Revista Turist prin Romania nr 4 by Turist prin Romania

Turist prin România NR. 4

martie 2016

Interviu cu Crinela Gafton Director General Camera de Comerț și Industrie Hunedoara

“Conacul Archia - pentru boieri contemporani”

Conacul Archia - Sat Archia nr.92 jud Hunedoara, Transilvania, Romania +40 0254 223 033; +40 0735 886 130 rezervari@conacularchia.ro www.conacularchia.ro

NR. 4

martie 2016

C U P R I N S

Editorial (Traian Bădulescu)

Biserica de lemn din Desești - patrimoniu UNESCO (Adriana Roman)

Huda lui Papara (Adriana Roman)

Muzeul Mănăstirii Patrângeni, județul Alba (Adriana Roman)

Interviu cu Crinela Gafton - Director General Camera de Comerț și Industrie Hunedoara

“Conacul Archia - pentru boieri contemporani” (Adriana Roman) Cimitirul vesel de la Sapanta (Adriana Roman) Deva (Adriana Roman)

Bucătărie tradițională - Mucenici moldovenești (Cutza)

Traian Bădulescu jurnalist consultant în turism www.traianbadulescu.ro

Cutza corespondent culinar Turist prin Romania

Turist prin România -revistă lunară online-

24 28

Consultanță - comunicare (Adriana Roman)

Crinela Gafton Director General Camera de Comerț și Industrie Hunedoara

Redactor șef: Adriana Roman Colectiv de redacție: Adriana Roman, Traian Bădulescu, Cutza Layout: marketingmedia.ro

NR. 4

Editorial

România – competiţia oraşelor

România devine de la an la an o destinaţie turistică. Timid, dar sigur. Încet, dar merge înainte. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, anul trecut, din numărul total de sosiri, sosirile turiştilor români în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare au reprezentat 77,4%, în timp ce turiştii străini au reprezentat 22,6%, ponderi similare cu cele din anul 2014. În ceea ce priveşte sosirile turiştilor străini în structurile de primire turistică, cea mai mare pondere au deţinut-o cei din Europa (74,5% din total turişti străini), iar din aceştia 85,6% au fost din ţările aparţinând Uniunii Europene. Cele mai multe sosiri ale turiştilor străini cazati în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare au provenit din Germania (266.900), Israel (219.300), Italia (211.200), Franţa (134.500), SUA (130.200). Cea mai mare creştere a fost înregistrată dinspre Israel, ţară dinspre care, în timpul verii, sunt operate şi 10 curse charter săptămânal către Constanţa, Bucureşti şi Oradea. Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în anul 2015 a fost de 28,8% pe total structuri de cazare turistică, în creştere cu 2,6% faţă de 2014. Deci, peste 70% dintre locurile de cazare din România nu sunt ocupate pe parcursul unui an. Cifra nu ar putea fi acoperită mult de către români, deoarece există o limită a circulaţiei populaţiei autohtone. Avem o populaţie de maxim 20 de milioane de locuitori, dintre care jumătate trăiesc în mediul rural. Restul poate fi acoperit, în mare parte, teoretic, de către turiştii străini! Anul trecut, România a primit circa 2,2 milioane de turişti străini, dar media de înnoptări a fost de 2! De ce doar atât? Pentru că majoritatea vin în oraşe, pentru evenimente, business şi eventual city break-uri. Pentru incoming, avem nevoie de aeroporturi modernizate (şi avem din ce în ce mai multe,

martie 2016

ultimele fiind Oradea şi Suceava), avem nevoie de operarea de curse charter dinspre destinaţiile ţintă spre România. Un exemplu este constituit de dezvoltarea curselor charter dinspre Israel, către Bucureşti, Constanţa şi Oradea, operate de Meidan Butnaru, director comercial Meshek Wings, un om pe care îl cunosc de vreo 12 ani. Ei bine, mulţi spun că stăm prost cu infrastructura rutieră. Ok, nu avem autostrăzi complete, care să unească un capăt al ţării cu celălalt. Şoselele sunt din ce în ce mai bune, dar nu sunt totuşi autostrăzi. Dar, exact ceea ce spuneam mai sus, avem aeroporturi! Mulţi străini sosesc pe calea aerului, iar majoritatea obiectivelor turistice se află în preajma marilor oraşe cu aeroporturi internaţionale. Companiile aeriene care operează în România pot să se numere printre cei mai buni şi eficienţi ambasadori ai turismului românesc, iar compania naţională TAROM trebuie sau cel puţin ar trebui să fie un ambasador al turismului eficient. Chiar observ în ultima vreme o competiţie a oraşelor din România, pe partea turistică şi nu numai. Este un aspect de-a dreptul îmbucurător! Iată care sunt oraşele româneşti cu aeroporturi internaţionale: Bucureşti, Cluj, Timişoara, Sibiu, Oradea, Arad, Baia Mare, Satu Mare, Suceava, Bacău, Iaşi, Craiova, Târgu Mureş, Constanţa, Tulcea. O parte din aceste aeroporturi sunt recent modernizate. Deci, stăm chiar prea bine la acest capitol! Totul e să aterizeze din ce în ce mai multe companii aeriene pe aceste aeroporturi şi să asigure conexiuni cu oraşe din Europa şi din România. Pe de altă parte, mai multe oraşe se află în competiţia finală pentru statutul de Capitală Culturală Europeană în 2021. Sigur va fi desemnat un oraş din România, iar întrecerea este între Bucureşti, Timişoara, Cluj şi Baia Mare. Cele patru oraşe au fost selectate din cele 14 care au candidat şi au fost acceptate pentru această competiţie: Alba Iulia, Arad, Bacău, Baia Mare, Braşov, Brăila, Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi, Sfântu Gheorghe, Suceava, Timişoara şi Târgu-Mureş. Avem cu ce! Nici nu m-aş fi aşteptat în 2007, când Sibiul a fost primul oraş românesc selectat drept Capitală Culturală a Europei, ca peste 9 ani să îşi dorească acest titlu 14 oraşe româneşti, care teoretic se simt pregătite pentru un asemenea statut…

NR. 4

Cred că una dintre cheile turismului românesc se află la… oraş. Nu vă panicaţi, de la oraş se poate ajunge uşor şi în staţiuni, şi la ţară (că doar stăm excelent la capitolul turism rural). Turiştii care aterizează la Constanţa ajung pe Litoral sau în Delta Dunării, turiştii care aterizează la Bucureşti ajung pe Valea Prahovei sau în judeţul Braşov, cei care aterizează la Sibiu ajung în Mărginimea Sibiului sau tot Braşov, cei din Târgu Mureş ajung la Sighişoara, cei de la Craiova ajung în Oltenia de sub munte, de la Oradea se ajunge în Băile Felix sau în zona Apusenilor, de la Baia Mare în Maramureş, de la Suceava în Bucovina şi Neamţ… Am dreptate?Nu în ultimul rând, metropolele româneşti sunt din ce în ce mai curate şi mai sigure, iar centrele istorice ale mai multor oraşe au fost restaurate exemplar. Iată câteva exemple: Oradea (din punctul meu de vedere, cel mai mare centru istoric complet restaurat), Iaşi (zona Palatului Culturii este superbă), Timişoara, Brăila, Braşov, Cluj, Craiova, Alba Iulia şi, fireşte, Sibiu şi Bucureşti.

