cu brațele deschise orașul Gheorgheni. Arhitectura armeană și preperatele armene ne dau de înțeles că am revenit în cea mai mare comunitate de armeni din România. Oamenii sunt blânzi și primitori, ospitalitatea este la superlativ. În vară, am avut ocazia să cunosc o familie absolut extraordinară, oameni simpli, ai locului, oameni cu bun gust și ospitalieri, oameni deprinși cu munca, oameni care știu cât valorează un zâmbet și care pun preț pe calitatea vorbei, familia Czimbalmos, administratori ai pensiunii Red Lake Inn, pensiune aflată la 5 kilometri de Gheorgheni, pe valea Pârâului Cianod.
Turist prin Romania | 38
Pensiunea Red Lake Inn, interior Foto: Adrian Satmaru
Drumul până la kilometrul 5 de la Gheorgheni spre Lacul Roșu era aproape uscat, dovadă că drumarii și-au făcut treaba la Polul Frigului românesc. De aici, de la kilometrul 5, drumul cotește la stânga pe valea Pârâului Cianod. Zăpada era destul de mică așa că am înaintat cu ușurință aproximativ 800 de metri, până la Pensiunea Red Lake Inn. Aici, parcă, am intrat în poveste. Totul alb, pârâul Cianod, care curge prin curtea pensiunii, încă mai purta mantaua de gheață a iernii, brazii de pe margine se scuturau ușor de vitregia iernii, iar pe alocuri își mai făcea simțită prezența, timid, câte o rază de soare rătăcită. Din hornul pensiunii ieșea un fuior de fum alb, semn că gazdele erau pregătite să primească oaspeți. Nu mai sunt considerat de mult oaspete, dar tratamentul este același. Am reușit să-mi dau seama de acest lucru dea lungul timpului. M-a întâmpint Bunica, un om bun și blând care are o singură grijă, ca orice bunică, să fii sătul, așa că, prima întrebare asta a fost, “nu ți-e foame?”. Ca de obicei, ospitalitatea este cea care deschide poarta. Am stat și am mâncat o porție zdravănă de sarmale, un deliciu. Apoi, am luat la pas pensiunea. Aceeși curățenie și căldură familiară, aceeași atenție la detalii și bun gust. Am stat în camera 4, cameră aflată exact deasupra verandei de la intrare, cu o priveliște absolut extraordinară asupra curții pensiunii și porții de acces. Am rămas puțin să mă odihnesc și să admir peisajul. În partea stângă, parcarea imensă cu locuri săpate în zăpadă pentru mașini, în partea dreaptă salonul
Turist prin Romania | 39
pentru evenimente private cu sala de SPA la etaj, iar în față brazii încărcați cu zăpadă pe crengile cărora mai odihneau din când în când vietăți obișnuite cu vitregiile iernii, turturele și câteva vrăbii. Mă toropește căldura, dar alung oboseala și cobor în sala de mese unde încep să-și facă apariția primii musafiri. Mă uit cu plăcere la modul în care sunt tratați și constat cu bucurie că oricine ajunge aici este primit cum se cuvine, cu zâmbetul pe buze și fără falsă politețe. Aici, ești primit cu su-
Pensiunea Red Lake Inn, preparate culinare Foto: Armella Czimbalmos
Turist prin Romania | 40
fletul și inima deschise. Aici, la Red Lake Inn ai parte de cea mai pură ospitalitate, cea venită din suflet, de ani și ani împământenită. După ce s-au retras musafirii am servit masa împreună cu gazdele. Indiferent de gradul de oboseală, am avut parte de același zâmbet deschis și ospitalier. La fel, ca de fiecare dată, Red Lake Inn rămâne alegerea principală când sunt în trecere prin zona Gheorgheni-ului. de Adrian Satmaru
Pensiunea Red Lake Inn, salon relaxare Foto: Adrian Satmaru
Turist prin Romania | 41
Cafe Central Cafe Central, Gheorgheni Foto: Adrian Satmaru
Turist prin Romania | 42
C
a în orice oraș în care intri pentru prima dată, încerci să afli de la cunoscuți, de la localnici și, bineînțeles, Google, ce îți poate oferi acel oraș. Restaurante, hoteluri sau pensiuni, locuri în care să petreci o după-masă liniștită sau o seară deosebită. Astfel, am aflat că Gheorgheni-ul poate oferi localnicilor și turiștilor, deopotrivă, locuri pentru fiecare nevoie a turiștilor. Curiozitatea îți este satisfacută vizitând Liceul Teoretic Salamon Ernő, Biserica Szent Miklós, Biserica Sfântul Gheorghe, Grădina Csiky, adică parcul dendrologic înființat de avocatul Dr. Csiky Dénes, Muzeul Tarisznyás Márton. Poți să mănânci o super gustoasă pizza la Texas Pub și poți să îți petreci o dupămasă relaxantă la Cafe Central.
