Lagare de exterminare din timpul Holocaustului
https://ro.wikipedia.org/ wiki/Lag%C4%83rul_de_conc entrare_Auschwitz https:// ro.wikipedia.org/wiki/Holocaust, accesat la 30.04.2019
Surse:
Elev:Rădoi Alina-Georgiana Clasa a XII-a A Liceul Tehnologic Costești Prof. Drăguț Violeta
Auschwitz (în poloneză Oświęcim) sau AuschwitzBirkenaueste numele unui complex de lagăre de concentrare și exterminare al Germaniei naziste. Cunoscut drept cel mai mare lagăr de exterminare nazist, Auschwitz a devenit locul emblematic de implementare a soluției finale, un element major în punerea în practică a Holocaustului; se estimează că cel puțin 1,1 milioane de persoane au fost omorâte acolo, din care peste 90% au fost evrei.
Holocaust holos, „complet” și kaustos, „ars este un termen utilizat pentru a descrie uciderea a aproximativ șase milioane de evrei, de toate vârstele, majoritatea din Europa, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca parte din „soluția finală a problemei evreiești”, programul de exterminare a evreilor, plănuit și executat de regimul național-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler și de colaboratorii acestuia. Între victime, s-au numărat 1.5 milioane de copii, iar totalul lor a reprezentat circa două treimi din cei nouă milioane de evrei care trăiau anterior în Europa continentală. O definiție mai largă a Holocaustului cuprinde și victimele care nu erau evrei, cum ar fi romii, polonezii, alte grupuri etnice slave, și pacienți ai Action T4 uciși deoarece erau bolnavi mintal sau aveau handicap fizic. O definiție și mai largă include cetățeni sovietici, prizonieri de război, homosexuali, martori ai lui Iehova, negrii, adversari politici ai naziștilor, și membri ai altor grupuri mai mici. Între 1941 și 1945, evreii au fost uciși sistematic într-un genocid, parte a unui eveniment mai mare care a cuprins persecuția și uciderea altor popoare europene. Sub coordonarea SS, cu îndrumări din partea conducerii Partidului Nazist, toate ramurile birocrației de stat a Germaniei au fost implicate în logistica și în punerea în aplicare a acestei crime în masă.
Cuvântul original grecesc (holókauston) este o traducere a termenului ebraic olah, care înseamnă „ardere de tot” și care denumește vechiul ritual iudaic de sacrificiu în care bucăți de animale sau plante erau arse pe altar pentru Iahve (Elohim) căruia, după Cartea Leviticului (a treia carte a Pentateuhului), îi era plăcut mirosul acestor jertfe. Cuvântul holocaust era folosit din secolul al XVII-lea pentru a denumi moartea violentă a unui număr mare de oameni. Spre deosebire de cuvântul masacru, de origine latină („ucidere în masă de oameni de către alți oameni”), cuvântul holocaust se putea referi și la dezastre sau catastrofe.
Cuvântul biblic șoa -cu sensul de „calamitate” a devenit termenul standard în ebraică pentru holocaust încă din anii 1940, în Ierusalim într-o carte numită Sho'at Yehudei Polin (Holocaustul evreilor din Polonia). În primăvara anului 1942, istoricul Ben Zion Dinur (Dinaburg) din Ierusalim a folosit termenul șoa pentru a descrie exterminarea evreilor din Europa, denumind aceasta o catastrofă care simboliza situația unică a evreilor. Începând din anii 1950, termenul „holocaust” se referă, de regulă, la genocidul evreilor. Termenul german oficial pentru exterminarea evreilor în perioada nazistă era Endlösung der Judenfrage („Soluția finală a problemei evreiești”). În germană, ca și în alte limbi, printre care engleza, termenul soluția finală este folosit ca alternativă la cel de holocaust. În România, Conducătorul Antonescu a folosit sintagma „curățirea terenului”.
•
Lagărele de exterminare au fost un tip de complexe construite de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial cu scopul uciderii sistematice a milioane de oameni în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Holocaust. În timpul celui de-al Doilea Război mondial lagărele de exterminare au fost construite într-una din fazele finale ale programului de anihilare. Cadavrele victimelor erau de regulă incinerate sau îngropate în gropi comune. Grupurile de naziști au încercat să extermine în aceste lagăre în primul rând evreii din Europa și romii.
