Lagărul de concentrare Auschwitz Lagărul de concentrare Auschwitz (limba germană: Konzentrationslager Auschwitz, Lustrui: Obóz koncentracyjny Auschwitz) era un complex cu vechime de peste 40 de ani concentraţie și lagărele de exterminare operat de Germania nazista în a ocupat Polonia pe parcursul Al doilea război mondial si Holocaust. A constat din Auschwitz I, reprezenta tabăra principală (Stammlager) în Oświęcim; Auschwitz II Birkenau, reprezenta un lagăr de concentrare și exterminare construit cu mai multe camere de gazare; Auschwitz III Monowitz, un lagăr de muncă creat pentru a angaja o fabrică pentru conglomeratul chimic IG Farben; și zeci de subcampuri. Taberele au devenit un sit major al naziștilor Soluția finală la întrebarea evreiască. După Germania a declanșat al doilea război mondial de invadând Polonia în septembrie 1939, Schutzstaffel a transformat Auschwitz I, o cazarmă a armatei, într-un lagăr de prizonieri pentru prizonierii politici polonezi. Primii deținuți, criminali germani aduși în lagăr în mai 1940 ca funcționari, a stabilit reputația lagărului pentru sadism; prizonierii au fost bătuți, torturați și executați din cele mai banale motive. Primele gazări - ale prizonierilor sovietici și polonezi - au avut loc în blocul 11 Auschwitz I în jurul lunii august 1941. Construcția Auschwitz II a început luna următoare, iar din 1942 până la sfârșitul anului 1944 trenurile de marfă livrau evrei din toate colțurile Europa ocupată de germani la camerele sale de gaz. Din 1,3 milioane de oameni trimis la Auschwitz, 1,1 milioane au murit. Numărul morților include 960.000 de evrei (din aceștia numai 865.000 au fost gazați la sosire), 74.000 de polonezi neevrei, 21.000 de romi, 15.000 de prizonieri de război sovietici și până la 15.000 de alți europeni. Cei care nu au fost gazați au murit de foame, epuizare, boli, execuții individuale sau bătăi. Alții au fost uciși în timpul unor experimente medicale. Elev: Mihai Valentin-Daniel
Clasa: a XII-a A