Cafe Central Gheorgheni, interior Foto: Adrian Satmaru
Acest articol este despre Cafe Central. Cafenea și ceainărie deopotrivă, localul acesta este ca o broșă delicată prinsă pe pieptul orașului. Cafeneaua se află într-o clădire veche, din vremea când Gheorgheni-ul era un târgușor de graniță, populat fiind în majoritate de armeni. Prezența armenilor în Transilvania este sesizată în secolul al
XVII-lea. În 1654, un grup de armeni moldoveni, sub conducerea lui Mardiros Gandra și a fraților Azbey, a migrat, o parte stabilindu-se pe hotarul de răsărit al localității Gheorgheni. Cultura armeană este puternic prezentă fiind grațios reprezentată de arhitectura centrului vechi al orașului.
Turist prin Romania | 43
Casa primitoare (situată pe Str. Márton Áron Nr. 7) te întâmpină cu o mică și cochetă terasă, unde poți să te delectezi cu o cafea preparată după o rețetă armenească, se spune. În meniul Cafe Central este săracă lista cu băuturi alcoolice, dar compensează din plin ceaiurile, cafeaua aromată și cocktail-urile nonalcoolice. Pentru o atmosferă de relaxare, lumina difuză din ceainărie e numai bună. Interiorul este decorat simplu, cu bun gust, iar tabloul desenat pe unul din pereții cafenelei amintește de trecutul aromelor cafenelelor armenești. La Cafe Central poți găsi o sumedenie de sortimente de ceai și poți să completezi savoarea ceaiului sau a cafelei cu prăjituri, fursecuri sau dulcețuri, toate făcute după vechi rețete armene. Este uimitor cum savoarea ceaiului intră în corp, apoi în minte, în cele din urmă în suflet si caută să rămână acolo pentru totdeauna. Efectul pe care această licoare îl are asupra tuturor face ca oamenii să vină la Cafe Central, să se întâlnească mai des, să povestească, să fie mai veseli și mai deschiși. Turist prin Romania | 44
Cafe Central Gheorgheni, terasa Foto: Adrian Satmaru
Cafe Central este pentru clienților săi un loc al amiciției, al povestirilor cotidiene, al pasiunii pentru ceai și cafea, un loc al deschiderii sufletului către frumos. Cafe Central este pentru Gheorgheni locul unde întâlnirile au savoarea
boemă a trecutului. Este locul unde grupuri de amici se întâlnesc și, în atmosfera liniștită a locului, își petrec timpul. Este locul unde sunt ținute expoziții, lecturi de carte și prezentări. Este locul din Gheorgheni unde cultura se manifestă liber
Cafe Central Gheorgheni, prăjituri armenești Foto: Adrian Satmaru
Într-o cochetă casă cu parfum interbelic și atmosferă caldă, la Cafe Central, descoperi acel loc deosebit, unde te detașezi de grijile lumii ex-
terioare, toate aceste la „o clipă de liniște”, la o ceașcă de ceai sau cafea. de Adriana Roman
Turist prin Romania | 45
Biserica Armeano Catolică - Gheorgheni ncepând cu anul 1672, armenii se stabilesc în număr mare, în Gheorgheni, alegerea aceasta nefiind întâmplătoare, deoarece orașul este așezat strategic, pe ruta comercială, care leagă Moldova cu Ardealul. Mai mult de atât, în Transilvania au fost doar patru regiuni care au primit și permis așezarea armenilor, una dintre acestea fiind localitatea şi zona Gheorgheni. Armenii s-au stabilit în Transilvania, în Gherla, Dumbrăveni, Gheorgheni şi Frumoasa, la a căror dezvoltare au contribuit în mod semnificativ. Practic Gherla şi Dumbrăveni sunt oraşe fondate exclusiv de armeni, ca urmare a drepturilor de comerţ liber şi de auto administrare, obţinute din partea administraţiei habsburgice.
