PRINCIPALELE TIPURI DE AFECȚIUNI ALE ELEVILOR CU CES & METODE DIDACTICE DE ABORDARE by Violeta Dragut

DRĂGUȚ VIOLETA

COSTEȘTI 2021 1

DIFERIT DAR IDENTIC

GHID METODIC COSTEȘTI 2021

Autor: Profesor DRĂGUȚ VIOLETA, Preşedinte al Asociaţiei pentru Implicarea Comunității în Acțiuni Realizabile Costești (ICAR)

Tehnoredactare: Drăguț Violeta

Lucrare editată cu asistenţa tehnică şi financiară ICAR prin proiectului Erasmus-Competente digitale pentru incluziune sociala

ARGUMENT

Ghidul didactic se adresează cadrelor didactice, persoanelor coach și părinților care desfășoară activități educative integrate la clase, grupe mixte sau în familie. Ghidul de față este un rezultat al proiectului Erasmus-Competente digitale pentru incluziune sociala, derulat în cadrul Asociației pentru Implicarea Comunității în Acțiuni Realizabile Costești (ICAR) prin participarea la cursul Designing Inclusive Learning Environments to support all students, furnizat de Europass Teacher Academy, în perioada 12-17 iulie 2021, în Florența. Ghidul transpune competențele asimilate la formare în format transmisibil către grupul țintă, care desfășoară activități educative fomale, nonformale sau informale. Ghidul este structurat pe trei teme principale:  principalele tipuri de afecțiuni ale elevilor cu CES integrați în învățământul de masă;  metode de abordare educativ-disciplinare în medii incluzive;  utilizarea TIC pentru a sprijini toți cursanții din medii incluzive. Pentru atingerea competenţelor vizate, profesorul, profesorul-coach are libertatea de a dezvolta conţinuturi și teste, de a le eşalona în timp şi de a utiliza activităţi variate de învăţare, evaluare, de a aranja spațiul de lucru și de a alege mijloacele de învățare, dar acest proces este posibil după o bună cunoaștere prealabilă a grupului pentru care se lucrează. Este indicat în primul rând să fie identificați elevii cu CES, tipologia afecțiunilor lor, iar ulterior elaborarea unei strategii de acțiune și de adaptare didactică. Această strategie face posibilă integrarea elevilor cu CES în grupuri și clase mixte, progresul lor educațional și social. Alegerea tehnicilor de educare revine formatorului care poate individualiza şi adapta procesul educativ la particularităţile și nivelul formabililor, de a centra procesul educativ pe formabil, pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, lărgirii orizontului și dezvoltarii unor competenţe diferențiate la formabilii care prezintă deficienţe, adaptând stilul și întraga strategie educațională la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament evidențiate din tipologia afecțiunii. Încercând să răspundă acestor cerinţe, ghidul didactic pe care îl propunem conţine materiale care pot fi utilizate în cadrul activităţilor educative la clasă, în activități extracurriculare sau în familie.

Prof. Drăguț Violeta

CUPRINS

ARGUMENT ....................................................................................................................................................... 4 TULBURAREA DE DEFICIT DE ATENTIE ȘI HIPERACTIVITATE ..................................................... 6 Metode de abordare educativ-disciplinare....................................................................................................... 8 SINDROMUL TOURETTE............................................................................................................................... 8 Metode de abordare educativ-disciplinare....................................................................................................... 9 DISLEXIA ......................................................................................................................................................... 10 Metode de abordare educativ-disciplinare..................................................................................................... 11 TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ .................................................................................................. 12 Metode de abordare educativ-disciplinare..................................................................................................... 14 DISCALCULIA................................................................................................................................................. 14 Metode de abordare educativ-disciplinare..................................................................................................... 15 STRATEGII DE ACȚIUNE ............................................................................................................................ 16 Model de clasă diferențiată .............................................................................................................................. 17 Strategii de acțiune diferențiate ..................................................................................................................... 18 Cum susține Taxonomia lui Bloom diferențierea? ......................................................................................... 21 Activități pe mai multe niveluri de dificultate................................................................................................. 23 UTILIZAREA TIC PENTRU A SPRIJINI TOȚI CURSANȚII ÎN MEDII INCLUZIVE ....................... 25

PRINCIPALELE TIPURI DE AFECȚIUNI ALE ELEVILOR CU CES INTEGRAȚI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL DE MASĂ

TULBURAREA DE DEFICIT DE ATENTIE ȘI HIPERACTIVITATE Termenul de ADHD este un acronim care provine din limba engleza - ”Attention Deficit Hyperactivity Disorder”, care în traducere înseamna Tulburarea de Deficit de Atentie și Hiperactivitate. Atunci cand ne gândim la ADHD, primul lucru pe care ni-l imaginam este un copil agitat, care nu se poate liniști, cu o energie neepuizabilă, un ”taifun” care distruge totul în cale, vorbeste neintrebat, deranjează colegii, nu se supune regulilor și e imposibil de educat. Așa cum se identifică și din denumire, principalele simptome ale ADHD sunt hiperactivitatea, impulsivitatea, deficitul de atenție, insomnia, lipsa de organizare, insomnia, anxietate și uitare. În functie de aceste simptome, tulburarea se împarte în trei tipuri: predominant hiperactiv/impulsiv, predominant neatent și forma combinată. In mod natural, copilul poate manifesta anumite simptome ADHD, cum ar fi energie si activitate accentuată, dificultăți în a rămâne mai mult timp liniștit sau incapacitatea de a-și menține atenția continuu pe termen lung. În fond peroana în cauză nu conștientizeză deranjul provocat, fiind focusat pe alte preocupări personale: așezarea în ordine a obiectelor, apoi imediat reașezarea, poziționarea continuă a corpului, așezarea propriei vestimentații, răsfoirea caietelor sau a cărților, comunicarea permanentă cu colegii, chiar dacă sunt activități educative care necesită ascultare în mod activ. În cazul acestor situații elevul în cauză dacă este atenționat se oprește din activități, dar după scurt timp reîncepe. Lipsa de abordare metodologică poate provoca agitație în sala de curs, neatingerea obiectivelor activităților didactice și neîncadrarea în timpul planificat. Având în vedere agitația continuă, oboseala acumulată din timpul zilei, acești elevi pot manifesta insomnii, apoi intervine oboseala și anxietatea. În activitatea didactică am întânlit elevi cu ADHD și i-am abordat cu metodologia specifică, dar în cadrul unei activități comune cu părinții și elevii am sesizat că mama elevului în cauză avea aceleași simptome, deci această afecțiune poate fi ereditara. În funcție de predominarea anumitor simptome există trei tipuri de ADHD: 1. Tipul neatent cu dificultăți de: atenţie, distractibilitate, memorie de scurtă durată şi învăţare; 2. Tipul hiperactiv caracterizat prin: comportament energic, impulsiv, dezechilibrat, neordonat; 3. Tipul combinat al primelor două categorii în care se include majoritatea persoanelor cu ADHD. Tipul neatent se caracterizează prin: 6