martie 2016

Traian Bădulescu jurnalist consultant în turism www.traianbadulescu.ro

NR. 4

Natură

Peștera Hud

Peștera se află pe teritoriul satului Sub Piatră, comuna Sălciua, județul Alba, în partea de nord-vest a Munților Trascăului, la obârșia pârâului Valea Morilor, afluent pe dreapta al Arieșului. Altitudinea absolută este de 567 m. Este cea mai lungă peșteră din Munții Trascăului. Se poate ajunge la ea pe drumul național DN75 Turda-Câmpeni, până în localitatea Sălciua de Jos, iar de aici pe drumul comunal parțial asfaltat, circa 5 km până în cătunul Sub Piatră. Peștera este o străpungere hidrologică a fâșiei de calcare tithonice în extremitatea vestică a Masivului Bedeleu. Trei pâraie (Ponor, Poieni și Seacă) își unesc apele colectate dintr-un bazin de 150 km² și se pierd în masivul de calcar la Vânătările Ponorului. Această arie cumulează caracteristicile unei polje, dar specialiștii în domeniu încă nu au clasificat-o ca atare. Cele trei pâraie au fost cândva tributare bazinului hidrografic Rîmeț, dar au fost captate subteran și mutate bazinului hidrografic Arieș. Apa ce dispare în Ponorul Vânătare, apare în partea terminală a peșterii după numai 15-18 m. și după ce parcurge pe galeria activă un traseu S-N de 1.200 m cu o cădere de 92 m apare la lumină printr-un gigantic portal. Intrarea, la altitudine absolută de 567 m orientată N-NV este înaltă de aproape 40 m și pare o despicatură artificială în peretele de calcar, baza îngustă de 6 m fiind ocupată de un lac cu o adâncime de până la 2 m. Lungimea lui de 50 m este primul obstacol în explorarea peșterii și este urmat imediat de Cascada Evantai, un bloc de piatră peste care alunecă întregul debit de apă al pârâului și care trebuie escaladată. Urmează, la doar 18 m, o stancă înfiptă între pereții galeriei. Este Inima de Piatră care, trecută pe dedesubt, prin apă, dă acces la baza Baricadei, o îngrămădire de blocuri ce trebuie escaladate. Galeria se lărgește în partea stangă și pe peretele înclinat se poate înainta mai ușor. Apa curge năvalnic aici prin zeci de marmite turbionare cu pereții plini de lingurițe. Lumina de afară este încă puternică aici și după încă două lacuri ce se trec prin apă, peretele din partea dreaptă dispare în întuneric.

martie 2016

da lui Papară NR. 4

martie 2016

Este Sala Minunilor, un gol imens de 56/92 m și o înalțime record de 102 m. Ea adapostește un depozit de 60 vagoane de chiropterit. Aici, ca și în restul peșterii, hibernează cele mai mari colonii de lilieci din Europa. Tavanul acestei săli este plin de stalactite excentrice, anemolite lungi de până la 8 m. Revenind la galeria activă, în amonte, se escaladează Baricada Mare după care galeria se îngustează și devine mai ușor accesibilă. În partea stângă, la 600 m de la intrare, se deschid două galerii scurte care se unesc după câteva zeci de metri și se termină într-un sifon parțial explorat. După ce coboară 3 m, sifonul devine orizontal și se îngustează. Pereții sunt curați, plini de lingurițe iar podeaua este acoperită cu pietriș rotunjit, dovada unui curs foarte lung. Sifonul poate fi depășit de o echipă bună de scufundători cu echipament adecvat. Apa ce apare din acest sifon are cu totul o altă origine decât Vânătările Ponorului.

NR. 4

martie 2016

Continuând explorarea pe galeria principală în amonte, după 200 m se ajunge La lanțuri, o verticală de 8 m. Odată urcată această verticală, se pătrunde într-o galerie largă și împodobită cu scurgeri parietale. Ea se termină după 50 m, deasupra unei verticale de 12 m care dă acces în Sala Virgină. Aici începe cel mai lung labirint fosil al peșterii, Labirintul Ludușan de peste 2 km de galerii ascendente, descendente, intersectate care conectează tavanul activului cu Sala Virgină sau Sala Tăcerii. În punctul numit Groapa Leilior, se ating 102 m denivelare pozitivă. Acest sistem fosil este explorat parțial. Sala Virgină, are podeaua acoperita cu o salbă de gururi imaculate. De aici, pe o galerie ingustă se ajunge la activ. După mai puțin de 100 m, tot pe stânga, se întâlnește bifurcația ce duce în Sala Tăcerii. După bifurcație urmează Sala Crucii cu Sifonul. Pe dreapta, după ce se depașește sifonul, printr-o fisură a peretelui greu de găsit, se pătrunde în Labirintul Ludușan prin alt mare sistem fosil. Acesta este format din galerii dezvoltate pe diaclaze la intersecția cărora, prin prăbușiri au apărut săli, puțuri și hornuri. De remarcat este hornul care are bază în Sala Crucii interserctat cu o galerie fosilă la 20 m înaltime. Privind în sus din acel punct nu se vede capătul, înălțimea lui fiind apreciată la mai mult de 50 m. . Revenind la galeria activă, după 100 m se ajunge sub Cascada Gemânată care poate fi trecută la liber de un bun cățărător. Aici este finalul peșterii, în Lumea Frământată. Pe dreapta, se poate cățăra un horn ce duce până la 123 denivelare pozitivă fată de intrarea peșterii. La baza peretelui terminal, apa apare printre imense stânci prin fisuri impenetrabile. Până la lumina zilei, la Vânătările Ponorului, mai sunt 18 m. Temperatura aerului în coridorul principal este cuprinsă între 10–11,5 °C, iar în Sala Minunilor de la 13 °C până la peste 20 °C. Peștera a fost amenajată pentru vizitare in 1986 dar amenajarea a fost distrusă în întregime de viituri. Nu are ghid și vizitarea ei poate fi facută numai de speologi foarte experimentați. Peștera este o capcană care poate surprinde vizitatorii în caz de ploaie torențială în poljia de la Vânătările Ponorului sau topirea bruscă a zăpezii. În anul 1980 o echipă de la Polaris Blaj condusă de Viorel Ludușan este surprinsă de o viitură cauzată de topirea zăpezilor în Labiritul Ludușan pe care tocmai îl descoperiseră. Reacția rapidă a speologilor, buna lor pregatire și faptul că Viorel Ludușan cunoștea foarte bine peștera, i-a salvat. Situația se repetă în 2010 cand 3 speologi de la Geoda Târgu Mureș sunt surprinși de viitură aproape de finalul peșterii. Ei reușesc să se întoarcă pe galeria activă urmărind scăderea nivelului apei. Aproape de intrarea peșterii, după 24 de ore, întâlnesc echipele salvamont alertate de colegii rămași afară care îi ajută să parcurgă ultima porțiune foarte dificila.