Î
Biserica Armeano Catolică Gheorgheni, curtea interioară Foto: Adriana Roman
Turist prin Romania | 46
Biserica Armeano Catolică Gheorgheni Foto: Adriana Roman
Turist prin Romania | 47
O parte dintre armenii stabiliți în Gheorgheni în timpul domniei lui Mihály Apafi, la sfârşitul secolului XVII, au lăsat meleagurile Moldovei de teama invaziilor turco-tătare. Astfel, imaginea Gheorgheni-ului se schimbă și, mai mult de atât, zona întreagă locuită de armeni se dezvoltă semnificativ din punct de vedere economic, ca urmare a prezenței breslelor armenești. Armenii din Gheorgheni se ocupau în principal de tăbăcărie, dar făceau și comerţ cu bovine şi cu lemn. Cu plutele, navigând pe râul Mureş au
ajuns până la Lipova şi Arad. Pentru bovine foloseau păşunile din Moldova şi Oltenia deoarece erau mai bune şi mai ieftine. Trecerea prin istorie a acestor armeni nu s-a produs fără urmări vizibile şi astăzi. Punctele de interes, nu numai turistic, sunt casele din centrul oraşului, casele de pe strada Márton Áron, casa parohială construită în 1769 având în faţă statuia Sfântului Grigore Luminătorul care adăposteşte o bibliotecă valoroasă.
Biserica Armeano Catolică Gheorheni, interior Foto: Adriana Roman
Turist prin Romania | 48
În acest articol am să vă spun despre experiența mea, bineînțeles, din Gheorgheni, experiență care mi-a rămas lipită de suflet. Este vorba despre ceea ce am trăit la Biserica Armeano-catolică, considerată de mulți și de mine, fără îndoială, perla oraşului. Pe locul unde astăzi este Biserica Armeano-catolică „Nașterea Maicii Domnului”, înainte de construirea acesteia, se afla o capelă romanocatolică din lemn, care a fost închiriată în 1680 și cumpărată în 1717 de către armeni. În 1729, preotul Simon Theodorovich inițiază o campanie de donație pentru a construi o biserică nouă care astăzi este cea mai veche biserică din Gheorgheni. În 1733 au început lucrările la primul zid al bisericii, iar în 1734 turnul este finalizat cu elemente baroce. Nava are acoperiş în formă de cort și este legată la sanctuar cu absidă poligonală printr-un arc de triumf lat. Este renovată în 1899, când sunt realizate și frescele neobaroce împreună cu alte ornamente interioare.
Biserica Armeano Catolică Gheorgheni, intrarea Foto: Adriana Roman
Turist prin Romania | 49
Biserica Armeano Catolică Gheorgheni, interior Foto: Adrian Satmaru
Turist prin Romania | 50
Biserica este înconjurată de un zid de incintă neregulat cu goluri de tragere, pe latura estică şi vestică având câte o construcţie mai mică, de tip bastion cu formă circulară spre exterior şi poligonală spre interior. Interiorul bisericii are picturi cu scene patimile lui Hristos fresce neobaroce. Elementele cele mai frumoase din interiorul bisericii sunt: amvonul baroc, altarul principal şi altarele laterale, şi pictura de altar înfăţişând pe sfântul Grigorie, pictată în Veneţia. Zidul de incintă dotată cu turnuri de poartă a fost construit în anul 1748. Mai demult a fost dotat cu hublouri, elemente de apărare care încă se pot observa din interiorul zidul curţii. În nişele în interiorul zidului se păstrează reliefuri şi picturi din jurul anului 1750, iar curtea a deservit scopul de ţintirim, adică loc de înmormântare. Biserica păstrează şi elemente dintr-o capelă de
piatră din Evul Mediu în jurul căreia a fost înfiinţat „Cimitirul Străinilor”. Crucea dublată de pe turn este aurită şi sub cupola turnului, pe partea superioară a turnului încă se păstrează inscripţii în alfabet armenesc. Cel care menţine şi astăzi aprinsă flacăra credinţei armenilor din localitate este părintele Dr. Puskás Attila, preot abilitat de Sfântul Scaun, să oficieze sfânta liturghie în riturile latin şi armean. Părintele Puskás a fost instruit în tainele ritului armean de însuşi Prefericirea Sa Petru al XIX-lea Catholicosul armean al Ciliciei, ca un cadou pentru armenii din Transilvania. de Adriana Roman sursa: “Pe urmele Armenilor din Transilvania” scris de dr. Puskás Attila.
