Deportarea romiilor în România Elev: Juc toru Georgiana Mihaelaă Prof: Drguăț Violeta coalaȘ : Liceul Tehnologic Costesti
Introducere : Deportarea unor comunităi deț igani din România în Transnistriaț aparine problematicii mai largi aț persecuiilor etnice i rasiale dințș România în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Construită pe baza unei naţiuni etnice, ca şi celelalte state din Europa de Est, România modernă a fost şi rămâne confruntată cu un sindrom recurent de non-acceptare şi excludere a „Celuilalt”, cu consecinţele sale dureroase, de-a lungul istoriei. Situaţia devine explozivă după 1940, atunci când ţara cade sub dominaţia politică şi ideologică nazistă.
Preliminarii De la eliberarea din robie i până laș guvernarea Antonescu nu a existat o „problemă” a iganilor. Dei erauțș recenzai distinct ca etnie, erau tratai țț ca o categorie socială. Naionalismul ț din perioada interbelică nu a cuprins atitudini i manifestări antiigăneti. Nușțș a existat un rasism antiigănesc aațș cum a fost cel antievreiesc. Ideea deportării romilor i-a aparinut lui Ionț Antonescu. Ea nu a existat de la începutul guvernării. Luarea unor măsuri împotriva romilor sa discutat pentru prima dată în edinașț Consiliului de Minitri din 7 februarieș 1941, când s-a pus problema scoaterii romilor din Bucureti. ș
Recensământul unor comunităi de romiț : În data de 31 mai 1942 Ministerul Afacerilor Interne a cerut Inspectoratului General al Jandarmeriei, prin Ordinul 33.911/17.05.1941, efectuarea unui recensământ privind unele comunităi de romi:ț igani nomazi (căldărari, lingurari etc);Ț igani stabili (i anume numai aceia care,Țș dei nenomazi, sunt condamnai, recidivitișțș sau nu au mijloace de existenă sauț ocupaie precisă din care să trăiască în modț cinstit prin muncă i deci constituie o povarăș i un pericol pentru ordinea publică. Toișț acetia urmau să fie înregistrai cu familiileșț lor, adică: so, soie, copii minori sau majori,țț dacă trăiau sub acelai acoperământ).ș
Condiiile de viaățț În 1942 Ion Antonescu a ordonat deportarea în Transnistria a 24.617 de cetăeni români de etnie romă,ț dintre care numai jumătate au supravieuit i au reuitțșș să se reîntoarcă în România. Circa 11.000 au murit de frig, inaniie i epidemii apărute în urma condiiilorțșț inumane la care au fost supui. Pentru deportareaș romilor în Transnistria nu s-a mai folosit - ca în cazul evreilor - pretextul de comunism sau activităi ț subversive pro-sovietice, ci etichetarea întregii minorităi rome ca „nomazi”, „nemobilizabili ițș periculoi ordinei publiceș ” Genocidul romilor în Romania nu s-a produs prin execuii, caț în cazul evreilor. Ei au fost lăsai să moară datorită condiiilorțț de viaă inumane la care au fost supui: înfometare, frig,țș privarea de asistenă medicală i de sanitaie minimală.Bțșț Lipsa asistenei medicale a dus la situaia că, în majoritateațț cazurilor, cauza decesului era decisă în cancelariile oficiale conform formulei: vara dizenteria i iarna tifosul exantematic,ș ambele boli fiind provocatoare de epidemii i datorateș condiiilor dezastruase de sanitaie, situaie pe carețțț propaganda oficială o atribuia „obiceiurilor insalubre de viaă ț ale romilor”
Proteste i intervenii pentru salvarea romilorșț : Dacă iniial muli igani foloseau fel i fel de tertipurițțțș pentru a ajunge în Transnistria în sperana împroprietăririi,ț după confruntarea cu realitatea au invocat motivul că au fost mobilizai i au cerut repatrierea.țș În urma investigaiei declanate de Ministerul Afacerilorțș Interne în decembrie 1942 au primit aviz de repatriere 1.261 igani.ț În rezolvarea acestor cereri s-a inut cont i de faptul cățș în accepiunea iganilor familia este formată i dințțș femeile necăsătorite cu care iganii trăiesc i au copii.țș Măsurile autorităilor împotriva iganilor nu s-au bucuratțț de sprijinul populaiei. Criteriile relative de triere aț iganilor au condus la numeroase abuzuri, iarț administraia a fost bombardată cu proteste i cereri fiețș din partea celor afectai, fie deportai, fie din parteațț rudelor din ară sau a celor de pe front.ț Au existat numeroase gesturi de solidaritate cu iganii înț pericol de a fi deportai sau care au fost deportai, dințț partea populaiei din localitatea respectivă, exprimateț prin memorii i cereri pentru păstrarea, respectivș readucerea lor în ară.ț
Despăgubiri grupare de romi din judeul ț Gorj a intentat proces regelui Mihai I pe motiv că acesta ar fi semnat personal ordinele de deportare, afirmând că dein ț dovezi în acest sens. Cazul a ajuns la CEDO (Curtea Europeană pentru Drepturile Omului), unde trenează de ani de zile. În cazul în care afirmaiile ț romilor sunt veridice, se pune problema întârzierii răspunderii penale a regelui pentru crime împotriva umanităii. ț
: O
ÎNCHEIERE: https://ro.wikipedia.org MULTUMESChttps://rm.coe.intPENTRUVIZIONARE !