• lipsa atenției la detalii sau greșeli minore la școală sau în alte activități; • dificultăți în menținerea atenției un timp mai lung în timpul activităților care nu-i sunt o pasiune; • când se comunică direct cu ei nu par a asculta; • nu respectă instrucțiunile și nu sunt capabili să termine activitățile; • au dificultăți în organizarea sarcinilor și a activităților, precum și în temporizarea lor; • evită sau resping atribuțiile care necesită un efort mental ridicat; • pierd lucrurile necesare realizării activităților, precum culori, pixuri, penare sau telefoane mobile; • sunt distrași ușor de gânduri sau stimuli care nu au legătură cu activitatea desfășurată; • sunt uituci în activitățile uzuale. Tipul hiperactiv are următoarele manifestări: • hiperenegie manifestată prin mișcatul degetelor sau picioarelor, fâțâitul pe scaun, jucatul cu diferite obiecte, chiar dacă pe cei din jur îi deranjează, ei nu conștientizează acest aspect; DA

UNDE

POT CE

POATE NU POT

• se ridică de pe scaun, apoi se reașează; • este neliniștit sau incapabil să stea în același loc perioade mai lungi de timp; • îi este dificil să desfășoare activități de liniște; • vorbește mult și tare; • se grăbește să răspundă înainte de a auzi toată întrebarea; • are dificultăți în a-și aștepta rândul, când stă la o coadă intră în față, se plimbă agitat, întrerupe sau deranjează alte persoane. • are dificultăți în a recunoaște autoritatea și are relații tensionate cu cei de aceeași vârstă; • manifestă o stimă de sine scăzută, risc de anxietate și depresie; • vulnerabilitate la vicii. Se estimează că incidența ADHD la școlari este de 3-7%, fiind mai des întâlnită la băieţi. ADHD este o afecţiune ereditară: 15 - 25% dintre membrii familiilor copiilor cu ADHD au această afecţiune şi până la 50% dintre copiii cu părinţi care au ADHD pot prezenta această afecţiune. În funcție de gradul afecțiunii unele forme acute de ADHD trebuiesc tratate medicamentos, 7

doar dacă simptomele sunt problematice pentru functionarea lui in familie și în societate, formele mai ușoare pot fi ușor atenuate prin metodologie didactică. Metode de abordare educativ-disciplinare În cazul elevilor cu ADHD este indicat să se lucreze diferențiat, pe diferite grade de dificultate, distribuite în funcție de energia și capacitatea fiecărui elev, dar cel mai important este să utilizam activitați energizante să nu intervină plictiseala, rutina sau anxietatea. Pot fi utilizate extramateriale, extra-activități. Profesorul trebuie să aibă o atitudine pozitivă, încurajantă și eventualele corecții comportamentale să fie aplicate ca o sugestie pentru binele elevului și în nici un caz spre stoparea derajului. Adaparea sarcinilor la nivelul intelectual al elevilor cu ADHD este foarte importantă deoarece sarcinile prea dificile sau prea facile îi pot plictisi și vor deveni mai agitați. Volumul activității nu trebuie să fie mare, activitatea trebuie structurată pe etape mici, astfel încât finalizarea etapelor să survină în timp util, ceea ce îi încurajează. Mai mult volumul mare de lucru îi agită, ei nu se pot concentra pe perioade lungi, nu pot finaliza activitatea și renunță ușor, deranjând pe cei din jur cu alte preocupări. Activitățile complexe care necesită multe instrumente îi dezorientează, se simt confuzi, încurcă etapele, pierd instrumentele, le caută, încep să se agite, devin nervoși, apoi renunță la activitate. Tratarea elevului afectat de ADHD cu atitudinea pe care noi ne dorim să a o aibă elevul în cauză este o bună metodă, pentru că tonul ridicat, fluența verbală, critica, ironia îi agită, încep să se manifeste nervos și va duce la scăderea stimei de sine și creșterea vulnerabilității pentru anturaj negativ sau vicii.

SINDROMUL TOURETTE Sindromul Tourette este o tulburare ereditară neuropsihiatrică, care apare încă din copilărie. S- au identificat câteva gene care cauzează sindromul Tourette, dar nu există certitudine exactă pentru că pot exista și alte cauze care determină apariția bolii. Sindromul Tourette afectează o persoană din 100 și se caracterizează prin ticuri vocale (mormăit, icnit,.. sunete involuntare) , ticuri musculare (dat din cap, lovit cu palma, pocnit de degete, ..toate involuntare) și o combinație între cele două, deci repetarea neașteptată a unor mișcări sau sunete. Copiii cu Tourette adesea suferă și de sindromul atenției deficitare, boli obsesivcompulsive și depresie, dar de cele mai multe ori aceștia copii sunt normali din punct de vedere fizic și intelectual. Sindromul Tourette nu afectează inteligența, dar unele persoane pot avea 8