ADRIANA ROMAN Turist prin Romania www.tourisminromania.ro

NR. 4

martie 2016

NR. 4

Patrimoniu

martie 2016

Biserica de lemn din Desești județul Maramureș

NR. 4

martie 2016

Localitatea Desești a fost atestată documentar pentru prima dată la 1360 ca proprietate a lui Dragoş, fiul lui Giula. Biserica de lemn cu hramul „Sf. Paraschiva" patronim venit dinspre Moldova, a fost ridicată în locul alteia mai vechi pe la 1717 sau 1770, fiind pictată prin 1780 de zugravii Radu Munteanu şi Alexandru Ponehalschi, iar prin 1865, cu ocazia unor reparaţii mai ample, de către zugravul Antonie Şerban. Construcţia, de tip longitudinal, alcătuită din pronaos, naos şi Altar decroşat cu cinci laturi, are acces prin latura de vest printr-o uşă cu un ancadrament rectangular din bârne groase sculptate cu motive geometrice şi vegetale încadrate de o frânghie răsucită. Şarpanta se sprijină la colţuri pe nişte console tăiate în cinci trepte, din care cea de sus este dublă continuând sub streaşină cu o decoraţie ce înconjoară biserica de la un capăt la altul. Turla-clopotniţă este prevăzută cu un foişor extins peste structura de bază în console pe care sunt fixaţi câte patru stâlpi laterali ai căror arcade imită pe cele de jos de la pridvor, iar parapetul foişorului este acoperit cu şiţă mărginită în partea de sus cu o balustradă decorată sculptural în două trepte cu motivul funiei impletite. Iconografia specifică bisericilor maramureșene păstreaza scene compoziţionale unitare, despărţite prin brâuri decorate cu motive vegetale în culori vii şi pastelate, din Vechiul Testament şi Noul Testament, Ciclul Patimilor, Arborele Patriarhilor, Judecata din Urmă, Pilda Fecioarelor ş.a. Iconostasul, în trei registre, despărţite de un brâu alb inscriptionat cu texte în grafie slavonă şi de unul floral, în partea de sus, este opera zugravului Alexandru Ponehalschi, care a pictat şi icoanele împărăteşti. Biserica din Desesti a fost supusă unor ample lucrări de restaurare începând cu 1996, când s-au înlocuit grinzi, s-a revizuit şarpanta, s-a readus coiful la forma originală şi s-a abordat restaurarea picturii parietale, prima încercare de acest fel din Maramureș.

NR. 4

martie 2016

U ş i l e împărăteşti frumos sculptate cu tradiţionalul motiv al Viţei-de-Vie şi strugurelui se deosebesc de ale altor biserici prin medalioanele sub formă de inimă, în care sunt redaţi cei patru Evanghelişti şi Bunavestire. Monumentul este valoros nu numai prin echilibrul şi armonia elementelor arhitecturale, ci şi prin tehnica îmbinărilor şi frumuseţea detaliilor decorative. Biserica de lemn “Sf. Paraschiva” din Desești a fost inclusă în decembrie 1999 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO împreună cu alte șapte biserici din județul Maramureș.

Știați că...

Mănăstirea Peri din Maramureş este cea mai înaltă biserică de lemn din lume? Iniţial a fost ridicată o biserică din piatră, iar pentru o perioadă de 312 ani aici şi-a avut sediul Episcopia Română a Maramureşului. Datorită trecerii timpului vechea mănăstire din piatră s-a distrus în anul 1783. Mănăstirea din lemn Săpânţa Peri a fost înfiinţată în anul 1997, la hotarul satului Săpânţa, din dorinţa de a reînnoda tradiţia istorică a vechii Mănăstiri Sfântul Arhanghel Mihail, din Peri, Maramureş, astăzi pe teritoriul Ucrainei. Este construită din lemn de stejar, pe un soclu de piatră iar turla are 78 de metri înălţime. Biserica a fost construită în stil maramureşean fiind placată iniţial cu 8,5 kilograme de aur, iar crucea este înaltă de şapte metri, la rândul ei fiind învelită cu patru kilograme de aur.

ADRIANA ROMAN Turist prin Romania www.tourisminromania.ro

NR. 4

Știați că...

martie 2016

Mediu

Ambalajul tip PET. Prescurtarea numelui acestui tip de ambalaj vine de la polietilena tereftalata, un polimer obținut din petrol. Proprietățile sale îl fac deosebit de util pentru ambalarea lichidelor, înlocuind în multe cazuri sticla. Cantitățile din ce în ce mai mari de PET folosite la ambalare și rezistența foarte mare la acțiunea factorilor naturali, impun colectarea selectivă a acestor deșeuri de ambalaje. Pentru fabricarea unui kg de material PET se utilizează aproximativ 2 kg de petrol și importante cantități de energie. Dozele metalice pentru băuturi sunt fabricate din aluminiu, un material deosebit de valoros pentru industrie. Descompunerea naturală a plasticului în mediul inconjurator necesită peste 500 de ani din cauza materialelor care îl alcătuiesc? Din 10 Pet-uri reciclate se poate fabrica un tricou sau un metru pătrat de covor, iar din 50 de Pet-uri se poate face un pullover? Producţia de plastic utilizează 8% din producţia de petrol a globului. Reciclarea plasticului reduce generarea de CO2 de 2.5 ori. La reciclarea unei tone de plastic se economisesc până la 800 tone de petrol brut. Aluminiu este 100% reciclabil? In fiecare secundă se reciclează 630 de cutii de oțel? Un televizor poate funcționa trei ore încontinuu cu energia economisită prin reciclarea unei cutii de aluminiu? O doză de aluminiu se degradează în cca. 500 de ani. Reciclarea unei tone de oţel reduce cu 86% emisiile de gaze în aer şi reduce cu 76% poluarea apei. Reciclarea a 1 tonă de oţel înseamnă economisirea a 1.28 tone gunoi solid şi 1.5 tone minereu de fier

NR. 4

Muzeu

martie 2016

Muzeul Mănăstirii Păt

Constituită în anul 2005, la inițiativa cinului monahal de la Mănăstirea ortodoxă cu hramul „Buna Vestire” din Negraia – Pătrânjeni, colecția muzeală a fost concepută și organizată astfel încât să reflecte istoricul ansamblului monastic din aceste locuri, cu rădăcini adânci în viața monastică a văii Ampoiului, ce coboară în trecut până la nivelul secolului XVIII. Expoziția în sine este organizată în două săli, prima cuprinzând mărturii și artefacte care atestă tradiția vieții monahale, istoricul mănăstirii și particularitățile de cult ale lăcașului mănăstirii. Sunt expuse icoane, sfeșnice și alte obiecte de cult din inventarul vechii mănăstiri, precum și carte veche românească datată în a doua jumătate a secolului XVIII. Monumentul roman ce era depus ca și picior al mesei altarului în biserica ridicată la 1910, a fost adus în această expoziție din considerente de conservare, în biserică fiind umiditate ridicată, partea inferioară a monumentului a început să sufere degradări ireversibile care constau în desprinderi ale primului strat de piatră pe care era realizată și inscripția, datorită infiltrațiilor masive de umiditate în structura pietrei. Din considerente de conservare întrun spațiu controlat microclimatic cu aparat de dezumificare, a fost adus acest monument roman refolosit ca și picior al prestolului, în cadrul unui obicei atestat destul de frecvent doar pe Ampoiului, a Almașului, sau în Țara Hațegului, cu trimitere la originea latină a poporului român. Astfel, viața și trecutul mănăstirii Negraia, precum și a fostei mănăstiri a Bulzului au fost reconstituite în această primă sală a expoziției. Cea de-a doua sală a expoziției încearcă să redea secvențe din istoria și trecutul comunităților din aceste spații ale văii superioare a Ampoiului. Preistoria locurilor este reprezentată de o vitrină cu materiale arheologice aparținând eneoliticului final (cultura Coțofeni), epocii bronzului și primei epoci a fierului - perioade atestate prin descoperiri arheologice fortuite dar și prin cercetări arheologice. Epoca romană este cea mai importantă perioadă din istoria veche a zonei, unde era amplasat anticul oraș Ampelum – centrul administrației minelor romane din Dacia și sediul acelui procurator aurariarus, care răspundea de exploatările romane de aur și argint ale Daciei romane. Mai multe vestigii arheologice de epocă romană atestă intensa