Biserica Armeano Catolică Gheorgheni, interior Foto: Adriana Roman
Turist prin Romania | 51
Ger upă sărbatorile de iarnă, ne întoarcem la muncile gospodărești, specifice lunii lui Gerar. După ce trec primele sărbători Sfântul Vasile (1 ianuarie), Boboteaza (6 ianuarie) și Sfântul Ion (7 ianuarie), sătenii încep pregătirile de primăvară, chiar dacă pământul este înghețat.
D
După aceste sărbători, începe munca obișnuită în gospodărie. Femeile torc, țes și înfrumusețează casa, iar bărbații se ocupă de aprovizionarea cu furaje și apă proaspătă la vite, cai, oi și păsări. În perioada Bobotezei se citesc semnele cerului și ale pământului, urmărind zborul păsărilor, pentru a ghici cum va fi anul agricol, care urmează. De Boboteaza (Botezul Domnului) se sfințesc apele, iar apa primită se păstrează tot anul, având efecte miraculoase pentru vindecarea durerilor și alungarea răului din casa și gospodăria de animale.
Turist prin Romania | 52
- Obiceiuri
De ajunul Crăciunului în stil vechi (pe data de 6 ianuarie), la sârbii din Banat, stăpânul casei aduce o ramură de stejar pe care o arde în cuptor, pentru a avea atâtea bucurii câte scântei sar din lemn. Seara se măncă hrana de post, din care nu lipseste dovleacul copt, servit de pe un șervet întins jos pe un strat de paie. Crăciunul în stil vechi se sărbătorește cu mese îmbelșugate în care la loc de cinste este "Cesnica", o prăjitură cu multă nucă și miere.
rar și tradiții Data de 10 ianuarie este una dintre cele mai importante zile ale lunii. În această zi este sărbătorit sfântul Grigorie, protectorul căldurii și inamicul frigului. În 11 ianuarie, urmează cuviosul Teodosie cel mare, recunoscut drept sfânt al copiilor. Micuții născuți în această zi primesc, adesea, numele de Teodor sau Teodora. Pe 13 ianuarie urmează revelionul sârbilor și ucrainenilor iar pe 16 ianuarie Sfântul Petru de Iarnă sau Miez de Iarnă. Este prima zi importantă din Anul Lupului, animal dacic sacru. Considerat stăpânul cheilor raiului, sfântul Petru este văzut și ca patron al lupilor. În zona Orăștiei, femeile care lucrau în această zi, la spălat sau la țesut, aveau să întâmpine adevărate nenorociri, potrivit
credinței populare. În tradiția populară, în luna lui Gerar se sărbătorește SânPetru lupilor. Tot în ziua de 16 ianuarie calendarul Creștin Ortodox celebrează “Închinarea cinstitului lanț al Sf. Ap. Petru; Sf. Mc. Pevsip și cei împreună cu el”. Bătrânii povestesc despre “SânPetru lupilor” ca fiind patronul lupilor iar în această zi, lupii se strâng în haite la urlători, unde încep să urle. Sfântul Petre vine și împarte prada lupilor pe un an de zile. Se spune că SânPetru sosește la miezul nopții pe un cal alb și împarte fiecărui lup, câte o oaie, un miel sau o căprioară, lupii urmând să nu se atingă decât de prada primită. SânPetru, stăpânul lupilor, apare în poveștile din popor atât ca pământean cât și ca divinitate. Se spune că el umbla singur pe pământ, iar uneori îl însoțește și pe Dumnezeu pentru a vedea ce fac oamenii.