dificultăți de concentrare, probabil din complexul comportamentului propriu. Nu există o tipologie evolutivă clară a sindromului Tourette, dar vârsta de debut și severitatea simptomelor urmează un curs destul de oscilant. Debutul sindromului poate apară la orice vârstă înainte de optsprezece ani, în general s-a observat apariția TS de la cinci la șapte și este de obicei înainte de adolescență. Un studiu realizat în 1998 de la Centrul de Studii pentru Copii din Yale1 a arătat că severitatea ticurilor au crescut odată cu vârstă până când a atins cel mai puternic punct între vârsta de opt și doisprezece ani. Severitatea scade treptat pentru majoritatea copiilor pe măsură ce trec de adolescență, apoi odată cu înaintarea în vârstă s-a observt o scădere dramatică a ticurilor. La persoanele cu TS, primele ticuri care încep să apară de obicei afectează partea superioară a corpului, respectiv capul, fața și umerii. Aceste ticuri includ clipirea bruscă și prelungită, clipirea rapidă, grimase la nivelul sprâncenelor, nasului, frunții, și curățarea gâtului, a nasului, a urechilor. Ticurile vocale apar mai târziu, adesea la luni sau ani după ticurile motorii, dar pot fi și excepții. Persoanele care au ticuri mai severe, dezvolta în general ticuri complexe inclusiv îndreptarea brațelor, atingerea, atingerea, săritura, săritura și răsucirea, lovitura cu palma peste față, lovitura cu pumnul în piept, lungirea urechilor cu mâinile. De cele mai multe ori ticurile motorii sunt însoțite de sunete involuntare, sesizabile și uneori deranjabile. Severitatea simptomelor sunt foarte diferite și de multe ori TS ușor poate fi nedetectat, multe persoane cu TS pot să nu realizeze că au ticuri, mai ales că acestea sunt mai frecvent exprimate în privat, iar observatorii ocazionali s-ar putea să nu observe ticuri. Metode de abordare educativ-disciplinare Elevii cu sindromul Tourette trebuiesc integrați în grup, elevii din școală trebuie să fie culturalizați cu acest sindrom și să-l trateze ca o naturalețe a vieții. Elevii cu TS nu necesită o anumită metodologie, dar trebuiesc integrați în grupul clasei, iar colegii acestora trebuie să empatizeze cu ei și să-i accepte ca fiind elevi normali. În cazuri de afecțiuni grave, în care ticurile musculare sunt combinate și concomitente cu ticurile verbale acute, nevoia aplicarii unei strategii de integrare este absolut necesară, în caz contarar elevul în cauză se va simți marginalizat, va avea stima de sine scăzută și va avea rezultate slabe la ânvățătură. Indicat este să lucreze și să desfășoare activități în echipă cu elevi care au același 1

Stern JS , Tourette's syndrome and its borderland, 2018, p. 262

sindrom, dacă nu este posibil atunci este nevoie de o empatie puternică, astfel încât să înțelegem starea elevului cu TS și să-l implicăm în activități pe care le poate efectua. Dacă un elev cu TS are ticuri verbale, nu este indicat să-l solicităm să citească în fața clasei, această activitate o poate efectua dacă nu este complexat de ticurile sale, iar grupul elevilor empatizează cu el. În cadrul activităților practice este nevoie să-i implicăm în activități care nu sunt afectate de ticurile musculare. Neglijarea integrarii elevului cu TS în grupul elevilor și implicarea lui în activități educative au ca efect scăderea performanțelor școlare, scăderea stimei de sine și transformarea lui într-un elev introvertit.

DISLEXIA Dislexia, sau tulburarea cititului, face parte din grupul „tulburarilor specifice de învațare”, care afecteaza o parte dintre procesele cognitive specifice implicate in dezvoltarea capacitatii cognitive de a citi. Având în vedere că afecțiunea este strict legată de înțelegerea dificilă a scrisului, un copil poate fi diagnosticat ca fiind dislexic abia după ce a parcurs învatarea tuturor literelor si mai ales, după o perioada de minimum șase luni de educație intensiva în urma careia nu s-a înregistrat nici un progres vizibil. Copiii cu forme usoare de dislexie, in special cei cu inteligenta peste medie care reusesc sa compenseze partial dificultatile pe care le au, pot trece neobservati pana prin clasa a IV-a, cand asteptarile privind fluenta si înțelegerea cititului întrec performanta lor. Dislexia nu depinde de nivelul de inteligenta. Chiar si copiii cu inteligenta superioara sau supradotati pot avea tulburari specifice de învatare, datorita faptului ca, in dislexie, este vorba doar de afectarea unor capacitati partiale specifice in timp ce abilitatile adaptative generale sunt nealterate. Astfel, nu exista doi copii dislexici cu simptome identice, deoarece disfunctiile cognitive specifice apar in combinatii variate si grade de severitate diferite. Evoluția afecțiunii.  Primele semnele care pot fi observate la un copil mic includ: o vorbitul cu întârziere; o învățarea greoaie a cuvintelor; o inversarea suntelor, confuzia cuvintelor; o probleme de amintire diferitelor denumiri de obiecte, culori; o învățarea cu dificultate a jocurilor de cuvinte și rime.  Primele semnele care pot fi observate la un școlar includ: o citirea cu dificultate; o scrierea cu greutate după dictare; o găsirea cuvintelor cu dificultate; o observarea cu dificultate asemănările și diferențele în litere și cuvinte; o ortografie dificilă; o necesitatea unui timp neobișnuit de lung pentru activitățile care includ citirea sau 10

scrierea; o evitarea cititului și a scrisului.  Primele semnele care pot fi observate la un adolescent includ: o dificultăți de lectură; o evitarea cititului cu voce tare; o scriere lentă; o ortografie deficitară; o evitarea activităților care implică citirea și scrierea; o pronunțarea eronată a unor nume sau cuvinte; o înțelegerea cu dificultate glumelor, expresiilor sau zicătorilor; o dificultate de a face un rezumat; o învățarea cu greu a unei limbi străine; o dificultate de memorare auditivă; o dificultate la matematică. În urma cerecetărilor s-a evidențiat că persoanele cu dislexie au dificultatea de a citi din faptul că ved literele ca într-un șir de unde orizontale, cu greu reușesc să citească, pentru că literele fug în valuri. Imaginea este identică cu o suprfață de apă, acoperită de pânză albă scrisă, iar valurile unduiesc scrisul împreună cu pânza sau un scris aflat pe ecranul televizorului care face linii orizontale și imaginea devine vălurită. Persoanele cu dislexie trebuie să aibă abilitate vizuală foarte bună să citească scrisul în fuga valurilor. Metode de abordare educativ-disciplinare Cea mai simplă metodă de a sprijini și lucra la clasă/activități cu acești elevi este de a utiliza permanent litere mari de tipar, acestea nu fug și elevul poate citi. Indicația este ca cititul să nu se facă în fața clasei, elevul în cauză ar fi afectat, cel mai bine în grupuri mici și fiecare elev să citească un paragraf. Fișa de lucru poate fi pusă într-o folie de DISCURSURI PUBLICE- ACTIVITĂȚI PRACTICE plastic, de culoarea care-i place elevului, astfel poate citi. La fisele de lucru, slide-uri, pagini web trebuie schimbat fundalul, să nu fie alb, pentru că pe fondul alb literele fug în valuri. În cazul în care există elevi în clasă/grupă cu acest sindrom este de evitat lecturarea intensă, activitatea se poate realiza la mese-rotunde restrânse, discuții sau practică Când dislexia rămâne nediagnosticată și netratată, dificultățile de citire din copilărie continuă până la maturitate.

TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), în limba engleză OCD (Obsesiv Compulsiv Disorder) este o tulburare mentală și comportamentală prin care o persoană are anumite gânduri în mod repetat și / sau simte nevoia de a efectua anumite rutine/obiceiuri în mod repetat într-o măsură care generează suferință sau afectează funcționarea generală. Denumirea afecțiunii este compusă din cele trei caracteristici principale: obsesiv, compulsiv, tulburare. Obsesie: frică de germeni, bacterii, viruși sau contaminare Compulsii: • Spălarea repetată pe mâini, folosirea excesivă de șervețele antibacteriene sau dezinfectant pentru mâini; • Verificarea repetată a existenței măștii de protecție și a poziționării ei corecte; • Protejarea a ceea ce este perceput ca spațiu personal curat - birou personal, laboratoare, scaune, mape, cărți, pixuri, etc; • Evitarea vizibilă a atingerii suprafețelor pe care alții le-au atins, cum ar fi clanțele ușilor, birourilor, consumabilele comune, catedre, bănci, mesele sau echipamentele de laborator, tastaturile computerului, mouse, vopselele, robinetul, săpunul, ceștile, tăvile de cafenea etc; • Evitarea activităților de contact din cauza fricii de a prinde o boală; • Evitarea utilizării băilor publice; • Căutarea asigurării că ei nu sunt bolnavi sau murdari- vizite la medici, repetarea analizelor, spălarea hainelor cu diferiți detergenți speciali; • Refuzul de a utiliza articole sau consumabile comune; • Refuzul de a mânca în cantină, restaurant, în vizită. Obsesie: comportamentală legată de asigurarea integrității corporale și evitarea riscurilor care-i pun siguranța în pericol. Compulsii • Asigurarea repetată a faptului că ușile sau ferestrele sunt blocate sau închise; • Verificarea existenței cheilor; • Verificarea repetată dacă o ușă se deschide și nu este blocată; • Citirea repetată a unui paragraf/descântec pentru a împiedica răul să vină; • Asigurarea minuțioasă că elevul este în siguranță; • Evitarea părăsirii unei zone sigure percepute; evitarea intrării în zone nesigure; • Refuzul repetat de a se întânli cu colegii, de teama de a nu li se face/întâmpla ceva rău; Obsesie: existența stereotipiilor legate de numere, lucruri, fapte, persoane. Compulsii • Numărarea, atingerea sau rostirea cuvintelor de un anumit număr de ori datorită credinței într-o semnificație benefică; • Atingerea obiectelor/lucrurilor de un anumit număr de ori, spre a avea noroc; • Citirea cuvintelor sau paginilor de un anumit număr de ori, spre a fi totul în siguranță; • Pășind înainte și înapoi prin uși de un anumit număr de ori înainte de a intra în încăpere; 12

• Evitarea utilizării anumitor numere care sunt percepute ca ghinioniste; • Salvarea resturilor de ambalaje, lucruri uzate din incapacitatea de a se despărți de lucrurile inutile; • Așezarea obiectelor sau obiectelor într-o anumită zonă unde nu pot fi atinse de alte persoane; • Cumpărarea multiplilor aceluiași articol, în funcție de numărul magic propriu; Obsesie: perfecțiunea activităților sale. • Analizează în mod repetat și se asigură că o sarcină a fost îndeplinită perfect; • Spunerea rugăciunilor de un anumit număr de ori pentru a finaliza activitatea perfect; • Analizează repetat activitatea celor cu care lucrează în echipă, să se asigure că totul este perfect. Persoana nu-și poate controla gândurile sau activitățile pentru mai mult de o perioadă scurtă de timp și simte nevoia să se asigure, să repete. Totul vine dintr-o nesiguranță interioară și teama că ete într-o situație nefericită, ridicolă sau pericoasă. Cele mai frecvente tulburări includ: spălarea excesivă a mâinilor, numărarea lucrurilor, verificarea dacă o ușă este blocată, încercarea clanțelor de mai multe ori pentru siguranța încuierii ușii, întoarcerea din drum daca vede o pisică neagră, daca vede un preot, dacă pășește prima data cu piciorul stâng, verificarea lucrurilor personale teamându-se că nu sunt la locul lor, etc. Persoana se întoarce de mai multe ori să verifice, să șteargă efectul negativ al pisicii, piciorului stâng, face diferite ritualuri, care îi produc o preocupare negativă, o stare tensionată și irosirea timpului. Uneori persoana în cauză riscă să nu mai ajungă la timp la școală/serviciu. Elevii pot manifesta comportamnete TOC încă de la intrarea în școală, cunoscuți cu un diagnostic de TOC, sau există situații în care tulburarea se dezvoltă mai târziu și acești elevi trebuiesc identificați. Tulburarea include o mare varietate de simptome la copii și adolescenți, care nu sunt mereu evidente. Este important de știut că simptomele TOC pot fi confundate cu simptome ADHD și din această cauză esențial ca diagnosticul să fie identificat de un specialist în sănătate mintală instruit în TOC. Compulsiile TOC sunt diferite de la persoană la persoană, cu atitudini diferite, iar simptomele se pot agrava și sau pot să dispară, adesea fără un motiv evident. Majoritatea adulților își dau seama că comportamentele prezentate mai sus, nu au sens 13

și se pot controla, dar uneori aceste tulburări de comportament sunt asociate cu ticuri, tulburări de anxietate și un risc crescut de sinucidere. Fără tratament, afecțiunea durează adesea zeci de ani. Tulburarea obsesiv-compulsivă afectează aproximativ 2,3% dintre oameni la un moment dat în viață, în timp ce ratele pe parcursul unui anumit an sunt de aproximativ 1,2%. Este neobișnuit ca simptomele să înceapă după vârsta de 35 de ani, iar jumătate dintre oameni dezvoltă probleme înainte de 20 de ani. Metode de abordare educativ-disciplinare OCD (Obsesiv Compulsiv Disorder) o afecțiune deranjantă pentru cei din jur și epuizantă pentru cei afectați. Ori de câte ori un student începe să se clatine - din punct de vedere academic, social sau emoțional - educatorii trebuie să intervină. O abordare proactivă poate face o diferență impresionantă în performanța academică și capacitățile interpersonale ale unui student. Comportamentul obsesiv-compulsiv o persoană nu îl poate opri imediat, nu pot controla comportamentul, nu a fost provocat, dar cunoscând comportamentul TOC, conștientizează și treptat pot renunța la aceste preocupări. Elevii identificați cu astfel de afecțiuni, în stadiile inițiale pot fi sprijiniți prin a-i încuraja să noteze activitățile efectuate, imediat după realizare, iar în cazul superstițiilor indicat este să li se ofere argument expemplificate realiste. În cazurile în care afecțiunea este avansată este nevoie de tratament. Este important să sprijinim un elev care urmează tratament, având răbdare și recunoscând că TOC este problema și nu copilul.