NR. 4

trângeni, județul Alba

martie 2016

viață urbană din zonă, exploatările miniere din teritoriul anticului Ampelum fiind atestate și prin exploatările de mercur încă din perioada romană, materialul didactic aferent expoziției oferind și reconstituirea unui complex de cuptoare pentru producerea mercurului prezent în apropiere, la Valea Dosului, produs indispensabil în separarea aurului. Orașul Zlatna în evul mediu târziu și în epoca modernă este definit tot de exploatările miniere, reluate mai intens începând cu secolul XVII și apoi din secolul XVIII odată cu introducerea de tehnici și instalații moderne de către administrația austriacă a Transilvaniei. Ocupațiile acestea tradiționale sunt redate prin expunerea unor obiecte autentice folosite în gospodăriile vechi, sau în minele din apropiere. Este vorba de unelte agricole, obiecte de uz casnic, unelte pentru minerit, sau ustensile i pentru albinăritul tradițional. Frumusețea portului popular, a cântecelor și obiceiurilor tradiționale – atât de frumos cântate de Martin Opitz în lucrarea amintită, a fost redată prin reprezentarea a două costume populare autentice din zonă, de bărbat, respectiv de femeie, precum și a unor țesături tradiționale care făceau parte din zestrea fetelor de măritat. Nu putea lipsi evocarea unor momente dificile din viața atât de greu încercată a mocanilor și moților care, atunci când nu au mai putut îndura umilințele au răbufnit violent, în încercări de obținere a unor drepturi sociale și politice. Sunt redate momentele luptelor din timpul răscoalei din 1784, conduse pe valea Ampoiului de Horia și Cloșca, precum și anii revoluționari 1848-1849, cu personalitatea celui care a fost Avram Iancu – fostul elev al Gimnaziului de la Zlatna. Colecția muzeală beneficiază de material didactic și mobilier de expunere la standarde muzeale moderne, precum și de aparatură de control a microclimatului, astfel încât piesele expuse pot fi controlate din punctul de vedere al stării de conservare. ADRIANA ROMAN Turist prin Romania www.tourisminromania.ro

Cazare

“Conacul Archia - pentr

Înaintea unei călătorii, îți creezi o imagine a ceea ce urmează să trăiești, să experimentezi. Imaginii îi asociezi sunete, mirosuri, gânduri și senzații plăcute. Atunci când așteptările îți sunt cu mult depășite de realitate, îți este greu să îți găsești cuvintele potrivite pentru a descrie experiența, din teama de a nu omite ceva, un detaliu, care, nespus, ar putea deteriora ansamblul

de imagini, sunete, culori, senzații, trăiri. Așteptările noastre au fost depășite de experiența trăită la Conacul Archia. Despre experiența trăită în trei zile la Conacul Archia doresc să scriu în acest articol și iertate fie-mi omisiunile pe care fără voie le voi face, dar experiența trăită a fost cu adevărat de înaltă clasă. Cu ce să încep?

ru boieri contemporani”

Satul Archia se afla la trei kilometri de Deva. porani”. Înconjurat de dealuri blânde care, în ochii soarelui De la recepție, te întâmpină aerul de înaltă de primăvară, par niște coame îmblânzite, aflate clasă. Holurile sunt mobilate cu piese originale (un în așteptarea păsărilor, Conacul Archia te dulăpior vechi de medicamente, un balansoar din întâmpină cu alura lui boierească. Din stradă se piele) iar pereții împodobiți discret cu picturi învăd padocul cailor, piscina, livada și ,bineînțeles, cadrate de rame vechi, care aduc aminte de clădirea principală, a cărei arhitectură rezonează natură, verde, tradiție românească. Impresionantă cu logo-ul “Conacul Archia- pentru boieri contem- este tapițeria care îmbogățește peretele scării

către etajul unu. Mereu proaspete, florile de primăvară sunt nelipsite pe holuri, la recepție și în restaurant. Vitrinele cu veselă din porțelan, un pian vechi în perfectă stare de funcționare, un cufăr vechi și oglinda pe care se întrevede patina vremurilor completează tabloul interiorului cu acces

general. Trecerea către spațiul destinat restaurantului este continuă, păstrându-se linia de vintage. Mici detalii fac deliciul capricioșilor: recipientul pentru cafea și cel pentru ceai, fotografiile vechi care acoperă discret porțiuni din pereții interioarelor, perdelele de culoarea untului cu dantelă discretă,

martie 2016

“Flori de câmp”. Mobila albă și pereții albi sunt pictați discret cu împletituri de flori câmp. Macii, albăstrelele, florile de nu-mă-uita, spicele de grâu se împletesc într-un dans al culorilor care îți aduc aminte de căldura și mirosul câmpului de vară. Din nou, avem parte de rafinament și bun gust. Interiorul camerei sugerează liniștea câmpului de vară și te îmbie la relaxare și visare. Nici baia nu a fost lăsată la voia întâmplării: culorile și jocul plăcilor de gresie și de faianță sugerează, din nou, câmpul cu flori de vară. Interioarele spațioase ale camerei și băii îți completează starea de bine, fiind totodată mobilate cu strictul necesar. Și totul completat de curățenie impecabilă. Contrastul dintre mobila și pereții albi și parchetul din lemn brun este în aceeași proporție ca cel din natură, astfel, aflându-se într-un echilibru și un firesc natural. Ni s-a permis accesul și fotografierea unei alte camere,neocupată în acel moment: Camera Transilvană, de la etajul doi. Piese de mobilă veche, restaurată, carpete, un birou vechi, o laviță, un dulap vechi îți sugerează întoarcerea în timp pe perioada șederii tale acolo. Aerul camerei, mobila, arhitectura camerei și despărțirea spațiilor, după funcționalitate, induc starea lustrele, lămpile de gaz. Un raft în restaurant exde relaxare și bine, starea de “boier contemporan”. pune produsele proprii. Borcanele de gem îți fac Nu pot uita războiul de țesut de lângă intrarea în poftă doar privindu-le. Totul … un ansamblu de bun această cameră. Prezentul și trecutul sunt acolo și gust, calitate și rafinament. împreună creează amprenta Conacului Archia. Lăsăm în urmă impresionantele holuri și intrăm în Am descris doar ceea ce am văzut și descameră. Am avut bucuria de a fi cazați în camera

NR. 4 coperit. Piscina, fiind primăvară capricioasă, este încă nefolosită. Cortul pentru evenimente este spațiul dedicat organizării unor evenimente de calitate și de interes pentru Deva. În urmă cu câteva luni, Conacul Archia a organizat în acest spațiu “Wedding Fair”, un eveniment deja cu o istorie, anul acesta fiind la cea de-a șasea ediție. Caii, livada și dealurile din împrejurimi așteaptă să fie descoperite de noi la o vizită ulterioară. Nu am spus nimic

despre personalul impecabil și prezența sa discretă, nu am spus nimic despre așternuturile impecabile, nu am spus nimic despre muzica de ambient, nu am spus nimic despre bucatele apetisante și îndestulătoare ale restaurantului, nu am spus nimic despre personalitățile care au avut privilegiul de a fi “boieri contemporani”. Așa cum spuneam la început, iertate să îmi fie scăpările. Detaliile de calitate și senzațiile

martie 2016

oferite de prezența unor piese de mobilier vechi aflate în locuri discrete dar suficient de vizibile pentru a fi puse în valoare, toate acestea trebuie văzute, trebuie să simți și să trăiesti senzația de “boier contemporan”. Da, categoric este o invitație de a te bucura de privilegiul de a fi oaspetele Conacului Archia. Dacă ar fi să folosesc câteva substantive pentru a descrie experiența la Conacul Archia, acestea ar fi: calitate, discreție, bun-gust, stil, eleganța. La toate acestea aș folosi un singur adjectiv: impecabil. Un brand care își respectă promisiunile făcute clienților săi. Mulțumim Conacului Archia pentru că ne-a oferit acest privilegiu!