Turist prin Romania | 53
SânPetru lupilor este cunoscut ca și “miezul iernii”. În această zi gerul se înmoaie și oamenii încep să facă pregătiri pentru primăvară. SânPetru lupilor este o tradiție transmisă din generație în generație și sunt multe obiceiuri care stau la baza acestei sărbători. SânPetru lupilor este o sărbătoare sacră printre credincioși. Se ține pentru ca lupul să nu facă pagube și oamenii să fie feriți de boli și dăunători. Data de 16 februarie este însemnată ca fiind, în fiecare an, „Nedeea Lupilor”. Legendele spun că la miezul iernii, în ziua Sânpetrului de Iarnă, numită și „Nedeea Lupilor”, lupii primesc partea lor de hrană pentru tot anul. Atunci, în miez de noapte, Sânpetru se arată înaintea lor călare pe un cal alb, le aduce ofrande și le dă dezlegare să prade animale și oameni. „Lupu se zice că e câinele lui Sf. Petru şi unde-i
Turist prin Romania | 54
porunceşte el, acolo face pradă. Când se strâng mai mulţi lupi la un loc, de urlă, se zice că se roagă lui Sf. Petru să le rânduiască pradă. El îi orânduieşte după pradă când se adună la urlătoare, de obicei pe la răspântii: „Tu să mănânci oaia lui cutare din cutare sat, tu, porcul cutăruia; tu, pe cutare om etc.“ Şi cică pe cine o rândui Sf. Petru câinilor lui, nu scapă nici în gaură de şarpe”. Ultima sărbătoare tradițională a lunii este pe data de 17 ianuarie și se numește ziua Circovilor, care ține trei zile. În sate oamenii obișnuiesc să aprindă în aceste zile, focuri pe malul râului, pentru a alunga duhurile malefice și pentru a le da drumul pe apă. de Adriana Roman
Turist prin Romania | 55
Cetatea Sfântu Gheorghe - Cel mai valoros ansamblu de edificii istorice ale oraşului Sfântu Gheorghe -
Turist prin Romania | 56
Cetatea Sfântu Gheorghe, curtea interioară Foto: Adrian Satmaru
A
m plecat dimineață din București și am urmat traseul Bucuresti – Ploiești – Predeal – Brașov – Sfântu Gheorghe. Distanța dintre București și Sfântu Gheorghe este de 200 km și, fără aglomerația obișnuită din stațiunile de pe Valea Prahovei, am făcut 3 ore până în Sfântu Gheorghe
Sfântu Gheorghe, reședință de județ, este atestat documentar pentru prima dată în anul 1332, însă au fost descoperite vestigii arheologice din neolitic și epoca bronzului. Orașul are multe de oferit și, odată ajuns aici, merită să vizitezi Cetatea Sfântu Gheorghe, Biserica ortodoxă cu hramul Sfântul Gheorghe, Casa cu Arcade, Biblioteca județeană Covasna construcția datând din anul
1832, clădirea fostului tribunal construită în 1870, astăzi Galeria de Artă „Gyárfás Jenó”, clădirea Muzeului Național Secuiesc, edificiu proiectat de Károly Kós, monumentul ostașului român, realizat de sculptorul Peter Balogh și, bineînțeles, Băile Șugaș, stațiune balneoclimaterică cu ape minerale, aflată în administrația orașului.
Turist prin Romania | 57
Inițial, Cetatea Sfântu Gheorghe avea două incinte din care s-a mai păstrat doar una singură, cu bastioane şi guri de smoală, care înconjoară biserica pe un traseu ovoidal. Deasupra intrării în incintă se ridică un turn clopotniţă. Părţile componente ale spaţiului interior unitar al bisericii sunt: corul acoperit cu boltă gotică în reţea, nava cu tavan plan şi câte o tribună pe latura vestică şi estică. Lungimea clădirii este de 30 metri, lăţimea de 9 metri, iar înălţimea de 8 metri.