Revoluția nazistă din Germania, 1933-1939. Ideile de puritate a rasei și de extindere a spațiului au fost în centrul viziunii politice a lui Hitler. În primul rând, naziștii și-au persecutat opozanții politici ca socialdemocrații sau comuniștii. Primul lagăr de concentrare a fost deschis la Dachau (lângă Munchen), în martie 1933, primii dintre cei trimiși acolo fiind comuniști. Ca și rețeaua de lagăre de concentrare care i-a urmat, Dachau a trecut sub controlul lui Heinrich Himmler, liderul SS-ului și mai apoi, șeful poliției germane. Până în iulie 1933, lagărele germane de concentrare au adăpostit 27 000 oameni. Marile mitinguri naziste și actele simbolice ca arderea cărților de către evrei, comuniști, liberali și străini au avut menirea de a întări puterea partidului.
Lagărele de exterminare, 1941-1945
La sfârșitul anului 1941, germanii au început transportul în masă din ghettourile din Polonia în lagărele de concentrare, începând cu oamenii văzuți ca fiind nefolositori: bolnavi, bătrâni, slabi sau cei foarte tineri. Prima gazare în masă a început în lagărul de la Belzec, lângă Lublin, la 17 martie 1942. Alte 5 centre de exterminare aveau să ia naștere pe teritoriul Poloniei ocupate de către germani în: Chelmni, Sobibor, Treblinka, Majdanek și cel mai mare dintre toate, Auschwitz-Birkenau. Cea mai mare deportare a avut loc în vara și toamna anului 1942, când peste 300 000 de oameni au fost deportați din ghettoul din Varșovia. Deși naziștii au încercat să țină secrete lagărele de concentrare, numărul celor uciși a făcut acest lucru imposibil. Martorii au făcut rapoarte ale atrocităților naziste din Polonia, prezentându-le
Sfârșitul conducerii naziste În primăvara anului 1945, liderul german Adolf Hitler s-a lovit de probleme în cercul s ău de apropiați, atât Goering cât și Himmler au încercat s ă se distan țeze de Hitler și s ă preia puterea. Ca ultimă dorință a sa și ca testament politic, dictat în 29 aprilie într-un bunc ăr, Hitler a pus războiul în cârca Internaționalei Evreiești și a ajutoarelor sale, încurajând liderii și poporul german să respecte legile rasiale și să duc ă o lupt ă de rezisten ță împotriva celor care „otrăvesc poporul” – evreii. În urm ătoarea zi, Hitler s-a sinucis. Germania avea s ă se predea la 8 mai 1945.
Forțele germane au început evacuarea multor lagăre de exterminare în toamna anului 1944. Totuși, unele lagăre au continuat să funcționeze până la capitularea Germaniei. În cartea Supraviețuind Auschwitzului, scriitorul evreu de origine italiană, Primo Levi, a descris starea de spirit pe care a avut-o cu o zi înainte ca trupele sovietice să ajungă în lagăr, în ianuarie 1945:
Marturii ale supravietuitorilor “Vaietele deznădăjduite şi ţipetele de durere ale miilor de oameni nevinovaţi, deportaţi şi închişi în lagărele de concentrare naziste, plânsetele, blestemele şi urletele lor se amestecau, toate, într-un singur şi neîntrerupt vuiet al durerii şi disperării, al revoltei şi neputinţei. Şi totuşi, în acest unic şi neîntrerupt vuiet, s-au auzit, de-a lungul întregii nopţi fasciste, nişte ţipete distincte, sfâşietoare, de o intensitate gregară!” Oliver Lustig „ Eram culcați într-o lume a morții și a fantomelor. Ultima urmă de civilizație din noi a dispărut. Bestiala muncă a degradării a început cu germanii victorioși și a fost dusă la capăt de germanii pierzători”. “Atunci când o întreagă societate dă dovadă de ură inconştientă îndreptată împotriva uni grup de oameni percepuţi ca diferiţi, nu e nevoie de prea multă presiune pentru a-i mobiliza pe toţi să facă fapte rele.” Hedi Fried
Rănile Holocaustului s-au vindecat într-un ritm lent. Supraviețuitorilor din lagărele găsite le-au fost imposibil să se întoarcă acasă. În multe dintre cazuri, ace știa și-au pierdut familia sau au fost denunțați de către vecinii lor care nu erau evrei. Ca și rezultat, spre sfârșitul anilor 1940, Europa a văzut un mare număr de refugia ți sau prizonieri de război care s-au mutat de-a lungul continentului. Într-un efort de a pedepsi vinova ții pentru Holocaust, Alia ții au organizat Procesul de la Nuremberg (1945-1946), sco țând la lumină atrocită țile naziste. Pe umerii puterilor aliate se afla o presiune care cre ștea de la o zi la alta. Aceasta era cauzată de crearea unui teritoriu pentru evreii care au supraviețuit Holocaustului. În cele din urmă, în anul 1948 a fost votat un mandat pentru crearea statului Israel.