DISCALCULIA Discalculia este o afecțiune mai rară, în cazul acestei afecțiuni copii nu înțeleg și nu pot ține minte numerele, nu pot măsura și nu au raționament spațial. Acest aspect este foarte grav, deoarece persoana în cauză nu poate: măsura, calcula, număra, spune vârsta, cântări, forma numere de telefon, forma numere de cod, utiliza liftul și etc. Discalculia este prezentă la aproximativ 11% dintre copiii cu tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD sau ADD)2 . Alte tulburări de învățare, inclusiv dislexia și disgrafia, sunt de asemenea frecvente - până la 45% dintre copiii cu ADHD3 au o tulburare de învățare. Discalculia apare sub denumirea de „tulburări specifice de învățare” (SLD). Pentru un diagnostic SLD, o persoană trebuie să îndeplinească obligatoriu patru criterii:

Soares, N., & Patel, D. R. (2015), Dyscalculia. International Journal of Child and Adolescent Health. https://psycnet.apa.org/record/2015-29454-003 3 DuPaul, G. J., Gormley, M. J., & Laracy, S. D. (2013), Comorbidity of LD and ADHD: implications of DSM-5 for assessment and treatment. Journal of learning disabilities, 46(1), 43–51. https://doi.org/10.1177/0022219412464351

 Dificultăți de învățare și de utilizare a abilităților academice;  Dificultăți cu stăpânirea sensului numeric și a raționamentului matematic;  Abilitățile academice sub ceea ce se așteaptă pentru vârsta elevului;  Dificultățile de învățare la început în școală, chiar dacă problemele au devenit acute mai târziu; Sunt excluse alte condiții și factori, persoanele ale căror dificultăți de învățare sunt în mare parte bazate pe matematică pot fi diagnosticate cu „SLD cu afectare a matematicii”, un subtip SLD echivalent cu discalculia. Diagnosticul pentru discalculie este de obicei efectuat de psihologii școlari și neuropsihologi, și personalul calificat cu rol în evaluarea școlară. Nu există un singur test pentru discalculie se fac testele standardizate, se analizează istoricul familiei, situția școlară și viața evoluția sa în viața de zi cu zi. Pentru această afecțiune nu există tratament și nu poate fi tratată cu medicamente. Până în momentul în care cei mai mulți indivizi sunt diagnosticați, ei au o bază matematică tremurată. Prin urmare, obiectivele tratamentului sunt de a retușa cât mai multe lacune posibil și de a dezvolta mecanisme de substituire care pot fi utilizate de-a lungul vieții. Metode de abordare educativ-disciplinare Discalculia, o altă afecțiune care necesită atenție sporită în activitatea didactică. Astfel în cazul acestor elevi trebuiesc utilizate material practice, explicite, cu imagini exemplificate. Elevii trebuiesc încurajați să utilizeze degetele pentru numerotare și calcul, astfel operațiile matematice vor avea sens. Toate numerele trebuiesc associate cu imagini vizuale, toate cantitățile trebuiesc associate cu forme de dimensiune direct proporționale cu numerele reprezentate. În cazul lecțiilor de istorie, indicat este să se utilizeze o axă a timpului istoric și o așezare în ordine cronologică a evenimentelor. În cazul matematicii elevii pot fi lăsați să utilizeze calculatorul, dar asociat cu forme dimensionale grafice-imagistice. Pentru orientare în spațiu elevii pot utilize Google Maps. Cu toate acestea putem atenua din deficitul creat, chiar dacă nu există tratament ferm. În cadrul lecțiilor, în timpuul activităților acești elevi pot fi sprijiniți prin diferite elemente/strategii de facilitare:  acordând mai mult timp pentru sarcini și teste;  permițând utilizarea calculatoarelor;  adaptarea dificultății sarcinii;  defalcarea problemelor complicate în etape mai mici; 15

 folosind postere cu conceptele din matematica de bază;  furnizarea de informații suplimentare prin intermediul lecții interactive animate computerizate;  activități cu obiecte practice  asimilarea numelelor cu diferite imagini;  realizarea de grafice cu numere și imagini;  utilizarea degetelor pentru operații matematice;  utilizarea imagisticii dimensionate în tandem cu cifrele utilizate;  realizarea de măsurători în cifre și procente grafice, etc. Dacă este lăsată netratată, discalculia persistă până la maturitate, lăsându-i pe mulți în dezavantaj atunci când vine vorba de învățământul superior și succesul la locul de muncă.12 Adulții cu discalculie, totuși, pot avea dreptul la acomodări rezonabile la locul lor de muncă în conformitate cu Actul american cu dizabilități (ADA). De asemenea, aceștia se pot angaja să-și spele abilitățile matematice pe cont propriu sau cu ajutorul unui psiholog educațional instruit. Chiar și cele mai simple îmbunătățiri ale abilităților matematice pot avea un impact de durată asupra vieții de zi cu zi. Pentru toți elevii cu CES și nu numai poate fi utilizată metoda - Simon spune, prin care se crește capacitatea de concentrare și atenție. Simon din acestă metodă, una spune, alta face, apoi spune ce face…Activitatea poate fi efectuată cu întraga clasă, iar în cazul lecțiilor de istorie pot fi utilizate ca subiecte personalități istorice, fapte istorice, în tandem cu lecțiile/activitățile efectuate. Procedeel și metodele prezentate pot fi utilizate în cadrul orelor de dirigenție, dar mai ales la activitățile extracurriculare unde membrii grupului/clasei sunt încurajați să-și urmeze idealul și să aibă încredere în sine.

