Ziar vechi, de şcoală nouă
R e v i s t a
Ş c o l i i
G e n e r a l e
C o p a l n i c
Pictorul de suflete
Din vremea bunicilor...
Octavian Pop, domnu’ Viucu, ar fi împlinit anul acesta 80 de ani. Pentru că ne-aţi desluşit culorile sufletului, vă mulţumim Domnule Profesor. >> pag. 2 - 6
Poveştile bunicilor reînvie scrise de nepoţi. Farmecul acelor vremi, muzica pe care o ascultau, undele râului, toate recompun un Mănăştur luminos. >> pag. 16-18
M ă n ă ş t u r
George Sbârcea, împreună cu Margareta Pîslaru – imagine surprinsă în anul 1973
MELODIA IONEL, IONELULE A FOST COMPUSĂ ÎN COPALNIC MĂNĂŞTUR!
>> pag. 14 -15 “Ce-ai găsit Ionel la Marioara De ţi-a pus pe flăcări inimioara Pentru ce să plângi tu, mai baiete, Când Pământul este plin de fete Dacă vrei să uiţi pe Marioara Hai pe câmp cu mine într-o seară Să culegem albe floricele
Să visam la lună şi la stele”
G
EORGE SBÂRCEA: “În 1937, mi-am petrecut vacanţa într-un sat pierdut printre livezile şi pădurile de stejar de lângă Baia-Mare. Era Copalnic- Mănăştur, satul natal al artistei dramatice Marietta Anca de la Naţionalul bucureştean. Fratele ei, Leontin Anca, mai târziu dirijor al Operei Române din Cluj, cu care organizam adevărate concursuri de înot într-un iaz umbrit de sălcii din marginea satului, mă persifla mereu din pricina alianţei mele - pe care nici el, nici eu n-o
bănuiam atât de efemeră – cu muzica uşoară. - Cel puţin scrie şi tu o melodie pe care s-o fluiere şi copii pe stradă!- mi-a spus într-o după-amiază cu zăduf. Nu fleacuri care vin şi se duc fără urmă. - Bineeee!- I-am răspuns, după ce izbuti să-şi scoată capul de sub apa unde i-l vârâsem cu toată forţa. Voi scrie chiar azi o melodie, pe care o vor fluiera până şi copiii de pe stradă, cum doreşti. Şi, să ştii, o vor fluiera nu numai la oraşe, ci chiar aici, în satul tău afurisit...” (continuare în pag. 14 - 15)