ADRIANA ROMAN Turist prin Romania www.tourisminromania.ro

NR. 4

Interviu

Crinela Gafton - Director General al Ca

Vă mulțumesc pentru că ați acceptat interviul cu noi, Turist prin România. Ocazia cu care ne-am cunoscut a fost un eveniment unic pentru județul Hunedoara. Portalul de turism AmFostAcolo.ro a premiat pensiunile și locațiile de cazare din județul Hunedoara. Camera de Comerț și Industrie a județului Hunedoara a fost partener și organizator al evenimentului de premiere a locațiilor de excelență, eveniment care s-a desfășurat într-o zi superbă de primavară hunedoreană, într-un cadru maiestuos, aristocratic, sobru, cavaleresc, oferit de Castelul Corvinilor. Turist prin Romania (TpR): Care sunt impresiile dumneavoastră despre acest eveniment?

Crinela Gafton (CG): Cred că acest eveniment era necesar. Oamenii de afaceri care activează în turismul hunedorean au primit o recunoaștere publică a eforturilor pe care le fac pentru a oferi servicii de calitate turiștilor lor, într-o perioadă economică dificilă, cu legislație în continuă schimbare și taxe mărite, conform noului sistem de impozitare a clădirilor, în special cei din mediul rural. Numărul mare de unități de cazare premiate pe baza recomandărilor turiștilor (34) ne bucură și ne obligă pe noi și pe autoritățile locale să îi sprijinim în dezvoltarea unui management de calitate, orientat spre client.

TpR: Credeți că aceste evenimente motivează managerii locațiilor de cazare din județul Hunedoara să ofere servicii din ce în ce mai bune turiștilor?

CG: Cu siguranță că da. Nu este singurul eveniment prin care Camera de Comerț și Indus-

martie 2016

trie Hunedoara le recunoaște consecvența de a fi cei mai buni. Anual, în cadrul festivității de premiere “Topul firmelor din județul Hunedoara”, premiem firme care au obținut rezultate financiare deosebite, atât din domeniul unităților de cazare, cât și al alimentației publice și agenții de turism. Este o provocare și o mândrie pentru ei sa fie în Top. Dar cu siguranță, mulțumirea lor cea mai mare vine din partea turiștilor care îi apreciază și îi recomandă, și în acest sens, premiile oferite de Comunitatea AmFostAcolo.ro sunt o garanție a serviciilor de calitate pe care le oferă. TpR: Cum susține Camera de Comerț și Industrie a județului Hunedoara pensiunile și locațiile de cazare din zonă? Ofera CCI facilități industriei turismului față de alte ramuri economice reprezentative în județul Hunedoara?

CG: Camera de Comerț și Industrie Hunedoara este o organizație neguvernamentală care reprezintă agenții economici din județ în fața autorităților statului și acționează pentru dezvoltarea sustenabilă a mediului de afaceri hunedorean. Serviciile noastre se adresează tuturor comercianților și implicit și celor care activează în turism, și includ organizarea de seminarii de informare cu privire la modificarile legislative care apar, posibilități de finanțare a afacerilor, workshop-uri tematice, oportunități de afaceri și promovare, cursuri de formare profesională pentru angajați, asistență privind participarea la târguri și expoziții din țară și străinătate, cu costuri reduse sau chiar gratuite.

TpR: Județul Hunedoara are câteva obiective turistice care atrag turiștii: Castelul Corvinilor, Cetatea Deva, Muzeul Aurului, Muzeul Civilizației Dacice, Arsenal Park Transilvania, Lacul Cinciș, Munții Retezat, Rezervatia de Zimbri de la Hațeg, Parcul Dendrologic Simeria, Mănăstirea Prislop. Oferta naturală și culturală a județului este foarte generoasă. Cum vedeți viitorul turismului din județul Hunedoara? CG: Dacă până în 1990 județul Hunedoara a fost un județ monoindustrial, ce trăia din siderurgie și minerit în principal, viitorul este al turismului și cred și eu că Hunedoara poate deveni

NR. 4

martie 2016

amerei de Comerț și Industrie a județului Hunedoara un județ verde. Așa cum spunea si doamna Georgeta Barabaș, director executiv al Agenției pentru Protecția Mediului Hunedoara, în judeţul Hunedoara există 46 de arii naturale protejate de interes naţional și internațional (în suprafaţă totală de 179.976,296 ha) din care 4 sunt parcuri: Parcul

turism și alte servicii. Cum considerați activitatea bloggerilor de turism în puzzle-ul turismului românesc? Ce valoare și ce aport are în industria turismului românesc?

Naţional Retezat (38.138 ha), Parcul Natural Grădiştea Muncelului Cioclovina (38.184 ha), Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului (102.392 ha) şi Parcul Naţional Defileul Jiului (cu o suprafaţă de 11.127 ha, din care 534 ha se află pe teritoriul judeţului Hunedoara) (mai multe puteti citi aici: http://apmhd.anpm.ro/-/arii-naturale-protejate) și trebuie să folosim această bogăție. Și pe lângă obiectivele turistice pe care le-ați amintit, Hunedoara are foarte mulți oameni sufletiști și foarte bine pregătiți, care, prin voluntariat, acționează pentru dezvoltarea turismului în județul Hunedoara. Înființarea Asociației de Promovare și Devoltare a Turismului Hunedoara, un proiect ce se bucură de sprijinul Doamnei Corina Martin, președinta Federației Asociațiilor de Promovare Turistică din România și al întreprinzătorilor locali din turism, va schimba locul pe care se află turismul în județul Hunedoara în realizarea cifrei de afaceri a județului (ultimul loc la nivelul anului 2014 cu un procent de 1,81%).

alt proiect la care Camera de Comerț și Industrie Hunedoara a participat, “Fabricat în Hunedoara”, pe parcursul căruia un grup de bloggeri din județ și din țară au efectuat vizite la cațiva agenți economici din județ, scopul final fiind promovarea produselor fabricate de către aceștia prin intermediul blogurilor personale, aceștia având un număr foarte mare de cititori. Cred că acest gen de promovare are un impact foarte mare în social media și este un instrument de marketing foarte țintit, dacă ne referim la turism, cu siguranță că cei care sunt interesați să facă o călătorie sau să se cazeze într-o locație, vor căuta să afle cât mai multe informații înainte de a-și planifica vizita. De asemenea, cred că feedback-ul dat de clienți prin intermediul comentariilor și al aprecierilor, poate contribui la imbunătățirea serviciilor, dacă managerii vor ține cont de acest feedback.

CG: Cunosc activitatea bloggerilor dintr-un

TpR: Din perspectiva dumneavoastră de Director General al Camerei de Comerț și Industrie a județului Hunedoara și din experiența TpR: Turist prin Romania a început activi- dumneavoastră de manager, care sunt atuurile și tatea ca blogger de turism, canalizat doar pe lipsurile activității de turism din județ? România, între timp aducând consumatorului de

NR. 4

CG: Asa cum a reieșit și din cadrul întâlnirii cu agenții de turism din județ cu ocazia festivității de premiere, cred că trebuie sa fim organizați și să vorbim aceeași limbă cu toții. Fiecare manager din turism depune eforturi personale pentru dezvoltarea afacerii sale, e timpul ca cineva să depună eforturi pentru dezvoltarea turismului județean, în ansamblu. Și cred că APDT Hunedoara este soluția. Parteneriatul public-privat va reuși să facă mult mai vizibil județul Hunedoara pe harta turismului național și internațional.

TpR: Vă mulțumim pentru timpul acordat și, în încheiere, vă rog să adresați cititorilor nostri un mesaj.