STRATEGII DE ACȚIUNE

Nu există doi copii la fel. Având la bază acest principiu, predarea, învățarea și evaluarea diferențiate sunt esențiale pentru a se asigura că copiii au mai multe opțiuni pentru a prelua informații și a da sens conceptelor. Pentru a diferenția în mod pozitiv și a sprijini elevii în mod individual și diferit în clasă, profesorul trebuie să fie flexibil în abordarea lor pentru a se adapta. Există mai multe puncte de sprijin în organizarea clasei diferențiate:  Stabiliți sisteme și proceduri la începutul anului - învățați copiii cum să aranjeze mobilierul conform planurilor pentru a facilita lucrul în grup;  Abilitizați elevii cu lucru în grup, cum ar fi ascultarea, luarea de rânduri, primirea tuturor contribuțiilor etc;  Distribuiți zonele clasei pentru munca independentă și de grup. Dacă spațiul permite, fiecare copil ar trebui să aibă un birou „de bază” la care să se întoarcă pentru a lucra individual;  Stabiliți grupuri flexibile de lucru;  Învățați elevii să utilizeze mijloacele de învățare și să le ordoneze după utilizare; 16

 Asigurați-vă că elevii au acces la aceste mijloace educașionale;  Stabiliți un program rotativ pentru ocuparea locurilor de muncă la clasă, acces la bibliotecă, matematică, zone de scris;  Lucrați diferit la clasă rotind activitățile cu clasă întreagă, grupuri mici și individuale;  Asigurați-vă că este vizibilă tabla pentru predare în întreaga clasă;  Creați o diagramă „Extra-Lucruri de făcut” pentru primii care finalizează (activități de autocorectare, căutări web, solicitări variate);  Predarea prin rotație în echipă în sala de clasă;  În cazul activităților online asigurați-vă că computerul/laptopul este accesibil elevilor;  Implicați elevii în realizarea, întreținerea și actualizarea propriilor portofolii. Model de clasă diferențiată

Tablă albă

Tablă neagră

Raft de cărți

Profesor Station 1

Profesor Station 2 Program

Grup de evaluare

Stațiile pentru profesori sunt utilizabile atunci când lucrați cu grupuri mici, dar pot fi folosite și în timpul predării în echipă. Alternativ, ele pot fi utilizate ca centre de învățare pe grupe. Scopul 17

este de a poziționa rafturile deschise la un nivel scăzut în apropierea unor astfel de spații, astfel încât materialele educaționale necesare să fie ușor accesibile, iar mobilierul așezat astfel încât să poată fie manipulat, permițând astfel copiilor să lucreze individual, în grupuri mici sau în perechi. Cutiilede depozitare/rafturile pot fi folosite pentru depozitarea materialelor sau ca locuri în care copiii păstreze bibliorafturile proprii. Etichetarea, colorarea diferita, lipirea de fotografii, scrierea numelui elevului pe cutie/raft îi poate ajuta copiii să găsească lucrurile rapid fără ajutorul profesorului. Efectuați întotdeauna un program și sarcini de grupe. Puteți colora podeau, trasa diferite figuri geometrice unde elevii desfășoară diferite activități. Strategii de acțiune diferențiate Diferențierea impune profesorului să își adapteze abordările pentru a se suprapune diferitelor stiluri de învățare, niveluri de abilități și interese. Curriculum-ul susține utilizarea unei game largi de metodologii de învățare activ-participativă, cum ar fi utilizarea mediului, discuțiile, munca în echipă și utilizarea TIC. Există o serie de strategii care pot fi folosite pentru a sprijini predarea și învățarea diferențiată. Instrumente prezentate mai jos contribuie în diferite moduri la învățarea diferențiată eficientă. Recomandarea este să începeți strategiile difereniate pe rând, mai degrabă decât încercând să le implementați pe toate simultan. S-ar putea să descoperiți care sunt cele mai utile, în funcție de abilitățile profesorului, nevoile diferențiate ale elevilor și de profilul clasei în cauză. KUDo’S-Apreciere Taxonomia lui Bloom Sarcini pe niveluri Gruparea flexibilă Plăci Tic-tac-toe Utilizarea TIC

KUDo’S KUDo’S sunt o modalitate utilă de a descompune obiectivele/competențele de învățare în ceea ce profesorul vrea ca copiii să știe, să înțeleagă, să simtă și să facă până la sfârșitul unei unități de lecție. Obiectivele curriculare pot fi uneori foarte largi și deschise interpretării. Luându-le în considerare în funcție de cele patru rezultate de mai sus, un obiectiv poate fi simplificat și mai explicit. Acest lucru facilitează planificarea și decizia activităților diferențiate și facilitează procesul de evaluare. Ce înseamnă elementele: Cunoaște, Înțelege și Face în raport cu KUDoS? a) Cunoașterea se referă la fapte, definiții, date și alte informații cheie care trebuie memorate de către studenți. (perioade, ani, denumiri, elemente chimice, culori, numere, etc) b) Înțelegerea se referă la conceptele, principiile sau „ideile mari” generale învățate de elevi. (procese, fenomene, fapte, formulă, etc) c) Atitudini, sentimente față de cele învățate, empatia față de anumite personaje, țări, rase, națiuni, 18

funcționari, etc) d) Cuprinde abilități și procese și modul în care copiii își aplică independent cunoștințele și înțelegerea în activități practice, la exerciții, experimente, activități. Acestea sunt adesea scrise ca verbe. Exemplu de KUDoS la disciplina istorie bazat pe obiectivul de conținut: Identificați trei lupte/acțiuni din Primul Război Mondial care au dus la victoria Aliaților. Cunoaștere • Numiți și identificați cele trei lupte/acțiuni. • Numiți și recunoașteți taberele combatante/implicate. • Folosiți harta și identificați în teren, locul luptei/acțiunii Înțelegere • Explicați care a fost strategia de luptă/acțiune. • Descrieți modul de funcționare a armelor/instrumentelor folosite de fiecare tabără. • Prezentați o acțiune/luptă care în viziunea voastră ar fi fost mai eficientă. • Experimentați independent cu diferite instrumente și suporturi media. Exemplu de KUDoS bazat pe obiectivul de conținut la disciplina Geografie, clasa a XII-a: o Relieful major al Europei. Cunoaștere • Numiți trei forme de relif major al Europei. • Precizați altitudinea maximă din cele trei unități majore enumerate mai sus. Înțelegere • Explicați vechimea graduală în creștere a reliefului major al Europei de la sud la nord. • Realizați schița unui proces de orogeneză al unei unități d relief major al Europei.