Cetatea Sfântu Gheorghe Foto: Adrian Satmaru
Turist prin Romania | 58
Spaţiul gotic al navei a fost acoperit pe toată lungimea sa de o boltă în reţea cu nervuri din teracotă, sprijinite pe console sculptate în piatră de gresie. Astăzi doar în cor se mai poate vedea sistemul de boltire original, bolta navei prăbuşită în 1802 a fost înlocuită cu un tavan. În perioada secolelor al XVI-XVII-lea, în timpul patronajului familiei Daczó, construcţia s-a îmbogăţit cu câteva elemente renascentiste. În peretele sudic a corului este înzidită piatra funerară din 1602 a lui Francisc Daczó, decedat la vârsta de 55 de ani. Partea superioară a pietrei funerare este decorată cu blazonul familiei (un câmp cu vrejuri şi flori stilizate, de factură renascentistă târzie, din care se ridică un leu cu o sabie în dreapta), sub care este înscris data morţii. În secolul al XVI-lea biserica a fost înconjurată
de o dublă incintă de fortificaţie, completată cu şanţuri. Zidul incintei interioare a fost deosebit de înalt, pe latura vestică şi sudică cu turnuri exterioare. Turnul vestic s-a păstrat, şi a fost reabilitat în 1980. Pe latura sudică, deasupra intrării, în locul turnului de poartă de odinioară se ridică actualul turn clopotniţă. Zidurile cetăţii realizate din piatră naturală neprelucrată se îngustează spre partea superioară, şi sunt consolidate de contraforturi late, prevăzute cu cornişe. Structura fortificaţiei, urmele grinzilor drumului de strajă, gurile de smoală şi de tragere încadrează acest obiectiv în categoria bisericilor fortificate din secolele XV-XVI ale acestei regiunii. Perimetrul fortificaţiei măsoară 136 metri, iar înălţimea zidurilor este de 10,5 metri.
Cetatea Sfântu Gheorghe, intrarea în biserică Foto: Adrian Satmaru
Turist prin Romania | 59
Cetatea Sfântu Gheorghe, curtea interioară Foto: Adrian Satmaru
Turist prin Romania | 60
Singura construcţie medievală păstrată a oraşului este biserica fortificată, care se ridica la est de Piaţa Veche a oraşului, astăzi piaţa Calvin, pe marginea unei terase mai înalte. Pe la mijlocul secolului al XVI-lea enoriaşii bisericii catolice în urma reformei au devenit luterani. În perioada 1570-1622, comunitatea a urmat religia unitariană, iar din 1622 devine calvină. Sunt puţine informaţii cu privire la clădirea primei biserici, care a existat deja în 1332, pe amplasamentul celei actuale. La cercetarea paramentului bisericii, sub tencuiala pereţilor nordic şi sudic, pe exterior s-au identificat urmele unor picturi decorative de chenar. Analiza stilistică a acestora indică legături cu picturile murale păstrate în biserici din secolul al XIV-lea din împrejurimi. Biserica a fost reconstruită în 1547 prin patronajul lui Paul Daczó, cu păstrarea parţială a pereţilor laterali, după cum atestă şi pictura decorativă descoperită. În ciuda fortificaţiilor puternice, la năvălirea tătarilor numărul locuitorilor s-a împuţinat simţitor, iar clădirea bisericii a suferit distrugeri însemnate. În secolele următoare clădirea bisericii a suferit din cauza mai multor cutremure. Cutremurele din 1728 şi 1738 au avut consecinţe grave, distrugerile fiind reparate fără afectarea stilului bisericii. Incinta fortificată din mijloc, care a suferit mai ales în 1738, a fost demolată în 1786 de către conducerea bisericii. Materialul de construcţie rezultat a fost utilizat la construirea şcolii germane pe vremea lui Iosif al II-lea, în care funcţionează astăzi casa cantorului.
Turist prin Romania | 61
Cetatea Sfântu Gheorghe, interior biserică Foto: Adrian Satmaru
Turist prin Romania | 62
Cetatea Sfântu Gheorghe, curtea interioară Foto: Adrian Satmaru
Marele cutremur din 1802 a avariat zidurile de incintă rămase. S-a prăbuşit turnul de intrare a bisericii reconstruit în 1761, precum şi bolţile gotice ale navei. În cadrul lucrărilor de reparaţii terminate în 1805 nu s-au mai reconstruit bolţile navei, ele fiind substituite cu un tavan. Noul turn este terminat în 1829, actualmente dispune de patru clopote. Modificare mai importantă a clădirii bisericii a avut loc în 1894, când pentru orga nouă, adusă din atelierul lui József Angster din Pécs (Ungaria), s-a construit tribuna orgii din partea estică a bisericii.
Astfel corul gotic unitar al bisericii a pierdut mult din aspectul original. În ciuda întâmplărilor devastatoare, zidul de incintă şi turnurile, biserica şi clădirile din incintă, mormintele întreţinute cu pioşenie şi cimitirul reformat de pe versantul dealului formează împreună cel mai valoros şi mai pitoresc ansamblu de edificii istorice ale oraşului. de Adriana Roman sursa: enciclopedia virtuala.ro
Turist prin Romania | 63