CG: Și eu vă mulțumesc pentru atenția acordată acestui județ încărcat de istorie și de o frumusețe aparte, și îi invit pe cititorii dumneavoastră să devină “Turiști prin Hunedoara”!

ADRIANA ROMAN Turist prin Romania www.tourisminromania.ro

martie 2016

Castelul Corvineștilor

Turist prin România în următorul număr al revistei

NR. 4

Unicitate

Săpânța, Cim martie 2016

mitirul Vesel NR. 4

martie 2016

NR. 4

martie 2016

Zi de vară fară nor și soare din plin! Hotărâți să răzbatem prin arșita verii, plecăm din Baia Mare și apucăm drumul Gutinului spre Sighetu Marmației, ca apoi sa ne delectăm cu epitafurile din Cimitirul Vesel de la Săpânța. Ieșim din Baia Mare și începem să urcăm ușor. Baia Sprie își deschide porțile și ne primește pașnică și calmă. Nu e prea mare vânzoleală, semn că deja este foarte cald afară și oamenii preferă răcoarea căminului. Trecem fără incidente sau alte evenimente notabile și continuăm urcușul pe dealul Gutinului. Pe partea dreaptă se deschide complexul Mogoșa, trecem pe lângă el bucurându-ne de priveliștea oferită de munții Gutâi și de racoarea generată de pădure. Mai urcăm puțin și ajungem la Hanul Pintea Viteazul. Facem un mic popas pentru câteva poze și îi “dăm bice” mai departe pentru că avem drum destul de lung de mers. La puțin timp după ce am trecut de Hanul Pintea Viteazul, pe partea dreaptă, în acompaniamentul serpentinelor, se deschide impunătoare o priveliște de basm asupra Crestei Cocoșului. Primele raze ale soarelui cad pe stâncile golașe atribuindu-le o culoare sângerie, care pare scoasă dintr-un peisaj diavolesc, in antiteză cu obiectivul turist unic în lume pe care ni l-am propus să-l trecem în revistă. Deși pe harta pare aproape, Gutinul se trece destul de greu și nici drumul de la Mara, de unde se termină Gutinul, până la Sighet nu excelează în “bunătate”. Iată deci, că după 2 ore de străbătut drumurile patriei ajungem și la obiectivul final, Cimitirul Vesel de la Săpânța. Săpânța ne întâmpină veselă și aglomerată. La momentul ajungerii noastre acolo biserica era in construcție fiind foarte posibil ca la momentul actual să fie terminată. Autocare pline, turiști peste tot și nelipsitele tarabe cu obiecte hand-made te îmbie la achiziționarea de suveniruri care să mai marcheze pe harta personală un obiectiv turistic vizitat. Cimitirul Vesel, faimos pentru crucile mormintelor viu colorate și picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate.

NR. 4

Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice, persoanele respective. Unicitatea lui este recunoscută la nivel mondial fiind vizitat de turiști din toate colțurile lumii. Ineditul acestui cimitir este diferențierea față de cultura populară, care consideră moartea ca un eveniment trist. S-a emis ipoteza că Stan Ioan Pătraș, întemeietorul cimitirului, sar fi inspirat din cultura dacilor, despre care, de la Ovid Densușianu încoace, se preda că socoteau moartea ca un eveniment vesel. Ce este sigur atestat, este că în anul 1935, la sugestia preotului greco-catolic Grigore Ritiu, care era și profesor de româna și latină, Stan Ioan Pătraș a realizat partea verticală a crucilor ceva mai lată, cu loc pentru epitaf. Din 1935 dateaza primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și o atracție turistică. Unele cruci sunt pictate pe ambele parți. Pe o parte este plasată o descriere a vieții celui îngropat, iar pe cealaltă — o descriere a motivului morții. Majoritatea crucilor sunt scrise cu greșeli de ortografie și variante arhaice de scriere. Pe lângă mormântul lui Stan Ioan Pătraș, care este situat exact în fața bisericii, celebre mai sunt crucea cu soacra, biciclistul sau medical veterinar. Deși controversat ca și concept, Cimitirul Vesel de la Săpânța reprezintă încă o pată de culoare și unicitate pe firmamentul României, pată de culoare care iese din cotidian și normalitate.

ADRIANA ROMAN Turist prin Romania www.tourisminromania.ro

NR. 4

martie 2016

Peisaj citadin

S-a presupus că numele Deva este în legătură cu anticul cuvânt dac dava, care însemna „cetate”. Alte teorii susțin că numele s-ar trage de la o legiune romană care s-a transferat pe locul actualului municipiu de la Castrum Deva. Cetatea a fost consemnată documentar în două acte de cancelarie din același an, 1269. Primul se referă la banul Mikud, care primește din partea regelui Ștefan al V-lea al Ungariei o moșie în comitatul Dăbâca pentru serviciile aduse coroanei în luptele împotriva cumanilor sub castro Deva vocato. Al doilea document se referă la comitele Chyl din Câlnic, căruia regele îi face danii pentru faptul că a luptat alături de el sub cetatea Devei și a Codlei. La sfârșitul secolului al XIII-lea cetatea devine reședința voievozilor Roland Borșa și Ladislau Kán, de unde aceștia își exercitau autoritatea asupra voievodatului Transilvaniei.

Alegerea cetății drept reședință voievodală dovedește că aceasta era puternică și dispunea de construcții suficiente pentru a satisface pretențiile curții. După 1315 cetatea reintră în stăpânirea regelui Carol Robert. Castelanii cetății Deva sunt în seccolul al XIVlea și comiți ai comitatului Hunedoara. În acest secol cetatea avea un domeniu în care intrau peste 50 de sate și patru districte românești. În ultimii ani a fost conceput un program de amenajare a Cetății, proiect foarte controversat, pentru a o pune în valoare și a o face accesibilă tuturor vârstelor: instalarea unui telescaun și amenajarea unei terase în incinta fortificației. Odată ajuns sus lângă ruinele cetății, ni se dezvăluie panorama orașului și a împrejurimilor. Se vorbește despre existența unui tunel subteran care unea Cetatea Devei de Castelul de la Hunedoara.

NR. 4

martie 2016

La poalele dealului se întinde „Parcul Cetății”. La intrarea dinspre sud a parcului se află casa lui Dr. Petru Groza („casa fără acoperiș” cum îi spun locuitorii vârstnici), care se preconizează a fi transformată în muzeu memorial. În centrul parcului rezistă de decenii chioșcul orchestrei, aflat în paragină. În nord-vestul parcului, la marginea dinspre dealul cetății, se află castelul Magna Curia, construit în secolul XVI. Inițial castelul a fost conceput în stilul Renașterii, dar restaurările ulterioare (din timpul lui Gabriel Bethlen, în anul 1621, precum și cele din prima jumătate a secolului XVIII) i-au adăugat și elemente de artă barocă. În prezent complexul arhitectonic Magna Curia adăpostește Muzeul Civilizației Dacice si Romane Deva. Palatul cunoscut astăzi sub numele de Magna Curia este amintit documentar pentru prima oară pe piatra de mormânt a Mariei

Sulyok (+1590), mama căpitanului cetății Deva, Francisc Geszti (1581-1595). Inscripția funerară precizează că decesul a survenit în curia de sub cetate a fiului său. Probabil că inițierea construcției aparținuse acestuia, din dorința de a avea o reședință mai comodă decât palatul din cetate. În vremea principelui Gabriel Bethlen au loc ample lucrări de extindere și modernizare a castelului, între care edificarea porții (1621) și introducerea unor elemente de construcție în stil renascentist. Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva a fost fondat în anul 1880 și de atunci este depozitarul unor colecții de arheologie, istorie, științele naturii, numismatică, etnografie și arăa, care în timp s-au îmbogățit prin descoperiri arheologice, achiziții și donații. În decursul timpului a fost adăpostit în mai multe clădiri din Deva, astăzi avându-și sediul în clădirea monument istoric Magna Curia de la poalele Cetății.