Taxonomia Bloom Taxonomia Bloom este un model util și testat în timp pentru examinarea și diferențierea pe niveluri de dificultate ale sarcinilor de învățare și ale întrebărilor de discuție la toate subiectele și disciplinele. Taxonomia lui Bloom cuprinde șase niveluri: • Cunoștințe • Intelegere • Aplicație • Analiză • Evaluare • Sinteza

UȘOR

GREU 19

Există diferite școli europene care susțin că ultimul din cele țase niveluri ar trebui să fie sinteza și nu evaluarea, deoarece gândirea necesită mai multă implicare a intelectului, în schimb evaluarea nu vine cu nimic nou. Cu toate acestea ordinea nivelurilor se aliniază la taxonomia prezentată de la Cunoaștere până la Evaluare, de la simplu la complex și de la ușor la greu. Exemplificare Disciplina Geografie, clasa a XII-a Tema: Europa și România – geografie fizică Lecția: Clima-factorii genetici, elementele climatice, regionarea climatică. Cunoaștere

Caută informații

Enumerați, definiți, nume, când, unde, state, Identificați

Înțelegere

Încearcați să înțelegeți-așeazați ce ați învățat nou lângă ce deja știați Povestiți Rezumați Descrieți Explicați Preziceți Reafirmați Estimați

Aplicație

Utilizați în situații noi, ceea ce ați învățat

Rezolvați, Utilizați, Construiți,

Analiză

Sinteză

Evaluare

Puneți împreună Stabiliți valoarea tot ce știți, sau valoarea pe Examinează și încearcă să baza criteriilor compară faceți legături între nou și vchi. Găsiți asemănări și deosebiri, clasifică. A analiza, Creați, Verificați Proiectați Comparaţi, Formulați, Prioritizați

Clasificați,

Distingeți,

Inventați, Imaginați-vă,

Criticați

Examinați,

Ordonați, Deduceți, Clasificați, Investigați

Concepeți,

Presupuneți

Combinați

Judecați

Ilustrați, Modificați

Care sunt Descrieți Colorați Harta Identificați două Prezentați două Clasificați tipurile de caracteristicile climatică a asemănări și consecințe ale tipurile de climă climă din climatice din.... Europei mută, două deosebiri încălzirii globale în funcție de Europa? Explicați prezența astfel încât să între între asupra climei beneficiile aduse Numiți trei Vânturilor de Vest corespundă factorii climatici mediteraneene și culturilor de state prezintă în Portugalia. legenda cu din Norvegia și reprezentați-le viță-de-vie. climă temerat tipologia de Portugalia. prin desen. continentală. climă.

Unii profesori au considerat că este util să aibă o diagramă în spatele clasei care afișează 20

taxonomia cu câteva exemple de întrebări, pentru a le reaminti gradualitatea dificultății întrebărilor și, de asemenea, ca model pe care elevii să îl folosească atunci când formulează întrebări. Cum susține Taxonomia lui Bloom diferențierea? Taxonomia lui Bloom îi permite profesorului să clasifice activitățile și întrebările în funcție de nivelul de complexitate, asigurând astfel că o gamă mai largă de procese de gândire de ordin inferior și superior adaptate pe disciplină, temă, clasă și elev/grupă. În plus, taxonomia Bloom, conferă niveluri mai ridicate de gândire, consolidează conținutul de bază, adaptându-se astfel elevilor care au nevoie de mai mult timp decât alții și pentru a-și dezvolta cunoștințele de conținut. De exemplu, solicitarea de a identifica o problemă într-un proces istoric și să vină cu o soluție alternativă (analiză și evaluare) apoi li se cere să revizuiască procesul istoric și să reamintească soluția la problema inițială (cunoștințe și înțelegere). Oferirea de mai mult timp copiilor care au nevoie de acesta, oferind în același timp o provocare diferențiată etapizată suficientă pentru toți, este cheia unei instrucțiuni diferențiate. 21

Exemplu de sarcini de învățare clasificate în conformitate cu taxonomia Bloom pe baza obiectivelor de conținut. Exemplificare Disciplina Geografie, clasa a XII-a Tema: Europa și România – geografie fizică Lecția: Clima-factorii genetici, elementele climatice, regionarea climatică. Cunoaștere (reamintire) Întrebări: Ce este clima? În ce lună se înregistrează cele mai scăzute temperaturi în Porto? Care sunt principalii factori climatici? Unde se resimt Vânturile de Vest? Ce temperaturi medii se înregistrează iarna în Portugalia? De ce România are o climă temperat continentală? Sarcini: Urmăriți Harta climatică a Europei și descoperiți zonele de climă temperată de tranziție. Înțelegere Întrebări: Când se înregistrează cele mai mici temperaturi în.....? Care state se includ în zonele de climă mediteraneană? Unde se simte Austrul? Ce condiții sunt necesare pentru a se forma efectul de foehn? De ce ar putea sudul Europei să se deșertifice? Sarcini: Colorați Harta climatică a Europei în funcție de izoterme, utilizând următoarele culori... Aplicație (rezolvare) Întrebări: Utilizând fișa de lucru clasificați statele Europei, în funcție de vânturile cu frecvență ridicată. Câte și care state le-ați gasit pentru Crivăț? Sarcini: Reconstruiți cele 4 părți din harta Europei pe baza pieselor pe puzzle, știind că sunt clasificate pe tipuri climatice Analiză (raționament) Întrebări: Analizând Harta climatică a Europei precizați tipul de climă prezent în Germania? Sarcini: Clasificți statele Europei în funcție de tipurile de climă. Sinteză (crearea) Întrebări: Care tip de climă considerați a fi cel mai placut pentru activitățile voastre? De ce? Sarcini: Alcătuiți un text geografic, corect științific și gramatical, care să prezinte în 10 rânduri legătura dintre aglomerațiile urbane și tipurile de climă. Evaluare (judecând) Întrebări: Care dintre aceste trei state prezintă cea mai mare cantitate de precipitații? De ce? Sarcini: poziționează în funcție de temperatura media anuală (de la cele mai mici temperaturi medii anuale, la cele mai mari temperaturii medii anuale) următoarele state...