NR. 4

La sfârșitul secolului al XVII-lea autoritățile Habsburgice instituie sistemul de închiriere a domeniului și castelului, ca bun al fiscului. Sub stăpânirea lui Johann Haller și a soției acestuia, în secolul al XVIII-lea edificiul capătă aspectul de construcție barocă, în urma intervenției antreprenorului Konrad Hammer. Sunt adăugate acum scările monumentale de pe latura estică și din interiorul clădirii, a fost amenajat șemineul din sala mare, au fost recondiționate ancadramentele renascentiste ale ferestrelor, s-a amenajat balconul de pe fațada principală. La sfârșitul secolului al XIX-lea edificiul a fost preluat de autoritățile orășenești și o perioadă scurtă a servit ca sediu al comitatului Hunedoara, apoi al administrației financiare. Din 1934 a devenit sediu al Muzeului județean și apoi al Muzeului Civilizației Dacice și Romane. (Text: prof. VASILE IONAŞ). La marginea de est a parcului este fostul Liceu Sportiv, astazi Colegiu National Sportiv „Cetate” Deva, renumit pentru generațiile de gimnaste precum: Nadia Comăneci, Ecaterina Szabo, Daniela Silivaș nascută în Deva, ș.a. Olimpicele au fiecare câte o statuie-bust. După sala de sport se ascunde „Stadionul Cetate”, unde evoluează echipa de fotbal „Mureșul Deva”, terenul de antrenamente, terenuri de tenis de câmp și Complexul Aqualand (țara apei). Între perimetrul statuilor și stadion, s-a amenajat un patinoar. Proiectul de amenajare a cetății a fost în final realizat cu plecarea cabinei din acest punct: parcarea stadionului. Un loc strategic pentru organizarea Orășelului copiilor sau târgului de Crăciun, pentru turiști sau autohtoni, printre care vor fi cu siguranță amatori să vadă și sa filmeze orașul de la înălțimea cetății. De-a lungul străzii pietonale a orașului și pe străzile adiacente, încă mai rezistă clădiri caracteristice ale altor epoci: Palatul Tribunalului, Judecătoria, Parchetul Județean, Colegiul Național Decebal, renovat în 2004, Teatrul de Revistă al Devei, fostul sediu al Băncii Naționale, Primăria, Biserica Reformată, restaurantul Bachus (fosta cazarmă militară), Liceul Pedagogic „Sabin Drăgoi” și Școala Generală „Regina Maria” — care împreună sunt cunoscute localnicilor drept Centrul Vechi.

martie 2016

NR. 4

martie 2016

Bisericile Ortodoxe și cea Catolică, îndrumă localnici și turiști, la reculegere, la cunoașterea talentelor care au contribuit la forma lor de astăzi (interioare minunate, icoane, scene murale, sau statuile catolice), la recunoașterea armoniei cu orașul. Într-un cartier limitrof parcului, vizita orașului poate fi completată cu Mănăstirea Franciscană. În Deva există o statuie a împăratului Traian, precum și mai multe statui ale lui Decebal. Casa de Cultură poartă numele interpretului Drăgan Muntean, iar în fața ei, în Piața Victoriei ni se dezvăluie impunatoare statuia lui Decebal. Un alt obiectiv memorial este Cimitirul Eroilor Sovietici, situat pe strada Călugăreni, strada care urcă din spatele Casei de Cultură. Deva, un oraș liniștit, îngrijit, plin de istorie și încăcrcătură aristocratică își poartă cu mândrie și solemnitate titulatura de capitală a județului Hunedoara. Multe obiective turistice, artă și istorie, motive suficiente pentru vizita și a petrece puțin timp gustând din istoria și aristocrația cetății Deva. Deva dispune de locuri de cazare pentru toate gusturile, pensiuni si hoteluri tematice, prețuri accesibile oricărui buzunar, restaurante decente unde se poate mânca bine în compania unui peisaj de vis.

ADRIANA ROMAN Turist prin Romania www.tourisminromania.ro

NR. 4

Consultanță

martie 2016

Comunicarea în turism

“Acela care învață dar nu gândește, este pierdut! Acela care gândește dar nu învață, este în mare primejdie.” - Confucius Cum să faci față turiștilor români și străini, deopotrivă, într-o lume în continuă schimbare? Trendurile în materie de gusturi ale clienților se schimbă rapid, informațiile despre o zonă, o pensiune, o tradiție sau un obicei circulă rapid, unele devenind virale. Cum gestionezi o pensiune sau o locație destinată cazării turiștilor într-o lume în continuă schimbare? Frumusețea anumitor zone, locații este că, tocmai neschimbarea față de noile sau viitoarele trenduri, continuă să atragă prin originalitate, prin păstrarea obiceiurilor și vechimea locațiilor, a mobilierului și veselei. Sunt intrebări la care turismul românesc trebuie sa răspundă. Managerul, administratorul locației este supus continuu testelor date de turiști. Chiar și turiștii dificili (arțăgoși, mofturoși sau plini de orgolii) pot aduce beneficii locației dacă administratorul știe să gestioneze situațiile sau momentele cu aceștia. Managerul sau administratorul locației trebuie să stăpânească permanent toate aspectele legate de mica (sau mai puțin mica) lui afacere: să stăpânească cashflow-ul, să aibă taxele plătite la timp, să aibă sursele și resursele necesare desfășurării activității continue a locației la dispoziție tot timpul, să aibă personalul continuu pregătit pentru primirea turistului, să se asigure că întreaga locație se află într-o stare perfectă de funcționare și într-o stare perfectă de curățenie. Este de ajuns? Pentru unii, am constat noi, cei de la Turist prin România, este suficient. Răspunsul este că nu. Nu este suficient. Aspecte foarte importante care duc la mărirea gradului de satisfacție a turistului și implicit a gradului de încasări sunt slab susținute sau deloc. Articolul acesta are scopul de a trata un aspect de cele mai multe ori neglijat, comunicarea.

Comunicarea

Comunicarea și calitatea ei sunt esențiale pentru existența de durată a unei afaceri în turism. Comunicarea se referă: - Comunicarea internă: cea cu angajații, cu ceilalți parteneri (în situația în care sunt mai mulți parteneri – majoritatea afacerilor în turismul rural sunt asociații familiale); - Comunicarea externa: cu media, cu potențialii turiști, cu cei care ți-au fost turiști și pot să îți treacă pragul din nou, cu autoritățile locale, cu furnizorii de servicii care îți sunt vitale afacerii. Noi, Turist prin România, am întâlnit situații care, în opinia noastră, duc către un dezastru sau colaps, cel puțin, al afacerii. Iată câteva exemple din care te invităm, drag proprietar de locație de cazare sau drag administrator sa înveți ceva: 1. Un proprietar având și rolul de administrator al unei pensiuni investește în pensiune, mobilier, instalații sanitare de calitate, bucătărie impecabilă, investește și într-un site de prezentare profesionist și face un anunț pe facebook: “Într-un ambient de vis, pe malul lacului … vă așteptăm să savurați o cafeluță pe terasa pensiunii …”. Întâmplarea a făcut ca noi, Turist prin România, să fim la 15 minute de mers cu mașina de locația respectivă. Sun și ne anunțăm prezența, fara a spune cine suntem. Am sunat, așa cum ar fi făcut orice alt turist. Raspunde chiar proprietarul care ne spune fară nicio urmă de regret sau … altceva, că nu se poate să venim acum pentru că mai au “niște cuie de bătut”, poate dupa Paște. Așa că, dragă turistule, dacă ai fi vrut sa bei o cafea pe terasa pensiunii … ai fi făcut cale intoarsă. Comunicarea și anunțul domnului proprietar nu avea nici o legatură cu realitatea, pensiunea nefiind pregătită pentru a avea oaspeți.