Precizare: Se presupune că, înainte de a se angaja elevii în aceste sarcini, au fost antrenați progresiv și familiarizați cu taxonomia de la ușor la greu. Veți observa în exemplele de mai că toate activitățile sunt active. Copiii pot fi nemulțumiți sau se pot dezactiva dacă unele activități sunt vizuale și interesante, iar altele sunt tradiționale conduse de hârtie și stilou. Este necesară o combinație a ambelor la nivelul de abilitate adecvat al fiecărui copil. Activități pe mai multe niveluri de dificultate Ce sunt ei? Activitățile pe niveluri sunt o serie de sarcini corelate între ele de complexitate graduală diferențiată. Toate activitățile se referă la abilități și concepte esențiale pe care toți elevii trebuie să le învețe. Profesorul atribuie activitățile ca modalități alternative pentru elevi, în scopul accesării învățăturii în funcție de nevoile lor individuale. Sarcinile pe mai multe niveluri implică faptul că toți copiii se concentrează pe același conținut sau obiectiv curricular, dar activitățile sunt diferite, graduale, Când este mai bine să le folosești? La un moment dat, toți elevii au nevoie de educație diferențiată pe baza nevoilor lor specifice de învățare. Sarcinile pe niveluri nu sunt de obicei o activitate zilnică și sunt folosite cel mai bine după cum este necesar și adecvat. De exemplu, există lecții introductive/dobândire de noi cunoștințe când toată lumea din clasă va avea nevoie de aceeași introducere sau predare explicită a unui concept, deoarece este nou pentru toți. Atunci când copiii sunt rugați să practice și să finalizeze sarcini de lucru, este posibil ca activitățile să fie adaptate într-o manieră pe niveluri. Este indicat să se utilizeze activități pe niveluri atunci când: • elevii prezintă diferite etape de înțelegere după ce este predat un concept de bază; • elevii indică diferite etape de pregătire pentru a efectua o activitate; • preferințele de învățare ale elevilor sunt variate; • unii elevi au nevoie de mai mult sprijin sau schele decât alții • unii elevi au nevoie de mai mult timp pentru a finaliza o sarcină; • iar alții au nevoie de activități suplimentare sau mai complexe; • elevii trebuie să utilizeze diferite mijloace de învățământ legate de nevoile lor de învățare.

Sarcină extinsă Sarcină modificată Sarcină de bază

O modalitate bună de a vizualiza o activitate pe niveluri este imaginea unei scări, în care apare o sarcină de bază pe treapta de mijloc, sarcină modificată, apoi sarcină de extindere. Sarcina de bază se aplică majorității elevilor și va fi, în general, criteriul utilizat pentru 23

proiectarea sarcinilor de lucru avansate și diversificate. Sarcina de extindere este adresată elevilor care au nevoie de o provocare mai mare decât cea oferită lor în sarcina de bază, adică sunt primii care sezolvă corect și cel mai rapid sarcina și pot trece pe treapta de sus. Sarcina modificată este concepută pentru cei care au nevoie de sprijin suplimentar sau îndrumare cu activitatea de bază. Este posibil să nu fie necesar să se schimbe deloc activitatea de bază pentru acești copii. Ele pot necesita pur și simplu resurse materiale, temoprale și energetice suplimentare, planificare sau sprijin individual. Exemplul din ilustrație ilustrează modul în care abordarea pe niveluri poate fi aplicată unei activități la Geografie, clasa IX-a, Tema: Universul și Sistemul solar. Obiectiv de conținut: Explorarea și investigarea planetelor Sistemului solar. (Geografie: clasa a IX-a)

Sarcină extinsă: Trasați traiectoria a cel puțin două comete, identificând anii când pot fi vizibile de pe Terra. Creați un puzzle din fișa de lucru, solicitați altui coleg să-l refacă. Sarcină principală: Completați desenul din fișa de lucru cu puncte, corespunzătoare sateliților planetelor Sistemului solar. Completați desenele din fișa de lucru trasând direcția de rotație a planetelor pe orbită corecte. Sarcină modificată: potriviți fiecare planetă pe orbita corespunzătoare din fișa de lucru. În perechi completați desenele și identificați planetele.

Iată un exemplu din curriculum-ul de geografie. Obiectiv de conținut: Explorarea și investigarea activităților economice importante ale oamenilor din localitate sau dintr-o parte contrastantă a Irlandei (Geografie: clasa a VI-a; a X-a)

Sarcină extinsă: Proiectați o broșură pentru a atrage turiști în orașul dvs. utilizând fotografii și conturi de scriere convingătoare ale principalelor locuri de vizitat. Includeți o hartă a orașului cu simboluri adecvate și o legendă. Sarcină principală: proiectați o broșură pentru orașul dvs. folosind fotografii și desene. Scrieți paragrafe scurte sub fiecare imagine. Includeți o hartă a orașului cu 5 locuri principale de vizitat.

Sarcină modificată: Proiectați o broșură pentru orașul dvs. folosind fotografii și desene. Includeți o propoziție pentru fiecare fotografie / imagine. Includeți o hartă a orașului.

Sarcinile pe mai multe niveluri pot fi, de asemenea, prezentate sub formă simplă schematică.

UTILIZAREA TIC PENTRU A SPRIJINI TOȚI CURSANȚII ÎN MEDII INCLUZIVE TIC în sine nu este o strategie de diferențiere. Cu toate acestea, este un instrument flexibil care poate facilitează profesorului să proiecteze un mediu de învățare diferențiat, iar tehnologia necesită ca profesorii să se gândească la hardware, software și resurse web care susține activitatea educațională, satisfăcând în același timp nevoile și stilurile de învățare ale individului elevi. TIC ca metodologie are caracteristici inerente care o fac potrivită pentru diferenţiere. Facilitează învățarea auto-ritmată și alegerea pentru cursant. Prin TIC elevii pot explora, investiga și prezenta lucrările lor cu sprijin atunci când este necesar la ei ritmul propriu și utilizarea metodelor multisenzoriale la învățare. Multe programe oferă un meniu de sarcini care cresc complexitate permițând elevului să controleze independent ritmul învățăriie. TIC prezintă informații în multe moduri; vizual, auditiv, schematic, stilul textului și așa mai departe. Aceasta înseamnă că există mai multe modalități prin care elevii pot dobândi conținut, procesează idei și dezvoltă produse. Toți profesorii folosesc în mod regulat întrebările zilnic pentru a evalua cunoștințele elevilor și în funcție de rezultate revizuiește conceptele. Cu toate acestea, este foarte important să fie foarte bine stabilite tipuri de întrebări, temporizarea în tandem cu disponibilitatea copiilor și nivelurile de înțelegere. Înîn general, profesorii ar trebui să utilizeze o combinație de întrebări închise care necesită o întrebare simplă răspunsuri la cuvinte și întrebări deschise care promovează gândirea de ordin superior și care invită răspunsuri mai elaborate. Pe măsură ce profesorii ajung să-i cunoască pe copii și să-i recunoască abilitățile, întrebările pot fi diferențiate prin niveluri de complexitate și pe diferite scări ale inteligenței și gândirii.