NR. 4

martie 2016

Sfat pentru pensiuni: nu comunicați și nu faceți promisiuni despre servicii pe care le prestați, dar care nu există în realitate. Este dezastruos pentru un proprietar o astfel de atitudine. Sfat pentru turisti: telefonați întotdeauna înainte de a face ceva kilometri până la locația la care vi se promit niște servicii dar, care în realitate, pot să nu existe. 2. În aceeasi zonă în care s-a intamplat povestea de mai sus, iată un alt exemplu: am făcut o rezervare pe booking.com și am și sunat la pensiunea …, spunându-le ora relativă la care ajungem și întrebând de starea drumului pe care urma să venim. Domnul cu care am comunicat ne-a spus că drumul este în regulă și că vom ajunge în 2 ore la pensiune. Dat fiind faptul că drumul a fost infernal, nu rău (pentru prima data în viața mea am vazut comune în care iluminarea stradală era îndreptată doar către curțile oamenilor!!!), am întarziat anunțândune întarzierea. Domnul de la celalalt capăt al telefonului ne-a certat spunându-ne că nu este sezon turistic și el nu ne așteaptă decât până la orele 22. La munte, în luna aprilie, nu este sezon turistic!!!! Atunci, înțelegem cu toții de ce merge turismul românesc așa! Prost! Ulterior, am aflat că nu au confirmat sosirea noastră pe booking.com, pentru a nu le plati comision iar micul dejun nu a fost inclus în preț așa cum spuneau ei, pensiunea … , pe booking.com. Din nou, comunicare deficitară. Angajatul respectiv ar fi trebuit să ne spună realitatea în legatură cu calitatea drumului și atunci, eventual am fi schimbat rezervarea la o locație aflată mai aproape de locul în care ne aflam. Sfat pentru pensiuni: persoanele care interacționează direct cu turistul trebuie să aibă un minim de pregătire pentru o comunicare eficientă. Sfat pentru turiști: chiar dacă împrejurări deosebite, la ore târzii vă aduc în preajma unei locații de cazare, verificați ora reală până la care vă poate caza și dacă, într-adevăr, ceea ce scriu căoferă în preț, este real. În concluzie, proprietarilor și administratorilor de pensiuni le spunem că este simplu: să învețe despre comunicarea cu potențialii turiști, să se pună în pielea turistului și să îi ofere ceea ce poate livra, în acel moment.

NR. 4

Bucătărie tradițională

Mucenici mo martie 2016

Ani la rând, în copilărie și apoi în tinerețe, am mâncat pe 9 martie de ziua tuturor sfinților, mucenici cu zeamă așa cum se fac la noi în regat. Acum 15-20 de ani auzind de mucenicii moldovenești, am decis că este momentul sa diversific aria culinară și să încerc rețeta. M-am hotarât să folosesc pentru aceasta, coca de cozonac pe care am învațato de la mama mea, și din ea sa fac “opturi” și colăcei pe care să îi însiropez și apoi să îi ung cu miere și să îi pudrez cu nucă râșnită. Am fost foarte încântată de ceea ce a ieșit și de atunci folosesc această rețetă în fiecare an de 9 martie. Acum vă voi împărtăși și vouă rețeta și modul de preparare al mucenicilor moldovenești. Condiția este să pui puțină dragoste și bucuria de a-i face pentru cei dragi.

Mod de preparare

Se pune făina în ligheanul în care se va framânta aluatul și se face o gropiță în mijlocul făinii. Într-o crăticioară mai mică se pune cam o jumatate de cană de lapte la încalzit și când este calduț se adaugă 50 g drojdie. Se ia de pe foc, se amestecă încet până se încorporază drojdia, apoi se toarnă în gropița facută în făina din lighean. Se amestecă cu o lingură de lemn cu o cantitate mică de făina în așa fel încât consistența compoziției obținute să fie cam ca a smântânii.

Aceasta este maiaua. Se lasă maiaua la crescut o jumătate de oră acoperindu-se ligheanul cu o ștergură curată. În timpul acesta intr-o cratiță de 1,5 l se pune restul de lapte, zahărul, sarea, coaja rasă de portocală sau lămâia și se pune pe foc până se topește zahărul având grijă să nu fie prea fierbinte. Separat într-un ibric se topește untul și într-o farfurie se freacă cele 4 gălbenușuri cu foarte puțină sare până se omogenizează. Când maiaua a crescut se adaugă câte puțin din compoziția din cratița cu laptele și zahărul peste făina neîncorporată în maia și se framânta încet, încet cu mâna încercând a se încorpora făina rămasă, iar apoi se amestecă și cu maiaua.

oldovenești NR. 4

martie 2016

Rețetă

Se adaugă gălbenușurile din farfurie frământând cu grijă amestecul. La sfârșit se adaugă untul topit având grijă ca acesta să nu fie prea fierbinte. Se frământă bine amestecul format. Coca trebuie să fie atât de COCA tare încât să o poți framânta cu o singură 1 kg făină pentru cozonac mână cu ușurință. Nu trebuie să fie tare ca o 300 g zahăr cocă pe care o frămânți cu ambele mâini pe 400 - 500 ml lapte planșetă. 1 pachet de unt (200g) Coca trebuie framântată cam 45 4 gălbenușuri minute după ce ai încorporat untul. Vei vedea 50 g drojdie de bere (2 cubulețe) că pe masură ce frămânți, coca obținută înpuțină sare cepe să se desprindă atât de pe lighean cât 1 linguriță de coajă de portocală și de pe mâinile tale. rasă sau lamție, după gust După ce ai terminat de frământat, coca se lasă la dospit. Acoperi ligheanul cu SIROP ștergura și cu o pătură groasă în așa fel încât 1 litru apă coca să aibă căldură. 3/4 cană zahăr După ce a crescut aluatul, pregătești 2 fiole esență de rom masa pe care îl vei prelucra. Dacă se lipește 400 g miere aluatul de mâini sau de masă, te folosești de 400 g nucă râșnită făină pentru a putea modela. Faci “opturi” sau colăcei din cocă de grosimea unui deget și îi așezi cu grijă în tăvile mari ale cuptorului, ținând cont de faptul că ei vor crește la copt. Tăvile trebuie unse în prealabil cu margarină și presate cu pesmet. Se pot folosi și tăvi unse cu ulei pe care se pune apoi hârtie de copt, însă în cazul acesta când mucenicii se vor însiropa trebuie scoși de pe hârtia de copt și puși în altă tavă în care se vor însiropa. După ce ai pus mucenicii în tava îi ungi pe fiecare în parte cu ou pe care îl bați într-o cană cu o furculiță și îl aplici cu o pensulă. Se coc la foc potrivit până se rumenesc puțin deasupra. În timp ce ei se coc, faci un sirop din 1 litru de apă și trei sferturi de cană de zahăr pe care îl fierbi 10 minute iar la sfârșit pui 2 fiole de esența de rom. Pregătești mierea, aproximativ 400g și tot 400 g nucă râșnită. Din compoziția aceasta ies cam 2 tăvi cu mucenici. Cutza Când ai scos mucenicii din cuptor, torni pe ei în fiecare tavă corespondent culinar jumătate din siropul de zahăr făcut și apoi ungi fiecare mucenic cu www.tourisminromania.ro miere și îl presari cu nucă râșnită.